Decizia civilă nr. 228/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.228/A
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de reclamantele
B. E., domiciliată în Repedea, nr. 249, județul M., D. I., domiciliată în Ș., nr. 89, județul Timiș, împotriva sentinței civile nr. 546 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 24 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.546 din 28 februarie 2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele pârâte B. E., D. I., în contradictoriu cu pârâții reclamanți M. F. și M. E., precum și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți.
În considerentele sentinței se reține că potrivit raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit în cauză de exp. Filimon I., terenul cumpărat de pârâți în data de_, se suprapune în totalitate peste terenul masă succesorală ce a făcut obiectul dosarului nr.2685/2004, reclamanta B.
E. deținând 332 mp din terenul ce a făcut obiectul convenției de vânzare- cumpărare, din care 260 mp aferenți nr. cad.7078 și 72 mp extratabular, iar reclamanta D. I., suprafața de 350 mp, din care 225 mp aferenți nr.cad.7083 și 125 mp extratabular, din drumul comun.
Situația de fapt expusă, relevă împrejurarea că, reclamantele dețin un titlu de proprietate asupra imobilelor teren în litigiu, în suprafață de 260 mp și respectiv 225 mp, fiind înscrise și în evidențele de C.f., iar pârâții dețin și ei titlu de proprietate pentru aceste terenuri (făcând parte din suprafața de 1000 mp),
litigiul privind înscrierea dreptului lor de proprietate în C.f. aflându-se pe rolul
T. ui M. .
Potrivit art.563 C.civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, deci în afară de condiția esențială ce ține de calitatea persoanei îndreptățite la revendicare, calitate pe care reclamantele și-au dovedit-o în speță, se impune a fi dovedită împrejurarea că altă persoană, posedă sau deține fără drept bunul, ori, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă, respectiv, coroborând materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că pârâții ar poseda terenul în litigiu, de când ar fi fost ocupat, mai ales că reclamantele au fost puse în posesia terenului imediat după obținerea sentinței civile nr.1656/_, sau când s-ar fi schimbat linia de hotar de către pârâți, astfel cum au susținut reclamantele.
Posesia presupune stăpânirea imobilelor teren, exercitarea unei puteri de fapt asupra acestora, ori, în afară de starea conflictuală avansată dintre părți legată de aceste terenuri, care reiese oricum din întreaga conduită procesuală a părților, martorii propuși în cauză nu au relevat aspecte de natură a crea convingerea instanței că pârâții ocupă terenul reclamantelor.
De-abia după dovada acestui fapt, instanța ar fi urmat să compare titlurile părților și să stabilească care este mai preferabil, dar, din moment ce nu rezultă că pârâții efectiv posedă terenul reclamantelor, acțiunea în revendicare promovată nu este întemeiată, reclamantele nefiind private de atributele dreptului lor de proprietate. Așa-numitele violențe, jigniri, stări tensionate și acuze reciproce ale părților nu reprezintă un temei pentru promovarea unei acțiuni în revendicare de către reclamante, câtă vreme pârâții nu lucrează terenul respectiv, nu angajează oameni care să îl lucreze, nu exercită nici un act material asupra terenului.
Acel drum pe care l-ar practica și pârâții, reprezintă un drum de acces, astfel cum s-a constatat în sentința civilă nr.890/_, nefiind atribuit reclamantelor, iar pârâții dețin un titlu de proprietate asupra întregului teren în suprafață de 1000 mp evidențiat în Anexa nr.4 a raportului de expertiză, cu contur roșu, în care se observă că, și drumul este inclus, deci nu ar fi posibilă obligarea acestora să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 475 mp, astfel cum au individualizat-o reclamantele, destinația terenului fiind oricum cea inițială și care asigură accesul la proprietățile tuturor părților învecinate.
Referitor la grănițuirea solicitată a fost respins și acest capăt de cerere, care este, în prezentul litigiu, în strânsă legătură cu cel de revendicare.
Proprietatea reclamantelor (deci inclusiv terenul revendicat), este delimitată de proprietatea pârâților, printr-un gard cu stâlpi de beton și plasă de sârmă (punctele 11, 13, 14, 15 și 23, 22, 21, 20, 19), deci nu se impune reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.
