Decizia civilă nr. 4268/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4268/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: I. -D. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. S., SC C. I. SRL, D. V. A., D. V. M. împotriva deciziei civile nr. 563/A din 4 decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului C., privind și pe intimații R. G. N., R. F. T.
, R. G., R. V., M. D., STÂMBU L., STÂMBU I., N.
M. și N. O., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți P. S., SC C. I. SRL, D. V. A. și
D. V. M., avocat Băraș C., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate Stâmbu L., avocat Tomoaia L. D.
, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâților intimați R.
N., R. F. T., R. G., R. V., avocat Fodor E. M.
, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâților intimați N.
, N. M. și N. M. jr., avocat Podaru O., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâților intimați
, avocat Podaru O., arată că pârâtul intimat N. M. este grav bolnav și refuză să-i pună la dispoziție actele de stare civilă.
Reprezentanții părților arată că nu contestă calitatea de moștenitor după defuncta N. O. .
Reprezentanții tuturor părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Pune în vedere reprezentantei recurenților să pună concluzii și cu privire la
inadmisibilitatea unor motive de recurs, pe motiv că nu s-ar încadra în prevederile art. 304 Cod proc. civ., excepție formulată de pârâți prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că toate motivele de recurs sunt de nelegalitate și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind greșita aplicare a legii, solicitând respingerea excepției ca nefondată. Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 7150/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând menținerea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de apel nu a analizat nici una dintre apărările reclamanților, un prim motiv de nelegalitate fiind modalitatea în care
instanța de apel a înțeles să soluționeze puterea de lucru judecat de care se bucura soluția pronunțată în dosarul nr. 11369/2002 al Judecătoriei C. -N.
. În ceea ce privește incidența soluției pronunțate în dosarul nr. 11369/2002 al Judecătoriei C. -N., apreciază că există putere de lucru judecat cu privire la imobilul aparținând familiei Strîmbu, respectiv în ce privește suprafața de 28 mp teren care a aparținut recurenților și pe care familia Strîmbu a construit în mod ilegal. Această suprafață de 28 mp,
ocupată în mod abuziv de construcția familiei Strîmbu apare clar identificată în aceiași variantă de stabilire a mejdiei pe care recurenții o solicită, respectiv varianta III din răspunsul la obiecțiunile părților.
Al doilea motiv de nelegalitate vizează încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 584 C.civ. prin stabilirea mejdiei dintre cele două fonduri în funcție de suprafața de teren a unuia dintre proprietari, respectiv prin crearea de către judecător a unui nou hotar, având obligația de a-l reconstitui pe cel real, respectiv să identifice limita de graniță originară.
Totodată, instanța nu poate da mai mult decât suprafața de teren folosită, atâta timp cât, pârâții nu au înțeles să formuleze o eventuală acțiune în revendicare sau de rectificare a suprafețelor parcelelor în litigiu.
În opinia sa, stabilirea mejdiei potrivit variantei II este dată cu încălcarea prevederilor art. 584 Cod civ., întrucât singura probă în raport de care se poate stabili mejdia este medalionul, respectiv harta CF, planul de CF ediția 1975, planul de împărțire din anul 1956 și planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construire în favoarea pârâților.
Reprezentanta pârâtei intimate Stâmbu L. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Susține că deși recurenții și-au motivat în drept recursul pe aspecte de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 9 C. pr. civ., întrucât, din motivarea formulată, rezultă doar aspecte de netemeinicie a recursului, situație în care, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
În ceea ce privește puterea de lucru judecat invocată față de soluția pronunțată în dosarul nr. 11369/2002 al Judecătoriei C. -N., arată că aceasta nu constituie un aspect de nelegalitate, ci de reapreciere a probațiunii efectuate. Nu a existat nici măcar ca obiect al acelui proces stabilirea unei linii de mejdie, pentru a se putea vorbi de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat manifestat ca prezumție în raporturile juridice dintre părți.
Reprezentanta pârâților intimați R. N., R. F. T., R.
