Decizia civilă nr. 4278/2013. Revendicare imobiliară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4278/R/2013

Ședința publică din 01 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -D. C.

JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ

G.: A. -A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. C. S. ., recursul declarat de intervenienta S.C. A. I. S. și recursul declarat de pârâta S.C. ROHCOMPLEX S., împotriva deciziei civile nr. 74/A din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați B. A., B. L., SA și P. TG. LĂPUȘ, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente S.C. C. S. ., doamna avocat R.

M., cu împuternicire avocațială pentru susținerea recursu-lui, care se află la f. 30 din dosar; reprezentantul intervenientei recurente, domnul ing. C. A. ; reprezentantul pârâtei recurente S.C. Rohcomplex S., domnul avocat R. S.

, cu împuternicire avocațială pentru redactare și susținere recurs, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 13 din dosar și reprezentantul pârâților intimați B. A., B. L. și S.

A., domnul avocat C. T., lipsă fiind părțile persoane fizice personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dosarul se află la al doilea termen de judecată, în recurs.

Recursul declarat de reclamanta S.C. C. S. ., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de_ a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 14,50 lei și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 32 din dosar).

Recursul declarat de intervenienta S.C. A. I. S., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de_ a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 14,50 lei și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 33 și 34 din dosar).

Recursul declarat de pârâta S.C. Rohcomplex S., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de_ a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 70 lei și cu timbre judiciare în valoare de 3,15 lei (f. 27 și 28 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi :

Reclamanta recurentă S.C. C. S. . a fost legal citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 233 lei și un timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării

recursului ca insuficient timbrat, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 40 din dosar.

Intervenienta recurentă S.C. A. I. S. a fost legal citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 170,11 lei și un timbru judiciar de 0,30 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 41 din dosar.

Pârâta recurentă S.C. Rohcomplex S. a fost legal citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1146 lei și un timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 42 din dosar.

Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar dovada privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 233 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.

Reprezentantul intervenientei recurente depune la dosar dovada privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 170,11 lei și un timbru judiciar de 0,50 lei.

Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar dovada privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 1146 lei și timbre judiciare în valoare de 7 lei.

Curtea constată că toate recursurile sunt legal timbrate.

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ.:

Cu privire la toate recursurile, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Cu privire la recursul declarat de intervenientă, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, în ceea ce privește indicarea ca fiind o cerere de intervenție accesorie și nu ca o cerere de intervenție principală.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către Curte.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte cu privire la recursul reclamantei și admiterea excepțiilor invocate, din oficiu, de către Curte cu privire la recursul intervenientei și la recursul pârâtei. De asemenea, solicită admiterea recursului reclamantei, așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta, precum și a cererii de intervenție formulată de S.C. A. I. S. și admiterea acțiunii din dosarul conexat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar.

Reprezentanta reclamantei recurente arată următoarele:

Din perspectiva sa, recursul reclamantei este motivat, iar criticile din recurs vizează și faptul că nu s-a atins cererea din dosarul conexat, care a fost greșit întitulată.

Dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 614/_ a Tribunalului

M. viza intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 2670 mp, conform procesului - verbal de conciliere încheiat între pârâta B. C. a și reclamanta S.C. C. S. ., obiect al deciziei nr. 18/2003.

În mod expres în procesul-verbal de conciliere anterior arătat s-a menționat că suma de 1361 Euro (47.000.000 ROL), care a fost achitată, reprezintă despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 10/2001 pentru partea de imobil deținută de către reclamantă și care a făcut obiectul dosarului conexat.

Reclamanta urmărește doar finalizarea procesului și înscrierea în C.F. a dreptului său de proprietate.

În mod greșit instanța de apel, ca și instanța de fond, dar cu altă motivare, a reținut că suprafețele de teren din cele două decizii (decizia nr. 12/2002 și decizia nr. 18/2003) nu se suprapun, astfel încât, reclamanta ar avea eventual un drept de creanță asupra terenului arătat anterior.

Nici pârâta și nici P. nu s-au deplasat la fața locului pentru a se arăta în concret limita de teren restituită prin decizia nr. 12/2002.

Carența a fost aceea că nu s-a solicitat anularea titlului pârâtei recurente

S.C. Rohcomplex S., respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta B. C. a și S.C. Rohcomplex S.

Reclamanta S.C. C. S. . are un proces la J. ecătoria Târgu Lăpuș, ce are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta

B. C. a și S.C. Rohcomplex S., astfel încât, apreciază că acel dosar trebuia conexat la prezentul dosar.

Niciodată nu s-a infirmat de către fam. B. că nu s-a încasat prețul pentru teren, de la reclamanta S.C. C. S. .

Prețul îl constituie contravaloarea terenului ocupat de construcții.

Reclamanta urma să-și înscrie în C.F. dreptul de proprietate asupra terenului anterior menționat, iar aceasta a atacat decizia emisă, în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea pârâtei B. C. a, dar nu s-a mai continuat procedura, pentru că nu ar fi avut nici un rost ca S.C. C. S. . să achite pârâtei B. C. a o sumă pentru construcțiile care nu se aflau pe terenul acesteia, ci în afara terenului deținut de această societate.

Reprezentantul pârâtei recurente arată că susține recursul așa cum a fost formulat, motivat și explicitat în scris. Solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a deciziei criticate, în sensul admiterii acțiunii introductive formulată de partea pe care o reprezintă, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei recurente arată următoarele:

Ideea esențială a recursului este aceea că instanța de apel a soluționat cauza doar în litera legii, nu și în spiritul legii.