Linie de hotar nu există pe traseul H-K-M (anexa nr.4), între cei 1000 mp, ce au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare și terenurile folosite de reclamante, dar nu ar putea fi stabilită o asemenea delimitare în acțiunea reclamantelor, acestea urmărind realizarea grănițuirii (în urma revendicării),
în partea de est punctele 23, 22, 21, 20, 19, unde există deja gard, astfel cum s-a menționat.
Referitor la solicitările reclamantelor, precum și ale pârâților la obligarea reciprocă la plata de daune morale, se apreciază că, exercitarea drepturilor procesuale de către părți, care au declanșat litigii în egală măsură, nu s-a dovedit a fi făcută cu rea-credință și abuziv, starea conflictuală antrenată de un litigiu civil cu multiple probleme sau penal, fiind inerentă, astfel că, s-a dispus respingerea acestor solicitări ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat în apel, B. E. și D. I. care au solicitat admiterea apelului și, în principal, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, anularea în parte a sentinței apelate și rejudecând să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, precizată și completată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului se arată că, din considerentele hotărârii nu rezultă că instanța de fond ar fi examinat cauza și prin prisma hotărârilor indicate la dosar.
Considerentele hotărârii cuprinde motive contradictorii sau chiar nemotivare. Instanța de fond nu a examinat starea de fapt și de drept în raport și de hotărârile depuse la dosar încă de la începutul procesului, nefiind respectat principiul contradictorialității.
Instanța a respins acțiunea cu argumentul că martorii propuși nu au relatat aspecte de natură a crea convingerea instanței că pârâții ocupă terenul reclamanților. Dacă nu era convinsă trebuia să pună în discuția părților acest aspect, să suplimenteze eventual probatoriul. Neanalizarea titlurilor de proprietate echivalează cu necercetarea fondului, iar petitul de grănițuire nu a fost analizat de instanța de fond în niciun fel.
Pârâții contestă linia de hotar susținând că aceasta nu este corect stabilită prin punerea în posesie a sentinței civile nr. 1656/2005 dată în dosarul nr. 2685/2003 al Judecătoriei Vișeu de Sus, astfel că aceștia susțin că trebuie să fie conform dobândirii dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 10 ari teren intrați în posesia pârâților.
Petitul în revendicare imobiliar ori compararea titlurilor de proprietate este dovedit. Ambele părți dețin titluri de proprietate ce emană de la același autor, respectiv defunctul tată M. Petru de la care au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj judiciar, iar pârâții așa cum susțin prin cumpărare. Jurisprudența a statuat că are câștig de cauză partea care a îndeplinit prima formalitățile de publicitate imobiliară pentru opozabilitatea dreptului său față de terți și titlul este mai vechi.
Faptul că apelantele au fost deposedate de 10 ari teren rezultă din înscrisul în forma olografă depusă de pârâți la dosar (fila 61). În încheierea din 29.XI.2012 pârâții au declarat că folosesc drumul de acces și că aceasta face parte din suprafața de 10 ari ce face obiectul prezentei cauze.
Se impune ca pârâții să fie obligați la 30.000 lei daune morale urmare a acțiunilor defăimătoare, cu atac la persoana apelantelor prin jigniri, expresii jignitoare și defăimătoare, producându-le rușine în sat.
Intimații M. F. și M. E. prin întâmpinarea depusă (fila 69) au solicitat respingerea apelului cu motivarea că apelantele care sunt moștenitoarele defunctului M. Petru sunt ținute de obligațiile asumate de antecesorul lor tată din momentul în care au acceptat moștenirea.
În probațiune s-au depus mai multe înscrisuri, convenția de vânzare- cumpărare, mai multe hotărâri judecătorești, declarații autentice, copii după declarații de martori din alte dosare, expertiza criminalistică, rapoarte de expertize și plan de amplasament și delimitare, procese verbale încheiate de executorul judecătoresc.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 1107 P. de sub M. nr. top. 26, în natură teren în suprafață de 2056 mp au fost M. Nichita și soția Cin Hafia.
Proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 4846 P. de sub M. nr. top. 30/2/2, în natură teren în suprafață de 1266 mp au fost M. Nichita și soția Cin Hafia (fila 143 dosar fond).
