Decizia civilă nr. 578/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 578/A/2013
Ședința publică din_ Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: F. | -S. | B. |
GREFIER: A. | -P. | B. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind apelul promovat de apelanta reclamantă G. F., în contra Sentinței civile nr. 10053/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații pârâți F. N., F. A. L. , având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de_, iar ulterior pentru data de _
, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta decizie.
La data de_ s-au depus la dosar, de către reprezentantul apelantei reclamante G. F., concluzii scrise, iar la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al tribunalului, de către reprezentantul apelantei reclamante G. F., acțiunea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru anularea documentației cadastrale recepționate de subinginer O. O., dosar nr._ (f. 124-136).
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 10053/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. , a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. F., în contradictoriu cu pârâții F. N. și soția F. A. L., având ca obiect grănițuire.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei situată în mun. C. -N., str. M. nr.7, jud. C., înscrisă în CF 2. C. -N., nr.top.1944 și proprietatea pârâților situată în mun. C. -N., str. M. nr.5, jud. C., înscrisă în CF 2. C. -N., nr.top.1943, pe actualul amplasament, materializat prin gardul existent.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din acțiunea introductivă.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară depus la filele 11-12, imobilul situat în mun. C. -N., str. M. nr.7, înscris în CF 2. C. -N.
(provenită din conversia de pe hârtie a CF 16607 C. -N. ) nr.top.1944 - teren de 421 mp și casă cu fundații din piatră, zidărie din lemn, cărămidă, învelitoare din țiglă, compusă din cameră, bucătărie, cămară de alimente, verandă închisă are ca proprietar tabular pe reclamanta G. F. ca bun propriu cu titlu de cumpărare, fiind grevat de un drept de ipotecă și interdicția de înstrăinare, grevare, dezmembrare și demolare înscris în favoarea B.R.D. G.S.G. S.A. Sucursala C. .
Potrivit extrasului de carte funciară depus la fila 18, imobilul situat în mun. C. -N., str. M. nr.5, înscris în CF 2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 21289 C. -N. ) nr.top.1943 - teren de 421 mp și casă cu fundații din beton, zidărie din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din: la demisol - spălătorie, uscătorie, antreu, WC și pivniță, la parter - 3 camere, antreu, bucătărie, cămară de alimente, baie, 2 terase deschise are ca proprietari tabulari pe pârâții F. N. și soția F. A.
L. ca bun comun cu titlu de cumpărare.
Referitor la petitul de grănițuire, instanța a reținut că, conform susținerilor reclamantei, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus indicat, a procedat la demolarea construcției vechi și începerea edificării noii construcții, în baza autorizației de construire.
Întrucât avea nelămuriri cu privire la suprafața terenului proprietatea sa, a procedat la o remăsurarea terenului, ocazie cu care a constatat faptul că în prezent, terenul proprietatea sa are o suprafață totală de 405,41 mp, ( în loc de 421,27 mp cum rezultă din planurile ANCPI ), respectiv latura cu front la stradă 14,66 mp., latura vestică ce se învecinează cu proprietatea pârâților 28,02 mp, latura estică 22,99 și 4,84 iar latura posterioară 14,76, rezultând teren lipsă în suprafață de 15,86 mp.
Întrucât în perioada 2005-2006, pârâții F. N. și soția F. A.
L. au procedat la înlocuirea gardului deteriorat existent între proprietățile învecinate, cu un gard cu fundație de beton, reclamanta crede ccei cca. 16 mp. ce au rezultat ca fiind lipsă sunt ocupați de către pârâți. Tot astfel, conform susținerilor reclamantei, în anul 2008, aceeași pârâți au construit gard la stradă, amplasând lateral stâlpi de beton având o lățime de 20 cm, iar cu stâlpul din partea dreaptă ocupând suplimentar în mod abuziv 48 de cm din terenul proprietatea său, latura - front stradal fiind redusă în prezent de la 15,14 metri la 14,66 metri. Iar celelalte garduri ce delimitează proprietatea sa de cea a celorlalți vecini nu a fost modificat de la data cumpărării terenului și până în prezent.
În vederea stabilirii încălcării limitei de proprietate a reclamantei de către pârâții F., și implicit determinarea suprafeței de teren pe care aceștia ar ocupa-o din terenul proprietatea reclamantei, în cauză au fost administrat un probatoriu complex - interogatoriul părților, declarații de martor și expertiza topografică.
Din ansamblul probator, s-a reținut că amplasamentul gradului dintre proprietatea reclamantei de pe str. M. nr. 7 și proprietatea pârâților de pe str. M. nr.5, este cel care a fost stabilit de mai bine de 50 de ani.
Martorii audiați în cauză, respectiv M. D. cel care a locuit în imobilul proprietatea pârâților; Domokos Lazăr, care a lucrat la demolarea construcției vechi existente pe proprietatea reclamantei, Nagy E. cea de la care reclamanta a cumpărat imobilul de pe str. M. nr.7 și Saigo Ștefan, vecin cu cele două imobile, locuind pe str. M. nr.8, se poate
reține cu certitudine că mejdia în litigiu nu a fost modificată în perioada anilor 2004-2005, prin mutarea acesteia înspre proprietatea reclamantei.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Colțan D., s-a reținut că referitor la parcela de pe str. M. nr.5 proprietatea pârâților există o diferență între situația conform planului din arhiva O.C.P.I. față de situația din baza de date magnetică a OCPI, dar acest aspect nu are nici o relevanță cu privire la stabilirea mejdiei dintre imobilele în litigiu, întrucât deplasarea s-a realizat doar pe hârtie și înspre proprietatea de la nr.3 de pe str. M. .
