Decizia civilă nr. 4132/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4132/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții SS ȘI R. D., împotriva sentinței civile nr. 313 din 21 iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ * al Tribunalului C., privind și pe intimații MUNICIPIUL C. -N. PRIN P., P. M. C. - N., V. I., V. M. I., M. M., M. S., C. I., F. E.
, L. L., V. I. A A., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 octombrie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
C. sub nr. 9504/2002, reclamanții SS și R. D. au chemat în judecată pârâții Statul Român, Sasu Fechete L., Gavrea V., M. G., Voievod I., C. u G., Todoruț I. și Voievod M. I., solicitând să se constate nulitatea actului de naționalizare a imobilului situat în C. -N. nr. 92/c, înscris în CF 2313, 41029, 35028 C. -N., nr. topo 1128/1/1 și 1128/1/3; să se constate nulitatea actului de schimb încheiat la data de_ între Statul Român și pârâta de rând II; să se constate nulitatea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6246/1992 al notariatului de Stat Județean C. ; să se constate nulitatea deciziilor nr. 599/1974, nr. 68/1976, nr. 256/1977 și nr. 540/1975 prin care Consiliul P. ular și Mun. C. a atribuit dreptul de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 392/741 în privința imobilului înscris în CF 41029, nr. top. 1128/1/1 în
favoarea pârâților de rând IV; să se constate nulitatea contractului de donație nr. 23557/1992 al Notariatului Județean C. prin care pârâtul Voievod I. a donat 49/741 parte din dreptul de folosință asupra imobilului înscris în CF 41029, nr. top. 1128/1/1 în favoarea pârâtei Voievod M. I.
; să se dispună restabilirea situației anterioare prin înscrierea în foaia de proprietate a CF nr. 41029 și nr. 35028 din C. -N. a reclamanților în calitate de proprietari în cote egale și să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții arată că sunt moștenitorii def. Szilvester Aurelia E., care la rândul ei a fost moștenitoarea def. Szilvester Grigore, proprietarul imobilului în litigiu.
Prin Decretul 92/1950 imobilul a fost naționalizat în mod abuziv.
Prin actul de schimb încheiat la data de_, Statul Român i-a atribuit pârâtei Sasu Fechete L. suprafața de 741 mp de sub nr. top. 1128/1/3. Acest schimb a fost nelegal deoarece s-a atribuit o suprafață excedentară față de cei 100 mp permisă de HCM 1735/1968. De asemenea pârâta Sasu Fechete L. a încălcat obligațiile prevăzute de art. 1 din Decretul 287/1972, deoarece nu a construit nimic pe acest teren nici până în prezent.
Nu în ultimul rând s-au încălcat regulile de competență, deoarece doar autoritatea locală a locului imobilului era îndreptățită să încheie contractul de schimb, astfel că toate actele subsecvente sunt nule.
În privința bunei credințe a pârâtului Gavra V., reclamantul a apreciat că acesta era obligat să verifice cu ocazia cumpărării legalitatea actelor de proveniență. Neglijarea acestei obligații sau acceptarea voită a ilegalității actelor denotă reaua credință a pârâtului.
Prin extinderea și precizarea de acțiune reclamanții au chemat în judecată și pe pârâții Municipiul C. -N. și P. Mun. C. -N., solicitând restituirea imobilului situat în str. R. nr. 92 înscris în Cf inițial 2313 sub A+1 cu nr. top. 1128/1/3 în calitate de moștenitori ai def. Szilvester Grigore.
Declinarea de competență
Prin Sentința civilă nr. 778/2002 pronunțată în dosar nr. 9504/2002, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanți în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Soluția primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 10881/2003 pronunțată în dosar nr. 423/2003 al Judecătoriei C. -N., s-a dispus respingerea acțiunii formulată și extinsă de reclamanții SS și R. D., a fost respinsă cererea de
intervenție formulată de intervenienții Voicu D. și Voicu M., a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâților Gavrea P. ina și Gavrea V., iar reclamanții au fost obligați să plătească intervenienților Voicu D. și Voicu M. 5.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, judecătoria a arătat că potrivit extrasului de carte funciară nr. 2313 C., parcela cu nr. top 1208/1 a fost preluată în baza Decretului 92/1950 de la fostul proprietar tabular și împărțită ulterior în mai multe parcele, parcela cu nr. top. nou 1208/1/1 fiind transcrisă în CF 41029 C. și asupra ei constituindu-se un drept de folosință în baza deciziilor nr. 599/_, 256/1977 și 540/1975 date de Consiliul P. ular
C. asupra porțiunii de 392/741 în favoarea pârâților M. G., Voievod
I., C. u G., Todoruț I., în favoarea pârâtei Voievod I. I. fiind transmis ulterior, cu titlu de donație, dreptul de folosință pe o porțiune de 49/741.
Parcela cu nr. top. nou 1128/1/3 a fost transmisă cu titlu de schimb în favoarea pârâtei Sasu Fechete L. și transcrisă în CF 35028 C., acesta înstrăinând parcela soților Gavrea V. și Gavrea P. ina, care au vândut-o apoi intervenienților Voicu.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a parcelelor actuale cu nr. top. 1128/_
/_ /1/3 și 1128/1/4, asupra cererii lor neprimind răspuns.
Contractul de schimb încheiat între Statul Român și pârâta Sasu Fechete L. este valabil, întrucât art. 33 din Legea 58/1974 permitea comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului
București să facă schimburi de terenuri cu persoanele fizice, nefiind aplicabile prev. HCM 1835/1968.
Contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâta copermutantă și Gavrea V., iar apoi cel încheiat între pârâții Gavrea V. și P. ina și intervenienții Voicu D. și Voicu D. M., sunt valabile, dobânditorii fiind de bună credință, prezumția bunei credințe nefiind răsturnată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada solicitării imobilului în baza Legii 112/1995 și nici a notificării vreunei acțiuni în CF.
Câtă vreme nu a fost emisă vreo dispoziție asupra notificării formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, cererea lor este prematură, ei putând ataca în justiție doar decizia sau dispoziția motivată.
Apelul împotriva sentinței judecătoriei, anularea parțială, reținerea spre competentă soluționare a unor capete de cerere de către tribunal în primă instanță
Prin Decizia nr. 940/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 2531/2004, a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții S.
S. și R. D., a fost anulată parțial sentința în ceea ce privește petitul formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul C. -N. și P. Mun. C. -N. pentru restituirea imobilului inițial înscris sub A1 din Cf 2313
C. situat pe str. R. nr. 92, în natură, în baza dispozițiilor Legii 10/2001 și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare în primă instanță secției civile a Tribunalului C. .
A fost schimbată parțial sentința în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de reclamanți împotriva pârâților Statul Roman, M. G., V.
I., C. iu G., Todoruț I. și Voievod M. I., în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și în consecință:
S-a constatat că imobilul cu nr. top. nou 1128/1/1 din Cf inițial 2313
C., transcris în Cf 41029 C., loc de casă pe str. R. nr. 92/c în suprafață de 741 mp a fost preluat de Statul Român fără titlu.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 599/_, 540/_
, 68/_ și 256/_ emise de Comitetul Executiv al fostului Consiliu
P. ular al Mun. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 23557/1992 de Notariatul de Stat al Județului C., încheiat între V.
I., în calitate de donator și V. M. I., în calitate de donatar, având ca obiect cota reală de 49/741 din dreptul de folosință asupra parcelei cu nr. top. 1128/1/1 din Cf 41029 C. .
S-a dispus rectificarea intabulării dreptului de folosință al pârâților de sub C 1-5 din CF 41029 C., în sensul restabilirii situației anterioare prin radierea acestui drept.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că potrivit dispoz. art. 24 alin. 8 din Legea 10/2001, competența de soluționare a plângerii formulate împotriva dispoziției motivate a primarului prin care acesta respinge restituirea în natură și formulează ofertă de restituire prin echivalent ,este de competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
În virtutea principiului simetriei, acțiunea împotriva refuzului nejustificat al primarului de a emite dispoziția motivată prev. de art. 20 alin.
3 din Legea 10/2001 este de competența aceleiași instanțe, indiferent de calificarea naturii juridice a actului ca fiind unul administrativ sau unul civil, întrucât, dacă actul ar fi de natură administrativă, refuzul nejustificat urmează aceleași reguli de competență, însă este exceptat de la aplicarea Legii 29/1990 a contenciosului administrativ, în baza art. 2 lit. c, existând o competență prevăzută de o lege specială, iar dacă ar fi de natură civilă,
competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită instanței să suplinească actul aparține instanței competente să dispună asupra valabilității sau nevalabilității lui.
Întrucât judecătoria a soluționat acest petit fără a fi competentă, în baza art. 297 alin. 2 teza I C.pr.civ., curtea a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță secției civile a Tribunalului C. .
Pârâții Consiliul Local al municipiului C. -N., Todoruț I., Voievod I.
, Voievod M. I., C. u G., M. M. și M. S. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 940/A/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 2531/2004.
Recursul împotriva deciziei de anulare parțială
Prin Decizia civilă nr. 1367/R/2008 pronunțată la data de 12 iunie 2008 în dosar nr._, Curtea de Apel C. a respins recursul pârâților.
6. Formarea prezentului dosar
Urmare a soluției pronunțată de Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 940/A/2004, petitul formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul C. -N. și P. Mun. C. -N. pentru restituirea în natură în baza dispozițiilor Legii 10/2001 a imobilului inițial A1 din Cf 2313 C. situat pe str. R. nr. 92 a fost trimis spre competentă soluționare Tribunalului C., pe rolul căruia a fost înregistrat sub nr._ .
Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de_, reclamanții
S. și R. D. și-au clarificat cererile, arătând că solicită obligarea pârâților la stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii solicitate pentru imobilul situat in C. -N. str. R. nr. 92 ( azi Bilașcu), inițial înscris in CF 2313, din care parțial s-a înscris în CF 41029 C. și 35028 C., după cum urmează:
obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru imobilului cu nr. top. 1128/1/3 cu suprafața de 741 m.p., pentru care au renunțat la anularea actelor de schimb și vânzare- cumpărare;
acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 392 m.p. din imobilul cu nr. top. 1128/1/1 atribuit prin decizia prefectului către proprietarii construcției;
restituirea în natură a suprafeței de 199 m.p. rămasă din imobilul restituit în parte( 542 m.p. )cu nr. top. 1128/1/2;
restituirea în natură a suprafeței de 349 m.p. teren din parcela cu nr. top. 1128/1/1, din care s-a atribuit către proprietarii de apartamente suprafața de 392 m.p.;
restituirea în natură a suprafeței de 401 m.p., parcela cu nr. top. 1128/1/4.
Reclamanții au arătat că socotesc necesară această precizare, întrucât situația imobilului a fost clarificată numai după soluționarea proceselor anterioare.