G., R. V. solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a deicizei civile nr. 563/A/2012, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că nici unul dintre motivele invocate de recurenți nu este unul care să vizeze nelegalitatea hotărârii, toate motivele privesc temeinicia hotărârii, respectiv evaluarea materialului probator de către instanța de apel. La data înaintării acțiunii ca și la data pronunțării acelei sentințe toți pârâții erau proprietari ai terenului în litigiu, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991 și cu toate acestea nu au fost chemați în judecată.
Criticile vizând aprecierea probelor de către instanță pentru stabilirea mejdiei nu sunt motive de nelegalitate, instanța de apel pronunțându-se în baza evaluării probațiunii administrate în contradictoriu cu toate părțile. Varianta aleasă de instanța de apel, prin aprecierea probelor administrate, este în concordanță și cu noile drepturi de proprietate stabilite prin acte administrative necontestate emise în temeiul legilor de restituire a proprietății.
Reprezentantul pârâților intimați N. M., N. M. și N. M. jr. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei menționate ca legală și temeinică, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Susține că prin calea de atac promovată și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții au criticat decizia T. ului C., invocând aspecte de netemeinicie a căii de atac formulate și tinzând astfel la o reapreciere a întregii probațiuni administrate în fața instanței de apel.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la Judecătoria C. N. de reclamanții B. M. A. M., B. L. V. IUS și continuată de reclamanții P. S., SC C. I. SRL, D. V. A., D. V.
M., aceștia i-au chemat în judecată pe pârâții S. L., N. M., N. O., R. G. N., R. F. T., S. I., R. G., R.
V., M. D., solicitând instanței să dispună grănițuirea imobilului teren înscris în CF 8786 C. -N., nr. top. 11115/1 față de imobilul teren identificat în regim de carte funciară cu nr. top. 11115/2 înscris în CF 22752 C. -N. potrivit expertizei tehnico-judiciare, parte integranta din hotărâre, obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 10 mp, pe care îl ocupa fără drept, din terenul înscris în CF 8786 C. -N., nr. top. 11115/1, obligarea pârâților la plata integrala a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în ce privește petitul în revendicare, iar în ce privește capătul de cerere în grănițuire, în raport de prev. art. 584 C civil.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 7150/_ a Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea extinsă și precizată formulată de reclamanții P. S., Sc
C. I. SRL, D. V. A., D. V. M. împotriva pârâților S. L., N. M., N. O., R. G. N., R. F. T., S. I.
, R. G., R. V. și extinsă față de pârâta M. D. și în consecință:
S-a dispus grănițuirea imobilului teren înscris în CF 8786 C. N., nr. top. 11115/1 față de imobilul teren identificat în regim de carte funciară cu nr. top. 11115/2 înscris în CF 22752 C. -N. potrivit variantei III a expertizei tehnico-judiciare răspuns la obiecțiuni efectuate de expert Gheorghiță Tatiana, respectiv conform planului de împărțire din anul 1956, expertiză care va face parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 34 mp, pe care îl ocupă fără drept, din terenul înscris în CF 8786 C. -N., nr. top. 11115/1.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata integrală a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în ce privește petitul de revendicare, respectiv 1/2 în ce privește capătul de cerere în grănițuire - 7176 lei din care
-3400 onorariu avocațial, 1939 lei-taxă judiciară de timbru și 1837 lei- onorariu expert.
Considerente
Reclamantul B. | L. V. | ius a fost proprietarul imobilului casă și |
teren situat în C. -N. | , str. C. | I. H., nr. 41, jud. C., înscris în CF |
8786 C. -N., iar reclamantul B. M. A. M. titularul dreptului de uzufruct viager înscris în CF 8786 C. -N., sub C+7 cu nr. 9289/2004, imobilul cu nr. top. 11115 aparținând antecesorilor acestora.
Prin încheierea de carte funciară nr. 5807/_, s-a dispus partajarea imobilului teren înscris în CF 8786 C. -N., formându-se parcela cu nr. top. 11115/1 în suprafață de 496 stj p și parcela cu nr. top. 11115/2 în suprafața de 285 stjp.
Reclamanții P. S., SC C. I. SRL, D. V. A. și D.
V. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar P. P. a Ionuț- Florin sub nr. 1392 din_, preluând calitatea procesuală a reclamanților B. L. V. ius și B. M. A. M., în speța operând o transmitere convenționala a calității procesuale active, aspect necontestat de vreo parte.
Pe parcela cu nr. top. 11115/2, pârâții au construit un bloc de locuințe, ocazie cu care ei și-au extins construcția în mod abuziv și pe parcela alăturată, ocupând astfel, fără drept, din terenul cu nr. top. 11115/1 suprafața de 34 mp., după cum reiese din ansamblul probelor de la dosar și din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Dispozițiile art. 584 Cod civil, incidente în speță și în materie permit unui proprietar sau unei persoane care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabila), restabilirea hotarului real ce separa fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile, impunându-se identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar, aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probelor cu expertize
judiciare și cercetarea la fața locului
Practica a statuat indubitabil că judecătorului nu îi este îngăduit a crea un nou hotar, ci el este chemat a-l reconstitui pe cel real, cu alte cuvinte, să identifice limita de graniță originară, deoarece stabilirea unui alt hotar decât cel existent în momentul dobândirii terenului nu poate fi pretinsă și reținută de proprietarul nemulțumit, indiferent că el se prevalează de o serie de înscrisuri și schițe cadastrale, din moment ce hotărârea judecătorească de grănițuire este întotdeauna declarativă și niciodată, în constituire de drepturi sau transformare de drepturi, cu atât mai mult cu cât cartea funciară garantează doar existența dreptului, iar nu și întinderea exactă a acestuia.
Analizând probele de la dosar, variantele propuse de expertul desemnat, instanța a apreciat, contrar pârâților, că varianta II nu poate fi îmbrățișată.
În acțiunea în granițuire, suprafețele de teren nu sunt criterii determinante în stabilirea liniei de hotar, ci doar semnele exterioare, dacă au existat, schițele de carte funciară, planurile cadastrale, ceea ce există în cauză.
După cum în mod just au subliniat reclamanții, proba supremă în raport de care se poate stabili mejdia este medalionul, respectiv harta CF, planul de CF ediția 1975, planul de împărțire din anul 1956 și planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construire în favoarea pârâților. Planul de dezmembrare întocmit în anul 1956 a stat la baza împărțirii terenului, fiind anexă la dosarul de cf nr. 5807/1956 si nr.6615/1956 cf.
Martorii audiați în cauză nu au fost în măsură să dovedească existența vreunei linii despărțitoare, cum, de altfel, nici pe planșele foto depuse la dosar, nu apare nici un gard despărțitor.
Mejdia în discuție poate și trebuie a fi stabilită pe baza unui criteriu de ordin tehnic, cel care rezulta din harta CF și planurile de carte funciară.
Este cât se poate de eronată susținerea pârâților S. în sensul că varianta propusă de reclamanți este nelegală, nesusținută probe, ilogică și imorală, întrucât așa-zisul plan de împărțire din 1956 nu s-a aplicat niciodată, fapt dovedit de înscrierea unei servituti de trecere pe plan.
Planul despre care se afirmă că încalcă dreptul de proprietate al părților stabilit conform înscrierilor în CF atribuind un plus de teren reclamanților de 173 mp și nerespectând dreptul de proprietate al pârâților dobândit legal nu a fost contestat în mod legal, iar, în dosar, nu s-au formulat de pârâți pretenții vizând stabilirea unei alte servituti.
Varianta a II-a, chiar dacă a fost susținută de toți pârâții, a propus stabilirea mejdiei totale de 2783 mp, conform cotei din suprafața totală cuvenită fiecărui număr topografic, astfel încât să fie respectat dreptul de proprietate al tuturor părților, fără a fi atribuit un plus de teren de peste 170 mp reclamanților și un minus de suprafață de 33 mp fața de cea înscrisă în cartea funciară și dobândită cu titlu legal, dar nu reprezintă criteriul just și adecvat de soluționare a chestiunii în discuție. Primordial în cauză nu este a se lua în considerare suprafețele de teren negarantate înscrise în cartea funciară, ci cum s-a arătat deja, elementele de natură tehnică.