Același expert a concluzionat cu privire la imobilul proprietatea reclamantei că situația conform planului din arhiva OCPI este identică cu situația din baza de date magnetică a OCPI, deci se poate concluziona că linia de hotar dintre cele două parcele este cea actuală și coincide cu gardul existent.
S-a reținut faptul că pentru a stabili linia de hotar dintre cele două imobile, expertul a studiat planul de carte funciară ediția 1940, respectiv ediția 1970, constatând că la momentul realizării parcelelor pe str. M., acestea aveau aceleași dimensiuni și un front la stradă de 15,00 m. În urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că parcela reclamantei are un front la stradă de 14,80 m în loc de 15,00 m.
Diferența de 20 cm însă trebuia analizată raportat la întreg probatoriul existent. Astfel, pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada că frontul la stradă a parcelei sale a fost de 15,00 m, apoi măsurătorilor efectuate în anul 1940 cu siguranță s-au făcut cu alte mijloace de măsurare decât cele care sunt în prezent, mult mai puțin performante, și nici nu se poate reține că ulterior cumpărării imobilului de către reclamantă, pârâții ar fi modificat frontul la stradă, conducând la diminuarea frontului la stradă a proprietății reclamantei.
Pe de altă parte, expertul a mai învederat instanței că toleranța în care trebuie să se încadreze precizia de determinare a coordonatelor absolute situate pe limita unui imobil situat în intravilan și care este împrejmuit cu gard este de 20 cm.
Relevantă pentru gardul de la frontul la stradă este declarația martorului M. D. care a declarat că atât gardul despărțitor dintre cele două imobile cât și gardul de la frontul la stradă a parcelei pârâților a fost edificat de proprietarul anterior, pârâții doar au procedat la placarea acestuia.
Astfel, din declarația acestui martor se mai reține că pentru a susține afirmația conform căreia gardul existent se află pe vechiul amplasament, martorul a arătat că se bazează pe faptul că între casă (n.ns. a pârâților) și gard există suficient loc pentru a parca o mașină, dar care nu permitea construirea unui garaj întrucât în această situație nu se mai putea deschide ușa la mașină când intrai în garaj. Pe vremea când locuia în imobilul de la nr.5, s-a făcut canalizarea, iar între cofrajul de la canalizare și gard rămânea suficient loc (după părerea martorului aproximativ 20 cm). Totodată, martorul a arătat că a plantat merii din spatele imobilului pârâților, iar dacă gardul dintre cele două proprietăți s-ar muta cu 1 m sau 1,2 m spre proprietatea pârâților, gardul ar cădea la mijlocul canalizării, deci jumătate din canalizare ar fi pe proprietatea reclamantei, iar plantația de meri făcută e el ar cădea exclusiv pe terenul reclamantei.
Același martor a declarat că referitor la limita de proprietate dintre imobilul proprietatea pârâților, aflat la nr.5, și cel de la nr.3, întrucât nu se putea intra cu mașina pe lângă terasa din fața imobilului de la nr.5, din cauza stâlpilor din lemn, cei doi proprietari de la nr.3 și nr. 5 au căzut de acord cu mutarea gardului spre imobilul de la nr.3 cu cca. 15-20 cm, astfel câștigându-se aproximativ 15-20 m la proprietatea pârâților (fila 248 față- verso).
Relevantă pentru poziția gardului dintre proprietățile aflate în litigiu a fost și declarația martorului Lazăr Domokos, care a lucrat la demolarea construcției vechi aflată pe terenul reclamantei și care a arătat că gardul despărțitor era în parte pe fundație din beton - până în dreptul casei vechi, iar în continuare era din sârmă,între construcția veche și gardul despărțitor dinspre proprietatea pârâților era loc care permitea trecerea unui om și între gardul despărțitor și casa pârâților era aproximativ 2-3 m. Totodată, martorul a arătat că în perioada anilor 2004-2005 când a efectuat lucrări la imobilul de la nr.7, partea din față a gardului era placată cu piatră.
Deci s-a putut trage concluzia că pârâții nu au modificat linia de hoitar prin mutarea gardului, din probele administrate nerezultând acest aspect.
Privitor la petitul de revendicare, expertul a stabilit că în urma măsurătorilor topografice pentru imobilul reclamantei înscris în CF 2. C.
-N., nr. cad. 1944 suprafața de teren este de 41 mp.
Pe de altă parte, din susținerile reclamantei, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.402/_ de către BNP Bolduț I., suprafața imobilului ce a format obiect al contractului era de 421 mp.
