Sentința civilă nr. 2646/2013. Proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2646/F/2013
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | I. A B. | , judecător |
GREFIER: G. | N. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul P. V.
N.
împotriva pârâtului P. C.
, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe. Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie
2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La solicitarea reprezentanților părților, pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat inițial pronunțarea hotărârii la data de_, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de_ .
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant
Prin cererea înregistrată la data de_, sub nr. de mai sus reclamantul P. V.
N. a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei, pentru încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ocrotite de Legea 8/1996, modificată si completată; obligarea pârâtului la plata sumei de
10.000 lei cu titlu de daune morale; obligarea paratului, ca pe cheltuiala sa, sa publice hotărârea instanței într-un ziar național; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că este fiul artistei V. Peter P. și succesor în drepturi a acesteia, fiind moștenitorul ei. În timpul vieții, mama lui a înregistrat linia melodică în studio, urmând a suprapune vocea. În acea perioadă mama lui a decedat astfel că pentru finalizarea proiectului a apelat la artista A. M. Motofelia. După finalizare s-a înregistrat la ORDA sub nr. BL625718, linia melodică a piesei ";Cânt la lume ca mi-i dragă"; de pe CD-ul cu același nume. În urmă cu câteva săptămâni, a constatat faptul că pârâtul a folosit, fără nici un drept, linia melodică a piesei "Cânt la lume că mi-i dragă";, pentru melodia sa "De la R. -n jos";.
Înregistrarea paratului a fost făcută publică pe posturile de televiziune, la Radio și pe Internet. Se susține că reclamantul l-a contactat pe pârât și acesta a recunoscut faptul că a folosit linia melodică a piesei "Cânt la lume ca mi-i draga"; și a fost de acord sa încerce soluționarea pe cale amiabilă. Deși au stabilit mai multe date de întâlnire, acesta nu s-a prezentat astfel ca am fost nevoit să formulez prezenta acțiune.
Consideră că din simpla comparare a celor două melodii reiese cu certitudine faptul că paratul se face vinovat de încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ocrotite de Legea 8/1996, modificată și completată.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile prevederile Legii 8/1996.
Ulterior, la data de_ (f.76), reclamantul a formulat o completare de acțiune prin care ia solicitat ca instanța să dispună și încetarea de îndată, a difuzării și distribuirii melodiei "De la R. -n jos" de către pârât, în mediu public (Posturi Radio si Televiziune, Internet etc.), arătând că a fost nevoit să-și completeze acțiunea deoarece, prin continuarea difuzării și distribuirii melodiei "De la R. in jos" de către parat, in mediu public (Posturi Radio si Televiziune, Internet etc.) aceasta îi creează grave prejudicii. Consideră că, prin admiterea cererii și constatarea faptului că pârâtul se face vinovat de încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ocrotite de Legea 8/1996,
modificată si completată, consecința firească este obligarea acestuia de a se abține de la orice acte de difuzare și distribuire a melodiei, precum și de a mai cânta cântecul "De la R.
-n Jos".
Apoi, în ședința publică din data de_, fila 114, reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor bănești în sensul că a solicitat obligarea pârâtului doar la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de prejudiciu material și la plata sumei de 1 leu, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Prin concluziile scrise
depuse de reprezentantul reclamantului, în condițiile în care pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu acesta arată următoarele:
El este fiul artistei V. Peter P. și succesor in drepturi a acesteia, fiind moștenitorul ei. În timpul vieții, mama lui a înregistrat linia melodică în studio urmând a suprapune vocea. În acea perioadă mama lui a decedat astfel că, pentru finalizarea proiectului a apelat la artista A. M. Motofelia. După finalizare, s-a înregistrat la ORDA sub nr. BL625718, linia melodică a piesei "Cânt la lume că mi-i dragă* de pe CD-ul cu același nume. De asemenea, Opera M. lă "Cant la lume că mi-i dragă", a fost declarată și la UCMR-ADA și, din adresa UCMR-ADA nr. 10013/_, fiind menționați ca autori: P.
V. (compozitor și textier) si Urs A. (aranjor).
După ce a constatat că pârâtul a folosit, fără niciun drept, linia melodică a piesei
"Cânt la lume ca mi-i dragă"; pentru melodia sa "De la R. -n jos";, l-a contactat pe pârât și a recunoscut faptul că a folosit linia melodică a piesei "Cânt la lume că mi-i dragă"; si a fost de acord să încerce soluționarea pe cale amiabilă. Deși au stabilit mai multe date de întâlnire, acesta nu s-a prezentat astfel că a fost nevoit să se adreseze adresei instanței de judecată. Consideră că, din simpla comparare a celor două melodii reiese cu certitudine faptul că pârâtul se face vinovat de încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ocrotite de Legea 8/1996, modificată și completată. Din întreg probatoriul administrat in cauza, reiese cu certitudine faptul că linia melodică a celor două melodii este aproape identică. Acest aspect a reieșit, atât din declarațiile dlui loan B. - profesor universitar doctor și a dlui Gavril Ț. - doctor în folclor. Martorii audiați în cauză:
A., Urs A. (ambii propuși de reclamant) si M. A. (propus de pârât) și care au pregătire în domeniu muzical, au declarant că au ascultat prima data melodia "Cant la lume ca mi-i dragă" fiind interpretată de V. Peter P. . Și acești martori au confirmat că linia melodică a celor două melodii este aproape identică, pârâtul preluând linia melodică de la V. Peter P. .
Din declarația d-nei M. A. reiese ca pârâtul a contactat-o și i-a prezentat Iniile melodice (negative) de la 10 piese. Aceasta i-a atras atenția pârâtului că linia melodică de la cântecul "De la R. -n jos" este a dnei V. Peter P. pentru că a auzit-o cântată de aceasta la spectacolul jubileu de la sala Radio și că îin prezent o cântă A. Motofelia, atrăgându-i atenția că nu ar trebui să o lanseze. De asemenea, l-a întrebat pe pârât dacă are acordul moștenitorilor pentru a folosi linia melodică iar acesta i-a răspuns ca lui "i-a dat-o V. Peter P. când trăia si nu-i mai trebuie acordul moștenitorilor". De altfel, pe același CD, cu negative, martora a mai identificat încă câteva cântece care erau preluate de la alți artiști. Ținând cont de declarația martorei M. A., se dovedește ca pârâtul a urmărit să folosească linia melodică, știind ca nu are niciun drept și a încercat sa inducă in eroare pe martora care i-a compus versurile, spunându-i că linia melodică i-a fost lăsata de artista V. Peter P. . Reclamantul susține că, în apărările pârâtului, acesta nu a încercat să dovedească ca ar fi primit în mod legal dreptul de a folosi linia melodică, ci a încercat să dovedească că este un cântec care se cânta de copii ca semn al bucuriei după recolte.
Prin comportamentul și atitudinea pârâtului se dovedește intenția clară a acestuia de a folosi, în mod nelegal, linia melodică. Declarația dnei Ana S. ar trebui înlăturata deoarece aceasta nu are cunoștințe muzicale și a fost dată cu intenția clară de a-l "ajuta" pe pârât, încercând sa dovedească faptul ca melodia cântată de el este culeasă din folclor și are dreptul de a o folosi. Tote persoanele audiate în cauză, cu excepția dnei Ana S., au concluzionat că V. Peter P. a fost si culegătoare de folclor dar a și compus melodii. Cântecul "Cant la lume ca mi-i dragă" este o creație proprie a dnei V. Peter P.
, iar încercarea paratului de a dovedi ca este un cântec cules, fiind cântat de alți artiști anterior dnei V. Peter P., a eșuat. Susține reclamantul că, atât dl profesor universitar doctor I. B. cât si celelalte persoane audiate, au confirmat că liniile melodice a cântecelor în discuție sunt aproape identice și se diferențiază mult de celelalte cântece și interpretări audiate în timpul procesului. D-nul Gavril Ț. - doctor în folclor, a declarant că cele două melodii sunt identice în proporție de 90-95% și a concluzionat, ca de altfel și dl P. A. și Urs A., că linia melodică a artistei V. Peter P. reprezintă o creație proprie și nu poate fi preluată de alți interpreți decât cu acordul moștenitorilor acesteia. Mai mult, pârâtul nu a făcut dovada ca ar "fi cules" linia melodică, din altă parte și nici nu avea posibilitatea din moment ce liniile melodice ale cântecelor acestuia erau pregătite și făcute de alte persoane la comanda acestuia.