Nu corespunde adevărului nici susținerea că actualul reclamant a cumpărat de la fostul proprietar B. terenul a cărui granițuire se solicită a fi delimitat de al pârâților, astfel încât acesta trebuie să respecte terenul pe care 1-a cumpărat conform CF-ului și pentru care a plătit prețul, nefiind legal să pretindă mai mult, prin prisma celor de mai sus.
Nu poate fi vorba în dosar despre îmbogățire fără just temei.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 563/_ a T. ului C. au fost admise apelurile declarate de S. L., M. D., R. G., R. V., R.
F. T., R. G. N. împotriva sentinței civile nr. 7150/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr._, care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus grănițuirea imobilului înscris în CF 8786 C. -N. nr. top 11115/1 față de imobilul înscris în CF 22752 C. -N., nr. top 11115/2 potrivit variantei II a expertizei tehnice-răspuns la obiecțiuni efectuate de expert Gheorghiță Tatiana, parte integrantă din hotărâre. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 34mp din terenul cu nr. top 11115/1 din CF 8786 C. -N. . A fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanții N. M. și N. O. .
Apelanții - pârâți au fost obligați să plătească, în solidar, intimaților- reclamanți suma de 2628 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând 1/2 din cheltuielile privind grănițuirea.
Intimații - reclamanți au fost obligați să plătească, în solidar, apelantei
S. L. suma de 2263,5 lei cheltuieli de judecată, apelanților R. G.
, R. V., R. F. T., R. G. N. suma de 1903,5 lei
cheltuieli de judecată și apelantei M. D. suma de 403,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Considerente
În ce privește apelul declarat de apelanții N. M. și N. O., la termenul de judecată din data de_ tribunalul invocat și a admis excepția insuficientei timbrări.
Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut că apelanții N. M. și N. O. au fost citați cu mențiunea de a achita o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1209 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Întrucât nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în baza art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții N. M. și N. O. .
Apelurile declarate de S. L., M. D., R. G., R. V.
, R. F. T. și R. G. N. au fost analizate împreună, apelanții criticând soluția primei instanțe cu privire la același aspect, respectiv că varianta a III-a reținută de instanța de fond la stabilirea mejdiei este greșită, fiind întocmită cu luarea în considerare a planului de împărțire din anul 1956. Apelanții au susținut că varianta corectă în funcție de care trebuie stabilită grănițuirea imobilului din litigiu este varianta II a expertizei tehnice-răspuns la obiecțiuni efectuate de expert Gheorghiță Tatiana.
Terenul, proprietatea reclamanților este înscris în CF nr. 8786 C. -N. nr. top 11115/1 în suprafață de 1785 mp., iar terenul proprietatea pârâților este înscris în CF 22752 C. -N. nr. top 11115/2 în suprafață de 1026 mp. Inițial a fost un singur imobil cu nr. top 11115, proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 62069/1955 emisă potrivit Decretului nr.92/1950. Ulterior, acest imobil cu nr. top 11115 s-a partajat în două imobile numerotate cu nr. top 11115/1 și 11115/2.
Partajul s-a realizat potrivit planului de împărțire din anul 1956, care, însă, nu este în concordanță cu planul de carte funciară pentru imobilul cu nr. top 11115 și nu este cotat complet.
Astfel, așa cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată în cauză, din planul de împărțire din anul 1956, în configurația parcelei cu nr. top inițial 11115, a fost inclus și nr. top 11105, aceasta deoarece, pe acest plan din 1956, nu mai apare marcată poziția nr. top 11105, deși pe planurile de carte funciară această parcelă 11105 este clar marcată. Cu toate că, din punct de vedere grafic, pe planul din 1956, în cadrul parcelei 11115 a fost inclusă și parcela 11105, partea scriptică a CF nu a fost adusă în concordanță cu partea grafică. Astfel, deși, din planurile de CF, în suprafața totală de 2956 mp. folosită de părți, în prezent, este inclusă și parcela cu nr. top 11105, această parcelă apare înscrisă în CF 1473 C. sub A+627 în suprafață de 48 stj.p.(173 mp.) având ca proprietar sub B1 pe Municipiul C.
.