Totodată, relevantă pentru soluționarea petitului de revendicare este declarația martorului M. D. care a declarat referitor la limita de proprietate dintre imobilul proprietatea pârâților, aflat la nr.5, și cel de la nr.3, întrucât nu se putea intra cu mașina pe lângă terasa din fața imobilului de la nr.5, din cauza stâlpilor din lemn, cei doi proprietari de la nr.3 și nr. 5 au căzut de acord cu mutarea gardului spre imobilul de la nr.3 cu cca. 15-20 cm, astfel câștigându-se aproximativ 15-20 m la proprietatea pârâților.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune demolarea construcției denumită de reclamantă "șură";, din declarațiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că anterior cumpărării parcelei de la nr.5 de către pârâți, erau edificate pe acest imobil, pe latura estică, aproape de limita de proprietate cu imobilul de la nr.7, mai multe anexe de lemn, din care în prezent mai există doar cea denumită "șură de lemn";, fiind una demontabilă.
Cu referire la această construcție, s-a reținut în raportul de expertiză că șura de lemn este amplasată în colțul nord-estic al imobilului de la nr.5, în interiorul gardului existent între imobilele în litigiu, construcția având caracter provizoriu, iar strașina nu depășește gardul existent.
Referitor la solicitarea reclamantei ca în caz de refuz, prin hotărârea care se va pronunța să fie autorizată în temeiul dispozițiilor art. 1046 cod civil la desființarea construcției mai sus menționată, pe cheltuiala pârâților, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.5802Cod procedură civilă "Dacă debitorul refuza să îndeplinească o obligație de a face cuprinsa intr-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi
autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.";
Astfel, în prezenta cauză, instanța de judecată nu a putut constata refuzul pârâților la executare, întrucât această hotărâre în cazul în care acest petit ar fi admis, ar consfinți obligația pârâților de a demola construcția - șură de lemn, și abia ulterior dacă refuză executarea benevolă a obligației, se poate dispune de instanța de executare ca reclamanta să fie autorizată la desființarea construcției pe cheltuiala pârâților.
Privitor la obligarea pârâților la astuparea ferestrelor de vedere de la parter și etaj precum și a ușii construcției proprietatea pârâților, cu deschidere către interiorul proprietății reclamantei sau mascarea acestora cu cărămidă "Nevada";, în caz contrar, prin hotărârea care se va pronunța reclamanta să fie autorizată în temeiul dispozițiilor art. 1046 Cod civil la desființarea construcției mai sus menționată, pe cheltuiala pârâților, s-a reținut de către instanță că din consluziile raportului de expertiză efectuat în cauză distanța dintre gardul de delimitare a celor două imobile și latura construcției cu destinația de casă de pe str. M. nr.5 este de 2,10 m, respectiv distanța dintre limita de proprietate și ferestrele de vedere de la parter și etaj este de 2,10 m, precum și a ușii construcției situate pe str. M. cu deschidere către interiorul proprietății reclamantei de pe str. M. nr.7 este de 2,10 m.
De asemenea, martorii audiați M. D., Nagy E. și Saigo Ștefan au arătat că aceste ferestre și ușă au fost edificate o dată cu construcția inițială de mai bine de 50 de ani. Același lucru rezultă și din planul de situație datând din anul 1974 depus la dosar.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art.612 Cod civil "Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecină.";
Ori, în cauză această distanță este respectată.
Raportat la cele mai sus reținute, apreciind că acțiunea civilă este întemeiată doar în parte,. În baza art.584 C.civ. instanța a admisă-o în această măsură și pe cale de consecință, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei situată în mun. C. -N., str. M. nr.7, jud. C.
, înscrisă în CF 2. C. -N., nr.top.1944 și proprietatea pârâților situată în mun. C. -N., str. M. nr.5, jud. C., înscrisă în CF 2. C. -N., nr.top.1943, pe actualul amplasament, materializat prin gardul existent.
În temeiul art.1169 C.civ., a respins ca neîntemeiate celelalte petite din acțiunea introductivă, respectiv petitul de revendicare a suprafeței de 16 mp, petitul de demolare a construcției - șură de lemn, petitul de închidere a ferestrelor de vedere de la parter și etaj, precum și a ușii construcției proprietatea pârâților de pe str. M. nr.5 cu deschidere înspre proprietatea reclamantei sau mascarea cu cărămidă tip Nevada.
Fiind în culpă procesuală, prin demararea acestui litigiu în care limita de proprietate s-a stabilit ca fiind cea actuală, în temeiul art.274-276 C.proc.civ. instanța a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de
2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 10053/_ a Judecătoriei C. -N.
, a declarat apel reclamanta G. F., solicitând admiterea apelului,
modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată din
fond și din apel (taxe judiciare de timbru, onorarii avocațiale, onorarii expert).
În motivare, s-a arătat că prima instanță nu a lămurit starea de fapt și a interpretat în mod greșit probele administrate.
Prin sentința civilă atacată s-a reținut în mod greșit că
"amplasamentul gardului dintre proprietatea reclamantei de pe strada M. nr.7 și proprietatea pârâților de pe strada M. nr.5 este cel care a fost stabilit de mai bine de 50 de ani";.
Contrar acestei statuări din cadrul considerentelor, din ansamblul probelor administrate în cauză nu reiese cu certitudine acest aspect și, chiar dacă ar reieși, o amplasare greșită a gardului încă "din vechime"; nu ar justifica perpetuarea acestei erori.
