Decizia civilă nr. 40/2013. Proprietate intelectuală

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 40/A/2013

Ședința publică din data de 7 iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

M. -C. V.

JUDECĂTOR:

I. -D. C.

GREFIER:

M. -L. T.

S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 3064 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de reclamanta SC A. I., împotriva sentinței civile nr. 784/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta SC T. SA C., precum și pe intervenienta SC R. LABORATOIRES L.

-I. C. -N. având ca obiect marcă.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei-intimate SC T. SA, avocat Dumitru C. și reprezentantul reclamantei-apelante SC A. SA I., domnul consilier Părpăuță Ionuț, cu împuternicire de reprezentare la dosar, lipsă fiind reprezentantul intervenientei SC R. Laboratoires L. -I. C. -N. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au depus la dosar răspunsuri la cele solicitate din oficiu de către instanță la termenul anterior: copii ale unor facturi în baza cărora, companiile farmaceutice solicitate, în intervalul indicat de instanță, au achiziționat de la SC T. SA, produsul Simvor, certificate pentru conformitate cu originalul astfel: la data de 29 mai 2013, SC A&D TRADING BUCUREȘTI, la 30 mai 2013 SC INCAPHARM SRL, 31 mai 2013 SC ADM Farm SRL, SC FILDAS TRADING SRL, SC MEDIPLUS EXIM SRL, SC PHARMAFARM SA, iar în cursul

dimineții s-au depus răspunsuri din partea SC FARMEXPERT DCI SA, SC GEDEON RICHETER FARMACIA SA.

Farmacia SC Gedeon Richter a răspuns în sensul că nu a achiziționat de la SC T. produsul Simvor, însă de la celelalte societăți enumerate răspunsul este în sensul că au achiziționat de la SC T. produsul Simvor în perioada 08 februarie 2008 - sfârșitul lunii aprilie 2010, datele de achiziție fiind diferite.

Singura farmacie de la care s-a comunicat răspunsul în două exemplare este SC ADM Farm SRL, astfel că un exemplar se înmânează un exemplar reprezentantului reclamantei-apelante.

Se constată că de la SC A&G Med Trading SRL și SC Inca Pharm SRL București adresele au fost restituite, întrucât aceste companii farmaceutice și-au schimbat sediul.

Se constată de asemenea că la data de 4 iunie 2013, reclamanta- apelantă SC A. SA I., a depus la dosar prin fax, precizări la care au fost anexate acte în probațiune, respectiv: cerere de reînnoire marcă, înregistrată la OSIM la data de 31 octombrie 2012 și un extras din registrul on-line al mărcilor, din care rezultă că a marca Simcor a fost înregistrată și a apărut în Buletinul Oficial al Proprietății industriale nr. 11/20036, iar urmare a solicitării de reînnoire a acesteia, este valabilă până în anul 2022 și a fost publicată în BOPI nr. 2/2013 din 28 februarie 2013. Se comunică un exemplar din precizări reprezentantului pârâtului-intimat.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că prin înscrisul intitulat precizări nu a formulat cereri noi, acesta cuprinde precizări în legătură cu obiectul cauzei. Arată că la termenul de judecată anterior i s-a pus în vedere să depună la dosar certificatul de reînnoire a mărcii, a îndeplinit procedura și a trimis la OSIM cerere de reînnoire care a fost publicată în Buletinul Oficial al Proprietății industriale faptul că a fost reînnoită marca și a atașat extras din acesta, întrucât nu are certificatul în original deoarece cei de la OSIM, din cauza volumului mare de muncă, nu au reușit să îl emită și să îl trimită, însă este specificat faptul că până în 9 decembrie 2022 este reînnoit dreptul de marca al SC A. lor.

Se constată că la termenul anterior, instanța a pus în vedere reprezentantului reclamantei-apelante să depună la dosar lista adreselor tuturor companiilor farmaceutice și farmaciilor care au comercializat produsul Simvor, dar acesta nu s-a conformat solicitării instanței.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că nu și-a îndeplinit această obligație întrucât conform legislației in vigoare, respectiv Legea nr. 95/2006, prevede faptul că persoanele fizice și juridice nu pot achiziționa medicamente direct de la producători, acest lucru făcându-se prin intermediul distribuitorilor. Pentru acest motiv a apreciat că este irelevantă depunerea unei asemenea liste câtă vreme farmaciile nu comercializează direct de la producător. Acest lucru se coroborează cu îndrumările Înaltei Curți de C. și Justiție, conform cărora probatoriul se suplimentează fie cu depunerea ambalajelor și prospectelor, fie cu adrese de la farmacii. Apreciază că ar fi mai relevant pentru soluționarea cauzei prezentarea ambalajelor si prospectelor în original, precum si adresele de răspuns din partea companiilor de distribuție care au fost depuse la dosar. Arată că are asupra sa ambalajele și prospectele în original și dacă se apreciază că este necesar le poate prezenta acum în fața instanței.

Instanța apreciază că nu se mai impune a se discuta despre obligația de a depune la dosar adresele farmaciilor, pentru că această probă s-a discutat la termenele anterioare, instanța din oficiu a făcut adresele la farmaciile ale căror sedii erau lizibile pe bonurile de casă din dosar_, iar probațiunea a fost pusă în discuție prin luarea în considerare a celor statuate prin decizia de casare.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.

Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei-apelante arată că în opinia sa, ambalajele și prospectele în original, sunt probe, învederează faptul că la dosar au fost depuse copiile acestora și nu dorește altceva decât să prezinte instanței originalele lor.

Reprezentantul pârâtei-intimate consideră că această probă este oportună și arată că a contestat copiile ambalajelor și ale prospectelor depuse la dosar, iar în opinia sa, măcar o parte dintre ele ar trebui să fie depuse la dosar.

Curtea, după deliberare, încuviințează cererea și solicită reprezentantului reclamantei-apelante să prezinte instanței, ambalajele și prospectele pe care le deține în original.

Reprezentantul reclamantei-recurente prezintă instanței mai multe ambalaje și prospecte în original, care le are asupra sa.

Curtea, față de susținerile reprezentantului reclamantei-apelante, conform cărora interpretează statuările din decizia de casare în sensul că instanța supremă a stabilit că probațiunea ce urmează a fi administrată în cauză, este fie întocmirea de adrese la companiile farmaceutice pentru a se comunica dacă după data promovării acțiunii pârâta a mai folosit marca medicamentului la comercializat, fie depunerea de copii privind ambalajele și prospectul acestui medicament, constată că, statuările făcute de Îalta Curte de C. și Justiție nu aveau caracter alternativ, ori adrese la farmacii, ori depunerea de ambalaje și prospecte, ci caracter cumulativ. Astfel, s-a impus administrarea probațiunii pe ambele planuri, respectiv și răspunsul de la companiile farmaceutice, ceea ce s-a solicitat de către instanță la termenul precedent și s-a comunicat pentru termenul de astăzi, și, de asemenea, depunerea unor copii de pe ambalaj și de pe prospecte.

La acest termen de judecată reprezentantul reclamantei-apelante aduce și prezintă instanței originalul ambalajelor și prospectelor - din conținutul cărora reiese numele producătorului.

Se prezintă aceste ambalaje și prospecte și reprezentantului pârâtei- intimate.

Reprezentantul reclamantului prezintă spre vedere un număr de aproximativ 10 cutii ale medicamentului Simvor produs de Rambaxy cu date diferite de producere și instanța reține la dosar două astfel de cutii si două prospecte și înmânează două cutii și două prospecte și reprezentantului pârâtei-intimate.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că nu are excepții sau alte cereri de formulat în legătură cu materialul probator.

Reprezentantul pârâtei-intimate dorește să învedereze două aspecte, în primul rând, solicită să se menționeze pentru cutiile in original ale produsului Simvor, faptul că sunt expirate.

Reprezentantul reclamantei-intimate arată că este menționată data producerii medicamentului care este ulterioară datei cererii de chemare în judecată.

Instanța, după deliberare, dispune a se menționa în încheierea de ședință faptul că de pe ambalajele produsului prezentat de către reprezentantul reclamantei-apelante rezultă că medicamentul este expirat.

În al doilea rând, reprezentantul pârâtei-intimate solicită să se consemneze că nu mai există certificat de marcă pentru produsul Simvor,

această denumire nu are certificat de marcă, este doar o denumire de produs, nu există certificat de marcă pentru acesta și nu intră sub incidența protecției de marcă.

De asemenea mai arată că în urma lecturării completărilor la materialul probator, a constatat o chestiune care este importantă, prin care apelanta dorește să deplaseze înspre o altă direcție obiectul cauzei, având în vedere că:

Prin precizarea depusă la dosar, pârâta susține în mod nefondat că s- a conformat cererii reclamantei și a abandonat fabricația medicamentului sub marca Simvor, întrucât nu există marca, și, în continuare, fabrică medicamentul sub o altă denumire, aceea de Ramvor. Fabricându-se și comercializându-se sub o altă denumire, respectiv sub o altă marcă, eliberându-se certificat de marcă pe produsul Ramvor, intimata se află în

legalitate și îndeplinește toate condițiile pentru comercializarea acestui produs. În ceea ce privește probațiunea depusă la dosar și comunicată la termenul de azi, solicită acordarea unui termen pentru a o studia și pentru a formula precizări la completările la materialului probator depus la dosar.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că se opune admiterii cererii de amânare formulată de reprezentantul pârâtei-intimate, întrucât materialul probator a fost depus la dosar cu mult timp în urmă și putea fi studiat, și în al doilea rând ceea ce solicită domnul avocat nu are legătură cu obiectul cauzei, în discuție fiind produsele cu denumirile Simvor și Simcor, discuțiile referitoare la produsul Ramvor exced prezentului cadru procesual, iar acordarea unui nou termen ar tergiversa inutil cauza.

Având în vedere precizările de care se prevalează reprezentantul pârâtei-intimate în solicitarea de acordare a unui termen, îi pune în vedere acestuia să precizeze dacă are de formulat cereri noi în probațiune care să impună o eventuală rediscutare a probațiunii în această fază procesuală și eventual o amânare.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că reprezentantul pârâtei- intimate susținut că SC T. SA a produs și a comercializat produsul fără a deține certificat de marcă, ceea ce nu corespunde realității, întrucât sunt proceduri obligatorii de îndeplinit. Faptul că la momentul actual deține certificat de marcă pentru produsul Ramvor nu are legătură cu prezenta cauză și nu se impune amânarea cesteia.

La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei-apelante arată că prin aceste precizări înregistrate la data de 4 iunie 2013, nu s-au formulat cereri noi în probațiune.

