Sentința civilă nr. 236/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA Nr. 236/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
P.: E. L. GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. N. - decedat în timpul procesului, continuat, reclamant G. F., reclamant G.
O. și pe pârât C. J. C., pârât J. C. PRIN P., pârât P.
C. J. C., pârât M. C. -N. PRIN P., pârât P. M.
C. -N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, av. V. R., care depune la dosar delegație de substituire, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ reclamanții au depus la dosar note de ședință prin care solicită respingerea excepției decăderii din dreptul de a-și extinde acțiunea față de pârâtul P. Mun. C. -N. .
Instanța apreciază că excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și extinde acțiunea față de pârâtul P. Mun. C. -N. este neîntemeiată, întrucât extinderea acțiunii s-a realizat după identificarea terenului a cărui restituire se solicită.
La data de_ pârâtul P. Mun. C. -N. a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză. Instanța apreciază că obiecțiunile formulate de pârât reprezintă poziția sa procesuală cu privire la raportul de expertiză.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întrucât expertul a făcut o identificare corectă a imobilului.
Instanța respinge obiecțiunile formulate de pârâtul P. Mun. C. -N.
, apreciind că expertul a făcut o identificare corectă a imobilului din litigiu.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii formulate, precizate și extinse și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata reclamantul G.
N.
-
decedat în timpul procesului, continuat de reclamantii G.
F.
, G.
O.
, în contradictoriu cu pârâtul C. J. C. a solicitat anularea Dispoziției nr. 466/_, emisa de către paratul C. J. C. si comunicata reclamantului la data de_, privind soluționarea notificării formulate in temeiul Legii nr. 10/2001; stabilirea dreptului reclamantului la despăgubiri, precum si stabilirea valorii acestor despăgubiri pentru imobilul teren in suprafața de 8884 mp înscris in CF nr. 20040 cu nr. top 22177/2/2, imobil care a fost în proprietatea soției G. Ana si care a fost trecut in mod abuziv in proprietatea Statului Roman; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivele cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 466/_, emisa de către paratul C. J. C., a fost respinsă notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a susținut că actele la care se face trimitere în considerentele dispoziției nu i-au fost solicitate. Mai mult, la dosarul intern al paratului nr. 122/2003 privind soluționarea notificării reclamantului, exista dovada calității de moștenitor a sa. Astfel, in "Raportul privind analizarea si propunerea de soluționare a notificării depuse in temeiul Legii 10/2001 de către petiționarul G. N. ", efectuat de către Comisia interna pentru analiza notificărilor din cadrul C. J. C., se arata faptul ca SC Compania de Apa Someș SA a comunicat paratului C. J. C. Decizia Civila nr. 274/_ a Curții de Apel C. .
In condițiile în care, pe de o parte, reclamantului nu i-a fost comunicata nici o alta adresa (decât adresa nr. 2503/2003), prin care sa-i fie solicitat sa depună alte înscrisuri la dosarul intern al paratului, nr. 122/2003, iar pe de alta parte, la dosarul sus menționat exista dovada ca reclamantul este moștenitor al defunctei G. Ana, proprietarul imobilului-teren expropriat, respectiv Decizia civila nr. 274/_ a Curții de Apel C., consideră ca este persoana indreptatita la masurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, fiind îndeplinite condițiile art. 22 din Legea 10/2001.
Prin pecizarea de actiune (f. reclamantul a solicitat obligarea paratului, C. J. C., sa anuleze dispoziția nr 466/_ prin care acesta a respins notificarea formulata de către reclamant in temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrata sub nr. 2503/_ si sa emită o noua dispoziție prin care: sa procedeze la stabilirea dreptului reclamantului la despăgubiri, precum si la stabilirea valorii acestor despăgubiri pentru terenul in suprafața de 4180mp, înscris in CF nr. 20040 C., nr top 22177/2/2, imobil care a fost in proprietatea sotiei sale G. Ana, si care a fost trecut in mod abuziv in proprietatea Statului Roman.
Reclamantul înțelege sa precizeze acțiunea in acest sens deoarece conform Decretului de expropriere nr. 100/1981 a fost expropriat terenul in suprafața de 4180 mp pentru cauza de utilitate publica si transmis in administrarea municipiului C. -N. in vederea amplasării a doua rezervoare de cate 2500 mc apa potabila.