Însăși pârâții, prin întâmpinare, au susținut că "gardul care desparte cele două proprietăți a fost edificat în anul 2003, împreună cu fosta proprietară a imobilului situat în strada M. nr.7.
Prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert Colțan D. s-a propus în Cap. IV (concluzii) trei variante de amplasare a "liniei de hotar"; dintre care: în cea de-a doua variantă s-a arătat că "diferența de 20 cm care trebuie să o recupereze reclamanta trebuie distribuită în mod egal, astfel pe latura înspre pârât trebuie să se deplaseze cu 10 cm înspre terenul pârâtului, atât la frontul de la stradă, cât și în partea nordică a limitei, conform planului de situație varianta II";; în cea de-a treia variantă s-a arătat că "față de varianta II s-a transpus diferența de 20 cm care trebuie să o recupereze reclamanta doar înspre terenul pârâtul atât la frontul de la stradă, cât și în partea nordică a limitei, conform planului de situație varianta III";.
Din aceste variante se poate prezuma logic că gardul despărțitor nu a fost și nu este nici în prezent amplasat corect, iar eroarea instanței de fond se regăsește tocmai în neanalizarea corectitudinii stabilirii liniei despărțitoare între cele două imobile situate pe strada M. nr.7 și nr.5 din C. -N. .
Instanța de fond a reținut trunchiat din expertiza judiciară și răspunsul la obiecțiuni că la parcela de pe strada M. nr.5 proprietatea pârâților există o diferență între situația conform planului din arhiva O.C.P.I. față de situația din baza de date magnetică a O.C.P.I., dar acest aspect nu are nici o relevanță cu privire la stabilirea mejdiei dintre imobilele în litigiu, iar la imobilul proprietatea reclamantei situația conform planului din arhiva
O.C.P.I. este identică cu situația din baza de date magnetică a O.C.P.I.
Ori, prin raportare la aceste constatări instanța trebuia să lămurească care sunt suprafețele corecte ale celor două parcele învecinate și să stabilească "mejdia, având ca și premisă respectarea suprafețelor dobândite în proprietate în mod legal de către părți.
Instanța nu a observat nici măcar că expertul tehnic judiciar nu a răspuns explicit tuturor obiectivelor încuviințate și s-a limitat să rețină o concluzie greșită și ilogică din punct de vedere matematic, potrivit căreia
"privitor la petitul de revendicare, expertul a stabilit că în urma măsurătorilor topografice pentru imobilul reclamantei înscris în C.F. nr.2.
C. -N., număr cadastral 1944 suprafața de teren este de 421 mp.
Suprafața reală a terenului reclamantei nu este însă de 421 mp. tocmai datorită mutării gardului intimaților înspre proprietatea de la nr.7, iar diferența de suprafață în minus a fost constatată în mod imparțial și de către inspectorii de specialitate din cadrul Inspectoratului Județean în Construcții C. care au precizat la "neconformități"; prin procesul-verbal de inspecție nr.12.732/18 Decembrie 2006 că planul de situație vizat spre neschimbare în proiectul faza PAC diferă ca și dimensiuni de planul de situație vizat de A.N.C.P.I. care a fost utilizat pentru certificatul de urbanism și pentru obținerea autorizației de construire.
În mod greșit judecătorul fondului s-a raportat prioritar la declarațiile martorilor audiați în cauză, care au aproximat mejdia fără a avea la bază vreo măsurătoare efectivă. La momentul de față întreg gardul despărțitor este cu fundație din beton, placat cu piatră, o schimbare de traiectorie a gardului neputând fi observată cu ochiul liber de către persoanele fizice fără experiență în domeniu.
Judecătorul fondului nu a reușit să lămurească starea de fapt reală, și pe cale de consecință, și-a format o convingere eronată și nefundamentată din punct de vedere tehnic.
De asemenea, prima instanță a înlăturat fără nici o motivare unele probe esențiale pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului. A ignorat complet din ansamblul probelor administrate raportul de expertiză întocmit de domnul expert P. escu Ilie în cadrul dosarului penal nr. 4924/P/2012 și referatul din_ întocmit în dosarul penal nr.9655/P/2012.
Chiar dacă acest raport de expertiză întocmit în dosarul penal, prin raportare la prezentul dosar are o natură extrajudiciară, judecătorul fondului ar fi trebuit să analizeze înscrisurile primare anexate raportului și care au fost preluate din arhiva O.C.P.I. C., înscrisuri cu deplină valoare probatorie la care expertul P. escu Ilie a făcut trimiteri directe și care existau în acest dosar.
Dacă ar fi luat în considerare că între anul 2005 și anul 2012 ar fi putut interveni modificări de suprafețe - prin mutarea gardului, etc. - consideră că, pentru măsurători efectuate la interval de șase luni, respectiv Noiembrie 2011, Iulie 2012, este inadmisibil să existe asemenea diferențe de măsurători la doi experți tehnici, iar această diferență ar fi trebuit să atragă atenția judecătorului de fond și să conducă la o analiză mai atentă a probelor de la dosar.