Curtea, după deliberare, raportat la conținutul precizărilor depuse la dosar de către reprezentantul reclamantei-apelante, din care reiese că nu s-au formulat cereri în probațiune și nu s-au învederat elemente noi, aspecte noi în cauză, fața de cele prezentate până la data depunerii acestor precizări, și totodată având în vedere ca în conținutul acestora se fac ample referiri la fondul cauzei, Curtea apreciază ca nu se impune amânarea judecății în vederea studierii lor de către reprezentantul paratei-intimate, și formulării unui eventual răspuns la aceste precizări, motiv pentru care va respinge cererea de amânare a cauzei.

Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, și raportat la conținutul răspunsului comunicat, Curtea, după deliberare acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Instanța pune în vedere reprezentanților ambelor părți să-și spună punctul de vedere asupra împrejurării dacă interesul în susținerea acțiunii mai este actual în acest moment, raportat la conținutul răspunsurilor comunicate de la companiile farmaceutice, din care rezultă ca ultimele acte de comercializare ale produsului Simvor au avut loc în cursul anului 2010, și totodată raportat la împrejurarea că, în prezent reclamanta nu deține un certificat de marcă pentru produsul Simcor, cu precizarea că s-a constatat că s-a depus la dosar cererea de reînnoire în marcă și dovada că OSIM va elibera o copie de pe registrul lor din care reiese soluționarea cererii.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că pentru a răspunde la această solicitare dorește să precizeze că societatea a investit atât resurse umane cât și resurse financiare pentru a reînnoi acest certificat de marcă chiar dacă el nu a fost emis faptic de către OSIM, consideră că interesul reclamantei-apelante este evident și dorește ca această marcă să fie protejată și să rămână în portofoliul exclusiv al SC A. SA I. . Având în vedere răspunsurile companiilor farmaceutice, coroborate cu faptul că s-a dovedit că pârâta a comercializat produsul Simvor, consideră produsul Simcor trebuie să își păstreze individualitatea și să fie apărat în continuare. Pentru a răspunde întrebării instanței consideră că interesul este mai mult decât evident și acest lucru trebuie să fie apărat prin hotărârea ce se va pronunța.

În ceea ce privește apelul formulat de SC A. SA, raportat la materialul probator depus la dosar, ambalaje, prospecte, precum și răspunsurile primite de la companiile farmaceutice, solicită să fie admis așa cum a fost formulat și să-i fie interzis pârâtei să folosească denumire Simvor în orice formă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, pe care le va specifica printr-un document separat care va fi comunicat instanței cu acte doveditoare, sens în care solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise în care să fie individualizate și cheltuielile de judecată. Nu poate în acest moment să specifice cuantumul cheltuielilor de judecată și nu dorește să dea o informație inexactă.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâtei-intimate pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la apel precum și asupra interesului actual al reclamantei, solicitând totodată să se facă referire la cererea intervenție făcută în interesul părții pe care o reprezintă de către SC Rambaxy I. precum și la împrejurarea că reclamanta-apelantă a făcut la

începuturile demersurilor întreprinse o notificare către SC Rambaxy România și care este legătura dintre aceste două Rambaxy .

Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea apelului, având in vedere considerentele aflate la dosarul cauzei și aspectele prezentate detaliat atât în întâmpinare cât și în concluziile scrise care au fost depuse la dosar. Solicită a se constata că intimata nu a fost pusă în întârziere niciodată, apelanta a pus în întârziere o reprezentanță care a funcționat în România și care la vremea respectivă era desființată în momentul în care s-a declanșat acest litigiu. Compania, de bună-credință, a făcut demersurile necesare pentru a nu mai folosi denumirea Simvor, și a obținut certificat de marcă pentru un alt produs care se comercializează și astăzi sub denumirea

Ramvor. Dorește să precizeze că așa cum a mai arătat, denumirea produsului Simvor nu este susținută de un certificat de marcă și, mai mult, apelanta nu a făcut dovada că a ar fi titulara denumirii Simvor. Este în schimb, titulara mărcii Simcor, dar conștienți că cele două mărci sunt apropiate ca denumire, de bună-credință a renunțat la această denumire. Este adevărat că procesul de producție s-a desfășurat la SC Rambaxy I., de acolo produsul s-a livrat prin Rambaxy UK și a fost pus pe piață prin SC

T. SA în România. Obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantei nu a constat în solicitarea de a se retrage produsul de pe piață. Începând din anul 2010, așa cum rezultă din probele de la dosar, SC T. SA nu a mai comercializat acest produs. Atât Simvor cât și Simcor poate fi produs de orice companie dacă are certificat de marcă. Potrivit Legii nr. 84/1998 oricine poate să depună o cerere pentru această marcă în condițiile în care nu s-a reînnoit marca, sau pentru o marcă cu o denumire apropiată, pentru care potrivit acestei legi se poate emite certificat de marcă. În acest moment, reclamanta nu mai este titulara mărcii Simcor și ca atare această marcă nu mai poate intra în conflict cu denumirea produsului Simvor. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

