Decizia civilă nr. 4273/2013. Proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4273/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de pârâta SC
R. S., împotriva sentinței civile nr. 573 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ui Maramureș, privind și pe intimata U. P. DE F. D. R., având ca obiect drepturi de autor și drepturi conexe- acțiune în răspundere delictuală.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 octombrie 2013 și, ulterior pentru data de 31 octombrie 2013.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă inițial înregistrată inițial pe rolul T. ui B. Secția a IV-a civilă, reclamanta U. P. de F. din R., a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. R. S.R.L. solicitând: plata remunerației echitabile(reprezentând drepturi conexe dreptului de autor) datorate producătorilor de fonograme pentru comunicare publică neautorizată a fonogramelor publicate în scop comercial, în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu instalații de sonorizare, de la data punerii acestora în circulație până în prezent: plata sumelor rezultate din actualizarea remunerației datorate în funcție de rata inflației, precum și plata daunelor interese constând în dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței până în prezent și obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, cu aplicarea unei amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere, în limitele prevăzute de art.580 indice 3 alin.1 C.proc.civ.În subsidiar, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.139 alin.(2) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, în cazul în care pentru stabilirea despăgubirilor solicitate nu se pot aplica criteriile menționate la lit.a art.139,acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.
Consecutiv efectuării expertizei contabile în cauză, reclamanta și-a precizat
cuantumul pretențiilor solicitând obligarea pârâtei SC H. R. S. la plata sumei de 8.971,4 lei reprezentând remunerație echitabilă datorată producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică neautorizată a fonogramelor publicate în scop comercial, în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu instalații de sonorizare, de la data punerii acestora în circulație până în luna
ianuarie 2012 inclusiv, menținându-și celelalte solicitări privind obligarea
pârâtei la plata sumei rezultate din actualizarea remunerației cu rata inflației, plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a remunerațiilor, precum și obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora.
Prin sentința civilă nr. 573 din 10 aprilie 2013 a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta S.C. H. R. S.R.L.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, privind sumele pretinse de reclamantă pentru perioada septembrie 2002-_, excepție invocată de pârâta S.C. H. R. S.R.L.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta U. P. de F. din R. în contradictoriu cu pârâta S.C. H. R. S.R.L. și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 9.394,24 lei reprezentând remunerație echitabilă actualizată, aferentă perioadei mai 2006- ianuarie 2012 inclusiv.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.922,01 lei cu titlu de dobândă legală, calculată până în luna ianuarie 2012 inclusiv.
S-au respins ca nefondate pretențiile reclamantei pentru perioada ianuarie 2000 - august 2002.
S-au respins ca prescrise pretențiile reclamantei aferent perioadei septembrie 2002 - mai 2006.
A fost obligată pârâta la obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata amenzii civile pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta este operator de transport persoane și utilizează fonograme în mijloacele de transport, aspect necontestat de părți.
Conform expertizei contabile efectuate, remunerația echitabilă cuvenită reclamantei în temeiul legii a fost de 10 lei/autocar/lună și 2,5 lei/microbus/lună în perioada 2000-2003 și 2003-2006, apoi pentru perioada februarie 2006-noiembrie 200640 lei/autocar/lună și 9 lei/microbus/lună.În perioada decembrie 2006-ianuarie 2012 indemnizația echitabilă era de 50 lei/autocar/lună și 12 lei/microbus/lună.
Parcul auto al pârâtei a cuprins de-a lungul timpului mai multe autovehicule, astfel:
Trei microbuse :_ (septembrie 2002-septembrie 2004),_ (octombrie 2003-septembrie 2005),_ (mai 2011 până în prezent).
Patru autocare:_ (aprilie 2006-ianuarie 2012),_ (mai 2007- septembrie 2008),_ (iulie 2007-ianuarie 2012) și_ (septembrie 2011- ianuarie 2012).
Referitor la inadmisibilitatea precizării acțiunii tribunalul a reținut că precizarea cuantumului și perioada pretențiilor reclamantei este admisibilă în modul și la momentul la care a fost făcută, încadrându-se în disp.art.132 alin.2 C.pr.civ.
Cu privire la excepți a prematurității
acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că se impune respingerea acesteia.