Totodată, pe de altă parte, prin Referatul din data de_ întocmit în cadrul unui alt dosar penal de Biroul de Investigații Criminale s-a reținut
" … ceea ce susține persoana vătămată (G. F. s.n.) cu privire la faptul că vecinul său F. N. a modificat limita de proprietate edificându-și gardul pe o parte din terenul său, este susținut și de imaginile ortofotoplan (imagini obținute din satelit) din care se observă că la momentul existenței construcției vechi pe terenul în cauză, gardul numitului F. N. are o anumită poziție, iar o dată cu ridicarea clădirii noi și poziția gardului care separă cele două proprietăți se modifică, respectiv ocupă o parte din terenul persoanei vătămate ".
Cu toate că, în acest caz, din punct de vedere al dreptului penal a intervenit prescripția, remedierea din punct de vedere civil a stării de fapt trebuia și putea să fie realizată în cadrul prezentului dosar.
Însă instanța civilă nu a analizat decât o parte din probele necesare justei soluționări a cauzei și, drept urmare, a concluzionat în mod greșit, cu încălcarea vădită a dreptului de proprietate al reclamantei și a dreptului la o grănițuire efectivă.
Menționează că în urma Referatului din data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a introdus la data de_ o acțiune în anulare act, înregistrată sub nr._ la Judecătoria Cluj-Napoca, pentru ca în final să se stabilească situația anterioară, conform "planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat la O.J.C.P.I. sub nr. 3234E/_, verificat și recepționat de subinginerul M. P. ";.
Ori, raportul de expertiză întocmit de expert Colțan D. a avut ca și premisă "corectă"; tocmai actul "falsificat"; a cărui anulare se solicită.
Instanța de fond a respins în mod greșit probă cu contraexpertiză, deoarece nu a avut o viziune de ansamblu a stării de fapt reale și nu a observat erorile matematice.
La termenul de judecată din data de_ a solicitat pentru prima dată efectuarea unei contraexpertize în cauză, judecătorul fondului apreciind ca prematură punerea în discuție a unor eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză sau efectuarea unei contraexpertize. La termenul de judecată din data de_ a reiterat cererea privind efectuarea în cauză a
unei contraexpertize, cererea fiind argumentată și susținută prin înscrisuri. Instanța a considerat că susținerile reclamantei nu se justifică. Din motivarea respingerii cererii este de reținut că, în opinia instanței "dacă măsurătorile erau incorecte, așa cum a susținut reclamanta, expertul asistent al reclamantei ar fi formulat opinie separată, acesta având obligația de a formula obiecțiuni.
per a contrario, lipsa obiecțiunilor expertului asistent ar confirma corectitudinea expertizei judiciare și, în mod eronat în concepția judecătorului fondului, fac "inadmisibilă"; solicitarea unei contraexpertize.
Dar dispozițiile art.212 alin.2 Cod procedură civilă, dispun explicit că
"expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării";, fără a face distincție între participarea sau nu a unor experți asistenți ai părților la întocmirea primului raport de expertiză.
În aceeași încheiere din_ instanța a pus în vedere reclamantei prin reprezentant să depună la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză și a prorogat pronunțarea asupra altor probe până la un termen ulterior după depunerea obiecțiunilor și depunerea răspunsului la acestea.
La termenul din_ a solicitat, prin avocat, din nou motivat încuviințarea efectuării în cauză a unei contraexpertize însă instanța a apreciat ca tardiv formulată această cerere ( …) având în vedere că în cauză a fost efectuată o expertiză de un expert desemnat de instanță, iar părțile au avut experți asistenți";.
În realitate însă, cererea pentru încuviințarea unei contraexpertize a fost formulată în mod procedural, iar respingerea acesteia s-a făcut în mod greșit cât timp suprafețele celor două parcele învecinate nu au fost în mod definitiv stabilite.
Pe cale de consecință, consideră necesară justei soluționări a cauzei încuviințarea administrării unei contraexpertize care să tranșeze aspectele indicate prin obiectivele expertizei și să compare cronologic modificările de carte funciară.
Grănițuirea corectă a imobilelor în litigiu justifică și admiterea celorlalte petite ale acțiunii.
Stabilirea corectă a mejdiei dintre imobilele situate pe strada M. la nr. 5 și nr. 7 trebuie să conducă la stabilirea exactă a suprafeței de teren ce a fost ocupată de către proprietarii imobilului de la nr.5 în detrimentul nr.7. Subsecvent, cererea de a se lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ocupată (16 mp. sau altă suprafață de teren mai mare ori mai mică, va fi pe deplin justificată.
Modificarea liniei gardului despărțitor dintre cele două imobile va avea consecințe directe și asupra concluziei instanței de judecată în privința respectării sau nu a distanței minime între imobilul de la nr.5 și cel de la nr.7 (în ceea ce privește ferestrele de vedere și ușa laterală).
Obligația subsidiară a intimaților de a "masca"; ferestrele/ușa laterală va fi întemeiată pe nerespectarea distanței minime față de fondul învecinat.
În privința construcției provizorii - șură de lemn - edificate fără autorizație de construire de către intimați consideră că instanța de judecată trebuia să admită cererea de desființare a acesteia chiar dacă nu autoriza în subsidiar ca ea să desființeze această construcție pe cheltuiala pârâților.
