Decizia civilă nr. 129/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. I.
Judecător: R. M. P. Judecător: G. D. Grefier: M. J. D.
S-a luat in examinare recursul formulat de reclamantul N. I., domiciliat in Sălățig, D., nr. 42, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 4338 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, in dosar nr._, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut in ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că recursul nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 460,5 lei și timbru judiciar in cuantum de 5 lei, reține cauza in pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.4338/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanții N.
I. și N. R. împotriva pârâtei S. M. cu privire la obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 13.500 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea lor astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții N. I. și N.
R. au chemat în judecată pe pârâta S. M. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâtă să plătească reclamanților suma de 13.500 lei, cu titlu de despăgubiri și totodată, suma de 921 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că pârâta este vinovată de cauzarea unor mari prejudicii prin închiderea unui geam la atelierul de tâmplărie, autorizat, în care a lucrat o lungă perioadă de timp, pârâta neavând dreptul de proprietate asupra unui teren de 250 cu un front la stradă de 12 metri, solicitând totodată ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Noului cod civil la pronunțarea soluției în cauză.
1
Prima instanță evocă hotărâri judecătorești, prin care s-a stabilit o servitute de vedere în sarcina reclamanților.
În drept, judecătoria reține că potrivit art.998 Cod civil, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil prevede că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa."; Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata nu este de ajuns sa fi existat o fapta ilicita aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei. În dreptul civil, răspunderea civilă delictuala operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpa, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
În privința faptei ilicite instanța arată că în prezenta cauză, existența unei fapte ilicite nu a fost probată, închiderea ferestrei de la atelierul reclamanților fiind dispusă în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească urmare a încălcării de către reclamanții înșiși a dispozițiilor art.611 Cod Civil privitoare la servitutea de vedere.
Cu privire la condiția existenței unui prejudiciu suferit de către reclamanți care să îndeplinească condițiile de a fi cert și de a nu fi fost reparat încă instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat suma de 13.500 lei fără a arăta modalitatea în care a fost stabilit acest echivalent în bani al prejudiciului invocat, indicând în mod aleatoriu un câștig prezumat nerealizat, în funcție de numărul de zile lucrătoare.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
În ceea ce privește condiția ca prejudiciul, constând în lipsirea de posibilitatea desfășurării activității de tâmplărie în atelier datorită lipsei luminii solare cauzată de închiderea ferestrei, să fie cauzat în patrimoniul reclamantului pentru ca acesta să fie îndreptățit la repararea acestuia prin echivalent bănesc, reclamantul nu a probat sub nici un aspect legătura acestuia cu săvârșirea vreunei fapte ilicite a pârâtei, pentru a se putea stabili dacă este sau nu îndreptățit în vreun fel la despăgubire.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat recurs reclamanții.
Deși citați cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 460,5 lei reclamanții nu s-au conformat acestei obligații legale (f.6,7).
În această situație, în baza art.20 alin.3 din legea nr.146/1997, recursul de față urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul N. I. și N. R., ambii domiciliați in Sălățig, D., nr. 42, jud. Sălaj, impotriva sentinței civile nr. 4338 din_, pronunțate de Judecătoria Zalău.
2
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 12 februarie 2013.
Președinte, D. I. | Judecător, R. M. P. | Judecător, G. D. |
Grefier, M. J. D. |
Red.I.D./_
Dact.M.J.D./_ Ex.2
Jud. fond M. D. L.
3
| ← Decizia civilă nr. 212/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 45/2013. Pretenții → |
|---|