Este adevărat că, conform art.130 alin.1 lit.h din Legea Drepturilor de Autor, reclamanta, în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor avea obligația, ca înainte de promovarea acțiunii, să ceară "utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care
le colectează,precum și informații privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora;utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze în format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate";.
În urma notificării primite utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate.
Dar, în speță, nu se poate invoca neîndeplinirea de către UPFR a obligației stabilite prin art.130 alin.(1) lit.h) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, întrucât pârâta nu a declarat la UPFR calitatea de utilizator în scopul obținerii licenței neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor.Potrivit Metodologiilor privind remunerația echitabilă datorat de utilizatori pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, publicate în Monitorul Oficial prin HG 71/2000, HG 143/2003, Deciziile ORDA 244/2005 și 399/2006, precum și potrivit art.130 alin.(1)lit.a) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, utilizatorilor le incumbă obligația solicitării licențelor neexclusive anterior utilizării operelor/obiectelor protejate.Potrivit pct.9 din Metodologia publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr.399/2006, utilizatorii sunt obligați să completeze o declarație pe propria răspundere privind utilizarea fonogramelor în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane pe care aceasta le deține.
Ulterior identificării utilizatorilor care solicită obținerea de licențe neexclusive, organismul de gestiune colectivă, în speță UPFR, are obligația de a cere acestora comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care aceștia le datorează.
În speță, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a declara utilizarea fonogramelor și implicit calitatea acesteia de utilizator, UPFR nu i se poate imputa neîndeplinirea obligației de solicitare documente privind cuantumul remunerațiilor datorate de aceasta.
Obligația de a solicita utilizatorilor comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor nu reprezintă condiție prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata remunerațiilor datorate.Legea specială nr.8/1996, modificată și completată, nu reglementează o procedură specială prealabilă declanșării acțiunii civile pentru recuperarea prejudiciului produs prin neachitarea remunerațiilor echitabile datorate de utilizatori.O asemenea procedură specială, fiind derogatorie de la dreptul comun, trebuia reglementată în mod expres, aceasta fiind de strictă interpretare.O astfel de procedură specială nu poate fi dedusă prin interpretarea unor dispoziții legale, interpretare fiind conformă atât spiritului cât și literei legii.
Excepția prescripției de material la acțiune s-a impus însă a fi admisă numai cu privire la sumele pretinse pentru perioada anterioară datei de_ (dată situată la 3 ani înainte de promovarea acțiunii).
Este adevărat, termenul de prescripție curge de la data la care reclamanta a cunoscut autorul faptei ilicite și existența prejudiciului, însă reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că acest moment ar fi fost anterior datei promovării acțiunii(_ ).Notificarea aflată la fila 47 din dosar este datată_ nu putea avea efect întreruptiv de prescripție pentru perioada anterioară.Pentru perioada 2000-2002 reclamanta nu a dovedit că pârâta a deținut vehicule supuse reglementărilor invocate, din adresa RAR 9063/_ (fila 133) și cea a Direcției de Venituri din cadrul Primăriei B. M. (fila 136) rezultă că pârâta a desfășurat
transport rutier în perioada 2002-2012 și nu anterior anului 2002.Pretențiile reclamantei pentru perioada 2000-2002 au fost respinse ca nefondate și cele aferente perioadei 2002-_ ca și prescrise.
Pe fond
, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în cauză.
D. probele administrate în cauză(înscrisuri, adresele provenite de la Registrul Auto Român, Autoritatea Rutieră Română și Primăria Baia Mare- Direcția de Venituri, actele puse la dispoziție de pârâtă, precum și expertiza contabilă), reiese faptul că pârâta a deținut mijloace de transport rutier de persoane echipate cu instalație de sonorizare pentru care acesteia îi incumbă obligația achitării către UPFR a remunerațiilor echitabile stabilite prin Metodologiile de aplicare a Legii nr.8/1996, modificată și completată.
Potrivit HG 71/2000, publicată în M.Of., Partea I, nr.53 din_, HG nr.143/2003, publicată în M.Of.nr.151 din_, Deciziei ORDA nr.244/2005, publicată în M.Of.nr.123 din_ și Deciziei ORDA nr.399/2006, publicată în M.Of.nr.982 din_, cuantumul remunerației echitabile aferente fiecărui autovehicul echipat cu instalație de sonorizare variază în funcție de capacitatea și de gradul de confort al acestuia.
