Decizia civilă nr. 412/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 412/A/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant M. C. -N., reprezentat de
P. M. C. -N. și pe intimat P. ANA L., intimat P. M. C. -N., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 8489 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de_ și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de_ s-a depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea intimatei reclamante P. Ana L. .
Cauza este în stare de pronunțare.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 8489/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosința invocată de P. M.
C. N. și a respins cererea formulată de reclamanta P. ANA L. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosința.
A admis cererea formulată de reclamanta P. ANA L. impotrivâ pârâtului MUNIQPIUL C. N., reprezentat de P. M. C. -N.
A obligat paratul M. C. N. la transcrierea concesiunii locului de veci situat in Cimitirul Central al M. cLuj N., Parcela W/I, nr.93, in suprafața de 4,5 rap., de pe numele donatoarei Blaga Smaranda in favoarea reclamantei, in baza Contractului de donație autentificat sub nr.1320/_ de Societatea Notariala "N. LEXM din C. -N. .
A obligat paratul M. C. N., reprezentat de P. M. N. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1258,3 Ron.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
In fapt, prin contractul de donație autentificat sub nr. 1320/_ de Societatea Civila Notariala "N. LEX" din C. -N., reclamantei i s-a donat locul de mormânt situat in Cimitirul Central al M. C. -N., Parcela W/I, nr.93, in suprafața de 4,5 m.p., de către donatoarea Blaga Smaranda, după intrarea in vigoare a Legii !ir.6O/_ prin care a fost introdus in Legea nr.71/2011 articolul 82A1.
Parata a refuzat sa efectueze transcrierea pe numele reclamantei, potrivit Răspunsului nr. 158.487442/_, deoarece dispozițiile acestui articol se aplica doar locurilor de mormânt care au fost concesionate după intrarea ii vigoare a Noului Cod civil.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosința invocată de P. M. C.
este fondată, ea urmând a fi admisă, instituția neavând personalitate juridică.
Instanța a reținut că potrivit al.2 al art.82Al din Noul cod civil Drepturile asupra locurilor de veci/inhumare din cimitire, dobandite in condițiile legii, se transmit, indiferent de natura lor juridica, prin succesiune si acte juridice intre vii cu titlu gratuit.
Este justă concluzia reclamantei în sensul că legiuitorul a hotărât sa reglementeze la nivelul intregii tari modul de adrninistrare a locurilor de veci/inhumare, nemailasand la aprecierea organelor locale in ce mod se realizează aceasta activitate.
După apariția Legii nr.60/2012, consiliile locale trebuiau sa isi adapteze hotărârile H.GL.nr. 158/2008, H.GLjir.73/201.0, HGL.nr.76/2010, la cuprinsul acesteia, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, operând prin urmare, o abrogare tacit a cuprinsului celor trei hotărâri.
Pârâtul a avut în vedere faptul ca, "deoarece locurile de veci care fac obiectul concesiunii aparțin municipiului, constituie bunuri aparținând domeniului public, astfel ca si transmisiunile si regimul de reglementare este si trebuie sa fie unul diferit de cel al proprietății private. Cu alte cuvine, dreptul de dispoziție asupra concesiunilor publice fata de cele private este unul restricționat in condițiile RFC.
Insă cele trei hotărâri pe care se întemeiază poziția pârâtului au fost abrogate implicit la data intrării in vigoare a Legii nr.60/2012, câtă vreme nu se face nici o diferențiere intre proprietatea publica si cea privata.
Evident că printr-un regulament al cimitirului nu se poate contraveni Codului civil.
Art.7 din Codul civil se refera la teritorialitatea legii civile, deci la aria in care se aplica "actele normative adoptate, in condițiile legii de autoritățile si instituțiile administrației publice locale", si nu la aplicabilitatea unui astfel de act chiar si in condițiile in care el contravine unei legi organice.
Legea nr.219/1998, abrogata prin OUG nr.34/2006, act normativ care nu conține nici o prevedere legala care sa împiedice efectuarea operațiunii de transmitere a locului de veci prin acte cu titlu gratuit încheiate după intrarea in vigoare a Noului Cod civil nu poate sta nici ea la baza unui refuz abuziv, lipsit de temei legal, pentru transcrierea în discuție și reglementarea situației juridice a bunului în discuție.
Împotriva acestei sentințe a promovat în termen legal recurs pârâtul, recalificat ulterior în apel, raportat la obiectul acțiunii, respectiv obligație de a face, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile Codului civil sunt coroborate cu prevederile Regulamentului de funcționare a cimitirelor, aprobat prin HCL nr. 158/2008 și nr. 75 și 76/2010, care reglementează locurile de veci aflate în proprietatea consiliului, domeniu public.