Din raportul de expertiză judiciară în specialitatea construcții, efectuat în cauză, se poate desprinde concluzia că, construcțiile s-au deteriorat și și-au pierdut caracterul de construcții.

Instanța putea să constate că acele construcții sunt foarte degradate și să degreveze terenul de acestea.

Reprezentantul intervenientei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a deciziei Tribunalului prin admiterea în totalitate a apelului formulat de intervenienta S.C. A. I. S.

Reprezentantul intervenientei recurente arată următoarele:

Istoricul care s-a întâmplat în acest dosar intervine între S.C. C. S. . și pârâta B. C. a, având în vedere conținutul procesului-verbal de conciliere încheiat între pârâta B. C. a și reclamanta S.C. C. S. .

și al sentinței civile nr. 614/_ a Tribunalului M. .

Pârâta B. C. a a ridicat suma de bani primită de la reclamanta S.C. C.

S. ., iar apoi se îndreaptă spre un alt cumpărător căruia îi vinde același teren și astfel s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1826 din_ la B.N.P. Balogh Melania din B. M. .

Curtea atrage atenția reprezentantului pârâtei recurente să se refere la motivele de recurs pe care le-a invocat.

Reprezentantul pârâtei recurente arată că nemulțumirea părții pe care o reprezintă este aceea că nu i s-a dat terenul care se află sub construcțiile S.C. Rohcomplex S., construcții din beton armat, care au fost edificate cu autorizație de construire.

Curtea acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente asupra recursurilor formulate de intervenienta S.C. A. I. S. și, respectiv, de pârâta

S.C. Rohcomplex S.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat de intervenienta S.C. A. I. S. și respingerea recursului formulat de pârâta

S.C. Rohcomplex S., ca fiind nefondat.

Reprezentanta reclamantei recurente arată următoarele:

Pârâta recurentă critică decizia atacată, în sensul că, instanța nu s-ar fi pronunțat cine ar fi proprietar asupra terenului în litigiu, însă reaua credință a pârâtei recurente S.C. Rohcomplex S. rezultă de la bun început, având în vedere că la pag. 2 din contractul de vânzare-cumpărare autentic, încheiat între

B. C. a și S.C. Rohcomplex S., se arată că S.C. Rohcomplex S. a luat la cunoștință despre împrejurarea că proprietarul construcțiilor este o altă persoană și atunci când s-a încheiat contractul și-a asumat acest risc.

Prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză s-a constatat că există autorizație de construire pentru construcțiile edificate pe terenul în litigiu și acestea nu sunt în stare de degradare.

Pentru ca celelalte construcții să fie ridicate ar trebui avize suplimentare, respectiv costuri suplimentare, având în vedere că este vorba de un constructor de bună credință.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente asupra recursurilor formulate de reclamanta S.C. C. S. . și, respectiv, de intervenienta S.C. A. I. S.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea excepțiilor invocate, din oficiu, de către Curte cu privire la recursul intervenientei.

Reprezentantul pârâtei recurente arată următoarele:

Nu a spus că, construcțiile edificate pe terenul în litigiu sunt nelegal construite.

Nu a spus că la data perfectării contractului de vânzare - cumpărare autentic nu a știut despre împrejurarea că proprietar asupra construcțiilor edificate pe teren ar fi o altă persoană.

A spus doar că acele construcții sunt degradate.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului intervenientei recurente asupra recursurilor formulate de reclamanta S.C. C. S. . și, respectiv, de pârâta S.C. Rohcomplex S.

Reprezentantul intervenientei arată că acele construcții nu sunt degradate și dorește ca terenul să fie predat reclamantei S.C. C. S. .

Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâților intimați B. A., B.

și SA asupra celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul pârâților intimați arată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia, pentru că nu este suficientă o motivare în drept, prin invocarea în drept a trei puncte din art. 304 C.pr.civ. și, totodată, apreciază că acest recurs este:
- nul, pentru că nu este motivat în drept;
- inadmisibil în ceea ce privește schimbarea temeiului juridic;
- nefondat, pentru că este bazat pe o stare de fapt artificial creată și susținută în diferite forme în decursul celor 10 ani de judecată.

Prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosar a arătat motivele pentru care apreciază că recursul reclamantei este nul, inadmisibil și nefondat.

Cu privire la recursul intervenientei, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru că în acest recurs nici măcar art. 304 C.pr.civ. nu s-a invocat.

În concluzie, solicită respingerea recursului reclamantei și a recursului intervenientei, ca fiind nefondate, având în vedere următoarele aspecte:

timp de 10 ani a fost ocolită și interpretată în mod greșit starea de fapt;
terenul în suprafață mare a fost naționalizat de la fam. B. ;
terenul a fost dezmembrat în 5 parcele, iar în speță discutăm de parcelele cu nr. top. 152/4 și nr. top. 152/5;
terenul din top. nr. 152/4 a fost atribuit în folosință și administrare directă succesorului Agroindustrialei, respectiv S.C. C. S. . și această societate a început a construi pe acest teren;

Curtea atrage atenția reprezentantului pârâților intimați să nu se refere la starea de fapt.