De asemenea, urmare a măsurătorilor realizate pe acest plan de împărțire cu ocazia efectuării expertizei, s-a constatat că, la o simplă verificare cu rigla scară a unor dimensiuni deja înscrise pe plan, pe latura de est este înscrisă dimensiunea de 33 ml, iar potrivit măsurătorilor sunt 30 ml; pe latura de vest este înscrisă dimensiunea de 36 ml, iar potrivit măsurătorilor sunt 33,5 ml. Apoi, dreptul de servitute de trecere care este înscris în CF 22752 C. și CF 8786 C. la foaia C este marcat pe planul anexă la documentația de dezmembrare di anul 1956 doar ca poziție fără a avea înscrise dimensiunile.
Acest plan de împărțire nu corespunde nici cu planul din anul 1966, din care se poate observa că mejdia dintre proprietăți este în afara blocului de locuințe și nu sub construcție, cum eronat a reținut instanța de fond.
Deși prima instanță a reținut că mejdia trebuie stabilită pe baza unui criteriu de ordin tehnic, cel care rezultă din harta CF și planurile de carte funciară, a omis faptul că planul de împărțire din anul 1956, pe care l-a
avut în vedere, nu corespunde cu hărțile de carte funciară. Astfel, anterior
dezmembrării, conform hărții topo din anul 1941, parcela 11105 este evidențiată.
Contrar primei instanțe, din depozițiile martorilor Balogh A. și S.
M. Olimpia, a rezultat existența din anul 1958-1959 a unui gard care despărțea cele două fonduri construit din stâlpi de beton și plasă de sârmă și că, în spațiul dintre gard și zidul pe care se află intrarea în imobilul pârâților, exista trotuar, flori și viță-de-vie.
În ce privește stabilirea mejdiei conform variantei II a expertizei tehnice-răspuns la obiecțiuni efectuate de expert Gheorghiță Tatiana, instanța a reținut că s-a raportat la suprafața de 2783 mp., adică suprafața fără parcela cu nr top 1. în suprafață de 173 mp. pentru care părțile nu dețin CF, mejdie materializată pe plan prin linia A-B.
Analizând această variantă, din perspectiva celor expuse mai sus, care constituie o propunere de stabilire a mejdiei totale raportată la suprafața totală de 2783 mp., conform cotei din suprafața totală cuvenită fiecărui nr. topo și conformă cu declarațiile martorilor privind semnele de hotar, și fără a atribui un plus de teren de cca. 170 mp. reclamanților și un minus de suprafață de 33 mp. pârâților.
T. ul nu a luat în considerare nici varianta de expertiză realizată în apel, deoarece aceasta pleacă de la premisa că parte din construcția apelantei Strîmbu L., și anume 28 mp., este situată pe nr.11115/1, având în vedere concluziile unei expertize tehnice realizate în dosarul nr.11369/2002 al Judecătoriei C. -N. în care apelanții nu au fost părți.
Urmare a alegerii acestei variante, a respins cererea privind revendicarea suprafeței de 34mp din terenul cu nr. top 11115/1 din CF 8786 C. -N. .
În temeiul art. 274 Cod pr.civ. tribunalul a obligat apelanții-pârâți să plătească, în solidar, intimaților-reclamanți suma de 2628 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând 1/2 din cheltuielile privind grănițuirea.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ., tribunalul a obligat intimații- reclamanți să-i plătească, în solidar, apelantei S. L. suma de 2263,5 lei cheltuieli de judecată, apelanților R. G., R. V., R. F. T.
, R. G. N. suma de 1903,5 lei cheltuieli de judecată și apelantei
D. suma de 403,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că, prin sentința civilă nr. 10451/2003 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr. 11369/2002, s-a stabilit că familia S. ocupă din terenul avândului cauză a reclamanților o suprafață de 28 mp, existând, astfel, putere de lucru judecat în sensul că, pe acest teren, familia S. a construit în mod ilegal, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat manifestându-se ca prezumție, mijloc de probă de natură să impună într-un al doilea proces în ceea ce privește aspectele litigioase dezlegate irevocabil în raporturile dintre părți, chiar dacă nu există tripla identitate cerută de autoritatea de lucru judecat, puterea de lucru judecat în forma prezumției asigurând ordinea și stabilitatea juridică, evitând contradicțiile dintre hotărâri judecătorești, fără a opri judecata într-un al doilea proces, ci doar ușurând sarcina probațiunii.