Caracterul inalienabil și interdicția de principiu a subconcesiunii conferă dreptului de concesiune un caracter intuitu personae, apreciind astfel că stabilirea prin art. 44 pct. 1 din HCL 75/2010 a unei limite de transcriere a dreptului de folosință doar între rude până la gradul II de rudenie sau soți este justificată.
De asemenea, apelantul se prevalează de disp. art. 7 din Noul Cod Civil și prevederile art. 14 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, concluzionând prin aceea că reglementarea concesiunii locurilor de înhumare este supusă unor dispoziții speciale, legea aplicabilă fiind reglementările care decurg din actul de concesiune și normele legale specifice.
Invocă, totodată, obligativitatea actului administrativ.
Soluția este criticată și din perspectiva cheltuielilor de judecată, apreciindu-le ca fiind nejustificate întrucât nu există culpă procesuală potrivit art. 274 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta solicită respingerea apelului.
În motivarea poziției procesuale arată că cererea sa este admisibilă potrivit dispozițiilor art. 82 ind.1 alin.1 din Noul Cod Civil, coroborate cu prevederile aliniatului 2 din același articol, considerând că după apariție Legii 60/2012, prin care s-a introdus textul de lege menționat, consiliile locale trebuiau să-și adapteze hotărârile la cuprinsul acestuia, în sensul că cele trei hotărâri ale consiliului local au fost abrogate implicit.
Referitor la cheltuielile de judecată, se arată că acestea sunt dovedite și constau în taxe timbru și onorariu avocațial, raportat la munca depusă de avocat.
Analizând apelul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul în baza art 296 C.pr.civ.îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art. 82 ind.1 alin.2 din Noul Cod Civil, drepturile asupra locurilor de veci/înhumare din cimitire, dobândite în condițiile legii, se transmit, indiferent de natura lor juridică, prin succesiune și acte juridice între vii, cu titlu gratuit. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că există posibilitatea transmiterii drepturilor asupra acestor locuri prin acte juridice între vii, cu titlu gratuit, legiuitorul neînțelegând să dea alte detalii privind o eventuală limitare, folosind generic sintagma se
transmit prin acte juridice între vii, cu titlu gratuit.
Locul de veci în discuție face parte din domeniul public al municipiului, conform anexei pct.III, poziția 10 din Legea 213/1998, fiind administrat de Consiliul Local C. -N.
.
Conform art.14 din aceeași lege "(1) Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al M. B. esti sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia.
Contractul de inchiriere se poate incheia, dupa caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.";
De asemenea, art.15 stabilește "Concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, in conditiile legii.";
Rezultă așadar că orice formă de închiriere a unui bun proprietate publică a municipiului se aprobă prin hotărâre a consiliului local, contractul de închiriere urmând să conțină clauze care să asigure folosința bunului potrivit destinației acestuia.
În acest sens a fost aprobat de către Consiliul Local al M. C. -N. prin HCL 158/2008 Regulamentul de funcționare a cimitirelor, art. 44 pct.1 statuând că prin donații, dreptul de folosință asupra locului de veci se poate transmite între rude până la gradul II de rudenie sau soț.
Într-o atare situație tribunalul apreciază că limitarea transmiterii dreptului de concesiune asupra locului de veci prin acte juridice între vii prin regulament este determinată de natura acestuia și condițiile concrete privind bunurile de acest gen, respectiv afectarea unui spațiu restrâns în cadrul mun. C. -N. cu această destinație conform textelor de lege menționate anterior.
Existența unei reglementări speciale anterioare în materia locurilor de veci, proprietate publică exclude posibilitatea aplicării codului civil, lege generală care cuprinde reglementări și în materia proprietății publice, conform principiului specialia generalibus derogant.
Aceasta cu atât mai mult cu cât o normă generală nu poate abroga sau modifica o normă specială dacă nu a prevăzut în mod expres aceasta, prin art.89 din Legea 71/2011 abrogându-se alte texte de lege decât cele invocate din Legea 213/1998.
Față de cele ce preced, tribunalul va schimba soluția pronunțată în sensul respingerii acțiunii formulate reclamant nedovedind că este rudă de gradul II sau soț.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 8489 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă parțial, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta P. ANA L. împotriva pârâtului M. C. -N. .
Menține restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 18 Septembrie 2013 Red./Dact. OT/LM _
Judecător fond:S. Iuga- Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 367/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 216/2013. Obligatie de a face → |
|---|