Reprezentantul pârâților intimați arată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta S.C. C. S. ., solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului, dobândit prin cumpărare de la fam. B., dar nu se poate formula o acțiune în prestație tabulară, până când există un alt contract de vânzare-cumpărare valid.

S-a cerut anularea întabulării S.C. Rohcomplex S., dar aceasta nu se putea cere atâta vreme cât contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B.

C. a și S.C. Rohcomplex S. nu este anulat.

Acțiunea reclamantei, așa cum aceasta a fost formulată este inadmisibilă, pentru că proprietar tabular asupra terenului în litigiu este S.C. Rohcomplex S.

, iar acțiunea în prestație tabulară s-a formulat împotriva fam. B. și, totodată, face referire la decizia nr. 18/2003.

J. ecarea cauzei a fost suspendată pentru concilierea despăgubirilor, dar nu s-a ajuns la un rezultat.

În concluzie, reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursu- lui reclamantei, pentru că acțiunea promovată de S.C. C. S. . este inadmisibilă; respingerea recursului intervenientei S.C. A. I. S. ca fiind nefondat și arată că soluționarea recursului pârâtei S.C. Rohcomplex S. o lasă la aprecierea instanței, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul pârâților intimați solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului la instanță, în cuantum de 213,69 lei, conform bonului fiscal pe care-l depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 326/2012 din_, pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș, în dosarul nr._

s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. "C. "; S. . M., în contradictoriu cu pârâtele S.C.

"Rohcomplex"; S., P. orașului Tg. Lăpuș și B. K. a, și pe cale de consecință:

S-a constatat calitatea reclamantei de proprietar al construcțiilor edificate pe terenul înscris în C.F. nr. 1244 nr. topo. 152/5/1 și C.F. nr. 2028 nr. topo. 152/4/2, și anume: pod bascul, cântar - pod bascul, drum de acces, pătul circular, hală de solarizare, platformă de cereale, magazia de cereale, pătul circular, 4 buc., Pod bascul și platformă betonată și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestora.

S-a respins petitul vizând anularea parțială a încheierilor de CF prin care pârâtele B. K. a și S.C. "Rohcomplex"; S. și-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. 1244 nr. topo. 152/5/1/2/1/1 și nr. topo. 152/5/1/2/1/2 și în C.F. nr. 2028 nr. topo. 152/4/2/1 și nr. topo. 152/4/2/2, precum și petitul vizând rectificarea intabulării în CF cu privire la numerele topo. menționate.

S-a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de S.C.

"Rohcomplex"; S.

S-a admis în parte acțiunea civilă conexată (înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș sub nr. 663/2004), formulată de reclamanta S.C.

"Rohcomplex"; S., în contradictoriu cu pârâta S.C. "C. "; S. . M., și pe cale de consecință a fost obligată pârâta-reclamantă S.C. "C. "; S. . M. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul situat în localitatea Tg. Lăpuș, str. L. Rebreanu, în suprafață de 434 mp identificat în CF nr. 2856 Tg. Lăpuș nr. topo. 152/5/2/1/2.

S-a respins petitul vizând obligarea pârâtei-reclamante S.C. "C. "; S. . M. să ridice construcțiile amplasate pe terenul reclamantei-pârâte S.C.

"Rohcomplex"; S., respectiv șopronul pe stâlpi de ciment, cântar - pod basculă și căsuța cântarului, sau, în caz de refuz, autorizarea reclamantei-pârâte S.C.

"Rohcomplex"; S. să le ridice pe cheltuiala pârâtei-reclamante S.C. "C. "; S. .

M. .

S-a respins acțiunea civilă conexă (înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș sub nr._ ), formulată de reclamanta S.C. "C. "; S. . M. în contradictoriu cu pârâtele S.C. "Rohcomplex"; S. și B. K. a, vizând validarea vânzării-cumpărării intervenită la data de_ între pârâta B. K. a, în calitate de promitent vânzător, și reclamanta S.C. "C. "; S. . M., în calitate de promitent cumpărător având ca obiect terenul în suprafață de 2670 mp, aferent construcțiilor înscrise în CF nr. 2028 Târgu Lăpuș, și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui teren.

S-a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de S.C. "A.

I. "; S., (înregistrată sub dosar conex nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș) precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

S-a respins cererea reclamantei-pârâte S.C. "C. "; S. . M. de acordare a cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. "C. "; S. . M. să plătească pârâtei B. K. a suma de 2.000 lei iar pârâtei S.C. "Rohcomplex"; S. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de_, s-a admis cererea formulată de S.C. Rohcomplex"; SRL, de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 326 din 07 iunie 2012 pronunțată de

J. ecătoria Tg. Lăpuș și în consecință s-a dispus ca alineatul 2 din dispozitivul sentinței civile să aibă conținutul de mai jos:

"Constată calitatea reclamantei de proprietar al construcțiilor edificate pe terenul înscris în C.F. nr. 1244 nr. topo. 152/5/1 și C.F. nr. 2028 nr. topo. 152/4/2, și anume: pod bascul, cântar - pod bascul, drum de acces, pătul

circular, hală de solarizare, platformă de cereale, magazia de cereale, pătul circular, 4 buc. și platformă betonată și dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestora.";

Alineatul 6 din dispozitivul Sentinței civile nr. 326 din 07 iunie 2012 pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș, în prezentul dosar, va avea conținutul de mai jos:

"Obligă pârâta - reclamantă S.C. "C. "; S. . M. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul situat în localitatea Tg. Lăpuș, str. L. Rebreanu, în suprafață de 454 mp identificat în CF nr. 2856 Tg. Lăpuș nr. topo. 152/5/2/1/2.";

Prin decizia civilă nr. 74/A din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._

s-a admis în parte apelul declarat de apelanta S.C. C. S. ., apelul declarat de apelanta S.C. A. I. SRL și apelul declarat de apelanta B. C. a, (K. a), decedată pe parcursul procesului, susținerea apelului fiind continuată de succesorii acesteia, B. A., SA și B. L., împotriva sentinței civile nr. 326/2012 din_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte, astfel:

S-a respins acțiunea civilă conexată (înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș în dosarul nr. 663/2004), formulată de reclamanta S.C. "Rohcomplex";

S., în contradictoriu cu pârâta S.C. "C. "; S. . M. .

S-a înlăturat obligarea reclamantei S.C. "C. "; S. . M. să plătească pârâtei S.C. "Rohcomplex"; S. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta-pârâtă S.C. "C. "; S. . M. și intervenienta S.C. A. I. SRL au fost obligate să plătească pârâtei B. K. a suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, astfel cum a fost îndreptată aceasta prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de _

, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a respins apelul declarat de apelanta S.C. Rohcomplex SRL, împotriva aceleiași sentințe civile.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 12/2002 din_, Primarul orașului T. a dispus restituirea către B. C. a a cotei părți din imobilul situat în orașul T., str. L. Rebreanu nr. 19, județul M.

, identificat în CF 1244 respectiv terenul în suprafață de 2055,68 mp identificat prin nr. topo 152/5/1 și construcțiile formate din o cameră actualmente bar, în suprafață construită de 77,43 mp și hală-atelier de tâmplărie cu suprafață construită de 263,22 mp.

S-a propus acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 20 milioane lei pentru partea din imobil înstrăinată cu respectarea dispozițiilor legale și s-a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru partea demolată din imobil, competența de soluționare aparținând SC C. SA, actualul deținător.

În motivarea dispoziției s-a reținut că o parte din imobilul revendicat (nr. topo 152 din CF nr. 1244) îndeplinește condițiile pentru a fi retrocedat, respectiv terenul în suprafață totală de 2055,68 mp identificat prin CF nr. 1244 nr. topo 152/5/1 și construcțiile una cameră actualmente bar, în suprafață construită de 77,43 mp și una hală atelier tâmplărie cu suprafața construită de 263,22 mp. O parte din imobil, având destinația de locuință, a fost înstrăinată fostului chiriaș

S. Virginia, sens în care s-au propus despăgubiri. De asemenea, s-a relevat că

"având în vedere că partea de construcții în prezent demolate au fost deținute de SC C. SA, iar pe terenul ocupat anterior de construcțiile demolate, societatea

a construit un șopron pe care îl deține și în prezent, competentă de a dispune cu privire la această parte de imobil revine societății deținătoare";. Dispoziția face referire doar la existenta unui șopron, nu și a altor construcții. De asemenea, este de observat că în dosarul de Lege 10 al petentei B. C. a se regăsea o schiță vizată de Primăria Târgu Lăpuș, care releva amplasarea construcțiilor SC

C. SA pe terenul a cărui restituire în natură s-a dispus prin Dispoziția nr. 12/2002, nr. topo 152/5/1, cu detalierea acestora. La nivelul anului 2001 emitentul dispoziției avea cunoștință de situația juridică a curții a cărei restituire a solicitat-o petenta B. C. a, după cum relevă scriptul depus la fila 51 din dosarul nr. 317/2004.

Din cuprinsul procesului verbal din_ (filele 68-69 dosar nr. 317/2004) rezultă că unul dintre reprezentanții Primăriei Tîrgu Lăpus, Balint I., a susținut că, construcțiile sunt ușoare și că pot fi ridicate - art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Evolutiv, nr. topo 152 a fost inițial înscris în CF nr. 1244 Târgu Lăpuș, în proprietatea Statului Român din_, în anul 1957 fiind dezmembrat în nr. topo 152/1, 152/2, 152/3, 152/4 și 152/5, în prezentul proces interesând nr. topo 152/5 și 152/4. Primele trei numere topo dezmembrate s-au transcris în CF nr. 2029, nr. 2034 respectiv 2027. Numărul topografic 152/4, în suprafață de 2842 mp, s-a transcris în CF nr. 2028 în favoarea lui Bozga Grigore. Conform încheierii din_, dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea Statului Român - CSVPR adică CRR Satu M., Secția Târgu Lăpuș, pentru construcții de magazii, iar în data de_, în baza adresei nr. 180/2000 a Primăriei Târgu Lăpuș și a schiței de dezmembrare nr. 528/2000, s-a parcelat în nr. topo 152/4/1 în suprafață de 256 mp care s-a transcris în CF nr. 2553 pentru blocul de locuințe nr. 17 de pe strada L. Rebreanu, iar nr. topo 152/4/2 în suprafață de 2586 mp s-a reînscris, în baza adeverinței nr. 4323/2003 a Primăriei Târgu Lăpuș notându-se pe acesta o magazie de cereale.