Potrivit art.131 indice 2 alin.(2) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care, după ce este publicat în Monitorul Oficial prin decizie ORDA, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.Prin Deciziile nr.1349 din 9 decembrie 2008 și nr.1061 din 14 iulie 2009, Curtea Constituțională a reținut faptul că "metodologia astfel stabilită nu reprezintă altceva decât contractul-cadru dintre părți -legea părților- și reglementează raporturile juridice născute ca urmare a utilizării operelor de creație intelectuală";.
În speță, potrivit adresei Registrului Auto Român, pârâta a deținut autovehicule clasificate pe categorii și stele, al căror grad de confort implică echiparea acestora cu instalație de sonorizare.Astfel, potrivit Normelor Metodologice de clasificare pe stele și pe categorii a mijloacelor de transport rutier de persoane, anexele 1 și 5(publicate în M.Of. nr.201 din_ și nr.680 din _
), toate autovehiculele de categoria I și cele de 2-4 stele dețin în mod obligatoriu instalație de sonorizare funcțională, aceasta incluzând difuzoare, radio și magnetofon.
Existența și funcționalitatea acestor echipamente la bordul fiecărui autovehicul astfel clasificat este certificată de comisiile de clasificare care au obligația de a verifica fiecare autovehicul în parte din punct de vedere al conformității stării tehnice și a dotărilor acestuia cu standardele legale reprezentând criteriile de clasificare pe stele și pe categorii.Verificările sunt efectuate anterior acordării certificatului de clasificare corespunzător, precum și ulterior, pentru prelungirea valabilității certificatelor, acestea fiind finalizate prin rapoarte de verificare( art.5.2.3, 6.1.7, 6.2.1 din Norma metodologică din_, art.13, 19, 21 din Norma metodologică din_ ) și, ulterior, prin acordarea/prelungirea certificatelor de clasificare.
În baza probelor administrate în cauză a fost determinată remunerația datorată de pârâtă, pe care aceasta, a omis să o achite anterior utilizării fiecărui autovehicul.
Prin reglementările comunitare transpuse în legislația din R., potrivit art.151 indice 2 lit.f din Legea nr.8/1996, modificată și completată, se urmărește asigurarea unui nivel înalt de protecție a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, acestea fiind drepturi esențiale pentru creația intelectuală(recitalul 9 din Preambulul Directivei 2001/29 CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în
societatea internațională).De asemenea, potrivit recitalului 23 din Preambulul Directivei, noțiunea de "comunicare publică"; trebuie interpretată în sens larg, pentru a da posibilitatea titularilor de drepturi de a obține o recompensă adecvată pentru utilizarea operelor lor.
Obligația de plată a remunerației echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor nu presupune cu necesitate realizarea efectivă a actului de comunicare publică(de altfel, o asemenea probă ar fi și imposibil de furnizat datorită specificului utilizării în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane).Prin Hotărârea preliminară pronunțată la data de 7 decembrie 2006, CJUE apreciază faptul că instalarea dispozitivelor apte de redare a înregistrărilor sonore(televizoare, în speță radio, radiocasetofon) către public constituie comunicare către public, indiferent dacă a avut sau nu loc comunicare publică efectivă(argumentul 46 din Hotărâre).
Astfel, pârâta a săvârșit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii constând în omisiunea achitării remunerațiilor echitabile datorate potrivit Metodologiilor de aplicare a Legii nr.8/1996, modificată și completată, urmând a fi obligată la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Prejudiciul cauzat prin neachitarea remunerațiilor echitabile urmează a fi acoperit prin plata remunerației actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală.
Sub aspectul cuantumului sumelor admise, tribunalul a avut în vedere
perioada neprescrisă, tarifele legale și fiecare vehicul în parte și concluziile
expertizei, astfel
:
Pentru microbusul_ aferent perioadei mai 2011-ianuarie 2012.
Pentru autocarul_ pârâta datorează aferent perioadei mai 2006- ianuarie 2012.