La întrebarea instanței, dacă mai există în prezent interes în susținerea capetelor de cerere din acțiune, dacă SC T. SA, respectiv Rambaxy mai produce, comercializează și distribuie produsul Simvor, reprezentantul pârâtei-intimate arată că nu mai susține aceste capete de cerere. Arată că în materie de produse farmaceutice regulile sunt foarte stricte. Din momentul in care din probele de la dosar rezultă că SC T. SA a solicitat Agenției Naționale a Medicamentului schimbarea denumirii produsului din Simvor în Ramvor, s-ar face o mare imprudență să se folosească această denumire de Simvor pe piață. Atât SC T. SA cât și Rambaxy au făcut cerere la OSIM pentru a obține certificat de marcă pe produsul Simvor și poate face dovada că societatea pe care o reprezintă a renunțat în mod oficial la cererea inițială de a obține certificat de marcă pentru acest produs. Nu a făcut acest lucru întrucât nu s-a pus în discuție această problemă. Oportunitatea discuției a apărut în momentul în care s-a constatat că apelanta nu mai este titulara mărcii Simcor, pentru că nu are certificat de marcă reînnoit. SC T. SA are certificat de marcă pentru produsul Ramvor încă din anul 2008, și este depus la dosar, fiind anexat la întâmpinare.

Cu privire la legătura dintre cele două societăți SC Rambaxy România și SC Rambaxy I., arată că SC T. face parte din grupul de firme Rambaxy, în această companie intră alte 320 de firme din lume, iar SC Rambaxy I. este acționarul majoritar al SC T. SA care deține 96% din capitalul social. SC Rambaxy România nu mai există, aceasta a fost o agenție comercială care s-a desființat.

Reprezentantul reclamantei-apelante, în replică, arată că în legătură cu susținerile legate de certificatul de marcă și de faptul că s-a făcut tot ce era necesar pentru a obține reînnoirea acestuia, simplul fapt că nu a fost emis de OSIM nu înseamnă că nu există, acest lucru fiind dovedit cu copia buletinului depus la dosar, și solicită să se precizeze că reprezentantul pârâtei-intimate a susținut că a existat un moment în care SC T. SA a

folosit marca Simvor și a comercializat acest produs, chiar dacă între timp a solicitat schimbarea denumirii din Simvor în Ramvor.

Reprezentantul pârâtei-intimate arată că nu neagă faptul că s-a folosit denumirea Simvor dar la această dată, apelanta nu este titulara mărcii Simcor, iar potrivit Legii nr. 84/1995, această cerere de reînnoire a mărcii trebuia depusă nu foarte târziu sau nu după expirare. Apelanta, în acest moment, nu poate face dovada că deține certificat de marcă pentru denumirea Simcor. Pentru aceste motive solicită respingerea apelului.

În replică, reprezentantul reclamantei-apelante arată că cererea se depune înainte cu 30 de zile de expirarea termenului, potrivit Legii nr. 84/1995. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de SC Rambaxy I., lasă la aprecierea instanței soluția asupra acesteia și solicită amânarea pronunțării asupra apelului pentru a avea posibilitatea să facă dovada cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul pârâte-intimate arată că se opune depunerii dovezilor cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor și lasă la aprecierea instanței încuviințarea cererii privind amânarea pronunțării asupra apelului, cu precizarea că este posibilă solicitarea cheltuielilor de judecată si pe cale separată.

Reprezentantul reclamantei-apelante insistă în amânarea pronunțării asupra apelului, pentru a depune dovada cheltuielilor de judecată.

Curtea, deliberând respinge cererea de amânare a pronunțării, formulată de reprezentantul reclamantei-apelante, în vederea depunerii dovezilor privind cheltuielile de judecată după închiderea dezbaterilor, o dată cu depunerea concluziilor scrise, având în vedere că reprezentantul pârâtei- intimate s-a opus încuviințării acesteia, iar codul de procedură civilă vechi, în baza dispozițiilor căruia se desfășoară judecata în prezentul litigiu, nu conține dispoziții explicite în sensul că dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută până la încheierea dezbaterilor.

Având în vedere că cererea privind încuviințarea depunerii cheltuielilor de judecată după terminarea dezbaterilor a fost respinsă, instanța solicită reprezentantului reclamantei-apelante să precizeze dacă mai solicită amânarea pronunțării cauzei, pentru a depune concluzii scrise.

Reprezentantul reclamantei-apelante arată că în aceste condiții nu mai solicită amânarea pronunțării asupra apelului.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 784 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului C.

, pronunțată în dos arul nr._

, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. T. S.A., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A. I. în contradictoriu cu pârâta

S.C. T. S.A. C. -N., având ca obiect drept de proprietate intelectuală - marcă, fiind respinsă cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 11 iunie 2010, reprezentantul pârâtei S.C.

T. S.A. a depus la dosarul cauzei Certificatul de înregistrare a mărcii nr.

86139, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, din care rezultă că a fost înregistrată marca RANVOR, durata de protecție a mărcii fiind de 10 ani începând de la data de_ . Conform certificatului menționat, titularul mărcii este S.C. T. S.A.

Tribunalul a reținut, de asemenea, că, prin adresele nr. 6657- 6660/_, eliberate de Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentelor, i s-a comunicat pârâtei S.C. T. S.A. că, pentru produsul SIMVOR de 5 mg, 10 mg., 20 mg. Și 40 mg. comprimate filmate (simvastatină), aflat în procedură de reînnoire a autorizației de punere pe piață, a fost aprobată variația de tip IB/2 referitoare la schimbarea denumirii medicamentului în RAMVOR. Din cuprinsul aceleiași adrese, rezultă că deținătorul autorizației de punere pe piață este R. (U.K.) L., Marea Britanie.