A rămas astfel în proprietatea persoanelor fizice terenurile arătate și care nu pot fi restituite, nefiind libere și pentru care solicită stabilirea și acordarea despăgubirilor.
Din parcela cu nr. top. 1128/1/2 li s-a restituit doar suprafața de 542
m.p. diferența de 199 m.p. fiind posibil de restituit in natură. Din parcela cu nr. top. 1128/1/1 s-a atribuit în proprietate suprafața de 392 m.p. către persoanele fizice care au edificat construcția pe această parcelă, dar din care a rămas neconstruită suprafața liberă de 349 m.p.
De asemenea, este liberă de construcții suprafața de 401 m.p. înscrisă in CF cu destinația de cale de acces, dar care nu este drum public, fiind posibil de restituit în natură.
Prin întâmpinarea depusă la data de_, intimatul Municipiul C.
-N. a solicitat respingerea acțiunii precizate ca nefondată.
Cererile de intervenție depuse în urma constituirii noului dosar
La data de_ intervenienții M. M., M. S., Voievod I. ,
Voievod M., C. eliță I., F. M. au înregistrat la dosar cererea de intervenție in interes propriu, prin care au solicitat respingerea acțiunii precizată formulată de reclamanții SS și R. D. .
În motivarea cererii formulate, intervenienții au arătat că în baza sentinței civile nr. 1574/_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Oradea, au devenit proprietari asupra terenului în suprafață de 392 m.p. care s-a înscris în Cf nou 1. cu nr. cadastral 17856 și nr. top. 1128/1/1/2 și au întabulat un drept de servitute de trecere în lățime de 3 m și lungime de 22 m în favoarea imobilului cu nr. top. 1128/1/1/2 înscris in Cf col. 1. C. -N., proprietatea lor, peste imobilul cu nr. top. 1128/1/1/1 înscris in CF 41029 C. -N. și un drept de servitute de trecere în lățime de 4 m și lungime de 100 m peste imobilul cu nr. top. 1128/1/2 înscris in CF 2313 C., ambele în proprietatea Statului Român-Consiliul P. ular al municipiului C. -N. .
Suprafața de teren asupra căreia au intabulat un drept de servitute de trecere, deservește doar drumul de acces spre garajele aferente construcției. Cu toate că în prezenta cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară topo, aceasta nu respectă prevederile sentinței civile nr. 1515/2004 a Tribunalului C., deoarece nu a constatat împrejurarea că din topo 1128/1/1 făcea parte și porțiunea reprezentând drumul din fața construcției, drum având o lungime de 34,19 m și o lățime de 4 m pe latura sudică a topograficului, suprafață cuprinsă în terenul cu nr. top. 1128/1/1/1 în proprietatea Statului Român, porțiune asupra căreia această hotărâre judecătorească a instituit un drept de servitute în favoarea imobilelor cu nr. top. 1128/1/1 și 1128/1/2.
Un alt aspect care trebuie învederat este acela că suprafața de 20 m.p. aferentă topograficului 1128/1/2 este proprietatea vecinului, cu care ei au avut o înțelegere în sensul de ridica, doar provizoriu, gard pe actualul amplasament, pentru a putea efectua reparații, în caz de nevoie la construcție și până va putea fi amenajat accesul la garaje pe servitutea de trecere 3/22 m, după schimbarea amplasamentului conductei de gaz situată impropriu.
La data de_ intervenienții M. M., M. S., Voievod I., Voievod M., C. eliță I., F. M. și-au preciza cererea de intervenție, solicitând instanței să constate că există întabulate servituțile de trecere asupra imobilului cu nr. top. 1128/1/4, drum de acces, în lățime de 4 m și lungime de 100 m în favoarea imobilului cu nr. top. 1128/1/1/2 inscris în CF colectiv 1. și asupra imobilului cu nr. top. 1128/1/1/1, drum de acces la garaje- lățime 3 m și lungime 22 m în favoarea imobilului cu nr. top. 1128/1/1/2, cad.17856 în favoarea lor, să se instituie servitute de trecere în favoarea lor pe o lungime de 34,19 m și lățime de 4 m. pe porțiunea A-B- C-D, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert Mărie S. Sever, raport care face parte integrantă din sentința nr. 1515/2004 a Tribunalului C. asupra imobilului cu nr. top. 1128/1/1.
La termenul din_ intervenienții L. L. și soția V. I. A. cu depus la dosar cerere de intervenție in interes propriu, prin care au solicitat instanței să dispună constituirea și întabularea in CF a dreptului
de servitute de trecere cu piciorul și auto asupra imobilului cu nr. topo 1128/1/4 reprezentând drum de acces, in favoarea imobilului proprietatea lor, prev. cu nr. top. 1128/3/2.
În subsidiar, în măsura in care instanța respinge în principiu cererea de intervenție in interes propriu, au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului P. municipiului C. -N., prin care au solicitat respingerea cererii de restituire in natură a parcelei cu nr. top. 1128/1/4.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de_, tribunalul a respins în principiu cererile de intervenție principală formulată de intervenienții M. M., M. S., Voievod I., Voievod M., C. eliță I.
, F. și a admis în principiu cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului P. Mun. C. -N. formulată de intervenienții L. L. și V. I.