Toate aceste aspect, precum si refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta în fața instanței, la două termene când a fost citat cu mențiunea "personal la Interogatoriu", dovedește rea-credință din partea acestuia și trebuie interpretat ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului. Mai mult, la ultimul termen de judecată din data de_, acesta a motivat că nu se poate prezenta din cauza faptului ca nu a primit acordul Patriarhiei Ortodoxe (fără a face dovada că a cerut acest acord sau că este necesar) dar, în realitate, acesta s-a prezentat la o emisiune TV in București. Acest comportament denota o sfidare a actului de justiție care trebuie sancționată ca atare.
În concluzie, reclamantul susține că acțiunea lui se dovedește a fi întemeiată, dovedindu-se încălcarea dispozițiilor Legii 8/1996, astfel că solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulata, precizată si completată,, cu obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, constând in onorar avocat, onorar experți, taxa judiciară și timbre judiciare.
Apărările pârâtului
Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat personal în instanță, deși a fost citat și "la interogatoriu";, dar a fost reprezentat în instanță de avocat ales, care a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea netemeiniciei cererii de chemare în judecată pârâtul arată, în esență următoarele: 1.inexistenta condițiilor pentru protecția dreptului de autor;2. inexistenta unei similitudini între liniile melodice ale celor două cântece; 3. în privința cântecului interpretat de A. Motofelia ar putea fi incidente doar prevederilor art. 96 si 98 din Legea 8/1996, privind dreptul conex dreptului de autor; 4. Inexistența prejudiciului ca și condiție a acordării despăgubirilor materiale și morale.
Apărările au fost dezvoltate astfel:
Inexistenta condițiilor pentru protecția dreptului de autor
Legea romană prevede expres doar condiția originalității, raportat la art. 7 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, republicată, care stipulează: "constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală in domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea si destinația lor", sens în care doctrina a avut rolul de a stabili, în concret, toate condițiile pentru ca o operă să fie sub incidența Legii 8/1996. În acest sens condițiile stabilite de doctrină, pentru protecția drepturilor de autor sunt:
-opera sa fie originală
Originalitatea unei opere este, in opinia pârâtului, cea mai importantă condiție pentru acordarea protecției prin drept de autor. O operă este originală doar dacă aduce ceva diferit de ceea ce era cunoscut până la acel moment, respectiv dacă prezintă elemente de noutate. Astfel, o operă se dovedește originală doar atunci când ea este rezultatul efortului și calităților intelectuale ale autorului, care, prin întreaga sa personalitate, își pune amprenta asupra creației sale. Reclamantul urmărește recunoașterea unui drept de autor asupra unei opere muzicale de proveniență și inspirație folclorică, care nu-i aparține. Astfel, defuncta V. Peter P., a fost in principal o culegătoare de folclor. Acest aspect este recunoscut chiar de către defuncta care într-un interviu acordat, afirma, la întrebarea de unde îi provin cântecele, că acestea "vin de demult, vin de la bătrânele satului meu, Telciu. Ascultam, la început, avida de cântec, zile
în șir lângă femeile satului. Țin minte că de la o femeie, lelea Măriuca Olari, am învățat într-o zi 18 cântece". Într-un alt interviu acordat, aceasta afirma, cu privire la compozițiile sale, că acestea reprezintă culegeri adunate din vizite la bătrânii satului, fiind zestrea încredințată de aceștia. Rezultă, așadar, că principala condiție, pentru protecția drepturilor de autor nu este îndeplinită, având în vedere că defuncta V. Peter P. nu a fost compozitor de folclor, ci culegător de folclor, operele sale fiind preluate din folclorul românesc, nefiind o compoziție proprie, originală.
Pe de altă parte, art. 7 din Legea 8/1996, menționează limitativ categoriile de opere protejate, între acestea nefiind incluse operele de folclor, întrucât folclorul reprezintă, în esență, totalitatea creațiilor muzicale produse de o cultură spirituală populară și aparținând unei etnii unice. Folclorul nu intră sub incidența legii drepturilor de autor tocmai pentru că specificul creației folclorice este caracterul anonim al creatorului operei, transmitere prin viu grai și lipsa oricărei aproprieri patrimoniale. Nefiind posibilă identificarea autorului al creatorului operei, principiul este ca niciunei persoane care folosește parțial sau total opera nu i se poate recunoaște calitatea de autor.
Folclorul muzical nu este protejat în România de legislația care guvernează drepturile de autor, decât tangențial, doar cu referire la dreptul conex al interpretului artist sau executant prevăzute de art. 95 din Legea 8/1996. Reclamantul se prevalează de adeverința privind înscrierea in Registrul National al Fonogramelor, cu toate ca potrivit art. 4 din O.G nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, înregistrarea sau înscrierea nu este constitutivă de drepturi de autor ori de drepturi conexe. În ceea ce privește compoziția muzicala "De la R. -n jos", pârâtul menționează că el cunoaște tema muzicală încă din copilărie, fiind cunoscută încă din acea perioadă de către el, nefiind preluată de la antecesoarea reclamantului așa cum in mod vădit tendențios se susține.
Nu în ultimul rând, pârâtul arată faptul ca atât linia melodică a piesei "Cant la lume că mi-i dragă" cât și piesa propriu zisă este interpretată de către mai mulți artiști ( V. P., Diamanta Păterău, Denisa Baiu, Denisa Bărbat, N. Voica, Sofia Vicoveanca etc), însă singura persoană cu privire la care reclamantul a invocat un drept este pârâtul.
-opera să fie rezultatul creației intelectuale
În ceea ce privește condiția ca opera sa fie rezultatul unei activități creatoare, pârâtul menționează că aceasta este strâns legată de condiția originalității, elementul definitoriu al creației intelectuale este configurat de originalitatea operei. Activitatea de creație este un act psihologic, care presupune a alege, a analiza, a compara, a ezita, a face apel la toate resursele de gust, inteligenta, sensibilitate, adică de a crea in mod personal. În speță, în condițiile in care antecesoarea reclamantului a fost culegătoare de folclor, nu se poate retine o activitate creatoare din partea acesteia, astfel încât să fie îndeplinită această condiție. Opera acesteia nu poate intra în categoria operelor care pot să constituie obiect al dreptului de autor, nefiind o operă originală de creație intelectuală, fiind doar o variantă personalizată al unei creații existente.
- opera sa fie rezultatul unei activități creatoare;
Referitor la condiția ca opera să fie rezultatul creației intelectuale, așa cum rezultă și din declarațiile defunctei V. Peter P., activitatea creatoare a acesteia s-a rezumat la a culege folclorul românesc din diverse zone ale țării, sens in care se apreciază că nu pot fi invocate drepturi de autor cu privire la compoziții muzicale aparținând culturii populare romanești.
-opera să îmbrace o formă concreta de exprimare, perceptibilă simțurilor;
-opera sa fie susceptibilă de aducere la cunoștința publicului.
Ultimele condiții, fiind strâns legate de primele 3 si condiționate de existenta acestora,, pârâtul apreciază că nu necesită a fi analizate, în speță, cumulativitatea condițiilor nefiind operantă.
În ce privește inexistenta unei similitudini intre liniile melodice ale pieselor se susțin următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul, cu toate ca nu a formulat un petit distinct in acest sens, solicită constatarea dreptului de autor cu privire la opera muzicală a antecesoarei acestuia, "Cânt la lume ca mi-i dragă" și totodată încălcarea acestui drept. Este de altfel evident, că doar în situația constatării încălcării unui drept de autor pot fi acordate despăgubiri. Reclamantul susține că pârâtul ar fi reprodus linia melodică a piesei în litigiu și ar fi folosit-o la piesa " De la R. -n jos". Prin reproducere, în sensul art. 14 se înțelege "realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice". Întregul demers juridic pornește de la falsa prezumție că operele în discuție ar fi identice din punct de vedere artistic. Operele sunt total diferite, înșiruirea de note muzicale este diferită, măsura este diferită, singura asemănare este aceea că fiecare melodie împrumuta elemente melodice specifice zonei Maramureșului, care pot fi ușor identificate in terminația acestora.