Formularea petitului de desființare astfel a fost făcută preventiv pentru ipoteza în care instanța ar fi constatat pe parcursul judecării cauzei un refuz, tacit sau explicit, al pârâților de a demola construcția. Desigur, lipsa unui asemenea refuz determină admisibilitatea doar în parte a celui de-al treilea petit din acțiunea introductivă.
În drept, s-a invocat: art. 282 și urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată (f.26-39).
În motivare au arătat că în mod neîntemeiat apelanta a susținut că prima instanță nu a lămurit starea de fapt și a interpretat în mod greșit probele administrate.
Instanța de fond a administrat un probatoriu amplu constând în înscrisuri, declarații de martori, interogatorii, expertiză din care rezultă cu certitudine faptul că prima instanță a lămurit corect starea de fapt, în temeiul probelor administrate, a interpretat corectă probele, astfel încât susținerile apelantei sunt neîntemeiate.
Pretențiile reclamantei și întreaga motivare a cererii de chemare în judecată nu este întemeiată pe existența unei pretinse erori de amplasare a gardului care datează din "vechime";, ci pe faptul că subsemnații, în perioada 2005 - 2006 profitând de șantierul continuu în care era terenul proprietatea lor, au procedat la înlocuirea gardului deteriorat existent între proprietățile învecinate, cu un gard de beton, fără a solicita însă acceptul, fără trasare comună, ocupând astfel cei cca. 16 mp. ce au rezultat ca fiind lipsă. Prin acest demers latura posterioară a terenului subsemnatei a fost redusă.
În consecință, reclamanta nu a solicitat pur și simplu stabilirea mejdiei pe considerentul că între cele două imobile nu este și nu a fost stabilită linia de hotar, ci a solicitat restabilirea mejdiei pe pretinsul amplasament vechi al gardului, susținându-se, nefondat de altfel, faptul că ei ar fi procedat la mutarea acestuia.
În ceea ce privește diferența de 20 cm susținută de apelantă, aceasta trebuie raportată la întreg probatoriul administrat, inclusiv planurile de carte funciară din anul 1940 și 1970 și concluziile raportului de expertiză.
Criticile apelantei sunt neîntemeiate raportat la faptul că potrivit concluziilor raportului de expertiză topo situația imobilului cu număr cadastral 5811, proprietatea apelantei reclamante, conform planului din arhiva O.C.P.I. este identică cu situația din baza de date magnetică, ceea ce are semnificația clară că linia de hotar dintre cele parcele de teren este situată pe amplasamentul actualului gard despărțitor al parcelelor.
Contrar probelor administrate la dosar, apelanta a susținut că suprafața reală a parcelei acesteia nu este de 421 mp., iar diferența de suprafață în minus a fost constatată în mod imparțial și de către inspectorii e specialitate din cadrul Inspectoratului Județean în Construcții prin procesul-verbal nr.12732/18 Decembrie 2006.
Așa cum se poate observa, procesul-verbal de inspecție nu constată un minus de suprafață din parcela apelantei, după cum nu rezultă nici faptul că s-ar fi efectuat măsurători cu prilejul întocmirii acestuia pentru a se ajunge la asemenea constatări. Prin procesul-verbal încheiat s-a constatat o neconcordanță între planurile utilizate de apelantă în fața diverselor instituții publice, în concret, planul de situație vizat spre neschimbare n proiectul întocmit în faza PAC și planul de situația vizat de A.N.C.P.I. care a fost utilizat pentru obținerea certificatului de urbanism și pentru obținerea autorizației de demolare, astfel că apelantei i s-a solicitat prin măsurile dispuse: proiectantul va corecta și completa documentația; investitorul va solicita Direcției de Urbanism - S. Autorizări Construcții emiterea unei autorizații modificatoare a autorizației inițiale.
Apelanta a mai susținut că expertul tehnică judiciar nu a răspuns explicit tuturor obiectivelor încuviințate și s-a limitat să rețină o concluzie greșită și ilogică matematic potrivit căreia în urma măsurătorilor topografice pentru imobilul reclamantei suprafața este de 421 mp.
Expertul a răspuns întocmai obiectivelor formulate și încuviințate iar în situația în care nu s-ar fi răspuns la un obiectiv încuviințat, apelanta avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, cu solicitarea ca expertul să formuleze răspuns pentru toate obiecțiunile formulate.
În consecință, nemulțumirea apelantei nu privește faptul că nu s-ar fi răspuns la obiectivul stabilit, cu nemulțumirea privește chiar răspunsul și concluziile raportului de expertiză judiciară topografică prin care domnul expert principal, împreună cu cei doi experți asistenți au arătat faptul că suprafața faptică a parcelei apelantei este de 421 mp., identică cu suprafața din cartea funciară, astfel încât este evident că nu există o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei apelante.
Prima instanță și-a format convingerea prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, sens în care fără nici o contradicție între mijloacele de probă a ajuns la concluzia logică și pertinentă că mejdia este cea stabilită în urmă cu mai bine de 50 de ani, că nu au procedat la mutarea gardului înspre parcela apelantei, parcela apelantei având o suprafață efectivă de 421 mp., ceea ce corespunde întocmai înscrierii din cartea funciară.
Apelanta a mai susținut că prima instanță a înlăturat fără nici o motivare probe esențiale pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului.