A. .
La data de_ intervenienții M. M., M. S., Voievod I., Voievod M., C. eliță I., F. M. au depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului P. municipiului C. -N., ce a fost admisă în principiu prin încheierea interlocutorie din_ .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 97/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții
SS și R. D. împotriva pârâților Municipiul C. -N. și P. municipiului C. -N., și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a parcelelor cu nr. top. 1128/1/1/1 în suprafață de 349 mp înscris în CF 41029 C., și a parcelei cu nr. top. 1128/1/4 în suprafață de 401 mp având destinația drum de acces, înscrisă în CF 2313 C. -N., sub A+4, intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor parcele, cu titlu de drept lege și au fost obligați pârâții să emită pe seama reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - Titlul VII din Legea 247/2005 pentru parcela prev. cu nr. top. 1128/1/1/2 teren în str. R. nr. 92/C, în suprafață de 392 mp, înscris în CF 1. cu nr. cad. 17856 și 1128/1/3 înscrisă în CF 35028 C. -
N., sub A+1, loc de casă în str. R. nr. 92/C, teren în suprafață reală de 804,21 mp.
Au fost respinse cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții L. L. și V. I. A., M. S., Voievod I., Voievod M.
, C. eliță I. dom. în C. -N., F. M. E. .
Apelul
Prin Decizia civilă nr. 271/A/2010, pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise apelurile declarate de intervenienții L. L. și V. I. A. și admise în parte apelurile declarate de Mun. C. -N., P. mun. C. -N. și intervenienții M. M., M. S., Voievod M., C. eliță I., F. M.
E. și Voievod I. împotriva sentinței civile 97/2010, ce a fost desființată în parte, dispunându-se trimiterea cauzei în rejudecare cu privire la solicitarea de restituire în natură a parcelelor identificate sub nr. top 1128/1/1/1 și nr. top 1128/1/4, înscrise în CF 41029 și 2313 C., intabularea dreptului de proprietate și soluționarea cererilor de intervenție, menținându-se hotărârea referitoare la propunerea de acordarea a despăgubirilor pentru parcelele cu nr. top. 1128/1/1/2 și 1128/1/3, înscrise în CF 1., respectiv 35028 C. .
Recursul
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către Municipiul C. N. a fost respins, iar cu privire la cel declarat de reclamanți, a fost constatată
nulitatea, prin Decizia 6717/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
11. Sen tinț a pr ime i ins tanțe ob iec t al pre zen tulu i recurs
Prin sentința civilă nr. 313/21 iunie 2013 a Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții SS împotriva pârâților Municipiul C. -N. și P. municipiului C. -N. și în consecință:
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a parcelelor cu nr. top. 1128/1/1/1 în suprafață de 349 mp înscris în CF 41029 C., și a parcelei cu nr. top. 1128/1/4 în suprafață de 401 mp având destinația drum de acces, înscrisă în CF 2313 C. -N., sub A+4.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor parcele, cu titlu de drept lege.
Au fost obligați pârâții să emită pe seama reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - Titlul VII din Legea 247/2005 pentru parcela prev. cu nr. top. 1128/1/1/2 teren în str. R. nr. 92/C, în suprafață de 392 mp, înscris în CF 1. cu nr. cad. 17856 și 1128/1/3 înscrisă în CF 35028 C. -N., sub A+1, loc de casă în str. R. nr. 92/C, teren în suprafață reală de 804,21 mp.
Au fost respinse cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții L. L. și V. I. A., M. M., M. S., Voievod M.
, C. eliță I., raru M. E. .
Pârâții și intervenienții au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 1383 lei cheltuieli de judecată.
Considerente
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la cererile de intervenție formulate atât pe cale principală cât și în interesul pârâților, Curtea de Apel s-a pronunțat că acestea sunt admisibile în principiu, motiv pentru care, în rejudecare, tribunalul a avut în vedere cadrul procesual prin luarea în considerare și a cererilor de intervenție.
Urmând dispozițiile instanței de control judiciar, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare de identificare a terenurilor, expertiză asupra căreia, în principiu, părțile au fost de acord cu concluziile formulate.
Expertul a efectuat lucrarea având în vedere și ținând cont de toate înscrisurile depuse în fața instanței de apel, precum și a actelor aflate în arhiva Oficiului de cadastru și P. itate Imobiliară, respectiv planurile de situație.
Expertul a identificat fiecare parcelă, oferind relații și explicații în legătură cu modalitatea de dezmembrare a terenului și partajarea acestuia.
Din cuprinsul expertizei, s-a constatat că dezmembrarea parcelei cu nr. top 1128 înscrisă inițial în CF 2020 C. s-a realizat în 1940 prin crearea a trei parcele cu nr. top. 1128/1 cu suprafața de 2624 mp, cu nr. top 1128/2 cu suprafața de 22 mp, și nr. top 1128/3 cu suprafața de 1933 mp.
Expertul a anexat o planșă a imobilului identificat în planurile de situație din 1940, învederând că planșele de carte funciară ediție 1976 parcela figurează deja dezmembrată.
În urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că suprafețele indicate în planul de la fila 80 coincid cu suprafața înscrisă inițial în CF 2020 C., respectiv 4579 mp.
Expertul a indicat că parcela cu nr. top. 1128/2 se află lângă strada R.
, fiind evidențiată și pe planul de la fila 80, că parcela cu nr. top 1128/3 este
mai retrasă în ceea ce privește distanța față de str. R. la stradă decât imobilele aflate în vecinătate.