Reclamantul solicita sa procedeze la stabilirea dreptului sau la despagubiri, precum si la stabilirea valorii acestor despăgubiri si la restituirea in natura (partial-pentru terenul liber de construcții) pentru terenul in suprafața de 960 mp situat in str. Zorilor, înscris in CF nr. 20040 C., nr. top. 22177/2.
Prin intampinarea formulata paratul C. J. C. (f. 60-61)
solicita respingerea actiunii, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților paratul apreciaza că raportat la obiectul acțiunii singurul pârât care are calitate procesuală
pasivă este P. C. J. C. acesta fiind atât entitatea investită cu soluționarea notificării (conform prevederilor art. 24 alin. ( 4 ) din Legea nr. 10/2001), cât și emitentul dispozitiei a cărui anulare se solicită prin actiunea introductiva.
Prin întâmpinarea formulată de pârâții din extinderea de
acțiune, J. C. prin P. C. județean C. și P.
C. județean C. (f. 222 -226), s-a arătat că raportat la
obiectul cauzei doar P. C. județean are calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei pârâții au arătat în esență că în urma analizării dosarului intern nr. 122/2003, Comisia internă pentru analiza notificărilor depuse în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 a constat că petiționarul nu răspuns solicitării de a depune copii legalizate de pe actele solicitate și de a preciza dacă a ridicat despăgubirile stabilite prin decretul de expropriere (Decretul nr. 100/1981) și nici nu a depus
declarația notarială prevăzută de art. 11.3 din Normele metodologice și ca urmare în lipsa acestora notificarea nu a putut fi soluționată, dreptul pretins neflind dovedit, iar valoarea măsurilor reparatorii nu a putut fi stabilită conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
In consecință pentru motivele de fapt și de drept invocate în Raportul privind analizarea și propunerea de soluționare a notificării depuse, în temeiul Legii nr. 10/2001, de către petiționarul G. N., întocmit în data de_, comisia a propus respingerea acestei notificări. Insușindu- și propunerea înaintată de către Comisie, P. C. J. C. a emis Dispoziția nr. 466/_ a cărui anulare se solicită prin acțiunea
introductivă.
Prin adresa nr. 4997/2006, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rep., cu modificările și completările ulterioare, expediată la data de_ ( conform Borderoului nr. 163/_, purtând ștampila Oficiului Poștal), a fost comunicată notificatorului, Dispoziția nr. 466/_ emisă de P. C. J.
C. .
Astfel așa cum s-a arătat și în întâmpinarea formulată de către C.
J. C. pentru termenul de judecată din data de_, prin care s-a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării plângerii, apreciaza că raportat la prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rep.. cu modificările și completările ulterioare, conform căruia dispoziția motivată de respingere a no t i f i că r i i/ a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la sectia civila a tribunalului in a cărei circumscriptie se afla sediul unității detinătoare/entitatii investite cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la data comunicării, acțiunea fiind înregistrată la data de_ (la cea 2 ani și
jumătate de la comunicare, respectiv_ ) este tardiv introdusă și se impune a fi respinsă.
Cu privire la petitul 2 din Precizarea de acțiune, respectiv obligarea C.
J. C. la " ... stabilirea dreptului subsemnatului reclamant la despăgubiri, precum și la stabilirea valorii acestora pentru terenul în suprafață de 4180 mp. ..." este cel puțin parțial neîntemeiată și nelegală.
Astfel, așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic judiciar desemnat în cauză - d-na Floarea Voinigescu, precum și din considerentele Deciziei civile nr. 274/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosar nr. 4544/1999, terenul ocupat de rezervoarele de apă ocupă o suprafață de 168 mp., restul fiind ocupat de
blocuri de locuințe, rețele tehnico-edilitare, alei, spațiu verde și trotuare acces, o parte din strada G. D., precum și platformă betonată cu parcări și garaje.
In concluziile expertului, terenul în suprafață de 4109 mp. este în totalitate ocupat de obiectivele mai sus-menționate, deci nu poate fi restituit în natură.