M. Nichita cu soția au avut 2 copii: pe Petru (tatăl apelantelor) și pe pârâtul M. F. .
În timpul vieții M. Petru a vândut fratelui său, M. F. suprafața de
1.000 mp teren potrivit actului sub semnătură privată din 13 ianuarie 1997. Acest act a fost validat de instanță prin sentința civilă nr. 2503 din 3 octombrie 2008 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ (fila 26 dosar fond). În cadrul acelui dosar s-a efectuat și o expertiză criminalistică care concluzionează că semnătura aparține lui M. Petru (fila 27 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 1104 din 18.IV.2011 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ (fila 127 dosar fond) s-au identificat cu date de carte funciară terenul care a făcut obiectul vânzării ca fiind cel cuprins în CF 1107 P. de sub M. cu nr. top._ mp) și CF 4846 P. de sub
M. nr. top. 30/2/2/1 în suprafață de 491 mp.
Reclamantele B. E. și D. I. în contradictoriu cu fratele lor M. Petru jr. s-au judecat în dosarul nr. 2685/2003 al Judecătoriei Vișeu de Sus unde prin sentința civilă nr. 1650 din 30.VI.2005 s-a stabilit masa succesorală rămasă după tatăl lor M. Petru senior, decedat la data de 21 august 1998, compusă din mai multe terenuri, dispunându-se ieșirea din indiviziune.
Prin sentința civilă nr. 890 din 19.IV.2006 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 3855/2006 (fila 17 dosar fond) s-au identificat cu date de carte funciară suprafețele de teren ce au revenit în lotul celor două reclamante ca fiind cuprinse în CF 4846 nr. top. 30/2/2/4 (732 mp) pentru reclamanta B. E. și respectiv același CF4846 nr. top. 30/2/2/3 în suprafață de 732 mp pentru reclamanta D. I. .
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Filimon I. (fila 49) reiese că terenul cumpărat de pârâți în 13 ianuarie 1997 se suprapune în totalitate peste terenul masă succesorală care a făcut obiectul dosarului nr. 2685/2004, că între suprafața de 1000 mp cumpărat de pârâți și terenul folosit de reclamante nu există gard.
În cauză așa cum se poate observa proprietar tabular al imobilului în litigiu a fost autorul comun al părților, numitul M. Nichita. După acest defunct nu s-a dezbătut succesiunea ci se pare că între frați ar fi avut loc un partaj de folosință și nu unul judiciar, aspect reținut în sentința civilă nr. 1650 din 30.VI.2005 (fila 8 verso).
Față de obiectul litigiului, stabilirea liniei de hotar între proprietăți, revendicare și compararea titlurilor în urma căruia să se constate valabilitatea titlului de proprietate al reclamantelor, prin soluția pronunțată de prima instanță și anume de respingere în totalitate a acțiunii reclamantelor, aceasta nu a intrat în cercetarea fondului.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 296 și art. 297 teza 1 Cod procedură civilă se va admite apelul, se va anula sentința apelată urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare vor fi analizate toate petitele cu care a fost sesizată instanța, se va proceda la compararea titlurilor, în funcție de care apoi se vor soluționa cererile privind stabilirea liniei de hotar și revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de B. E. și D. I. în contra sentinței civile nr. 546 din 28 februarie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus județul M. pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
P. G. G. | Ț. | D. | B. | D. |
Red.P.G./_
T.red.B.D./_
6 ex.
J. ecător la fond:Ana M. L.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
CĂTRE, JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS
Potrivit dispozițiilor date de către instanța de judecată, prin decizia civilă nr. 228/A din_ pronunțată în dosarul T. ui M. nr._ , prin care s-a soluționat cererea de apel formulată de reclamantele B. E., domiciliată în Repedea, nr. 249, județul M., D. I., domiciliată în Ș., nr. 89, județul Timiș, împotriva sentinței civile nr. 546 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire, vă comunicăm că s-a anulat sentința civilă menționată anterior și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat.
PREȘEDINTE GREFIER
P. G. G. B. D.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
CĂTRE, JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS
Potrivit dispozițiilor date de către instanța de judecată, prin decizia civilă nr. 228/A din_ pronunțată în dosarul T. ui M. nr._ , prin care s-a soluționat cererea de apel formulată de reclamantele B. E., domiciliată în Repedea, nr. 249, județul M., D. I., domiciliată în Ș., nr. 89, județul Timiș, împotriva sentinței civile nr. 546 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire, vă comunicăm că s-a anulat sentința civilă menționată anterior și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat.
PREȘEDINTE | GREFIER | |
P. G. G. | B. | D. |
| ← Decizia civilă nr. 7/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 164/2013. Grănițuire → |
|---|