De asemenea, expertul a învederat că parcela cu nr. top 1128/1 are practic 2 componente, însă forma acesteia este una atipică în condițiile în care această parcelă începe de la str. R., continuă de-a lungul parcelei cu nr. top. 1128/3 pe o lățime de 3 m, urmând ca, în partea din spate, aceasta să aibă o formă dreptunghiulară, cu latura mică mai mare decât latura din dreptul parcelei cu nr. top. 1128/3. Explicația expertului cu privire la această concluzie este pertinentă și întemeiată pe semnul de continuitate evidențiat în cartea funciară, respectiv planșele anexă.
Acest semn apare și în planul de împărțire a parcelei cu nr. top 1128/3 (f. 86), unde parte a parcelei cu nr. top 1128/1 apare cu mențiunea drum de intrare.
Parcela cu nr. top. 1128/1 a fost dezmembrată ulterior în 4 parcele conform planului de situație și dezmembrare nr. 32/1975, expertul indicând modalitatea de amplasare a acestor parcele. Obiectiv expertul confirmă că parcela cu nr. top 1128/1/4 a provenit din transformarea vechiului drum de intrare menționat în planul de împărțire (f. 86) și nu putea fi amplasat adiacent parcelelor cu nr. top 1128/_ /1/2 și 1128/1/3.
Această concluzie s-a bazat pe măsurătorile efectuate, dar și pe amplasările parcelelor în urma dezmembrărilor făcute în etape diferite și care nu au putut respecta o ordine unitară și coerentă ce caracterizează în general aceste dezmembrări.
Au fost identificate parcelele cu nr. top. 1128/1/4, precum și parcela cu nr. top. 1128/1/1/1, care fac obiectul cauzei. Cu privire la parcela cu nr. top 1128/1/4 expertul a identificat existența unor rețele edilitate de curent și canal de-a lungul întregii parcele care fac imposibilă, prin raportare la prev. art. 10 Legea 10/2001, restituirea în natură.
Pe parcela cu nr. top. 1128/1/1/1 în suprafață de 428 mp expertul a identificat existența unei rețele supraterane de gaz, iar, în legătură cu acest teren, intervenienții accesorii au recunoscută printr-o altă hotărâre un drept de servitute. Concluziile expertului în legătură cu suprafețele parcelelor nu au relevanță în speță și nici nu au fost puse în discuție.
Raportat la aceste concluzii, la care, practic, și reclamanții au achiesat, prin solicitarea ulterioară de acordare a unor bunuri în compensare, restituirea în natură a acestor terenuri este imposibil de realizat. În considerarea acestor concluzii și a identificării realizate, cererea intervenienților L. a fost apreciată ca fiind întemeiată raportat și la reținerile instanței de apel în legătură cu existența servituților, fiind evident că parcela cu nr. top. 1128/3/2 înscrisă în CF 24093 C. este adiacentă parcelei cu nr. top. 1128/1/4, parcela cu nr. top 1128/3/2 fiind față de drumul public o parcelă înfundată. Ținând cont și de destinația dată de proprietar, instanța va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții L. L. și V. I. A. .
În fața primei instanțe, intervenienții accesorii au formulat și o cerere de intervenție în interes propriu, însă această cerere a fost respinsă, iar intervenienții au formulat apel doar din perspectiva unor intervenienți accesorii, doar sub acest aspect admițându-se apelurile declarate, instanța de apel trimițând cauza spre rejudecare doar cu privire la cererea de intervenție accesorie.
Prin imposibilitatea restituirii în natură, apărările formulate de intervenții accesorii în favoarea P. ui mun. C. -N. și a Mun. C. -N. au fost apreciate întemeiate, motiv pentru care instanța a admis-o.
Cererea de atribuire a unor bunuri în compensare formulată de reclamanți a fost respinsă raportat la cadrul legislativ actual.
Cererea de obligare la acordarea unor bunuri în compensare trebuie analizată prin raportare la disp. Legii 10/2001, cu modificările pe care aceasta le-a suferit prin apariția Legii 165/2013.
Este fără dubiu că art. 4 stabilește că dispozițiile Legii nr. 265/2013 se aplică și litigiilor pendinte, cererea reclamanților urmând a fi analizată și în raport cu aceste noi dispoziții legale.
Art. 13 al Legii 165/2013 prevede modalitatea de acordare a despăgubirilor, printre acestea nemaifiind indicate atribuirea unor bunuri și servicii așa cum prevedea legea 10/2001 în forma inițială.
Chiar dacă Legea nr. 165/2013 nu are dispoziții cu privire la abrogarea expresă a unor dispoziții din Legea 10/2001, este evident că prin Legea 165/2013 s-a realizat o abrogare tacită a dispozițiilor contrare, nemaiputând fi acordate bunuri sau servicii în compensare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Szacs S. și R. D. în contradictoriu cu Municipiul C. -N. și P. mun. C. -N. și a constatat îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, prin echivalent, prin compensare, prin puncte prev. de cap. III din Legea 165/2013 pentru imobilele terenuri înscrise sub nr. topo 1128/1/1/1 și nr. top 1128/1/4 înscrise în CF 41029
C. și CF 2313 C. .
Ținând cont de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 616 C. civ. și art. 17 Legea nr. 7/1996, a admis cererea de intervenție principală formulată de L. L. și V. I. A. în contradictoriu cu Municipiul C. -N. și a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală asupra parcelei cu nr. top 1128/1/4 înscris în CF 41029 în favoarea parcelei cu nr. top 1128/3/2 înscris în CF 24093 C. și a dispus intabularea dreptului de servitute arătat mai sus în cartea funciară.