Criticile apelantei sunt nefondate raportat la faptul că expertiza efectuată de către domnul expert P. escu Ilie este o probă extrajudiciară, o probă care nu s-a realizat în condiții de contradictorialitate, astfel că,
concluziile raportului de expertiză întocmit de expert P. escu nu pot fi luate în considerare atâta timp cât domnul expert nu a măsurat și parcela lor, menționând expres în partea introductivă a expertizei faptul că aceasta a fost realizată doar în prezența beneficiarului reclamant, respectiv a apelantei, conform limitelor și folosinței indicate unilateral de aceasta. Mai mult decât atât, concluziile sunt vădit eronate, având în vedere faptul că s-a reținut neîntemeiat ocuparea de către ei a suprafeței de 421 mp. din terenul proprietatea reclamantei apelante și faptul că parcela reclamantei are suprafața de 404 mp. ori, prin totalizarea celor două suprafețe se obține suprafața de 425,8 mp..
Cu privire la susținerile apelantei că judecătorul fondului ar fi trebuit să analizeze înscrisurile preluate din arhiva O.C.P.I., înscrisuri cu deplină valoare probatorie la care expertul P. escu a făcut trimiteri directe. Arată că așa cum rezultă din propriile afirmații ale apelantei, expertul P. escu a avut în vedere exclusiv planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate existent pe suport de hârtie la O.C.P.I. C., ori așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezentul dosar, în ceea ce privește parcela lor situația conform planului din arhivă diferă față de situația din baza de date magnetică.
Relevant în soluționarea prezentei cauze este situația parcelei reclamantei apelante, iar conform raportului de expertiză judiciară există identitate între situația conform planului din arhivă și situația din baza de date magnetică.
Apelanta reclamantă a mai susținut că în mod greșit prima instanță a respins proba cu contraexpertiza, sens în care instanța nu a avut o viziune de ansamblu a stării de fapt reale și nu a observat erorile matematice din cuprinsul raportul de expertiză efectuat de expert Colțan.
În primul rând, instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize în temeiul art.212 Cod procedură civilă, instanța fiind lămurită prin expertiza judiciară realizată în cauză. În al doilea rând, apelanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni la care cei trei experți au răspuns unitar, astfel încât în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize în cauză.
Apelanta a mai susținut că grănițuirea corectă a imobilelor în litigiu justifică și admiterea celorlalte petite din acțiunea introductivă, sens în care solicitarea subsecventă de obligare a intimaților a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 16 mp. este pe deplin justificată.
Raportat la faptul că din toate probele administrate în cauză a rezultat faptul că mejdia în litigiu nu a fost modificată, fiind cea stabilită cu ani în urmă, susținerile apelantei sunt neîntemeiate. Totodată, raportul de expertiză a stabilit că suprafața parcelei reclamantei apelante este de 421 mp., astfel încât aceasta nu poate revendica nici măcar subsecvent petitul de grănițuire, o suprafață de 16 mp. sau o suprafață mai mare sau mai mică deoarece reclamanta apelantă deține faptic 421 mp. suprafață cumpărată de aceasta în anul 2004 și înscrisă în cartea funciară.
În ceea ce privește construcția provizorie reprezentând șură din lemn, apelanta a susținut că aceasta a fost edificată fără autorizație de construire, iar prima instanță avea obligația de a admite cererea de desființare a acesteia, chiar și în situația în care nu ar fi autorizat reclamanta să procedeze la desființarea acesteia.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel, vizând interpretarea greșită a probelor administrate în cauză și nelămurirea situației de fapt, nu este întemeiat.
Concluzia primei instanțe că amplasamentul gardului dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților este cel stabilit de mai bine de
50 de ani, a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză: interogatorii, declarații de martori și expertiză topografică.
Astfel, în mod corect s-a reținut, din declarațiile martorilor M. D., Domokos Lazăr, Nagy E. și Saigo Ștefan că mejdia în litigiu nu a fost modificată în perioada 2004 - 2005.
Pârâții au arătat prin întâmpinarea depusă la fond, că gardul dintre cele două proprietăți a fost edificat în anul 2003 împreună cu fosta proprietară a imobilului situat pe strada M. nr.7, aspect confirmat de fiica acesteia, Nagy E., în declarația de martor depusă la filele 263- 264 dosar fond.
Așadar, reclamanta a cumpărat terenul de pe strada M. nr. 7, acceptând configurația acestuia.
Martorul M. D. (f. 248 dosar fond) a arătat că gardul existent în prezent este unul nou, dar este amplasat pe traseul vechiului gard, având argumente pentru aceasta. De asemenea, martorului Lazăr Domokos (f.249 dosar fond) a arătat că fundația de beton a gardului existent în prezent este
identică cu fundația de beton ce exista în anul 2004 - 2005. Martorul Saigo Ștefan (f.278 dosar fond) a arătat că din anul 1953 cele două proprietăți au fost despărțite de un gard din scânduri, care a fost refăcut în anii 2002 - 2003, fiind respectată vechea poziționare a gardului, din locul de unde s-a scos vechiul gard de scândură punându-se noul gard pe fundație de beton. Atunci proprietarii celor două proprietăți erau familia F. și familia Jaszko. Prima dată gardul de la stradă, de la proprietatea familiei F. a fost făcut de domnul Hercz, fostul proprietar al imobilului, de la care a cumpărat familia F. .