În ce privește nr. topo 152/5, acesta a rămas în CF nr. 1244 Târgu Lăpus, fiind dezmembrat conform încheierii din_ în nr. topo 152/5/1 în suprafață de 2140 mp care s-a reînscris în favoarea Statului roman și 152/5/2, acesta din urma înscriindu-se în CF nr. 2089. Conform încheierii de CF din_, în baza schiței de dezmembrare vizată sub nr. 999/2002, nr. topo 152/5/1 s-a dezmembrat, iar nr. topo 152/5/1/1 în suprafață de 75 mp s-a transcris în CF nr. 2787 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 854/1997. Asupra nr. topo rămas, 152/5/1/2, s-au notat în data de_, potrivit adeverinței 4323/2003, cântar pod basculă, casă cântar, drum de acces de 35 mp, o hală de solarizare, o platformă betonată. Adeverința evocată, emisă în data de 6 mai 2003 (fila 93 dosar nr. 994/2003) atestă că pe terenul identificat cu nr. topo 152/5/1 în suprafața de 2140 mp sunt edificate un cântar pod basculă - 21 mp, o casă cântar - 12 mp, un drum de acces de 35 mp, o hală de solarizare - 421 mp și o platformă betonată - 1731 mp, iar pe terenul provenit din CF nr. 2028, nr. topo 152/4/2 de 2586 mp este construită o magazie de cereale de 640 mp.

Conform încheierii nr. 1040-41 CF din data de_, în baza dispoziției nr. 12/2002 și a schiței de dezmembrare vizată sub nr. 2547/2003, nr. topo 152/5/1/2 s-a dezmembrat în nr. topo 152/5/1/2/1 în suprafață de 2053 mp care, împreună cu construcțiile notate, s-a transcris în CF nr. 2846 în favoarea lui Beney C. a, iar nr. topo 152/5/1/2/2, teren în suprafața de 12 mp s-a reînscris. Ulterior, în baza schiței de dezmembrare vizate sub nr. 3109/2003 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/2003, nr. topo 152/5/1/2/1 a suferit o nouă dezmembrare, suprafața de 1785 mp cu nr. topo nou 152/5/1/2/1/2 transcriindu-se în CF 2856 în favoarea SC Rohcomplex S.

Revenind la dispoziția nr. 12/2002, s-a reținut că SC C. SA a efectuat demersuri în vederea rectificării ei (filele 102, 108 dosar nr. 994/2003), după emiterea Deciziei nr. 18/2003, învederând Primăriei Orașului Târgu Lăpuș că trebuie să aibă în vedere, pe lângă terenul de sub șopronul de solarizare, și terenul de sub construcțiile magazia de cereale, pod bascul, cabina lui, platforma betonată, care au fost negociate și cumpărate de le B. C. a. S-a invocat faptul că acesteia i se putea restitui de primărie suprafața de 2055,68 mp minus suprafața ocupată de șopronul de solarizare aparținând SC C. SA.

Urmare a emiterii Dispoziției nr. 12/2001, sub nr. 8704/_ s-a întocmit proces verbal de predare a imobilului situat în Târgu Lăpuș, strada L. Rebreanu nr. 19, proces verbal ce a vizat doar construcția una cameră - bar și hala atelier tâmplărie (fila 44 dosar nr. 317/2004). Din depoziția martorei F. Raveca a rezultat că s-au predat doar aceste construcții, nediscutându-se cu privire la terenuri, dar împrejmuirea construcțiilor SC C. SA cuprindea și construcțiile predate.

După întocmirea acestui proces verbal, în data de_ B. C. a a înregistrat la Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 6878/2002 o contestație la Legea nr. 10/2001 prin care a solicitat a fi obligată pârâta Romcereal SA la restituirea în natură sau la plata despăgubirilor privind imobilul situat în Târgu Lăpuș, strada L. Rebreanu nr. 18, partea deținută de această pârâtă, în subsidiar a fi obligată pârâta să emită un act în rezolvarea cererii sale, raportat la împrejurarea că pârâta i-a comunicat că, construcțiile sale sunt pe terenul Statului Român, așadar acesta este deținătorul, și nu C. M. .

În acel dosar părțile au efectuat demersuri în vederea tranzacționării, cu aprobarea SIF Banat C. a. În data de 7 februarie 2003 sub nr. 165 s-a încheiat proces verbal de conciliere (olograf), între soțul lui B. C. a și SC C. SA, obiectul negocierii fiind imobilul depozit furaje demolat din Târgu Lăpuș, strada

L. Rebreanu nr. 19, unde la ora actuală este magazia de cereale a SC C. SA și terenul aferent în suprafață de 2670 mp, precum și cheltuielile de judecată în dosarul nr. 6878/2002. S-a convenit asupra plății de despăgubiri bănești totale de 47.663.000 lei (1361 euro). În acest context a trebuit reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar P. u C. G. și datelor de carte funciară, magazia de cereale este amplasată pe nr. topo 152/4/2, nu pe nr. topo 152/5/1. J. ecata cauzei în acel dosar a fost suspendata în data de_ prin acordul părților.

În baza procesului verbal nr. 165/7 februarie 2003 SC C. SA a emis Decizia nr. 18/_ prin care a arătat că este de acord cu despăgubirea numitei Beney C. a pentru suprafața de 2670 mp pe care sunt amplasate construcțiile societății și pentru fânarul demolat, la valoarea de 47.663.000 lei, teren cuprins în CF nr. 1244 și 2028, nr. topo 152/5/1 și 152/4/2 Târgu Lăpuș. S-a stipulat expres că diferența de teren - 2055 mp din CF nr. 1244, nr. topo 152/5/1 i-a fost restituit lui Beney C. a de P. Orașului Târgu Lăpuș cu dispoziția nr. 12/_

În data de_ reclamanta B. C. a a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că apreciază neavenită tranzacția, nu s-au achitat sumele de bani.