Reclamanții au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unor avocați și plata onorariului de expertiză. Întrucât, raportat la noile acte normative, expertiza administrată apare ca neconcludentă în ceea ce privește restituirea în natură și ca urmare a admiterii doar în parte a acțiunii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâții să le plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Intervenienții accesorii au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat și plata contravalorii transportului acestuia pe ruta C. -Oradea, localitate unde apărătorul acestora își are sediul. La dosarul cauzei, s-au depus bonuri fiscale care atestă achiziționarea combustibilului. Având în vedere aceste chitanțe, prezența apărătorului reclamanților la 7 termene de judecată, un consum mediu de 7,5 litri de combustibil la 100 km parcursă,
precum și distanța dintre Oradea și C. -N., în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ. a obligat reclamanții să plătească în solidar intervenienților accesorii suma de 1300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea intervenienților principali L. L. și V. I. A. de obligarea a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât pretenția lor privitoare la instituirea unei servituți nu poate fi purtată decât împotriva proprietarilor tabulari, aceștia fiind pârâți în cauză și, pe de altă parte, nu s-ar justifica realizarea vreunei cheltuieli prin depunerea chitanțelor.
12. Recursul
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu toate completările, cu prima opțiune, aceea a restituirii în
natură a imobilelor solicitate sau atribuirii prin compensare a terenurilor libere, respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții L. L. și V. A., precum și a intervenienților accesorii formulate de intervenienții accesorii M. M., M. S., Voievod I., Voievod M., C. eliță I., F. M., în favoara pârâtului, cu obligarea pârâților și a intervenienților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei onorariu avocațial și 4700 lei onorariul expertului, precum și a celor ocazionate de recurs.
În motivarea recursului lor, recurenții învederează că în urma ultimei casări cu trimitere spre rejudecare s-a tranșat definitiv ce suprafețe pot fi restituite în natură și care nu, pentru care au fost stabilite despăgubiri, instanței de rejudecare rămânându-i doar să determine suprafața liberă din parcela cu nr. top 1128/1/1/1, precum și destinația parcelei cu nr. top 1128/1/4.
Sentința primei instanțe încalcă principiul neretroactivității legii civile, pentru că le aplică reclamanților dispozițiile Cap.III din Legea nr. 165/2013, constatând îndreptățirea lor la puncte, cu titlu de despăgubire și nerecunoscând dreptul lor la restituirea în natură.
Legea specială a recunoscut dreptul reclamanților la restituirea în natură a imobilului preluat abuziv pe vechiul amplasament, iar, în cazul în care această modalitate de reparație nu este posibilă, compensarea cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor.
Aplicarea legii noi după 12 ani de judecată ar zădărnici toate eforturile reclamanților de a obține măsuri reparatorii pentru ceea ce le-a fost luat pe nedrept, încălcându-le un drept fundamental, dreptul la securitatea juridică, similar cu legile anterioare anului 1989 de preluare abuzivă a unor bunuri.
În realitate, o parte din noua lege s-ar putea referi doar la notificările depuse după intrarea ei în vigoare, celor anterioare aplicându-li-se în continuare legea veche, mult mai favorabilă. O probațiune nu poate fi greșită datorită apariției unei legi noi, impunându-se acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de aceasta.
Sentința obiect al recursului încalcă dispozițiile legilor de retrocedare și interpretează greșit inclusiv dispozițiile Legii nr. 165/2013, întrucât Legea nr.10/2001 a prevăzut imperativ restituirea în natură, ca măsură reparatorie ce prevalează celei prin echivalent, iar, din hotărârea pilot Atanasiu s.a. împotriva României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a considerat că atunci când restituirea pe vechiul amplasament nu este posibilă, se impun măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte imobile de aceeași valoare.
Terenul cerut în compensație de către reclamanți a fost închiriat unuia dintre intervenienți, care nici măcar nu plătește chirie, iar legea nouă, Legea nr. 165/2013, nu abrogă dispozițiile Legii nr.10/2001 ce permit o astfel de măsură reparatorie, dimpotrivă, o reconfirmă în art. 3 pct. 6.
Prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, pentru că numai entitatea administrativă desemnată de lege poate acorda măsuri reparatorii prin puncte, în sensul apartamentul. III al Legii nr. 165/2013.
Chiar potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013, despăgubiri în puncte se poate acorda doar atunci când nu există tenuri ce pot fi oferite în compensare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 pct. 6 deja invocate, iar reclamanții au dovedit existența unor terenuri disponibile în acest scop.
Hotărârea primei instanțe este lipsită de obiect, pentru că nu constată existența unui drept determinat și nu dispune executarea unui
astfel de drept, pentru că sistemul cu puncte înseamnă ca reclamanții să stea în expectativă până în luna martie a anului 2016, când ar putea să participe la licitațiile organizate potrivit legii speciale intervenită pe parcursul judecării cauzei, ceea ce înseamnă că, în prezent, reclamanții nu beneficiază de nimic, dreptul lor nefiind determinat nici măcar sub aspectul numărului de puncte care li se cuvine, o astfel de hotărâre fiind, în consecință, nulă, pentru că nu soluționează litigiul.
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu abrogă tacit aceste articole esențiale din Legea nr.10/2001, privind restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii prin compensare.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât trebuia să respecte anumiți pași, respectiv, mai întâi să constate caracterul abuziv al preluării, apoi să stabilească ce anume se poate restitui în natură pe vechiul amplasament și abia apoi să instituie servituți peste parcelele restituite pe vechiul amplasament, fiind imposibil și logic să se instituie servituți în sarcina unor persoane care nu sunt proprietare.