Pentru autocarul_ pârâta datorează aferent perioadei mai 2007- septembrie 2008.
Pentru autocarul_ pentru iulie 2007-aprilie 2008, iulie 2008-ianuarie
2012.
2012.
Pentru autocarul_ pârâta datorează pentru septembrie 2011-ianuarie Totalul sumei solicitate de reclamantă este de 8722,59 lei(actualizat
10.103,85) din care debitul prescris(cu TVA) este de 460,57 lei.În consecință suma datorată de pârâtă pentru perioada neafectată de prescripție este de 8.262,02 lei, actualizat 9394,24 lei, plus dobânda legală în cuantum de 1922,01 lei conform calculului expertului contabil, dobânda fiind calculată până la nivelul lunii ianuarie 2012.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata amenzilor civile a fost respinsă, nefiind incidente dispozițiile art.580 indice 3 alin.1 C.pr.civ. Ipoteza prevăzută de textul de lege menționat vizează perioada ulterioară obținerii hotărârii judecătorești de obligare a pârâtei la obținerea licenței în condițiile în care celelalte cerințe legale (privind natura și executabilitatea obligației) sunt îndeplinite.
Potrivit art.130 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996, modificată și completată, utilizatorii( în speță, SC H. R. S. ) au obligația de a solicita licența neexclusivă și de a efectua plata remunerației echitabile prevăzută de lege și determinată prin metodologii, înainte de utilizarea fonogramelor, comunicarea publică de fonograme în lipsa autorizației constituind element material al faptei ilicite.
Raportat la cele menționate mai sus, pârâta a fost obligată la obținerea licențelor neexclusive pentru utilizarea legală a fonogramelor.
Având în vedere considerentele de mai sus, acțiunea reclamantei a fost în parte admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC H. R. S. solicitând în principal modificarea în tot a hotărârii prin admiterea excepției prematurității introducerii acțiunii și a inadmisibilității acesteia, în subsidiar solicitându-se modificarea în parte a sentinței în sensul reducerii sumei reprezentând remunerația echitabilă la valoare de 4.894,46 lei reprezentând cuantumul remunerației echitabile pentru perioada_ -_ .
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prematurității introducerii acțiunii ignorând dispozițiile art. 130 lit. h din Legea nr. 8/1996. În absența notificării prevăzute de acest text de lege și a răspunsului utilizatorilor privind operele utilizate este imposibilă stabilirea calității de organism de gestiune colectivă a reclamantei raportat la dispozițiile art. 1232din Legea nr. 8/1996. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta a utilizat în scop comercial fonograme din repertoriul gestionat colectiv de către reclamantă.
De altfel, obligația de notificare prealabilă este recunoscută de reclamantă și rezultă din conținutul notificării anexate în dosarul de fond, dar care nu a fost comunicată pârâtei.
Astfel cum este reglementat expres în textul de lege emiterea notificării apare ca o procedură specială prealabilă obținerea autorizațiilor, în lipsa acesteia acțiunea fiind prematur introdusă.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, fără a motiva acest lucru. Precizarea făcută de către reclamanta la data de_ nu se încadrează în dispozițiile art. 132 alin. 2 C.pr.civ., nereprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii ci o modificare a acesteia.
Întrucât hotărârea civilă are în principiu un caracter constatator, pretențiile reclamantei trebuie să se raporteze la valoarea remunerației echitabile, eventual datorată de pârâtă, la momentul în care a sesizat instanța cu cererea de chemare în judecată.
De asemenea, numai din momentul pronunțării hotărârii pârâta poate fi obligată la plata dobânzii legale, aferente sumei stabilite ca despăgubire, numai din momentul pronunțării hotărârii creanța devenind lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește petitul subsidiar s-a arătat că suma care ar putea fi eventual pretinsă de reclamantă raportat la data introducerii acțiunii este de 4.894,46 lei reprezentând cuantumul remunerației echitabile actualizată cu rata inflației pentru perioada_ -_ astfel cum rezultă din răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C.pr.civ.