Referitor la posibila incidență a prevederilor art. 96 si 98 din Legea 8/1996 se arată că reclamantului i s-ar putea recunoaște un drept conex dreptului de autor, reprezentat de dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții, dreptul de a pretinde că numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale si de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea sau reputația sa, dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele: fixarea interpretării sau a execuției sale, reproducerea interpretării sau execuției fixate, distribuirea interpretații sau a execuției fixate, la fel ca si celorlalți interpreți sau artiști care interpretează o compoziție muzicala., astfel cum aceste drepturi sunt reglementate de art. 96 si 98 din Legea 8/1996. Având in vedere că, opera în litigiu reprezintă o creație populara orală, transmisa prin mijloacele folclorice specifice ce aparține folclorului național, singurele drepturi care i s-ar putea recunoaște reclamantului, ar fi cele prevăzute de art. 96 si 98.
În ce privește inexistenta prejudiciului ca și condiție a acordării despăgubirilor materiale si morale se arată că potrivit art. 139 alin. 2 din Legea 8/1996 la stabilirea prejudiciului material, instanța de judecată ia in considerare fie consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat fie beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor.
În primul rând, se arată că faptul că piesa aparține folclorului romanesc, nu se poate constata un drept de autor cu privire la aceasta și, în consecință, nu pot fi acordate despăgubiri pentru acest fapt. Pe de altă parte principalul criteriu în funcție de care se stabilesc despăgubirile il reprezintă câștigul nerealizat. În speță reclamantul a încheiat contractul de colaborare nr. 1/_ cu SC Libris SRL având ca obiect prestarea de servicii privind reproducerea și promovarea și distribuția CD-ului " Cant la lume ca mi-i dragă", în baza acestui acord fiind produse CD-uri. Rezultă, așadar că reclamantul nu a suferit un prejudiciu, CD-uri fiind distribuite în comerț și aducându-i acestuia un profit. În situația în care cererea reclamantului ar fi admisă, s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză de către acesta, din moment ce a obținut beneficii din distribuția acestei opere. Mai mult, al doilea criteriu prevăzut de art. 139 alin. 2 este acela al beneficiilor realizate pe nedrept de făptuitor. Menționam faptul ca piesa "De la R. -n jos" nu a fost inclusă pe nici un album astfel încât nu s-au realizat beneficii patrimoniale de către pârât.
În ceea ce privește despăgubirile morale solicitate, apreciază că scopul acordării acestora constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale. Mai mult, despăgubirile morale se acordă doar pentru a permite celui prejudiciat anumite avantaje de natura a atenua suferințele morale. În speță, defuncta V. Peter P. nu a suferit moral, astfel încât se impune și respingerea acestui capăt de cerere.
Statuările instanței
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, cu motivarea că ar fi încălcat dreptul de autor protejat de Legea nr.8/1996, răspundere civilă prevăzută de dispozițiile art.138 indice 7 și și139 din această lege.
Condițiile răspunderii civile delictuale sunt reglementate de dispozițiile art.1349 din Noul Cod Civil, potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, potrivit art.253 alin.4 din Noul cod civil, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate poate cere instanței despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Dreptul de autor este un drept nepatrimonial și, în prezenta cauză, reclamantul, în calitate de moștenitor al numitei V. Peter P., invocă protecția dreptului de autor derivând din calitatea antecesoarei lui de compozitor al melodiei cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă, cântec interpretat de solista A. M. Motofelia, susținând că linia melodică a cântecului "De la R. -n jos"; interpretat de pârât, este identică cu cea a cântecului compus de mama lui.
Reclamantul nu invocă încălcarea drepturilor de autor în ce privește versurile acestui cântec și nici nu se pune problema încălcării drepturilor conexe dreptului de autor ce derivă din interpretarea cântecului întrucât, sub acest aspect, dreptul conex pentru interpretare, aparține unui terț, respectiv interpretei A. M. Motofelia.
Prin urmare, în speță, mai întâi, trebuie stabilit dacă linia melodică a cântecului
"Cânt la lume că mi-i dragă";, este o compoziție originală, nouă și respectiv dacă mama reclamantului, numita V. Peter P., este autorul acestei linii melodice, potrivit art.7 litera "c"; și art.3 din Legea nr.8/1996,
care prevăd că sunt obiect al dreptului de autor compozițiile muzicale cu sau fără text și că este autor persoana care a creat opera.
Pentru ca V. iei Peter P. să fie titular unui drept de autor în ce privește compoziția muzicală fără text, linia melodică a cântecului trebuie să fie creația originală a acesteia și, doar astfel, linia melodică a acestui cântec poate constitui obiect al dreptului de dreptului, potrivit art.7 litera "c"; din Legea nr.8/1996.
Numai în măsura în care linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; constituie o compoziție originală, nouă, care nu a mai existat anterior și această compoziției aparține antecesoarei reclamantului, se impune analizarea îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale(extracontractuale) a pârâtului, pentru încălcarea dreptului de autor.
O compoziție muzicală care nu are caracter original, deci care nu constituie o operă de creație nouă, nu poate constitui obiect al dreptului de autor și o astfel de compoziție nu intră sub protecția juridică prevăzută de Legea nr.8/1996 și de Codul civil iar o eventuală preluare de către un terț a unei astfel de compoziții, nu impune acordul persoanelor care anterior au făcut publice compozițiile muzicale respective și nici nu atrage răspunderea civilă, pe care o presupune încălcarea dreptului de autor.
Referitor la mijlocare de probă a conținutului unei opere ce constituie obiectul dreptului de autor tribunalul notează următoarele:
Potrivit art.148 alin.1 din Legea nr.8/1996 înregistrarea unei opere în Registrul Național de Opere, administrat de Oficiul Român al Drepturilor de Autor, constituie un mijloc de probă însă, aceasta, nu este o probă absolută, prin această înregistrare nefiind garantat irefragabil caracterul original al presupusei opere înregistrată în acest registru.
Tocmai de aceea înregistrarea nu are caracter obligatoriu ci este facultativă.
Din alineatul 2 al aceluiași articol reiese că existența și conținutul unei opere se poate dovedi prin orice mijloc de probă, inclusiv prin includerea în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.
În ce privește includerea unei opere în repertoriul unui organism de gestiune colectivă, tribunalul reține că aceasta constituie un mijloc de probă doar până la proba contară, creând doar o prezumție simplă, atât în privința caracterului original al operei cât și cu privire la autorul acesteia, prezumție ce poate fi înlăturată prin orice alt mijloc de probă.
Că includerea unei opere în repertoriul UCMR-ADA, organism de gestiune colectivă, creează doar o prezumție simplă sub cele două aspecte rezultă din răspunsurile și actele anexate acestora, comunicate de acest organism la solicitarea tribunalului, aflate la filele 95-98 și 237-239, potrivit cărora înregistrarea la acest organism în vederea încasării drepturilor patrimoniale ce decurg din dreptul nepatrimonial de autor, se face pe baza declarației pe proprie răspundere a celui care dorește înregistrarea, fără ca acest organism să efectueze vreo verificare privind originalitatea operei declarate și calitatea de creator a celui care se declară autor al operei.
În aceste condiții este posibil ca o anumită persoană să declare pe proprie răspundere că este autor al unei opere, fără ca, în realitate, opera declarată și apoi înregistrată, fie să nu aibă caracteristicile unei opere ce constituie obiect al dreptului de autor, fie ca o operă chiar dacă intră sub protecția dreptului de autor, persoana declarată ca fiind autor, să nu fie autorul acesteia ci autor să fie o altă persoană.