Având în vedere acest fapt, P. C. J. C., ca entitate investită cu soluționarea notificării nu avea și nu are posibilitatea acordării de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren, ci numai pentru suprafața terenului ocupată de rezervoarele de apă, respectiv 168 mp., restul suprafeței fiind ocupate de alte obiective care nu aparțin J. ui C., în acest sens apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 rep. și pct. 27.1 și 27.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 rep., cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta procedează la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unității deținătoare a bunurilor imobile solicitate, după caz, aceste prevederi fiind aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deține, va proceda la direcționarea notificării unității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, entității învestite cu soluționarea acesteia.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat și în lumina dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
Prin Decizia nr. 466/_, emisă de P. C. J. C. (f. 6-7), a fost respinsă Notificarea din dosarul intern nr. 122/2003, înregistrată sub nr. 2503/_, formulată de reclamantul G. N., cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare solicitate.
În considerentele deciziei s-a reținut că notificatorul se încadrează în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, dar nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ deoarece, deși i s-a solicitat să depună copie legalizată de pe Certificatul de moștenitor nr. 180/1988, din care rezultă că are calitatea de moștenitor legal (soț supraviețuitor) al proprietarului tabular al imobilului la data preluării abuzive, acesta nu a răspuns solicitării.
Tribunalul constată că prin Notificarea înregistrată la B.E.J. C. Mihai R. sub nr. 537/_ (f. 8) reclamantul G. N. a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 8.884 mp., având nr. top. 22177/2/2 din C.F. nr. 20040 C. . În motivele notificării se arată că terenul descris a fost proprietatea soției reclamantului, G. Ana, în prezent decedată, fiind expropriat în mai multe etape pentru construirea rezervoarelor de apă din cartierul Zorilor. A mai arătat reclamantul în cuprinsul notificării că o suprafață de 2.092 mp. i-a fost atribuită în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000.
Prin Certificatul de moștenitor nr. 180/27.01.199, eliberat de notariatul de Stat J. C. (f. 43-44) s-a stabilit că după defuncta G. Ana, au calitatea de moștenitor reclamantul G. N., în calitate de soț supraviețuitor și descendenții, G. F. și G. O. . În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut în considerentele dispoziției contestate că reclamantul nu a justificat calitatea de moștenitor al fostului proprietar tabular. Așa cum va rezulta din dezvoltările ce urmează, nelegalitatea dispoziției derivă și din faptul că reclamantul este menționat în decretul de
expropriere prin care s-a preluat o parte din terenul în litigiu, având astfel calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii reglementate prin legea nr. 10/2001.
Tribunalul reține că reclamantul G. N. a decedat la data de _
, conform certificatului eliberat după actul de deces nr. 65/2010 (f. 112), acțiunea fiind continuată de moștenitorii G. F. și G. O. (f. 116, 120-122).
Se constată de asemenea că prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat stabilirea dreptului la despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 8.884 mp., înscris în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2 (f. 2-4). Ulterior, reclamantul G. N. a formulat o precizare de acțiune solicitând stabilirea dreptului la despăgubiri pentru suprafața de 4.180 mp. și restituirea în natură a unei părți din terenul în suprafață de 960 mp. și stabilirea dreptului la despăgubiri pentru partea care nu se poate restitui în natură (f. 95).
În ceea ce privește situația imobilului cu privire la care defuncta G. Ana a avut calitatea de proprietar tabular, potrivit înscrierilor din C.F. nr. 20040 C., de sub B.2-4 (f. 57-59), inițial s-a preluat în proprietatea Statului Român și în administrarea G.I.G.C.L. suprafața de 260 stj.p., echivalentul a 936 mp., cu titlu de donație, actul fiind autentificat sub nr. 3501/1962, moment la care s-a operat prima dezmembrare, imobilul cu nr. top. nou 22177/2/1 fiind transcris în C.F. nr. 24667 C. (f. 165-166). După transcrierea menționată, s-a evidențiat noua suprafață a imobilului ca fiind de 1.422 stj.p.
Ulterior, prin Decizia nr. 124/_, emisă de C. P. ular al județului C., Comitetul executiv (f. 49-50), s-a aprobat actul de schimb din
3 februarie 1978, intervenit între Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală și Locativă al județului C. și G. Ana, prin care: a) s-a preluat în proprietatea statului și în administrarea G.I.G.C.L. C. terenul în suprafață de 1.620 mp., înscris în C.F. nr. 20040 C. -N., cu nr. top. 22177/2/2/2 și nr. top. 22177/2/2/3, proprietatea tabulară a numitei G. Ana, situat în perimetrul construibil al municipiului C. -N., la locul numit
"Ciurgău"; și b) s-a atribuit în schimb din proprietatea statului și administrarea G.I.G.C.L. C. terenul în suprafață de 1.523 mp., înscris în C.F. nr. 22711 C. cu nr. top. 1046/_ /_ /_ /_ /2, situat în C. -N., str. Ceahlău nr. 37-39.