Prin sentința civilă nr. 614 din data de_, îndreptată prin încheierea Camerei de consiliu din_, Tribunalul Maramureș a admis cererea petentei

C. a și a obligat intimata să plătească acesteia echivalentul sumei de 1361 euro, potrivit procesului-verbal de conciliere nr. 165/_, reprezentând despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Târgu Lăpuș, strada L. Rebreanu nr. 18, în natură teren în suprafața de 2670 mp. Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depus spre edificare doar procesul- verbal de conciliere nr. 165/_ olograf, care viza amplasamentul actual al
magaziei de cereale și terenul aferent de 2670 mp, nu și Decizia nr. 18/2003 emisă ori procesul verbal de conciliere cu aceleași date, dactilografiat. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr. 197 din_ a Curții de Apel C. .
Ulterior, în data de_ SC C. SA a investit Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 317/2004 cu o plângere împotriva Dispoziției nr. 12/2002 prin care a solicitat obligarea Primarului orașului Târgu Lăpuș să modifice actul, în sensul de a omite restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a terenului de sub construcțiile SC C. SA - Baza de recepție Târgu Lăpuș, aferente podului bascul, casei podului bascul, platforma betonată, evidențiate în CF 1244, topo 152/5/1, urmând ca pentru terenurile aferente construcțiilor Beney C. a să se adreseze reclamantei, fiind în administrarea acesteia. S-a invocat faptul că numai societatea era abilitată să negocieze cu noul proprietar, iar în suprafața restituită de 2055,68 mp au fost cuprinse și terenurile de sub clădirile proprietatea C. (pod bascul, casa podului bascul, șopron de solarizare, platforma betonată).
Deși la acea dată era deja emisă Decizia nr. 18/2003, SC C. SA nu a făcut referire la aceasta, mai mult a subliniat că pentru magazia de cereale, identificată prin nr. topo 152/4/2 din CF nr. 2028 (aspect important din perspectiva erorii de identificare topografică invocată de această apelantă), nu au probleme litigioase. În respectivul dosar Decizia nr. 18/2003 a fost depusă doar de intervenienta SC Rohcomplex S.
Prin încheierea nr. 239 din_, rămasă irevocabilă, Tribunalul Maramureș a luat act de revocarea plângerii formulate de SC C. SA.
Așadar Dispoziția nr. 12/2002 emisă de Primarul orașului Târgu Lăpuș nu a fost anulata, este în vigoare și reprezintă pentru B. C. a titlu de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul ei, anume terenul în suprafață de 2055,68 mp, identificat cu nr. topo 152/5/1.
Mai mult, SC C. SA avea reprezentarea faptului că terenul aferent unora dintre construcțiilor în litigiu a făcut obiectul acestei dispoziții, înțelegând să o conteste pe calea plângerii, după ce emisese Decizia nr. 18/2003, plângere la care ulterior a renunțat.
Apoi, Dispoziția nr. 12/2002 se referă clar la identificarea topografica a terenului restituit în natură, (2055 mp din topo 152/5/1), iar Decizia nr. 18/2003 a ținut seama de obiectul dispoziției evocate, de faptul că diferența de 2055 mp din topo 152/5/1 a fost deja restituită prin aceasta, în mod cert dorindu-se a se trata doar excedentul de suprafață (84 mp din acest topografic) și nr. topo 152/4/2 de 2586 mp, în total exact 2670 mp, cât s-a prevăzut. Aceasta a fost și identificarea terenului vizat la pronunțarea sentinței civile nr. 614/_ a Tribunalului M., întemeiată pe procesul-verbal de conciliere nr. 167/_, olograf, care s-a referit expres la amplasamentul magaziei de cereale și la terenul aferent acesteia, așadar despăgubirile au fost plătite pentru acest teren.
A fost corectă reținerea primei instanțe de fond în sensul că la emiterea Deciziei nr. 18/2003, care afirmativ avea ca temei procesul-verbal de conciliere nr. 167/_, în mod unilateral s-a făcut referire la terenul pe care sunt amplasate construcțiile societății, teren ce nu a făcut obiectul negocierii consemnate olograf. Cu toate acestea, identificarea topografică din Decizia nr. 18/2003 și menționarea faptului că diferența de teren (2055 mp din topo 152/5/1) i-a fost restituită lui Beney C. a prin Dispoziția nr. 12/_ a confirmat nesuprapunerea de obiect a celor două acte. În contextul în care cu ocazia concilierii părțile nu au efectuat o schiță a terenului ce a făcut obiectul acesteia, ținând seama de mențiunile anterior evocate, cuprinse atât în procesul- verbal olograf, cât și în Decizia nr. 18/2003, de situația tabulară existentă la acel moment, de demersurile procesuale urmate, instanța a apreciat că nu se poate
prezuma, pentru simplul argument că negocierea s-a realizat în contextul Legii nr. 10/2001, că, cel puțin din perspectiva lui B. C. a, părțile au tratat asupra întregului teren ocupat de construcțiile societății, indiferent de identificarea topografică a acestuia, o atare prezumție neavând o bază probatorie suficientă, în sensul dispozițiilor art. 1203 Cod civil.