Însă, o astfel de conduită a declaratului, nu rămâne nesancționată întrucât, potrivit art.4.3 din Statului UCMR-ADA( statut ce constituie un act public, aflându-se pe site-ul UCMR ADA), statut la care aderă fiecare declarant înregistrat, constituie abateri disciplinare foarte grave a membrului UCMR-ADA dacă acesta: "se declară compozitor sau textier el unei opere ce nu reprezintă creație proprie originală";(litera "a";), precum și cel care " face declarații false și în general necorespunzătoare adevărului cu privire la una sau mai multe opere muzicale declarate pentru a beneficia de remunerații în mod injust";(litera "c";) iar sancțiunile prevăzute pentru aceste abateri disciplinare foarte grave sunzt și ele severe, respectiv UCMR-ADA poate aplica, în mod independent sau cumulativ, după caz, următoarele sancțiuni: - suspendarea dreptului de vot și de a fi ales în cadrul organelor de conducere pentru o perioadă de 10 ani; - pierderea calității de membru al UCMR-ADA, prin excludere; - plata cu titlu de daune a unei sume cuprinse între 1.000 și 6.000 de EURO, echivalentul în lei din ziua emiterii Deciziei de aplicarea sancțiunii.
Pe de altă parte, într-un litigiu, în fața instanței, prin orice mijloc de probă, se poate dovedi că înregistrarea nu corespunde adevărului, respectiv fie că opera în privința căreia o persoană a fost declarată autor, nu reprezintă o creație proprie originală a persoanei care a declarat că este autor, fie că, deși opera este o creație originală, această creație originală nu aparține celui care s-a declarat autor.
Oficiul Român pentru Drepturilor de Autor, pe lângă Registrul Național de Opere, prevăzut de art.148 din Legea nr. .8/1996, mai administrează și Registrul național al fonogramelor, potrivit art.3 alin.1 litera "a"; din OG nr.25/2006, privind întărirea capacității administrative a oficiului Român pentru drepturile de Autor.
Din conținutul art.6 din OG nr.25/2006 se constată că înregistrarea în Registrul național al fonogramelor este obligatorie pentru producătorii de fonograme și nu pentru autorii operelor ce constituie obiectul fonogramelor înregistrate de producătorul de fonograme iar, potrivit art. 4 din OG nr.25/2006 "înregistrarea sau înscrierea în registrele naționale prevăzute la art. 3 este obligatorie și se efectuează pe propria răspundere a persoanelor fizice sau juridice. Înregistrarea sau înscrierea nu este constitutivă de drepturi de autor ori de drepturi conexe";
.
În prezenta speță, cântecul "Cânt la lume că mi-i dragă"; nu este înregistrat în Registrul Național de Opere, potrivit răspunsurilor Oficiului Român pentru Drepturile de Auto(ORDA), aflate la filele 36 și 131.
Deși reclamantul susține că este efectuată o astfel de înregistrare, tribunalul reține că, în realitate, reclamantul face referire la înregistrarea în Registrul național al fonogramelor și nu în Registrul național de Opere.
Cântecul este imprimat pe CD(fonogramă), în anul 2010, de către producătorul de fonograme SC "Libris"; SRL Brașov, care a înregistrat fonograma în Registrul național al fonogramelor, înregistrare care asigură protecție producătorului de fonograme și nu este constitutivă de drepturi de autor(f.24, f.36, și f.106).
Înregistrarea s-a efectuat pe baza declarației pe proprie răspundere a producătorului de fonograme care, la rândul său, a avut în vedere declarația pe proprie răspundere a reclamantului, în calitate de moștenitor al presupusului autor, care a indicat- o pe mama lui, ca fiind autor al compoziției muzicale(f.58-61).
Așa cum anterior s-a arătat, această înregistrare nu este constitutivă de drepturi de autor și, prin urmare, tribunalul reține că, prin dovedirea de către reclamant a existenței înregistrării în Registrul național al fonogramelor, acesta nu a probat nici că linia melodică a acestui cântec este originală și nici că, în situația în care opera ar fi originală, mama reclamantului este autorul ei.
Cântecul "Cânt la lume că mi-i dragă"; a fost înregistrat în repertoriul organismului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale ce decurg din drepturile de autor, UCMR - ADA, la data de _ , așa cum rezultă din adresele emise de acest organism și actele atașate acestora, aflate la filele 95-98, 156, 173, 174, 237, înregistrarea fiind efectuată în baza declarației pe proprie răspundere a reclamantului, UCMR-ADA arătând că nu are specialiști care să verifice originalitatea operei, sugerând instanței ca, pentru o opinie avizată a experților în domeniul folcloric, să se adreseze reprezentanților Institutului de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu" București (f.237).
Partitura muzicală depusă al UCMR-ADA, a fost completată de aranjorul muzical al melodiei, dirijorul A. Urs, ce a fost audiat în calitate de martor(f.210-212), acesta declarând că el a completat partitura, la solicitarea reclamantului, în vederea înregistrării al UCMR-ADA, că mama acestuia nu avea cunoștințe pentru a scrie o partitură, fapt, de altfel, recunoscut și de reclamant.
Potrivit acestei înregistrări, autorul compoziției muzicale este mama reclamantului, numita V. Peter P., astfel că operează prezumția simplă, atât că această compoziție este originală, precum și că mama reclamantului este autorul ei.
Întrucât pârâtul a contestat calitatea de operă originală a liniei melodice a cântecului în discuție, arătând că această linie melodică este de origine folclorică, nefiind compusă de mama reclamantului(cu mențiunea că reclamantul nu a invocat vreun drept de autor propriu cu privire la linia melodică a cântecului interpretat de A. M. Motofelia și nici a celui interpretat de el), au fost administrate probe, atât cele propuse de reclamant cât și cele propuse de pârât dar și cele dispuse din oficiu de către tribunal.
Cum înregistrarea la UCMR-ADA s-a efectuat pe baza declarației pe proprie răspundere a reclamantului și aceasta doar la data de_ (f.174, f.237), după ce pârâtul a făcut public cântecul interpretat de el "De la R. -n Jos";(care, potrivit susținerilor reclamantului, din acțiunea înregistrată la instanță la data de_, a avut loc cu câteva săptămâni înainte de înregistrarea cererii la instanță); având în vedere că linia melodică invocată ca fiind originală, aparține unui cântec interpretat de o solistă consacrată ca fiind interpretă de muzică populară, faptul că mama reclamantului a fost cunoscută ca fiind atât interpretă de muzică populară din zona folclorică a N. ului, cât și culegător de folclor, faptul că în lista compozițiilor declarate la UCMR-ADA, ca fiind originale și că ar fi compuse de mama reclamantului(f.238-239) apar și compoziții care, în zonele folclorice ale Bistriței și N. ului, sunt de notorietate ca aparținând folclorului: de exemplu "Strâgătura la găină";, "Strâgătură la mireasă-n prag";, "Ia-ți mireasă ziua bună";;
"Ieși mireasă până-n prag";; "Datu colacului la soacră";, "Datu cămășii la mire";, "Jocul miresei";, tribunalul a efectuat adrese către instituțiile competente să exprime păreri documentate, cu privire la originalitatea melodiei cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, fiind efectuate adrese la Academia Română - Institutul de Etnografie și Folclor
,,Constantin Brăiloiu"; București și la Arhiva de folclor din C. -N. a A. Române.
Pentru că, în domeniul etnografiei și folclorului, nu sunt experți autorizați, potrivit art. 201 alin.3 Cod procedură civilă, s-a solicitat părerea a doi specialiști, respectiv a domnului profesor universitar dr.I. B., culegător de folclor, cercetător și în același timp
și interpret de muzică populară, ce-și desfășoară activitatea în cadrul A. de muzică
"G. D. "; din C. -N. și a domnului dr. Gavril Ț., specialist în muzica clasică și producător de înregistrări inclusiv în domeniul folclorului, din cadrul C. J. pentru
C. B. -N., instituții și specialiști cărora li s-au comunicat pentru studiere copii ale liniilor melodice ale celor două cântece.
Potrivit răspunsului comunicat de Academia Română - Institutul de Etnografie și Folclor ,,Constantin Brăiloiu"; București(f.102) cântecul "Cânt la lume că mi-i dragă"; aparține muzicii populare de consum și are o largă răspândire, în mai multe variante individualizate, una fiind interpretată de A. M. Motofelia.