După încheierea actului de schimb s-a procedat la dezmembrarea imobilului cu nr. top. 22177/2/2, arabil la Ciurgău, în suprafață totală de
5.114 mp. (1.422 stj.p.), în 3 parcele după cum urmează: nr. top. nou 22177/2/2/1, în suprafață de 3.494 mp., care a fost reînscrisă în favoarea vechiului proprietar tabular; nr. top. nou 22177/2/2/2, în suprafață de 990 mp. și nr. top. nou 22177/2/2/3, în suprafață de 630 mp., care au fost transcrise (f. 58-59) în favoarea Statului Român. La momentul dezmembrării în cartea funciară menționată mai era înscrisă doar suprafața de 5.114 mp., echivalentul a 1.422 stj.p.
Conform Anexei Decretului de expropriere nr. 100 din 21 aprilie 1981 (f. 36-38), imobilul teren în suprafață de 4.180 mp., situat în mun. C. -N., str. Zorilor nr. 57 a fost expropriat de la reclamantul G. N. și soția G. Ana.
Este de remarcat faptul că la data emiterii decretului de expropriere în cartea funciară mai era înscrisă doar suprafața de 3.494 mp. Cu toate acestea, instanța apreciază că moștenitorii fostului proprietar tabular, G. Ana, justifică calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru
suprafața preluată inițial - 936 mp. (260 stj.p.) și cea existentă în cartea funciară la momentul exproprierii - 3.494 mp. -, în total 4.430 mp. Atât în cuprinsul notificării, cât și ulterior, la momentul efectuării măsurătorilor de către experți, moștenitorii defunctului G. N. au susținut că o suprafață de 2.092 mp. a fost atribuită în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 și, în consecință, instanța apreciază că suprafața de 2.338 mp. formează obiectul prezentei acțiuni. Este evident că reclamanții nu pot formula pretenții cu privire la suprafața de 1.620 mp. pentru care antecesoarea lor a primit un alt teren în schimb. Rezultă că reclamanții G. F. și G. O. justifică calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața de 2.338 mp.
Pentru verificarea situației terenului a cărui restituire în natură se solicită instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către ing. Voinigescu Floarea (f. 140-145). Expertul a concluzionat în sensul că întreaga suprafață de teren este ocupată de blocuri de locuințe, rețele tehnico-edilitare, alei, spații verzi, platformă betonată cu parcări și garaje, terenul pe care sunt edificate rezervoarele de apă și perimetrul de siguranță al acestora.
La solicitarea reclamanților instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către ing. Bucur I. (f. 264-281). Expertul a propus restituirea în natură a suprafeței de 392 mp., din care S1 - 207 mp., fiind ocupat de 2 garaje aferente blocurilor de locuinței și S2 - 185 mp., pe care se aflau la data măsurătorilor 5 garaje aferente blocurilor de locuințe. Analizând destinația parcelelor propuse în vederea restituirii în natură și configurația acestora, așa cum rezultă din planurile întocmite de către expert (f. 272- 275), Tribunalul apreciază că restituirea în natură nu este posibilă, fiind necesară acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren la care sunt îndreptățiți reclamanții.
În jurisprudența sa constată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că din economia Legii nr.10/2001 rezultă că realizarea scopului exproprierii nu are un înțeles restrictiv. Sintagma "amenajări de utilitate publică";, definită de dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi
În același timp, față de dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de "teren liber"; și " teren liber ce poate fi restituit în natură";, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale. În speță, restituirea în natură a parcelelor identificate de expertul Bucur I., ar fi de natură a afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile comunității, aceste parcele fiind ocupate de garaje aferente blocurilor de locuințe.
Pentru ansamblul considerentelor arătate, Tribunalul apreciată că este neîntemeiată cererea având ca obiect restituirea în natură a parcelelor de teren astfel identificate.
Este neîntemeiată și solicitarea reclamanților de a se stabili despăgubirile aferente imobilelor analizate. Instanța apreciază că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII al legii nr. 247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește
adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanței.
Curtea a apreciat de asemenea că, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către
judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011). În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului Proprietatea nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat la Bursa de Valori București.