Pe cale de consecință, pretenția SC C. SA de intabulare a dreptului său de proprietate în baza sentinței civile nr. nr. 614/_ a Tribunalului M. asupra terenului identificat cu nr. topo 152/5/1, de anulare a intabulării drepturilor câștigate de SC Rohcomplex SRL a fost nefondată, raportat la împrejurarea că despăgubirile au fost plătite, după cum s-a arătat anterior, preponderent pentru terenul identificat cu nr. topo 152/4/2, neprobându-se un mod de dobândire concretă a dreptului de proprietate care să justifice reflectarea tabulară.
Faptul că SC C. SA a încheiat procesul verbal de vecinătate cu P. municipiului B. M., aceasta din urmă cunoscând configurația terenului și ce clădiri se aflau pe acesta nu a fost de natură ipso facto a înlătura împrejurarea că Dispoziția nr. 12/2002 vizează terenul ocupat de o parte din construcțiile reclamantei.
În ce privește amplasarea exactă a construcțiilor în litigiu, aspect ce trebuia lămurit prin prisma îndrumarului deciziei de casare, expertul P. u C. G. a relevat că schița în baza căreia parcela mamă topo 152 a fost dezmembrată în anul 1957 nu a existat în arhiva OCPI, pot fi luate în considerare schițele de dezmembrare 992/2001, nr. 2547/2003, nr. 3109/2003 care au acționat în zonă, dar la efectuarea expertizei a respectat suprafețele înscrise. Expertul a arătat că pe nr. topo 152/5/1 sunt edificate pod bascul cu suprafața de 21 mp, casă cântar cu suprafața de 12 mp și hală de solarizare, cu suprafața de 421 mp, iar pe nr. topo 152/4/2 este edificată magazia de cereale, cu suprafața de 640 mp.
Suprafața nr. topo 152/5/1, vizată prin Dispoziția nr. 12/2002, este de 2140 mp, din care s-au restitui 2055,68 mp, rămânând un rest de 84 mp. În mod corect prima instanță a observat că prin cumularea acestei suprafețe cu cea de 2586 mp aferentă nr. topo 152/4/2 limitrof, rezultă 2670 mp, exact atât cât a făcut obiectul Deciziei nr. 18/2002. Concluzia a fost că la emiterea celor două dispoziții s-au avut în vedere datele de carte funciară, suprafețele înscrise în evidențele tabulare, iar pe cale de consecință ignorarea lor în momentul aprecierii efectelor juridice produse de cele două dispoziții nu s-a justificat.
Demersurile juridice întreprinse de SC C. SA au relevat că aceasta avea cunoștință de faptul că terenul pe care sunt amplasate o parte din construcțiile sale a făcut obiectul Dispoziției nr. 12, fiind restituit în natură, dar a renunțat la judecata acțiunii și nu a inițiat alte acțiuni, în contextul în care ea însăși nu avea reflectat tabular vreun drept de proprietate asupra niciunei porțiuni de teren, nici din nr. topo 152/5 unde sunt amplasate o parte din construcții, nici din nr. topo 152/4 pe care este amplasată magazia de cereale, a cărei situație juridică o considera clarificată, în aprecierea instanței, prin emiterea Deciziei nr. 18 cu negocierile aferente. Practic finalitatea acțiunilor conexate promovate de SC C. SA o reprezintă intabularea dreptului de proprietate al acestuia asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile a căror proprietară este, în contextul omisiunii parcurgerii procedurilor legale în vederea atestării dobândirii dreptului de proprietate invocat.
Sentința civilă nr. 614/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 6878/2002 a avut ca temei procesul verbal de conciliere (olograf) încheiat în_ și care a vizat terenul aferent imobilului unde la ora actuală este magazia de cereale SC C. SA, teren în suprafață de 2670 mp. Pentru
acest teren SC C. SA a negociat și a plătit despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, lui B. C., procesul verbal anterior arătat fiind singurul act adus la cunoștința instanței.
Astfel cum s-a arătat, în contextul în care la acel moment părțile nu au delimitat în concret terenul, altfel decât în modalitatea anterior evocată, reperul fiind poziționarea magaziei de cereale, coroborat cu mențiunea din Decizia nr. 18/2003 relativă la restituirea în prealabil a unei suprafețe din nr. topo 152/5/1, concluzia a fost că, indiferent de contestarea amplasării topografice a construcțiilor, de poziționarea concretă a nr. topo 152/5, de invocarea faptului că în realitate s-ar fi tranzacționat 1718 mp aferenți nr. topo 152/4/2 și 952 mp aferenți nr. topo 152/5/1, SC C. SA a plătit despăgubiri lui B. C. a pentru terenul în suprafață de 2670 mp, nr. topo 152/4 și 84 mp din nr. topo 152/5/1, pentru că doar această suprafață rămăsese nerestituită în natură. Instanța a constatat că Decizia nr. 18, precum au susținut apelantele SC C. SA și SC A. I. SRL, face referire la ambele topografice, mai exact și la nr. topo 152/5/1, dar această trimitere trebuie interpretată prin corelare cu mențiunea excluderii suprafeței deja restituite din acest topografic. S-a convenit așadar acordarea de despăgubiri pentru terenul de sub și cel aferent magaziei de cereale (construcție definitivă, cu suprafața de 640 mp conform CF).