Înainte de a concluziona cu privire la caracteristicele cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, în cuprinsul răspunsului se face o descriere a ceea ce reprezintă: folclorul; muzica populară de consum; compozițiile în stil folcloric
Astfel se arată că:
-folclorul este un fenomen oral, sincretic, anonim, colectiv care se exprimă prin variante concrete; folclorul are o dublă procesualitate: una se manifestă de-a lungul istoriei, prin transmiterea de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta, diacronic; cea de a doua se bazează pe actualizarea textului și muzicii, două limbaje care, conform principiului sincretismului, nu se separă nici în performare, nici în analiză; cu prilejul fiecărei reinterpretări care are caracterul unei creații, în sincronie; publicarea folclorului este un act de voință individuală și implică o activitate de cercetare; transcrierea și publicarea folclorului reflectă una sau mai multe variante studiate la un moment dat, dar nu exprimă fenomenul în sine.
-muzica populară de consum, specie apărută la începutul secolului al XX-lea, construct compozit cu scop mercantil, bazat pe criterii comercial-estetice îndoielnice, cuprinde romanțe, cântece patriotice, cuplete de revistă, muzică ușoară, cântece de petrecere, compoziții în stil folcloric, manele. Începând din anii "60, dar mai ales după 1990, mass media concură la realizarea și promovarea compozițiilor în stil folcloric. Lăutarii le numesc "făcături", termen prin care etichetează artificialul care violentează tradiția;
Cu privire la compozițiile în stil folcloric se arată că sunt numai instrumentale și vocal-instrumentale (acompaniamentul este obligatoriu). Ele aparțin zonei divertismentului, sunt promovate prin concerte și emisiuni Radio și TV iar CD-ul audio este suportul media care asigură fixarea prestațiilor. De obicei este scris doar textul.
M. (melodie, armonie, orchestrație) este realizată pe loc, oral, chiar înainte și în timpul înregistrării (rareori pilonii ritmico-melodici sunt notați sumar într-o partitură). Numărul enorm de piese editate și difuzate a condus la crearea gustului pentru o masă mare de auditori și implicit a unei piețe de desfacere.
Totodată a apărut și un fenomen de folclorizare: cântăreți și lăutari preiau aceste specimene, le reinterpretează (în funcție de posibilitățile tehnice și stilistice proprii, de starea sufletească, dar și de cerințele consumatorilor) și le cântă "live" la diverse ocazii (nunți, petreceri etc).
Astfel iau naștere variantele personalizate. Mai mult, aceeași piesă, chiar dacă este cântată de același performer succesiv, va fi diferită (mai mult sau mai puțin) de cele pe care le-a interpretat anterior.
În același timp se arată: că, în cazul muzicii populare de consum analiza vizează separat linia melodică, textul, acompaniamentul, armonia, orchestrația, instrumentația și tehnica de interpretare vocală, frecvent dirijorii și interpreții preluând parțial sau integral și adaptând motive/linii melodice, strofe/texte integrale din alte piese; că, mai multe cântece pot avea linii melodice similare, fiind imposibil să fie identice( chiar dacă sunt cântate de același interpret), cu texte diferite și interpretate de doi performeri, sunt variante melodice;
S-a arătat că cele două piese, în discuție, sunt evident variante melodice integrale, diferă textul, partea de acompaniament și tehnica de interpretare vocală; că ambele piese analizate aparțin muzicii populare de consum și sunt variante personalizate și, în aceste condiții, performerul fiecărei variante are drept de interpret doar asupra variantei proprii.
În răspuns se arată că dacă există un autor cert, care dovedește că a compus această piesă și a depus la UCMR - ADA, partitura completă și textul, acesta este proprietarul drepturilor de autor și are drept de autor asupra tipului căruia îi aparține și această variantă, alături de altele.
Arhiva de folclor din C. -N. a A. Române, prin răspunsurile de la filele 100 și 154, a comunicat instanței că, în folclor există numai variante și niciun interpret nu poate să-și asume dreptul de autor asupra unui cântec.
În privința celor două melodii ce au dat naștere acestui litigiu, s-a menționat că ele sunt variante ce aparțin folclorului modern (fiind indicată transpunerea la cvinta superioară a celui de-al II-lea rând melodic, din partitura întocmită) și sunt cântece vocale contrafăcute, adică, textele cvasiautentice sunt suprapuse peste melodii corespondente dansului "Învârtită dreaptă rară"; (De-nceput și De-amăgit) din zona Someșului.
Se arată că, în arhiva Institutului, există sute de înregistrări cu melodii instrumentale ce aparțin acestui tip de dans, învârtită dreaptă rară, dar nu există nicio variantă a cântecului în cauză pentru că el este o făcătură ca și majoritatea cântecelor vocale de joc din România confecționate în timpul comunismului(f.154).
Potrivit părerii exprimate în scris de către specialistul profesorul universitar dr. I. B., aflat la fila 143, melodiile ce fac obiectul studiului au la origine o melodie de dans, aparținând unui așa zis "stil nou" și având multiple variante, prin urmare paternitatea lor nu poate fi demonstrată, deci nici asumată, decât în condițiile menționate mai sus. Cele două înregistrări supuse studiului sunt bazate pe două variante melodice apropiate având deosebiri de tempo, de orchestrație, de armonizare, de text, plus originalitatea anumitor inflexiuni melodice. Textele vehiculate pe melodii foarte asemănătoare cântecelor în cauză sunt diverse. Unele dintre ele, mai apropiate de folclorul orășenesc, au chiar anumite conotații vulgare [Dă-mă mamă...după colonel,
...după tractorist, etc.).
În concluzie arată că, un cântec destinat scenei și publicului este reprezentat prin mai mulți parametri: melodie, ritm, text, tempo, orchestrație, armonie, la care se adaugă încă un element foarte important - personalitatea interpretului.
În cuprinsul răspunsului specialistul a început cu un citat din Constantin Brăiloiu, respectiv: " trebuie să admitem că nu culegem niciodată decât variante și că în mintea cântărețului trăiește o viață latentă un arhetip ideal, din care el ne oferă întruchipări efemere. ", apoi a continuat cu considerente privind folclorul și melodiile trimise spre studio.
Astfel, se arată că una din caracteristicile esențiale ale folclorului muzical constă în faptul că producțiile ce-l reprezintă sunt rezultatul creației anonime și colective, bazată pe transmiterea orală. Mai nou, există persoane care "creează" piese folclorice pentru interpretare proprie sau pentru alți interpreți, procedeu păgubos, de altfel, pentru păstrarea autenticității folclorului nostru. Foarte adesea aceste melodii sunt preluate din muzica instrumentală de dans (preluare identică sau cu anumite modificări), căreia i se aplică un text. Nici în acest caz, interpretul nu poate fi considerat "proprietar" asupra cântecului (melodia poate avea nenumărate variante mai apropiate sau mai îndepărtate), decât cu condiția înregistrării respectivei "creații" la UCMR-ADA
Totodată a pus la dispoziția instanței înregistrări cu alte variante ale liniei melodice a cântecelor "Cânt la lume că mi-i dragă"; și "De la R. -n jos";,atașate la dosar(f.178).
Prof.univ.dr. I. B. precum și dr.Gavril Ț. au fost audiați de instanță în camera de consiliu, în data de 3 aprilie 2013(f.179-181), ocazie cu care părțile au avut posibilitatea să pună întrebări.
Părerea celor doi specialiști și răspunsurile acestora la întrebările părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, aflată la fila 179-181.
D. prof. univ. dr. I. B. și-a menținut părerea exprimată în scris și a expus și oral această părere, reiterând că cele două cântece sunt cântece populare "în stil nou"; și că atât linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, cât și linia melodică a cântecului "De la R. -n jos"; aparțin muzicii populare, provin din folclor, având la origine o melodie de dans dar, cântecul în sine este un folclor mai modern, destinat scenei și
publicului, fiind o preluare din muzica de dans cu atașare de versuri, arătând că un cântec popular(care aparține folclorului) se caracterizează în funcție de mai mulți parametri și nu doar în funcție de linia melodică, ci și în funcție de melodie, ritm, tempo, text, orchestrație, armonie și, un element foarte important, personalitatea interpretului.