Tribunalul reține de asemenea, așa cum s-a stabilit anterior cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 274/05.12.200 a Curții de Apel C., dosar nr. 4544/1999, că din terenul revendicat o suprafață de 168 mp. este ocupat de rezervoare de apă, iar diferența este ocupată de blocuri de locuințe.
În ceea ce privește unitățile deținătoare ale terenurilor revendicate de către reclamanți, este evident că suprafața de 168 mp. se află în domeniul public al județului C., aspect necontestat de părțile în litigiu, iar diferența de suprafață, pe care sunt edificate blocurile de locuințe, aleile și spațiile verzi aferente acestora, se află în domeniul privat al municipiului C. -N. . Este considerentul pentru care instanța a apreciat că este justificată calitatea procesuală pasivă a P. C. județean C. și a P. municipiului C. -N. .
Este real faptul că primul pârât menționat nu a dispus înaintarea documentației aferente notificării către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 C. -N., dar în condițiile în care acțiunea a fost extinsă față de pârâtul P. municipiului C. -N., după efectuarea raportului de expertiză, se impune soluționarea acțiunii pe fond în integralitatea ei, în caz contrar, s-ar fi apreciat că reclamanții ar avea obligația să urmeze pentru o parte din obiectul notificării întreaga procedură administrativă, mai exact pentru terenul ocupat de blocurile de locuințe și li s-ar fi impus o sarcină excesivă. Constatarea se impune și prin prisma celor statuate prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul G. N., decedat în timpul procesului, acțiune continuată de succesorii G. F. și G. O., în contradictoriu cu pârâții P. C.
J. C. și P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință, se va dispune: 1) anularea Deciziei nr. 466/_, emisă de pârâtul P. C. J. C. ; se va stabili dreptul reclamanților G.
F. și G. O. la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2.440,2 mp., înscris inițial în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2/1 și 3) se va respinge cererea având ca obiect restituirea în natură a terenului descris.
Instanța va respinge acțiunea față de C. J. C., J. C. prin
P. și M. C. -N. reprezentat prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, excepțiile corespunzătoare fiind admise în cursul soluționării cauzei.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat pârâtul P.
C. J. C. să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 4.720 lei, reprezentând onorariu expert în sumă de 2.720 lei și onorariu avocațial în sumă de 2.000 lei, conform înscrisurilor justificative de la dosar (f. 250-251, 263, 306-309). Instanța nu va acorda reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.300 lei, reprezentând onorariul expertului Voinigescu Floarea, stabilită pentru expertiza de evaluarea, deoarece valoarea despăgubirilor nu se va stabili prin prezenta hotărâre. Referitor la culpa procesuală a pârâtului, instanța apreciază că este dovedită în condițiile în care, pentru suprafața de 168 mp. pârâtul avea obligația să stabilească măsurile reparatorii, iar pentru diferența de suprafață avea obligația de a înainta notificarea și înscrisurile aferente Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 C. -N., în vederea emiterii dispoziției de către primar.
Instanța va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. mun. C. -N. la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul nefiind în culpă procesuală. Pentru a statuat în acest sens, instanța a avut în vedere că unitatea deținătoare sesizată nu a înaintat notificarea către Comisia locală de palicare a Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul G.
N., decedat în timpul procesului, acțiune continuată de succesorii G.
F., dom. în mun. C. -N., str. Al V. bl. Lama F, ap. 48, jud. C. și G.
O., dom. în mun. C. -N., str. Mestecenilor nr. 2, bl. IX J, sc. 2, ap. 12, jud. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. J. C., cu sediul în mun. C. -N., C. D. nr. 106, jud. C. și P. municipiului C. -N.
, cu sediul în mun. C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință:
C. .
Anulează Decizia nr. 466/_, emisă de pârâtul P. C. J.
Stabilește dreptul reclamanților G. F. și G. O. la
despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2.440,2 mp.,
înscris inițial în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2/1.
Respinge cererea având ca obiect restituirea în natură a terenului descris.
Respinge acțiunea față de C. J. C., J. C. prin P. și
C. -N. reprezentat prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâtul P. C. J. C. să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 4.720 lei.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. mun. C. -
la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013.
P. ,
E. L.
Grefier,
A. P.
Red. EL/tehn AP/_ /7 ex.
| ← Sentința civilă nr. 535/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 287/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