Un alt motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispozițiile art. 584 C. civ., prin crearea de către judecător a unui nou hotar, neputându-se
în mod arbitrar opta pentru variante de natură să compenseze deficitul de suprafață între terenurile proprietatea părților.
Operațiunea de grănițuire implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate și administrarea unor probe specifice unei astfel de acțiuni, medalionul de carte funciară fiind esențial în acest scop, judecătorul fiind obligat să stabilească forma terenului și nu să statueze asupra existenței dreptului de proprietate, hotărârea pronunțată într-o acțiune în grănițuire fiind una declarativă de drepturi.
O eventuală diferență de suprafață în minus la o parcelă nu poate fi pusă pe seama plusului existent la parcela învecinată, regularizarea unor astfel de diferențe putând fi realizată doar printr-o acțiune în revendicare sau de rectificare a suprafețelor, pârâții neformulând un astfel de capăt de cerere.
Imobilul cu nr. top 11115 a aparținut antecesorilor numitului Băican M. A. M., acesta fiind partajat și formându-se parcelele cu nr. top nou 11115/1 în suprafață de 486 stj și 11115/2 în suprafață de 285 stjp. Pârâții au construit un bloc de locuințe pe parcela cu nr. top 11115/2, ocupând o porțiune de 34 mp din parcela cu nr. top 11115/1, ce a devenit pe parcursul procesului proprietatea reclamanților recurenți, cărora li s-a transmis calitatea procesuală activă.
Cum înscrierile în cartea funciară nu garantează suprafața, suprafața imobilului nu este definitorie pentru stabilirea liniei de hotar, definitoriu fiind medalionul, respectiv harta de cartea funciară din anul 1975, planul de împărțire din anul 1956 și planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construire în favoarea pârâților.
Afirmațiile pârâților din apel în sensul că planurile de carte funciară din anul 1956 nu sunt reale, nu este susținută nici sub aspect probator, nici sub aspect juridic, granița dintre cele două proprietăți stabilindu-se conform planului de cartea funciară. Instanța de apel face referire la cote din suprafața totală din teren cuvenită fiecărui număr topografic, or, în speță, nu există vreo proprietate pe cote părți.
Întâmpinările depuse în recurs
Pârâta intimată S. L. , prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât motivele invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate, solicitându-se instanței de recurs să reaprecieze probele.
Puterea de lucru judecat în prezentul proces ține tot de probațiune și nu constituie un motiv de nelegalitate, pentru că hotărârea invocată nu se referă la linia despărțitoare dintre cele două fonduri, iar părți au fost consiliul local și Băican M. A. M., obiectul litigiului constând în demolarea unor garaje, folosul de tras, starea tehnică a imobilului proprietatea reclamantului și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 28 mp teren afectată de extinderea autorizată a construcției familiei S. T.
.
Din expertiza efectuată în cauză și avută în vedere de instanța de apel, rezultă că această construcție nu poate fi luată ca punct de graniță.
Reprezentanta recurenților a susținut în apel că hotărârea respectivă nu este opozabilă și că nu se aplică puterea de lucru judecat, astfel că invocarea ei în recurs constituie apărare nouă.
Faptul că judecătorul a creat un alt hotar decât cel real este un aspect de apreciere a probelor, instanța de apel suplimentând probațiunea și motivându-și opțiunea pentru varianta avută în vedere în dispozitivul hotărârii.
Pârâții R. G., R. V., R. F. T. și R. G. N.
Alia, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, în principal pentru că motivele nu se încadrează în cele prev. de art. 304 Cod proc. civ.