Pârâta a depus la dosarul cauzei și documente justificative, respectiv facturi, din care rezultă importul medicamentului sub noua denumire, ambalajul și prospectul medicamentului comercializat sub denumirea RAMVOR (Simvastatină).

A rezultat, din cele expuse, că pârâta este titulara mărcii RAMVOR încă din data de_ . Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, iar, după depunerea și comunicarea înscrisurilor examinate mai sus, cu privire la importul și comercializarea medicamentului sub noua denumire, reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe în cauză.

Din actele dosarului, nu a rezultat că, după momentul investirii instanței pârâta ar mai fi comercializat medicamentul cu substanța activă arătată sub denumirea de SIMVOR (cele două bonuri fiscale depuse de reclamantă sunt din data de_ ), iar, în ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că, în prezent nu mai este utilizată această din urmă denumirea, aceste susțineri nu au fost contestate de către reclamantă. De altfel, este de remarcat și faptul că reclamanta a arătat în scriptele depuse la dosarul cauzei că, anterior sesizării instanței, au existat discuții între părți în vederea reglementării denumirii medicamentului, iar în cursul judecății, pârâta a solicitat acordarea unor termene în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, ceea ce nu s-a realizat.

A rezultat, astfel, din probele administrate, că pârâta nu comercializează, la data soluționării cauzei, medicamentul sub denumirea SIMVOR, motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. În condițiile în care nu se poate stabili dacă perioada de comercializare a aceluiași medicament s-a realizat și după sesizarea instanței, având în vedere faptul că, la acea dată, pârâta era deja titulara mărcii RAMVOR, instanța nu a pronunțat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect. Pentru aceleași motive, însă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, iar, în privința pârâtei, referitor la solicitarea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că actele doveditoare ale noii denumiri au fost depuse la dosar și comunicate reprezentantului reclamantei doar la termenul menționat, respectiv 11 iunie 2010, astfel încât nu se poate reține culpa procesuală a reclamantei pentru promovarea acțiunii.

Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. T. S.A., deoarece, conform Autorizației de

punere pe piață eliberată de Agenția Națională a Medicamentelor pentru medicamentul SIMVOR, pârâta este indicată ca fiind producător responsabil de eliberarea seriei de produs finit.

Prin decizia civilă nr. 194/A/_ a Curții de Apel C. s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta SC A. SA I. împotriva sentinței civile numărul 748 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul numărul_, care a fost schimbată parțial, în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei SC

T. SA C. -N. și, în consecință:

A fost obligată pârâta să retragă de pe piața din România produsul marca SIMVOR.

S-a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de SC R. L. L. I. .

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4189 lei, în toate instanțele.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut:

Prin cererea inițială de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să interzică pârâtei utilizarea mărcii SIMVOR în oricare dintre activitățile sale și, în principal, să interzică următoarele acte: aplicarea denumirii SIMVOR pe produse sau pe ambalaje, oferirea, comercializarea sau deținerea de produse purtând marca SIMVOR, importul și exportul produselor purtând denumirea SIMVOR, utilizarea denumirii SIMVOR pe documente, utilizarea denumirii SIMVOR pentru publicitate, în realitate, enumerând activitățile prevăzute de art. 36 alin. 3 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice republicată, a căror interzicere poate fi solicitată de titularul mărcii, "în special"; spune actul normativ.

Prima instanță a respins acțiunea pe motiv că nu a fost dovedită de către reclamantă desfășurarea acestor activități sau a altora în legătură cu utilizarea mărcii de către pârâtă.

În apel, au fost depuse bonuri fiscale, cu date ulterioare pronunțării hotărârii obiect al apelului, din care rezultă comercializarea în farmacii a produsului SIMVOR, în doze de 10 mg și, respectiv, 20 mg.

În virtutea rolului activ prev. de art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., curtea a pus în discuția reprezentantului reclamantei apelante necesitatea suplimentării probațiunii, în sensul de a se efectua o adresă la farmaciile menționate pe bonurile fiscale depuse la dosar, pentru a se verifica data la care au cumpărat produsul SIMVOR și denumirea furnizorului, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din_, însă acesta a arătat că proba nu prezintă relevanță, în condițiile în care pârâta avea obligația de a întocmi adrese către farmaciile cărora le-a livrat produsul și de a retrage produsele de pe piață.

Copia înscrisurilor a fost comunicată reprezentantului pârâtei la termenul de judecată din_, iar acesta a solicitat un termen pentru a-și exprima punctul de vedere, însă a lipsit la termenul acordat, respectiv la cel din_, iar, la ultimul termen de judecată, a arătat doar că proba nu este relevantă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada comercializării produsului după înregistrarea cererii de chemare în judecată, iar retragerea de pe piață nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, prin concluziile pe fond, iar apoi cele scrise, arătând că se impunea depunerea

ambalajelor pentru verificarea producătorului, a datei fabricației, etc., aceste elemente nerezultând din bonurile fiscale depuse la dosar.

Raportat la probele noi administrate în apel, curtea a apreciat că reclamanta a făcut dovada împrejurării că produsul marca SIMVOR este în continuare comercializat în farmacii, deci că pârâta nu a retras acest produs de pe piață.