Conform domnului I. B., linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; și cea a cântecului "De la R. -n jos"; sunt variante melodice foarte asemănătoare între ele, având deosebiri de tempo, de orchestrație, de armonizare D. B. a pus la dispoziția instanței 4 variante ale aceleași linii melodice, publicate și înregistrate anterior(aflate suport CD la fila 178), respectiv: cea a "Grupului vocal Huedin";, înregistrată la Radio C., în anul 1971, care potrivit specialistului este, la rândul ei, o variantă prelucrată de instructorul grupului, având la origine o melodie din dans din folclor; cea interpretată de Iustina Dejeu, înregistrată în anul 1988; cea interpretată de Ion Conea, înregistrată în anul 1976 și cea interpretată de D. Giurca, înregistrată în anul 2003 și a apreciat, că față de variantele făcute publice anterior, varianta liniei melodice a cântecului
"Cânt la lume că mi-i dragă";, este o variantă melodică cel mai apropiată de varianta melodică a Grupului vocal Huedin și apoi cu varianta Iustinei Dejeu.
D. I. B., arată că diferențele dintre varianta interpretată de A. M. Motofelia și cele ale Grupului vocal Huedin și Iustinei Dejeu, rezultă din faptul că acestea două din urmă sunt înregistrate în ritm aksac, care este un ritm de joc asimetric.
Totodată specialistul a arătat că partitura depusă de reclamant la UCMR-ADA nu reprezintă o transcriere fidelă a melodiei cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";(transcriere care a efectuat-o Urs A., aranjorul muzical, cum anterior s-a notat) și totodată există diferențe și între melodia cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; și melodia cântecului "De la R. -n jos";, diferențe fiind evidențiate pe partitura întocmită de Urs A. și pe cea întocmită de I. B. ca fiind cea care ar corespunde melodiei cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, fiind comunicate ulterior și instanței copii ale partiturilor întocmite de specialist, cu evidențierea deosebirilor(f.187-190).
Specialistul a mai precizat că o variantă a unei melodii din folclor oricât ar fi de îmbunătățită în creație, ea nu va constitui o melodie nouă ci, dacă varianta se îndepărtează foarte mult de familia liniei melodice inițiale, ea va fi o variantă ce aparține unui alt tip melodic.
După audierea melodiilor puse al dispoziție de domnul I. B. și domnul dr. Gavril Ț. a declarat că linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; are caracter popular, deci aparține folclorului și că între linia melodică a cântecului invocat de reclamant ca fiind a mamei sale și cea a cântecului "De la R. -n jos";, există o asemănare, fiind identice în proporție de 90-95 % și că există o asemănarea și între linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; și cea a Grupului vocal Huedin, astfel că nu poate să afirme cu certitudine că linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; este 100% a doamne V. Peter P. și a făcut mențiunea că o creație dacă este proprie a unei persoane, în întregime, ea nu mai poate fi încadrată în domeniul folclorului. Ambii specialiști au făcut referire la faptul că înregistrarea la UCMR-ADA, conferă dreptul de autor celui care este înregistrat autor și că în această situație melodia nu mai
aparține folclorului ci este o melodie nouă proprie.
Referitor la afirmațiile specialiștilor audiați și cea exprimată de Institutul
"Constantin Brăiloiu";,
în sensul că înregistrarea la UCMR-ADA, conferă calitatea de operă nouă, originală, compoziției muzicale înregistrate și calitatea de autor persoanei care se declară autor, tribunalul reține că această înregistrare poate avea doar valoarea probatorie prevăzută de Legea nr.8/1996, respectiv că înregistrarea la UCMR-ADA, creează doar o prezumție simplă până la proba contrarie.
Or, potrivit părerilor exprimate atât de cei doi specialiști cât și de instituțiile cărora tribunalul le-a solicitat părerea, anterior arătate, linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, constituie doar o variantă personalizată, ce aparține muzicii populare, fiind o variantă melodică ce are la origine o melodiei de dans, în ritm aksac(ritm de joc asimetric) (f.143) și, potrivit Arhivei de folclor a A. Române din C. -N., este vorba de dansul "Învârtită dreaptă rară(De-nceput și de-amăgit)";, din zona Someșului(f.100).
În ce privește linia melodică
"Cânt la lume că mi-i dragă";(analizată distinct de celelalte caracteristici ale unui cântec popular: text, orchestrație, armonie, interpretare, a cântecului) se arată că este din folclor
și privit în integralitatea lui
(melodie, versuri, ritm, tempo, orchestrație, interpretare) cântecul respectiv aparține muzicii populare de consum
(potrivit Institutului "Constantin Brăiloiu";, f.103), sau este un cântec ce face parte dintr-un folclor mai modern, numit "stil nou";
, de domnul I. B. sau ar aparține "noului folclor";, potrivit părerii exprimate de domnul Gavril Ț. .
Reclamantul a susținut că melodiile publicate anterior sunt din zona C. ului ceea ce ar face puțin probabil ca mama lui să se fi inspirat din aceste melodii. Această susținere este lipsită de relevanță în speță, cât timp, nu s-a arătat de către specialiști și instituțiile competente că mama reclamantului s-a inspirat din acele variante, ci doar s-a arătat că linia melodică a cântecului aparține folclorului ci că liniile melodice puse la dispoziție au fost făcute publice și imprimate pe suport anterior celei în discuție.
Astfel varianta melodică a Grupului vocal Huedin, este imprimată în anul 1971, cu mult înainte de anul în care mama reclamantului a cântat pentru prima dată cântecul
"Cânt la lume că mi-i dragă";, respectiv cu ocazia turneului efectuat în Franța, potrivit declarației martorului Urs A., turneu care a avut loc cu 20 de ani înainte de înregistrarea cântecului pe suport CD, care a avut loc în anii 2009-2010. Deci mama reclamantului a interpretat pentru prima dată cântecul cel mai devreme posibil, în anul 1989(martorul a declarat că probabil în martie 1990, f.210-212) și, cu certitudine, nu înainte de anul 1983, an când a început colaborarea dintre mama reclamantului și martorul Urs A. .
Chiar domnul B. a afirmat că și varianta Grupului vocal Huedin, reprezintă o prelucrare, a unei melodii de dans culeasă din folclor astfel că, și anterior anului 1971, au circulat alte variante, specialistul făcând referire la cea mai veche înregistrare, pe care el a identificat-o(f.179).
Pe de altă parte, din declarația martorei Ana S. (f.226-228), care a fost profesoară în localitatea R., unde a urmat școala generală și a copilărit pârâtul, fiind profesoară inclusiv acestuia,reiese că linia melodică a cântecului interpretat de pârât, aparține unui cântec popular ce se cânta în localitatea R., zona Gersa, martora declarând că a auzit, această linie melodică, în interpretarea unui rapsod popular din satul R., numita Burdeți Rafila(în prezent decedată), cântecul interpretat de aceasta având alte versuri, respectiv "Zis-o mama că m-o da, după cel cu cetera..";. Martora susține că aceeași linie melodică a fost cântată, cu alte versuri și de o fetiță din R., Manciu Luminița, precum și de un bărbat, cu numele Țăran Onișor care, în prezent, se află în Spania.
Martora a mai declarat că, în scopul de a participa la fostul concurs "Cântarea României";, în anul 1984, din inițiativa ei, l-a dus pe pârât(care era elev) la mama reclamantului, despre care știa că este interpretă de muzică populară, pentru ca aceasta să-și exprime părerea cu privire la calitățile de interpret ale pârâtului, ocazie în care pârâtul a interpretat, în fața mamei reclamantului, cântecul "Zis-o mama că m-o da după cel cu cetera…"; cântec care avea linia melodică pe care, ulterior, pârâtul a preluat-o, în cântecul interpretat de el"De la R. -n jos";.
Ba mai mult, susține că, la concursul "Cântarea României"; ediția din anul 1984 pârâtul a cântat un cântec cu această linie melodică, linie melodică pe care, la sugestia mamei reclamantului, au fost suprapuse alte versuri, cu tema "mioriței";, martora arătând că mama reclamantului a motivat că versurile cântecului inițial nu corespund pretențiilor regimului comunist.