În ceea ce privește motivul referitor la existența puterii de lucru judecat, sentința invocată de reclamanți nu este opozabilă niciuneia dintre părți, părți în acel dosar fiind consiliul local și Băican M. A. M. și obiectul fiind unul diferit, astfel că acea sentință nu poate reprezenta o probă în prezentul dosar, cu atât mai mult cu cât, la data pronunțării ei, pârâții erau proprietari ai imobilului și, cu toate acestea, nu au fost chemați în judecată. Prin urmare, ei nu sunt continuatori în drepturi ai pârâtului din acel proces. Nefiind părți, nu au putut formula apărări, acestea fiind formulate în prezentul dosar.
Medalionul de carte funciară nu poate avea o forță probantă determinantă, întrucât, așa cum a reținut instanța de apel, partea grafică a documentației de carte funciară nu corespunde cu cea scriptică.
Varianta aleasă de instanța de apel prin aprecierea probelor este în concordanță cu dreptul de proprietate stabilit prin acte administrative necontestate emise în temeiul legilor de restituire a proprietății, fiind aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 18/1991, ce consacră dreptul de proprietate al proprietarilor construcției asupra terenurilor aferente acesteia, titlul de proprietate având un caracter declarativ de drepturi.
Pârâta intimată M. D., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, considerentele hotărârii pronunțate în apel.
Reprezentantul pârâților intimați N. M. sen., N. M. jr și N. M. prezent personal în fața instanței, a solicitat respingerea recursului, în principal, pentru că motivele invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate, în subsidiar, ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, aceasta nu este aplicabilă în cauză, pentru că, deși antecesorul tabular al reclamanților a câștigat acel proces, acesta s-a judecat cu Consiliul local, deși, la acel moment, pârâții erau intabulați ca proprietari nu doar ai construcției, ci și ai terenului (f. 74 dosar judecătorie, vol. I), deja proprietatea asupra construcției justificând calitatea lor procesuală pasivă într-un astfel de proces. În aceste condiții, reținerea în considerentele sentinței a împrejurării că, în fapt, construcția familiei S. ocupă o suprafață de 28 mp din proprietatea reclamantului nu este opozabilă nici pârâtei S. L. și nici celorlalți pârâți, care nu au fost chemați în judecată, nesubzistând, astfel, motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., invocat de recurenți.
Nu era necesară exercitarea unei acțiuni în revendicare pentru stabilirea liniei de hotar, întrucât, chiar dacă ar fi fost exercitată o astfel de acțiune, soluționarea ei ar fi depins, conform jurisprudenței actuale în materie, de modul în care instanța stabilea granița dintre proprietățile vecine, în funcție de această graniță urmând să aprecieze dacă vreunul dintre proprietarii vecini ocupă sau nu o porțiune din terenul proprietatea celuilalt.
Suprafața imobilelor a fost avută în vedere de instanța de apel, nefiind necesară formularea unei acțiuni în rectificare în acest scop. De altfel, recurenții nu au indicat cu exactitate motivul unei astfel de acțiuni raportat
la cele prevăzute de legea aplicabilă raportat la momentul înscrierii dreptului în cartea funciară.
Referitor la împrejurarea că instanța de apel nu a avut în vedere harta de carte funciară, câtă vreme aceasta și-a motivat opțiunea, reaprecierea probelor neintrând în atribuțiile instanței de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., acest motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
În ceea ce privește exprimarea instanței de apel în considerente cu privire la "cota"; atribuită fiecărui topografic, aceasta se referă la partajul din anul 1956 și cotele avute în vedere la stabilirea suprafețelor de teren la acel partja, și nu la proprietatea pe cote părți asupra parcelelor actuale.
Opțiunea pentru planul din anul 1956 nu este lipsită de "orice suport probator";, instanța de apel motivând în considerente opțiunea sa, starea de fapt astfel stabilită neputând fi schimbată în recurs.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și
274 Cod proc. civ., curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 1500 lei în favoarea intimatei S. L. și de 1500 lei în favoarea intimatului R. G., reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la f. 74 și 75.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanții P. S., SC C. I. SRL, D. V. A., D. V. M. împotriva deciziei civile nr. 563 din 4 decembrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei S. L. 1500 lei și intimatului R. G. 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. | C. A. | A. C. | I. D. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: A.C. C., D. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 141/2013. Grănițuire | Încheierea civilă nr. 525/2013. Grănițuire → |
|---|