În apărare, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că în mod corect a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii deoarece Legea nr. 8/1996 nu reglementează o procedură specială prealabilă declanșării acțiunii civile pentru recuperarea prejudiciului produs prin neachitarea remunerațiilor echitabile datorate de utilizatori. O asemenea procedură specială, fiind derogatorie de la dreptul comun, trebuia reglementată în mod expres, neputând fi dedusă prin interpretarea unor dispoziții legale.
Nu se poate invoca neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite prin art. 130 alin. 1 lit. h din Legea nr. 8/1996 deoarece pârâta nu a declarat calitatea de utilizator în scopul obținerii licenței neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor, utilizatorilor incumbându-le conform legii obligația solicitării licențelor neexclusive anterior utilizării operelor/obiectelor protejate.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a declara utilizarea fonogramelor și implicit calitatea de utilizator nu i se poate imputa reclamantei neîndeplinirea obligației de solicitare a documentelor privind cuantumul remunerațiilor datorate de aceasta.
S-au făcut referiri și în ceea ce privește calitatea reclamantei de colector al remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme, remunerații supuse gestiunii colective obligatorii.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii s-a arătat că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea la plata remunerațiilor aferente perioadei 2000 și până în prezent, cuantumul acestora nefiind limitat la momentul introducerii acțiunii. În susținerea argumentelor au fost invocate și dispozițiile art. 294 alin. 2 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a arătat că din probele administrate în primă instanță a rezultat că pârâta a deținut mijloace de transport rutier de persoane echipate cu instalație de sonorizare pentru care îi incumbă obligația achitării remunerațiilor echitabile stabilite prin metodologiile de aplicare a Legii nr. 8/1996 modificată și completată.
S-a mai învederat că prin reglementările comunitare transpuse în legislația internă potrivit art. 1512lit. f din Legea nr. 8/1996 se urmărește asigurarea unui nivel înalt de protecție a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, acestea fiind drepturi esențiale pentru creația intelectuală astfel cum rezultă din preambulul directivei nr. 2001/29CE.
Obligația de plată a remunerației echitabile nu presupune cu necesitate realizarea efectivă a actului de comunicare publică, fiind invocată în acest sens hotărârea preliminară pronunțată la data de_ de către CJUE.
Analizând recursul declarat de pârâta SC H. R. S. împotriva sentinței civile nr. 573 din 10 aprilie 2013 a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, Curtea reține următoarele:
Prima critică formulată privește modul în care a fost soluționată de către instanța de fond excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de către pârâtă.
Se apreciază de către Curte că în mod corect a fost respinsă această excepție, cu motivarea că nu se pune problema unei proceduri prealabile obligatorii instituite de Legea nr. 8/2006.
Faptul că la art. 130 alin. 1 lit. h din Legea nr. 8/2006 se prevede obligația pentru organismul de gestiune colectivă de a cere utilizatorilor comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care le colectează, precum și a altor informații prevăzute expres în textul de lege, nu poate fi interpretat în sensul instituirii unei proceduri prealabile obligatorii a cărei nerespectare să atragă vreo sancțiune.
Mai mult, în mod corect s-a reținut de către tribunal că nici pârâta nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art. 130 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, aceasta având obligația să solicite acordarea autorizației neexclusive înainte de utilizarea repertoriului protejat.
Ori, atâta timp cât pârâta nu și-a respectat obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa, nu se poate prevala de propria culpă pentru a invoca nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina reclamantei, fiind aplicabil principiul nemo auditur propria turpitudinem allegans. Respectarea obligațiilor legale de către reclamantă era condiționată de respectarea în prealabil a obligațiilor legale de către pârâtă.
Se invocă de asemenea de către pârâtă faptul că reclamanta nu ar fi făcut dovada utilizării în scop comercial a fonogramelor din repertoriul gestionat colectiv de către reclamantă.
Și referitor la această problemă instanța de fond a arătat pertinent, astfel cum se arată în întâmpinare, că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a deținut mijloace de transport rutier de persoane echipate cu instalație de sonorizare pentru care îi incumbă obligația achitării către reclamantă a remunerațiilor echitabile stabilite prin metodologiile de aplicare a Legii nr. 8/1996, acest aspect nefiind de altfel contestat de către pârâtă.