Reclamantul a solicitat ca instanța să înlăture declarația acestei martore, însă nu a indicat niciun motiv întemeiat pentru care declarația martorei să fie înlăturată.
Prin cele relatate de martoră, pe de o parte se confirmă faptul că linia melodică a cântecului interpretat de pârât este o variantă a liniei melodice a unui cântec ce aparține muzicii populare, răspândit și în zona N. ului(R. fiind localitate limitrofă orașului N.
) și, pe de altă parte, că mama reclamantului a avut ocazia să audă acest cântec, înainte de a face public cântecul său "Cânt la lume că mi-i dragă";. Tribunalul reține că, și dacă mama reclamantului nu ar fi auzit cântecul cu linia melodică asemănătoare celei a
cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, cântat de către pârât, este posibil, ca ea, să fi auzit această linie melodică cu ocazia deplasării sale prin localitățile județului, în calitate de culegătoare de folclor, calitate confirmată de toți ceilalți martori audiați, ale căror declarații vor fi indicate în continuare.
În cauză au fost audiați și alți martori, propuși atât de reclamant cât și de pârât(f.207-M. A. ; f.220-225-P. A. ), s-a luat interogatoriul reclamantului(f.244- 248), pârâtul neprezentându-se în instanță ca să răspundă la interogatoriu, interogatoriul scris fiind depus de reclamant la dosar(f.241-243).
Martorul Urs A. (f.210-212), care a colaborat cu mama reclamantului din anul 1983, fiind dirijor al formației care a acompaniat-o pe mama reclamantului și care, potrivit înregistrării de la UCMR-ADA, este aranjorul muzical al melodiei din litigiu, nu a putut confirma cu certitudine că mama reclamantului a compus linia melodică în cauză. A declarat că aceasta a cules foarte multe cântece din tot județul B. -N., pe care, împreună cu el le-a adaptat. Totodată a arătat că mama reclamantului nu avea cunoștințe pentru a putea transcrie în note muzicale, sub formă de partitură, linia melodică a cântecelor interpretate de ea, că el a transcris sub formă de note muzicale melodia în discuție. Ceea ce a putut confirma cu certitudine este faptul că mama reclamantului a interpretat pentru prima dată cântecul "Cânt la lume că mi-i dragă";, înainte de înregistrarea acesteia pe suport CD, cu aproximativ 20 de ani înainte, cu ocazia unui turneu efectuat în Franța, cel mai probabil în luna martie din anul 1990.
Cântecul a fost imprimat pe suport CD mult mai târziu, doar în anul 2009( linia melodică) și, în anul 2010, după decesul mamei reclamantului, vocea interpretei A. M. Motofelia .
Martorul a declarat că, în rândul interpreților de muzică populară, se consideră
"autor"; al unui cântec, interpretul care a interpretat primul în public cântecul respectiv și
că el auzit
cântecul pentru prima dată interpretat de interpreta V. Peter P. .
După audierea cântecelor puse la dispoziție de domnul I. B., martorul a apreciat că, după o singură audiție, poate să aprecieze că linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; se aseamănă în proporție de 30-35% cu melodia interpretată de Grupul vocal Huedin, cu mențiunea că martorul are studii superioare în domeniul muzicii.
Audiat în calitate de martor, interpretul de muzică populară, A. P. (f.220-225) a fost singurul ca a susținut că linia melodică în cauză este compoziția originală, proprie a mamei reclamantului, însă, această susținere nu a fost făcută pe baza unor cunoștințe de specialitate în domeniul muzicii(el neavând competențe de a scrie în note muzicale o melodie) ci are la bază doar aprecierea lui subiectivă, neavând cunoștințe care să-i permită să analizeze o partitură așa cum au făcut atât specialiștii audiați cât și specialiștii din cadrul instituțiilor cărora tribunalul le-a solicitat părerea.
Cum părerea martorului este în contradicție cu cele ale specialiștilor în domeniul folclorului nu va fi avută în vedere la aprecierea caracterului original al liniei melodice a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";.
Astfel, după ascultarea liniilor melodice făcute publice anterior, descoperite de domnul I. B. și prezentate instanței, martorul A. P., contrar punctelor de vedere ale celor doi specialiști și ale instituțiilor din domeniul folclorului, precum și a martorului Urs A., a afirmat că nu există nicio asemănare între linia melodică a cântecului mamei reclamantului și cea a Grupului vocal Huedin. Și din declarația martorului P. A., reiese că interpreții de muzică populară consideră că un cântec aparține unei anumite persoane, având în vedere că acea persoană, în calitate de interpret, a interpretat în public cântecul respectiv. Mai susține că el crede, cu certitudine, că pârâtul nu a auzit melodia cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, înainte de a o auzi la spectacolul organizat în cinstea V. iei Peter P. din anul 2007, unde a participat invitat de V. Peter P. și că pârâtul a copiat linia melodică de pe CD Anuței M. Motofelia, pe care l-a primit în anul 2010, cu ocazia unui spectacol organizat la B., în memoria V. iei Peter P. .
Este de notat că și martora M. A. (f.207-209) a declarat că ea știe că melodia cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; "aparține"; mamei reclamantului, deoarece pe ea a
auzit-o prima interpretându-o și că l-a avertizat pe pârât că aceasta este linia melodică a acesteia și să nu o înregistreze pe suport CD și nici să o lanseze, dacă nu are acordul moștenitorilor. A susținut că mama reclamantului are dreptul asupra liniei melodice și a afirmat că este a acesteia, bazându-se pe faptul că aceasta a fost cea care a cântat-o în public anterior, piesa fiind interpretată de mama reclamantului la spectacolul omagial organizat în cinstea ei, la Sala Radio, în anul 2007, spectacol unde a fost prezent și pârâtul, a fost transmis și pe un post de televiziune și a avut titlul "Cânt la lume că mi-i dragă";.
Tribunalul reține că, atât această martoră cât și martorii Urs A. și P. A., apreciază calitatea de autor al unei compoziții muzicale, fără să verifice sau să aibă certitudinea că linia melodică este compoziția proprie a interpretului, deci calitatea de autor la care aceștia fac referire nu este identică cu cea prevăzută în Legea nr.8/1996, ci se face doar prin raportare la primul interpret care a interpretat-o publicului larg.
Astfel, i se atribuie calitatea de autor unui interpret, chiar dacă acesta interpretează un cântec cu linie melodică din folclor și chiar dacă melodia a fost culeasă și nu compusă.
În consecință aprecierea martorilor cu privire la autorul unei compoziții, coincide mai degrabă cu cea care corespunde unui de drept conex de autor, respectiv dreptul interpretului la propria interpretare dar și în această situație, interpretul are doar un drept conex dreptului de autor cu privire la propria interpretare, ceea ce nu exclude dreptul unui alt interpret să interpreteze în stil propriu aceeași linie melodică și chiar același cântec(melodie și text) în întregime, fără ca, prin aceasta, să încalce dreptul de conex dreptului de autor al altui interpret.
În speță, însă, este vorba despre un drept de autor asupra compoziției muzicale astfel că se impune a fi analizate doar cerințele privind originalitatea compoziție, nu și originalitatea fiecărei interpretări a celor două cântece(chiar dacă specialiștii au făcut referire și la acestea, în sensul că nu sunt identice și fiecare interpret(pârâtul și A. M. Motofelia) are un drept conex dreptului de autor privind propria interpretare).
Lansarea în spațiul public larg a unui cântec ce aparține muzicii populare, nu-i conferă interpretului un drept de autor asupra compoziției muzicale, compoziție care nu este originală, ci este doar o prelucrare a unei variante anterioare, o actualizare a celei precedente, rezultând astfel doar o variantă nouă și indiferent de contribuția creatoare a celui care a creat noua variantă, aceasta din urmă nu va fi niciodată o operă originală ci, dacă se îndepărtează foarte mult de tipul melodic inițial, va face parte din alt tip melodic al folclorului, aș cum arată domnul I. B. (f.179).