Coroborând declarațiile de martori, concluzia care se trage este aceea a amplasării gardului existent în prezent pe traseul vechiului gard, chiar dacă, așa cum s-a arătat în motivele de apel, o schimbare de traiectorie nu poate fi observată cu ochiul liber și chiar dacă declarațiile de martori nu sunt concordante în ceea ce privește compunerea gardului pe toată lungimea sa, din lemn, sârmă sau beton, la diverse intervale de timp. Este de observat că nici unul dintre martori nu a susținut că gardul existent în prezent nu ar fi respectat traseul vechiului gard.
Dat fiind că operațiunea de grănițuire înseamnă stabilirea traseului liniei despărțitoare dintre două proprietăți vecine, astfel cum a fost aceasta stabilită și acceptată de proprietari, se constată că prima instanță în mod corect a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților pe actualul amplasament, materializat prin gardul existent, din probatoriul administrat rezultând că gardul existent în prezent se află situat pe amplasamentul vechiului gard, edificat de foștii proprietari ai imobilului, amplasament acceptat de reclamantă și de pârâți la momentul cumpărării terenului.
Raportat la această concluzie, nu pot fi reținute motivele de apel privind incorecta amplasare a gardului, diferențele de suprafețe reieșite în
urma diverselor măsurători făcute la teren ori amplasamentele din numeroasele documentații depuse la dosar fiind fără relevanță sub aspectul stabilirii liniei de hotar, care, așa cum s-a arătat anterior, trebuie să fie cea stabilită prin voința proprietarilor inițiali, indiferent de suprafețele înscrise în acte și documentații. La fel, la stabilirea graniței dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților, nu prezintă relevanță celelalte granițe ale proprietății pârâților, dinspre ceilalți vecini.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe, în acțiunea în grănițuire, are ca premisă verificarea identității hotarului actual, determinat prin semne exterioare, cu cel primordial, și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
În același sens s-a arătat în literatura de specialitate că, promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar, atunci când există semne exterioare între proprietăți, titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior. Așadar, în acțiunea fondată pe disp. art. 584 C.civ. nu se poate trece peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și a se stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părți/cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate, invocându-se împrejurări ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar, ca spre ex. determinările suprafețelor prin lucrări cadastrale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, privind neanalizarea unor probe esențiale, tribunalul reține că nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
Raportul de expertiză întocmit de domnul expert P. escu Ilie în cadrul dosarului penal nr. 4924/P/2012 nu constituie o probă administrată în prezentul dosar, astfel încât în mod corect prima instanță s-a raportat la raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză.
În ceea ce privește analizarea înscrisurilor preluate din arhiva
O.J.C.P.I. C., anexate de expertul P. escu Ilie, se constată că la întocmirea expertizei tehnice dispuse în cauză, expertul Colțan D. M. a procedat la consultarea arhivei de la biroul de carte funciară, astfel cum a indicat acesta la pagina 2 din expertiză (f. 62 dosar fond).
De asemenea, nici referatul din_ întocmit în dosarul penal nr. 9655/P/2012 nu poate fi reținut în prezenta cauză, față de ansamblul probator administrat în dosar și considerentele expuse anterior.
Cel de-al treilea motiv de apel, privind greșita respingere a cererii de efectuare a unei contraexpertize, este neîntemeiat.
Astfel, tribunalul, în acord cu prima instanță, apreciază că nu se impunea efectuarea unei contraexpertize, la efectuarea expertizei participând și expertul asistent solicitat de reclamantă, acesta semnând expertiza. În plus, se observă că experții au răspuns la obiecțiunile formulate de către reclamantă (f. 143 și f. 159 dosar fond), fiind astfel lămurite aspectele sesizate de reclamantă cu privire la expertiza întocmită în cauză.
În ceea ce privește motivul patru de apel, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Apelanta susține că cererea de a i se lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ocupată de pârâți este justificată. În
această privință se reține că prima instanță a respins în mod corect acest petit, dat fiind că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 421 mp., prin contract de vânzare-cumpărare, iar potrivit măsurătorilor efectuate de expertul Colțan D. M. în prezența părților și a experților asistenți, terenul cu nr. topo 1944 din C.F. nr. 2. C.
-N. are suprafața de 421 mp., egală cu cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare și în cartea funciară a reclamantei (f. 63 dosar fond). Așadar, nu se poate reține ocuparea vreunei părți din terenul reclamantei.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că este respectată distanța minimă în ceea ce privește ferestrele de vedere și ușa laterală, precum și faptul că șura de lemn este amplasată în interiorul gardului pârâților, față de cele arătate în raportul de expertiză, la fila 64 dosar fond.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.
F. împotriva Sentinței civile nr. 10053/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelanta să plătească intimatului F. N. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat justificat prin chitanța de la fila 9 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de G. F., împotriva Sentinței civile nr. 10053/_, pronunțată în dosarul civil nr. 35._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului F. N. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-P. B.
Redactat A.P.B./08 Noiembrie 2013
Red: O.R.G._ /Dact: A.P.B._ /5 exemplare Judecător fond: R. E. G. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 542/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 4332/2013. Grănițuire → |
|---|