Pârâta s-a apărat invocând împrejurarea că nu s-a dovedit că ea ar fi producătorul medicamentelor marca SIMVOR indicate pe bonurile fiscale, fără, însă, a face dovada faptului că există un alt producător al aceluiași medicament, sub aceeași denumire, ceea ce, de altfel, nu a susținut vreodată pe parcursul procesului. De altfel, deși i s-a acordat un termen de judecată pentru a-și exprima punctul de vedere asupra înscrisurilor depuse în recurs, nu a făcut acest lucru în termenul acordat, solicitând amânarea pe motiv de boală a avocatului, adeverința medicală referindu-se la perioada 16-21 februarie, în condițiile în care termenul a fost acordat la data de_, neformulând vreo cerere anterioară termenului din_ acordat tocmai pentru pregătirea apărării, în condițiile în care nu a depus nici întâmpinare, astfel că simpla afirmație în sensul că există și alți producători, nesusținută de probe, reprezintă un exercițiu abuziv al drepturilor procesuale în sensul art. 723 Cod proc. civ., cu atât mai mult cu cât instanța a pus în discuție, în virtutea rolului activ, la termenul de judecată din_, necesitatea suplimentării probațiunii, neimpunându-se, astfel, amânarea cauzei în vederea suplimentării probațiunii.

Din înscrisurile depuse în apel, a rezultat că pârâta nu a retras produsul de pe piață. Apărarea ei, în sensul că reclamanta nu ar fi solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, nu subzistă, câtă vreme, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să interzică pârâtei utilizarea denumirii SIMVOR în oricare dintre activitățile sale, ceea ce include inclusiv obligația pârâtei de a retrage produsele de piață.

În temeiul art. 296 Cod proc.civ., din considerentele arătate, apelul reclamantei a fost admis, în sensul admiterii în parte a acțiunii.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 alin.

1 Cod proc. civ., pârâta intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4189 lei în toate instanțele, reprezentând cheltuieli de cazare și de transport ale consilierului juridic al reclamantei apelante.

Acțiunea fiind admisă doar în parte, cererea de intervenție accesorie, vizând activitățile de utilizare a mărcii de către pârâtă care nu au fost dovedite, a fost admisă, însă nu au fost acordate cheltuieli de judecată intervenientului accesoriu, nu numai pentru că acesta nu le-a solicitat, ci și pentru că cheltuielile pentru apărarea făcută de acesta părții în favoarea căreia a intervenit nu pot fi imputate părții adverse.

Prin decizia civilă nr. 3064/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost admis recursul declarat de pârâta SC T. SA împotriva deciziei civile nr. 194/A/_ a Curții de Apel C., care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Instanța de recurs a reținut că dispoziția de retragere de către pârâtă de pe piața farmaceutică din România a produsului marca SIMVOR

poate fi adoptată doar dacă există certitudinea că medicamentul a fost pus în circulație de către pârâtă.

Considerentele instanței de apel în susținerea soluției de obligare a pârâtei la retragerea produsului de pe piață nu relevă existența unei situații de fapt certe pe acest aspect, argumentele expuse fiind insuficiente și chiar contradictorii.

Instanța de apel a reținut, pe de o parte, că pârâta nu a mai efectuat după înregistrarea cererii activitățile indicate în cererea de chemare în judecată - acte de import, oferire spre comercializare, deținere de produse și chiar de comercializare - dar, pe de altă parte, că pârâta a efectuat, totuși, asemenea acte, din moment ce a fost obligată să retragă de pe piață produsul în discuție.

Această contradicție în argumentarea soluției adoptate în apel relevă că situația de fapt nu este pe deplin stabilită, chiar și în ipoteza în care raționamentul conceput de către instanța de apel este valid din punct de vedere logic - aceea că în farmaciile indicate de către reclamantă s-a comercializat produsul SIMVOR în urma unor acte de comerț ale pârâtei, săvârșite anterior datei de_ .

Instanța de apel a aplicat prezumția simplă că medicamentul SIMVOR comercializat în anul 1020 în farmacii a fost produs în mod cert de către pârâtă, deoarece s-a dovedit că aceasta a produs în trecut astfel de medicamente și nu a probat că ar fi existat și alți producători.

Această prezumție contrazice însă chiar constatarea instanței în sensul că pârâta a încetat orice act de încălcare a mărcii reclamantei, după data formulării cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel s-a întemeiat în mod greșit exclusiv pe bonurile fiscale, exacerbând forța doveditoare a acestor înscrisuri.

Pentru determinarea certă a situației de fapt, era necesară administrarea de probe suplimentare din care să rezulte în mod coroborat că bonurile fiscale depuse de către reclamantă vizează produse provenind de la pârâtă, care a efectuat actele de comerț pretinse, anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Ar fi trebuit depuse odată cu bonurile fiscale prin care reclamanta a dovedit că a achiziționat din farmacii produsul SIMVOR, după luna septembrie 2010, orice alt înscris din care să rezulte că produsul provine în mod direct sau indirect de la pârâtă, precum și data actului de comerț efectuat de către aceasta.

Un asemenea înscris poate fi reprezentat de ambalajul produselor achiziționate de către reclamantă din farmacii, în condițiile în care acesta relevă date precum producătorul și data producerii.

De asemenea, s-ar fi putut solicita informații în legătură cu aceste aspecte, de la farmaciile care au eliberat bonurile fiscale, astfel cum a intenționat instanța de apel, însă nu a dispus în acest sens.