În aceste condiții nu se pune problema condiționării obligației de plată a remunerației echitabile de dovedirea realizării efective a actului de comunicare publică, în susținerea acestei concluzii fiind și prevederile Directivei 2001/29CE și jurisprudența CJUE pe această problemă (a se vedea în acest sens hotărârea Curții din_ pronunțată de CJUE, filele 22 și urm. dosar recurs).
Al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. se referă la nemotivarea de către instanța de fond a soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii.
Ceea ce se invocă de către pârâtă este faptul că modificarea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește perioada pentru care se solicită despăgubirile a fost făcută cu încălcarea art. 132 alin. 2 C.pr.civ., nefiind vorba despre o majorare a câtimii obiectului cererii ci de o modificare a acesteia.
Referitor la acest aspect se constată că prin cererea de chemare în judecată
înregistrată inițial pe rolul T. ui B. s-a solicitat plata remunerației echitabile pentru perioada începând cu data punerii în circulație a fonogramelor și până în prezent, ulterior, după întocmirea expertizei contabile efectuate în cauză, precizându-se prin scriptul intitulat "Note scrise"; depus la dosar la data de_ că suma la plata căreia trebuie obligată pârâta este de 8.971,4 lei reprezentând remunerație echitabilă datorată producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică neautorizată a fonogramelor publicate în scop comercial, în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane, dotate cu instalații de sonorizare, de la data punerii în circulație până în luna ianuarie 2012 inclusiv. Temeiul de drept al precizării cererii de chemare în judecată a fost art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ.
Susținerea pârâtei în sensul că soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității precizării de acțiune nu a fost motivată nu este întemeiată, din considerentele deciziei atacate rezultând că s-a motivat soluția, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 132 alin. 2 C.pr.civ.
Opinia Curții privitoare la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 132 alin. 2 C.pr.civ. de către tribunal este în sensul că aceasta s-a făcut în mod corect, fiind vorba numai despre o precizare a cuantumul pretențiilor, cuantum care a fost stabilit numai prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Practic nu este vorba nici despre o majorare a cuantumului pretențiilor formulate inițial prin cererea de chemare în judecată, din cuprinsul acesteia, astfel cum s-a arătat mai sus rezultând că s-a solicitat plata remunerației echitabile începând cu data punerii în circulație a fonogramelor și până în prezent.
În ceea ce privește dobânda legală calculată prin raportul de expertiză contabilă și acordată de către instanța de fond se constată că nici această critică nu este fondată. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă prin invocarea răspunderii civile delictuale, în această situație pârâta fiind de drept în întârziere, fără a fi necesară efectuarea unei formalități speciale în acest sens, dobânzile legale calculate prin raportul de expertiză putând fi acordate cu titlu de daune interese începând cu momentul la care a fost săvârșită fapta ilicită
cauzatoare de prejudicii, iar nu numai de la data pronunțării hotărârii. Mai mult, referitor la modul de calcul al cuantumului despăgubirilor datorate de către pârâtă, raportat și la dobânda legală, pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, neputând deci formula pentru prima dată obiecțiuni în acest sens în recurs.
Critica formulată în subsidiar privește perioada pentru care s-a stabilit suma reprezentând remunerația echitabilă, pârâta apreciind că este vorba numai despre perioada_ -_, fără a se motiva însă care sunt considerentele pentru care s-ar impune a se avea în vedere numai această perioadă.
În aceste condiții având în vedere și cele reținute de către instanța de fond în justificarea perioadei pentru care s-a apreciat că se datorează remunerația echitabilă, și această critică este apreciată a fi neîntemeiată, nefiind indicată de către pârâtă și nici identificată de către instanță vreo prevedere legală care să interzică acordarea de sume cu acest titlu și după momentul înregistrării cererii
de chemare în judecată, atâta timp cât nu s-a făcut dovada plății acestora și nici a faptului că nu ar fi datorate.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 3041coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. R. S. împotriva sentinței civile nr. 573 din 10 aprilie 2013 a
T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. R. S. împotriva sentinței civile nr. 573 din 10 aprilie 2013 a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. | A. C. | ANA I. | A. | C. |
G. ,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: W. D.
| ← Sentința civilă nr. 399/2013. Proprietate intelectuală | Sentința civilă nr. 111/2013. Proprietate intelectuală → |
|---|