Prin nerestituirea terenului de 828 mp, Primăria municipiului C. -N. și-a sporit proprietatea.
Nedreptatea săvârșită față de reclamanți este cu atât mai mare cu cât aceștia au fost obligați și la cheltuieli de judecată, în condițiile în care au trebuit să suporte durata unui proces de 12 ani.
În mod greșit au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de
judecată față de intervenienții accesorii, în condițiile în care reclamanții nu au căzut în pretenții față de aceștia, câtă vreme aceștia nu au primit nimic prin hotărâre.
"La fel a procedat instanța și cu intervenienții principali, măcar că în privința lor instituie o servitute de trecere.";
Soluția primei instanțe va crea noi inechități, încălcând toate principiile și spiritul dispozițiilor legilor de restituire, întrucât, în loc să acorde bunuri în compensare, mărește rezerva primăriei și obligă reclamanții să participe la licitația acestora pe baza unor puncte, al căror număr nu este precizat, iar, dacă ar fi de admis raționamentul instanței că parcela este traversată de utilități, aceasta rămâne pe veci proprietatea statului, neputând fi inclusă în cadrul bunurilor oferite spre compensare, aceasta în condițiile în care secolul în care trăim impune traversarea tuturor parcelelor intravilane de rețele de gaz, canalizare, etc.
Cu privire la posibilitatea restituirii în natură sau acordării în compensare a unor terenuri traversate de astfel de conducte, reclamanții au formulat și motive distincte, arătând că acestea nu sunt de interes public, pentru că deservesc imobilele intervenienților și sunt aflate pe linia de hotar cu imobilele solicitate, de interes public fiind doar conductele principale.
Imobilul cu nr. top 1128/1/1/1, alăturat clădirii intervenienților în interesul pârâtei, a fost dezmembrat chiar în timpul procesului și atribuit acestora ca proprietari ai apartamentelor cumpărate, fiind liber de sarcini la data notificării, iar parcela cu nr. top 1128/1/4 este și în prezent liberă în sensul legii, nefiind afectată de servituți.
Întâmpinarea din recurs
Intervenienții accesorii M. M., M. S., Voievod I., Voievod M.
, C. eliță I., F. M., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, reluând, în esență, considerentele hotărârii atacate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod proc. civ., curtea apreciază că
acesta este doar parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, recursul se referă la modalitățile de reparație pentru imobilul preluat abuziv, modul de soluționare a cererilor de intervenție și acordarea cheltuielilor de judecată.
l. În ceea ce privește modalitățile de reparație, cu privire la posibilitatea restituirii în natură a unor suprafețe, prima instanță a ținut seama de considerentele deciziei de casare, dispunând efectuarea unui raport de expertiză pentru identificarea parcelelor indicate și și-a motivat soluția având în vedere concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că există rețele edilitare de curent, canal și gaz ce fac imposibilă restituirea în natură a vreunei suprafețe din parcelele cu nr. top 1128/1/1/1 și 1128/1/4.
Nu a făcut o greșită interpretare a probelor, pentru că raportul de expertiză relevă existența conductelor, recunoscută, de altfel, chiar în motivele de recurs formulate de reclamanți, faptul că toate terenurile din intravilan sunt străbătute de astfel de conducte fiind irelevant sub aspectul aplicării legii și neadevărat, raportat la jurisprudența instanțelor, în cadrul altor dosare fiind identificate terenuri care nu sunt străbătute de rețele edilitare și care au fost restituite în natură.
Prima instanță nu a făcut nici o greșită interpretare a legii, respectiv a art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 10 pct. 1 și 3 din Normele de aplicare, pentru că textul acestora nu face distincție între conductele principale și cele ce deservesc în mod nemijlocit anumite imobile, art. 10 alin. 2 din lege vorbind de servituți legale în general, iar art. 10 pct. 3 din norme de "existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea"; în general.
Referitor la dezmembrarea unei porțiuni din parcela cu nr. top 1128/1/1/1 pe parcursul procesului și atribuirii acesteia în proprietatea intervenienților proprietari ai apartamentelor cumpărate de la stat, orice construcție presupune un teren necesar exploatării ei normale, această suprafață neputând fi restituită în natură, pentru că nu poate fi afectată altui scop decât deservirii construcției.
În ceea ce privește măsura compensării cu alte bunuri, s-a făcut referire la hotărârea pilot împotriva României, fără a se indica vreun paragraf care să susțină afirmația reclamanților în sensul că instanțele ar fi obligate la acordarea măsurilor compensatorii prin echivalent în alte terenuri. În realitate, această hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului obligă Statul Român să ia măsurile necesare, inclusiv pe plan legislativ, pentru a repara prejudiciile cauzate prin preluarea abuzivă a unor imobile de către stat în perioada regimului comunist, în sensul găsirii unor măsuri eficiente pentru repararea efectivă a prejudiciului astfel cauzat,
jurisprudența instanțelor dovedind că nici aplicarea legilor speciale de reparație și nici dreptul comun nu au dus până la acel moment la o reparație efectivă, pentru că Fondul Proprietatea nu era funcțional, iar despăgubirile bănești nu puteau fi executate silit.
Prin adoptarea Legii nr. 165/2013, Statul Român nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor Curții Europene, în încercarea de a găsi mijloacele adecvate de reparare efectivă a prejudiciilor cauzate de stat prin preluarea abuzivă a unor imobile.