S-ar fi putut face verificări în evidențele pârâtei, în legătură cu actele de comerț efectuate pentru produsul SIMVOR, anterior datei de_, care să fie coroborate cu celelalte mijloace de probă ce ar fi trebuit administrate.

S-a reținut că instanța de apel în mod greșit a deplasat sarcina probei de la reclamantă la pârâtă.

Constatându-se că situația de fapt nu este pe deplin stabilită, fiind necesară suplimentarea probațiunii, în temeiul art. 314, 312 alin. 3 Cod proc.civ., recursul pârâtei a fost admis dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, dosarul s-a înregistrat sub nr._ *.

La data de_ pârâta a înregistrat la dosar o precizare prin care a arătat că reclamanta a mai promovat o cerere de chemare în judecată având același obiect, înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, soluționată prin sentința civilă nr. 1369/_, împotriva căreia s-a declarat apel, cauza fiind în prezent pe rolul Curții de Apel I. .

Față de cele învederate, la termenul de judecată din_, instanța a admis excepția litispendenței dintre dosarul nr._ * al Curții de Apel C. și dosarul nr._ al Curții de Apel I. și a dispus trimiterea sa la Curtea de Apel I. .

Dosarul a fost restituit Curții de Apel C., întrucât prin încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ * al Curții de Apel I. s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 163, 164 Cod proc.civ., și s- a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel C. în vederea soluționării.

În completarea materialului probator reclamanta a depus la dosar copii ale unor prospecte și ambalaje ale produsului SIMVOR, produs de R. (UK) LTD (f. 25-27, 42-44).

Conformându-se dispozițiilor statuate prin decizia instanței de recurs, în privința necesității administrării unor probe, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., la termenul de judecată din_ instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unor adrese către farmaciile sau companiile farmaceutice care au emis facturile și bonurile fiscale depuse cu ocazia primei judecări a apelului, în dosar nr._ al Curții de Apel C. .

Prin adresele întocmite s-a solicitat acestora să comunice instanței dacă după data de_ pârâta a furnizat acestor farmacii/companii farmaceutice medicamentul SIMVOR.

Din răspunsurile comunicate de către o parte din aceste farmacii/companii farmaceutice, respectiv: ADM FARM SRL, SC FARMEXIM SA, FARMEXPERT, SC MEDIPLUS EXIM SRL și SC PHARMA FARM SA,

SC FILDAS TRADING SRL, SC DITA IMP-EXP SRL a reieșit că pârâta a furnizat în cadrul relațiilor comerciale derulate cu aceste societăți medicamentul SIMVOR și după data de_, respectiv până în cursul anului 2010:

ADM FARM SRL a achiziționat produsul SIMVOR ultima dată la _

, SC FARMEXIM SA ultima dată la_, FARMEXPERT, ultima dată la _

, SC MEDIPLUS EXIM SRL ultima dată la_ și SC PHARMA FARM

SA, ultima dată la_, SC FILDAS TRADING SRL, ultima dată la _

, SC DITA IMP-EXP SRL, ultima dată la_ .

Potrivit originalelor prospectelor și ambalajelor produsului SIMVOR, depuse la dosar de către reclamantă la termenul de judecată din_, reiese că pârâta a fabricat acest medicament la 09/2008.

Reiese din completarea probațiunii administrate cu ocazia rejudecării apelului că ultima dată de producere a medicamentului SIMVOR de către pârâtă ce a putut fi dovedită de către reclamantă a fost 09/2008, iar

ultimul act de comerț efectuat tot de către pârâtă a aceluiași medicament s-a făcut la_, ambele date, atât de producere, cât și de comercializare fiind, într-adevăr, ulterioare datei promovării acțiunii - _

.

Curtea apreciază că prezintă relevanță în soluționarea prezentului litigiu și următoarele aspecte:

Potrivit adresei nr. 6657/_ emisă de Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului (f.67 dosar nr._ al Tribunalului

C. ), pentru produsul SIMVOR 5 mg, aflat în procedura de reînnoire a autorizației de punere pe piață, a fost aprobată schimbarea denumirii medicamentului în RANVOR 5 mg. Potrivit certificatului de înregistrare a mărcii nr. 86139 emis de OSIM (f. 66 dosar nr._ al Tribunalului C. ), durata de protecție a mărcii este de 10 ani, începând cu_ pentru titularul SC T. SA.

Reiese deci că în prezent pârâta este titulara mărcii RANVOR, deținând un certificat de marcă actual și valabil.

În ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta a formulat cerere de reînnoire a mărcii SIMCOR, întrucât perioada de valabilitate a expirat la data de_, depunând la dosar, la data de_, dovada înregistrării la OSIM a cererii de reînnoire a mărcii. Potrivit informațiilor postate pe site-ul OSIM, prelungirea mărcii s-a făcut până la_, fără însă a se emite reclamantei SC A. SA certificatul de marcă.

Curtea apreciază că cererea de reînnoire a mărcii pentru SIMCOR înregistrată anterior datei expirării valabilității, precum și informațiile postate pe site-ul OSIM, referitoare la marcă și titularul ei, ce atestă reînnoirea până la_, fac dovada că reclamanta este în continuare deținătoarea mărcii SIMCOR.

În concluzie, pârâta este titulara mărcii RANVOR, iar reclamanta a mărcii SIMCOR.

Denumirea asupra căreia se poartă prezentul litigiu este SIMVOR, denumire foarte apropiată și ușor confundabilă cu cea a mărcii deținute de către reclamantă, deosebirea constând într-o literă.