Transmiterea folclorului este un act de voință individuală și implică io activitate de cercetare, așa cum se artă în răspunsul Institutului ed Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu(f.102) și tribunalul reține că activitatea de transmitere a folclorului nu constituie obiect al dreptului de autor, putând fi, eventual, recompensată în alte modalități: plata cercetătorilor salariați ai instituțiilor de profil, recunoaștere morală pentru interpreții care au cules cântecul, sub forma recunoașterii dreptului conex de autor pentru interpretare(drept nepatrimonial) precum și o recompensă materială, ca urmare a recunoașterii dreptului nepatrimonial conex ce generează dreptul la indemnizație, precum și ca urmare a prezentării cântecului în spectacole și evenimente cu plată.
Lipsa nejustificată a pârâtului pentru luarea interogatoriului are drept consecință aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ., fie în sensul aprecierii de către instanță ca o mărturisire deplină a pârâtului sau doar numai ca un început de dovadă scrisă și, în ambele cazuri, numai cu privire la faptele personale ale pârâtului nu și cu privire la stabilirea caracterului original al liniei melodice, aspect care nu constituie un fapt personal al pârâtului.
În speță, având în vedere că printre întrebările formulate de reclamant nu este nicio întrebare, prin care pârâtul să fie întrebat dacă "recunoaște"; ceva, instanța nu poate reține că refuzul pârâtului să se înfățișeze, chiar dacă ar fi nejustificat( cu mențiunea că ar putea fi apreciat ca fiind justificat față de răspunsurile instituțiilor și punctele de vedere ale specialiștilor, expuse anterior termenului de judecată la care trebuia să se prezinte la interogatoriu), nu poate determina instanța să aprecieze că lipsa acestuia la
interogatoriu echivalează cu o recunoaștere deplină, ci cel mult ca un început de dovadă scrisă. Din întrebările conținute de interogatoriu se poate aprecia ca început de dovadă scrisă cel mult în sensul:că pârâtul cântă de un anumit timp(1); că își culege cântecele dintr-o anumită zonă(2); că într-o anumită măsură cunoaște interpreții din zonă(3.); că a auzit, cândva, pentru prima dată, "melodia"; "Cânt la lume că mi-i dragă"; (4), cu mențiunea că în contextul în care în litigiu este doar linia melodică, întrebarea ar fi trebuit nuanțată,( respectiv dacă se referă la linia melodică a cântecului sau la cântec în întregime, deoarece linia melodică nu are denumire, denumirea fiind a cântecului); că melodia "aparține cuiva";(5); că pârâtul știe cine a cântat această melodie(6)..; că pârâtul ar fi copiat linia melodică(12), cu mențiunea că, în întrebare nu este indicat de la cine ar fi copiat linia melodică; etc.
Din coroborarea acestui început de dovadă scrisă cu celelalte probe, instanța ar putea ajunge la concluzia că pârâtul a auzit "prima dată"; o variantă aproape identică cu linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, în anul 1984, cântată de numita Burdeți Rafila, din localitatea R., sau de Țăran Onișor din aceeași localitate sau că el a cântat o variantă foarte asemănătoare, cu cea a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";
, în anul 1984, la festivalul "Cântarea României";, sau că el a auzit o variantă asemănătoare, cântată la Radio de Grupul vocal Huedin, sau o variantă asemănătoare interpretată de Iustina Dejeu , că a auzit varianta melodică din cântecul "Cânt la lume că mi-i dragă";, în anul 2007, la spectacolul omagial, interpretată de V. Peter P. .
În ce privește "copierea liniei melodice"; se poate reține că pârâtul "a preluat"; și și-a adus contribuția creatoare proprie mai mult sau mai puțin în funcție de cât de apropiate sunt variantele melodice anterioare, a cântecului "Zis-o mama că m-o da, după cel cu cetera"; sau varianta Grupului vocal Huedin, sau cea a Iustinei Dejeu sau cea a V. iei Peter P., din cântecul "Când la lume că mi-i dragă";, față de varianta melodică a cântecului interpretat de el, "De la R. -n jos";.
Din coroborarea tuturor probele administrate, anterior expuse, tribunalul concluzionează că: linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; nu este o compoziție originală a mamei reclamantului ci, aceasta, este doar o variantă personalizată a mamei reclamantului, având la origine o melodie de dans, în ritm aksac,
,care aparține folclorului, melodie corespondentă dansului "Învârtită dreaptă rară"; (De- nceput și De-amăgit) din zona Someșului,
fiind cunoscute și alte variante ale aceleiași linii melodice, care au fost făcute publice anterior variantei mamei reclamantului.
Reține tribunalul că, prin probele administrate, în special pozițiile exprimate de cele două instituții cu competență în domeniul cercetării folclorului și punctele de vedere ale celor doi specialiști, solicitate de tribunal conform art.201 alin.3 C.pr.civ., de la 1865, respectiv a domnului profesor universitar dr. I. B., care este și o personalitate recunoscută în domeniul folclorului, efectuând nu numai studii și cercetări în acest domeniu, ci fiind el însuși culegător de folclor și interpret de folclor autentic și a domnului dr. Gavril Ț., specialist în domeniul muzicii, a fost răsturnată prezumția care a operat cu privire la linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă";, urmare a înregistrării acesteia la organismul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale ce decurg din dreptul de autor, UCMR-ADA, ca fiind o linie melodică originală și că aceasta ar fi fost compusă de mama reclamantului, fiind făcută proba contrarie celor menționate în declarația pe proprie răspundere dată de reclamant.
Așa fiind, linia melodică a cântecului "Cânt la lume că mi-i dragă"; nu intră în categoria operelor care pot să constituie obiect al dreptului de autor, potrivit art.7 lit. "c"; din Legea nr. 8/1996 și, astfel, ea nu constituie obiect al dreptului de autor, potrivit art.7 litera
"c"; din Legea nr.8/1996
și, prin urmare, nu se pune nici problema încălcării unui astfel de drept
Deși, fiecare persoană care face publică o variantă personalizată a unei melodii ce aparține folclorului, are și o contribuție proprie la formarea variantei respective, această contribuție nu-i conferă compoziției caracter de originalitate pentru a constitui obiect al dreptului de autor.
În aceste condiții, chiar dacă linia melodică a variantei cântecului interpretat de pârât "De la R. -n jos"; este foarte apropiată, aproape integrală, cu varianta cântecului
"Cânt la lume că mi-i dragă";, variantă în privința căreia linia melodică a fost adaptată de
V. Peter P., pârâtul nu se face vinovat de încălcarea dreptului de autor, cele două variante putând să circule liber, fără obligații din partea pârâtului față de moștenitorii numitei V. Peter P. .
Nefiind în prezența unui drept de autor, fapta pârâtului nu are caracter ilicit, nefiind îndeplinită, astfel, prima condiție a răspunderii civile delictuale, ceea ce face de prisos analiza celorlalte cerințe impuse pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, tribunalul reține că acțiunea reclamantului, așa cum a fost completată și precizată, este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pârâtul nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât în sarcina reclamantului s-a stabilit obligația de a achita onorariu pentru specialiștii audiați, în privința cărora se aplică dispozițiile privind experții, conform art.201 alin.4 C.pr.civ., de la 1865, și cum din totalul onorariului stabilit pentru specialistul I. B., de 2.100 lei(180), reclamantul a achitat doar suma 500 lei(f.244), reclamantului va fi obligat să plătească în favoarea domnului I. B. suma de 1.600 lei, cu titlu de diferență onorariu specialist expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge în întregime acțiunea civilă completată și precizată, formulată de reclamantul P. V. N. , domiciliat în municipiul B., strada Î. T., nr.53/91, județul B. -N. și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, la sediul Cabinetului de avocat Moruțan I. n Alin, din B., strada Alba I., nr.8, etaj 1, județul B. -N., împotriva pârâtului P. C. , cu domiciliul procesual ales, pentru comunicare actelor de procedură, la sediul Cabinetului de avocat "Dura G. ";, din O., strada Parcul T. nr. 2, et. 1 ap. 3, județul Bihor, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul P. V. N. să plătească în favoarea domnului I. B. suma de 1.600 lei cu titlu de diferență onorariu specialist expert.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Redactat BRI/Tehnoredactat BRI/_ /5 ex
| ← Decizia civilă nr. 40/2013. Proprietate intelectuală | Încheierea civilă nr. 2825/2013. Proprietate intelectuală → |
|---|