Această nouă lege nu retroactivează în ceea ce-i privește pe reclamanți, pentru că dreptul lor la despăgubire face obiectul prezentului proces, aceștia neavând un drept la un bun sub forma concretă a compensării cu alte
bunuri, legea nouă fiind de imediată aplicare, tocmai datorită rațiunii adoptării ei, aceea de a asigura repararea efectivă a prejudiciilor cauzate de stat în toate situațiile de preluare abuzivă cu privire la care a fost sesizat cu prin notificări formulate în termen. Tocmai pentru că instanța nu a apreciat că ar fi vorba de o retroactivitate, nu a ridicat problema sesizării Curții Constituționale pentru încălcarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, iar reclamanții nu au invocat vreo excepție de neconstituționalitate.
Pentru că noua lege are drept scop repararea efectivă a prejudiciului cauzat tuturor celor cărora le-au fost preluate imobile abuziv de către stat, aceasta instituie o nouă modalitate de reparare prin echivalent, constând în puncte, ce vor putea fi folosite inclusiv pentru a obține alte terenuri rămase în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ce urmează a fi inventariate și la a căror achiziționare pot participa în condiții nediscriminatorii toți foștii proprietari sau moștenitorii acestora, înlăturându-se, astfel, practica instanțelor de a acorda în anumite cauze măsuri compensatorii cu privire la imobile identificate aleatoriu de către cei
îndreptățiți ca fiind rămase în domeniul privat al unității administrativ- teritoriale.
Instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a constatat modalitatea în care prejudiciul cauzat reclamanților va fi reparat, respectiv îndreptățirea lor la puncte, obligația instanței de a se pronunța în acest sens și nu doar de a obliga organul administrativ la emiterea dispoziției fiind tranșată demult de jurisprudență, inclusiv prin pronunțarea unei decizii în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește caracterul determinat sau determinabil al dreptului reclamanților stabilit prin hotărâre judecătorească, prima instanță în mod corect a stabilit îndreptățirea acestora la puncte, numărul punctelor urmând a fi stabilit în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013, ce prevede criterii în art. 21 alin. 6, stabilind că evaluarea imobilului se va face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare la legii, un punct valorând un leu, astfel că nu se poate susține că hotărârea ar fi "lipsită de obiect"; sau nulă pentru că nu tranșează litigiul.
Cu privire la modalitatea de soluționare a cererilor de intervenție, decizia curții de apel de trimitere spre rejudecare a tranșat problema admisibilității în principiu a acestora, constatând, în ceea ce privește cererea de intervenție principală legătura acesteia cu cererea principală.
Este adevărat că nu a fost restituită în natură vreo porțiune de teren, însă nu este mai puțin adevărat că reclamanții justifică un interes de a formula apărări privind instituirea servituții de trecere doar în măsura în
care instanța de recurs ar modifica soluția primei instanțe privind (ne)restituirea în natură a acestei porțiuni de teren, aspect cu privire la care instanța de recurs s-a pronunțat în cele arătate anterior.
Dreptul de servitute a fost recunoscut intervenienților în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială și nu cu reclamanții, iar aceștia nu au fost obligați la plata vreunor cheltuieli de judecată în favoarea intervenienților principali, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat, sub acest aspect hotărârea recurată necuprinzând considerente contradictorii, cererea intervenienților de acordare a cheltuielilor de
judecată fiind respinsă tocmai din considerentul că dreptul de servitute s-a instituit în contradictoriu cu pârâtul care a rămas proprietarul terenului și nu cu reclamanții.
În ceea ce privește intervențiile accesorii, câtă vreme acestea au vizat apărări în favoarea pârâtului privind restituirea în natură a unor porțiuni
de teren, iar cererea reclamanților de restituire în natură a acestor porțiuni a fost respinsă, prima instanță în mod corect a admis aceste cereri.
Referitor la cheltuielile de judecată ale intervenienților accesorii, însă, soluția primei instanțe urmează a fi modificată, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., întrucât, într-adevăr, așa cum corect susțin reclamanții, în măsura în care ar fi dorit să le recupereze, aceștia trebuia să formuleze pretenții proprii pentru a se constata vreo culpă procesuală a reclamanților față de aceștia, acesta fiind motivul pentru care vor fi înlăturate dispozițiile din sentință privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de
judecată către intervenienți.
Pentru că intervenienții accesorii sunt cei căzuți în pretenții, raportat la acest motiv de recurs considerat întemeiat, în baza art. 316 raportat la art. 298 și 274 alin. 1 și art. 276 Cod proc. civ., aceștia vor fi obligați să le plătească reclamanților recurenți cheltuieli de judecată în recurs parțiale, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariul avocațial aferent acestui motiv de recurs.
Cu privire la cheltuielile de judecată nerecuperate de reclamanți în fața primei instanțe, cererea lor a fost admisă doar parțial, nejustificându-se, astfel, conform art. 276 Cod proc. civ., acordarea în totalitate nici a onorariului avocațial și nici a celui de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții SS și R. D. împotriva sentinței civile nr. 313 din 21 iunie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o modifică parțial, în sensul că respinge cererea intervenienților accesorii privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimații intervenienți accesorii M. M., M. S., VOIEVOD I., VOIEVOD M., C. ELIȚĂ I., F. M. să le plătească
recurenților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex
Jud. primă instanță: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 76/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 167/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