Pârâta a produs și comercializat sub denumirea SIMCOR medicamentul conținând substanța SIMVASTATINĂ și după data de_, data promovării prezentei acțiuni, respectiv ultima dată la care pârâta a produs medicamentul fiind 09./2008, iar ultima dată la care l-a comercializat sub denumirea SIMVOR (asupra căreia se poartă litigiul) este_, aceste aspecte rezultând din probațiunea administrată în rejudecare. Obiectul prezentului litigiu îl constituie interzicerea pârâtei să utilizeze denumirea SIMVOR în oricare dintre activitățile sale și în principal, să interzică următoarele acte: aplicarea denumirii SIMVOR pe produse sau pe ambalaje, oferirea, comercializarea sau deținerea de produse purtând marca SIMVOR, importul și expertul produselor purtând denumirea SIMVOR,

utilizarea denumirii SIMVOR pe documente și pentru publicitate.

Raportat la datele la care s-a făcut dovada că pârâta a produs și respectiv a comercializat ultima dată produsul SIMVOR, precum și la obiectul litigiului, respectiv solicitările formulate de către reclamantă de interzicere a fi exercitate de către pârâtă cu privire la produsul cu

denumirea SIMVOR, curtea a pus în discuție dacă în prezent subzistă interesul în exercitarea și susținerea acțiunii.

Întrucât cadrul procesual din punctul de vedere al obiectului constă exclusiv în solicitări de interzicere a pârâtei să mai utilizeze denumirea SIMVOR, iar din probațiunea administrată a rezultat că ultimul act de utilizare a denumirii de către pârâtă a avut loc în cursul anului 2010, iar de atunci reclamanta nu a mai făcut nicio dovadă că pârâta ar mai fi utilizat această denumire, curtea constată că în prezent reclamanta nu mai justifică interes în susținerea pretențiilor sale.

Interesul constituie una din condițiile exercitării acțiunii civile, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a justifica promovarea unei acțiuni fiind: să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct.

Totodată, partea care promovează o acțiune, poate justifica fie un interes material, concretizat într-o pretenție de acest ordin, ceea ce în prezenta cauză nu s-a formulat, fie unul moral, fie mixt.

În cauza pendinte, prezintă relevanță caracterul actual al interesului reclamantei.

Pentru intervalul_ - data promovării acțiunii -_ - data când s-a făcut dovada că pârâta a utilizat pentru ultima dată denumirea SIMVOR în cadrul furnizării produsului purtând această denumire către o farmacie, interesul exercitării acțiunii subzistă. Deci, la data promovării acțiunii, interesul reclamantei era, într-adevăr, născut și actual.

Actualmente însă, respectiv din_ și până în prezent, adică de peste 3 ani, reclamanta nu a făcut dovada utilizării de către pârâtă a denumirii SIMVOR, astfel încât curtea apreciază că interesul în susținerea petitelor formulate nu mai subzistă, nu mai este de actualitate.

Caracterul de actualitate al interesului - ca și condiție de exercitare a acțiunii civile - semnifică, în opinia instanței, nu doar împrejurarea ca acesta să fie născut la data promovării acțiunii ( condiție îndeplinită în speță, întrucât la acea dată pârâta producea și comercializa produsul SIMVOR, astfel cum a reieșit din probațiunea administrată).

Această caracteristică a interesului - de a fi actual - trebuie să se mențină pe întreaga durată a derulării litigiului, până la data pronunțării hotărârii. O hotărâre care consfințește un drept a cărui nevoie de ocrotire era actuală la data sesizării instanței, însă, pe parcurs, necesitatea protejării sale nu mai subzistă, acest drept nemaifiind încălcat la momentul pronunțării hotărârii, este lipsită de eficiență practică.

Pârâta a arătat că a încetat să mai folosească denumirea SIMVOR, în prezent este titulara mărcii RAMVOR, sub care produce și comercializează fostul produs medicamentos SIMVOR.

Potrivit art. 700 din Legea nr. 95/2006, producerea aceleiași substanțe active ( în speță, simvastatină ) de către unul și același producător, sub mai multe denumiri comerciale, nu este prohibită. Utilizarea însă a fiecărei denumiri, în parte, este supusă condiției obținerii unei autorizații de punere pe piață separate ( art. 700 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 ). Or, în speță, pârâta este posesoarea autorizației de punere pe piață a produsului RAMVOR, iar reclamanta, a produsului SIMCOR.

Față de toate aceste împrejurări, curtea constată că în prezent interesul reclamantei nu mai este actual, apelul urmând a fi respins, întrucât raportat la momentul actual, hotărârea primei instanțe de respingere a acțiunii este temeinică și legală.

În temeiul art. 49 alin. 3, art. 54, 55 Cod proc. civ., urmare a menținerii hotărârii de respingere a acțiunii reclamantei, cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată în apel ( f. 19-21) de către R.

L. L. - I. se va admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 748 din_ a Tribunalului C., pronunțată

în dosar nr._, pe care o menține.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC R. L. L. I. formulată în favoarea pârâtei.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

M.

C. V.

I. D.

C.

M. -L.

T.

Plecat în C.O., semnează președintele instanței

Red. M.V. dact. GC 5 ex/_

Jud. fond: E. Litus

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 40/2013. Proprietate intelectuală