De asemenea, susținerile apelantelor SC C. SA și SC A. I. SRL în sensul că suprafața deținută de SC C. SA de 2670 mp se compune din suprafața de 1718 mp aferentă nr. topo 152/4/2 și din suprafața de 952 mp aferentă nr. topo 152/5/1, a fost contrazisă în același context de afirmația că suprafața împrejmuită în prezent este de 3847 mp. Aspectele invocate vizând suprafețele de 878,68 mp, 1177 mp au fost simple susțineri, efectuarea planului de amplasament și delimitare solicitat de apelantele SC C. SA și SC A. I. SRL înscriindu-se doar în registrul unei simple probațiuni de ordin tehnic, nefiind aptă a dovedi intenția părților, deci esența actelor juridice în discuție. Era inutilă efectuarea unui plan de amplasament și delimitare pentru terenul pe care SC C. SA a invocat că ar fi înțeles să îl negocieze.
În aceeași ordine de idei, precum și cu observarea considerentelor precedente au trebuit analizate susținerile celor două apelante vizând lipsa interesului SC C. SA de a tranzacționa și a acorda despăgubiri pentru terenuri neocupate de construcțiile sale.
Nu au fost sustenabile susținerile apelantelor SC C. SA și SC A. I. SRL conform cărora prin schița vizată cu nr. 3109/_ topograful Balint I., în vederea intabulării deciziei nr. 12/2002, a amplasat în mod intenționat eronat construcțiile societății reclamante ca fiind pe nr. topo 152/4/2. Sub aspectul invocat, s-a reținut că însăși SC C. SA, prin schița de dezmembrare depusă la fila 9 din dosarul nr. 6878/2002, a relevat magazia de cereale pe nr. topo 152/4/2 (întocmit I. V.), la nivelul anului 2000. Apoi, intabularea deciziei nr. 12/2002 s-a făcut în baza unei alte schițe de dezmembrare, nr. 2547/2003 (fila 5 dosar nr._ ).
Tot în analizarea apelurilor promovate de SC C. SA și SC A. I. SRL Tribunalul a mai reținut că în data de_ s-a încheiat și un alt proces verbal de conciliere (dactilografiat, înregistrat sub nr. 65/_ - fila 255 vol. II dosar nr. 994/2003), între SC C. SA și B. C. a, având ca obiect tranzacționarea suprafeței de teren pe care este amplasată baza de recepție Tg. Lăpuș, de 2670 mp conform acestui contract, SC C. angajându-se la despăgubirea proprietarei cu valoare negociată a unui fânar, demolat atunci când s-a edificat magazia de cereale în bază și la plata taxelor de judecată în dosar nr. 6878/2002. Acest script nu a fost depus în dosarul nr. 6878/2002 al Tribunalului M., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 614/_ .
De acest înscris s-a folosit în probațiune SC C. SA în dosarul nr._ solicitând a se dispune "validarea vânzării-cumpărării";, conferindu-i astfel calificarea juridică de antecontract de vânzare-cumpărare și încercând a acredita ideea că "despăgubirile"; în sumă de 45.000.000 lei plătite reprezintă prețul vânzării-cumpărării respectivei suprafețe de teren.
Independent de coexistența celor două procese verbale de conciliere cu același număr de înregistrare, emise în aceeași dată, de semnarea sau nu a actului în cunoștință de cauză de către B. C. a, un petit expres în acest sens nefiind formulat de către pârâtă, s-a apreciat că acest proces verbal dactilografiat este un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare, care a generat pentru promitenta vânzătoare obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică, după intabularea terenului. Probabil între părțile semnatare acest act a reprezentat la acel moment modalitatea în care s-a încercat rezolvarea situației juridice a activelor SC C. SA, amplasate pe terenul ce a făcut obiectul Dispoziției nr. 12/2002, mai exact promisiunea de vânzare a acestui teren către deținătorul construcțiilor. Instanța a constatat că suprafața menționată în cuprinsul acestuia este mai mare decât cea care a fost restituită în natură promitentei-vânzătoare, pentru ceea ce depășea 2055 mp B. C. a nefiind proprietară. A fost de asemenea ambiguă trimiterea la despăgubirea proprietarei cu valoarea negociată a unui fânar, la taxele de judecată din dosarul nr. 6778/2002, dar cert a fost că toate aceste sume (contravaloarea fânarului, taxele de judecată și prețul) se ridică la 47.663.000 lei, sumă ce urma a se achita la încheierea contractului de vânzare-cumpărare definitivă și autentică.
A rezultat așadar că pe de o parte acest preț (distinct pentru teren) nu a fost determinat, nici nu s-a făcut dovada plății sale (achitate fiind despăgubirile stabilite în aplicarea Legii nr. 10/2001). De altfel, părțile conveniseră plata la data perfectării contractului în formă autentică.
Pe de altă parte, beneficiarul unei promisiuni de vânzare-cumpărare este doar titular al unui drept de creanță, încheierea promisiunii neavând ca efect indisponibilizarea bunului în patrimoniul promitentului vânzător și nici o translație de proprietate. Îndeplinirea obligației de a face, transferul patrimonial în forma autentică prevăzută de lege se poate obține de către promitentul cumpărător doar dacă bunul se mai află în patrimoniul cocontractantului. În caz contrar, promitentul-vânzător poate fi cel mult eventual obligat la daune interese, în condițiile prevăzute de lege.
În contextul în care bunul vizat la încheierea antecontractului și cu privire la care și-a susținut pretențiile SC C. SA a fost vândut prin act autentic către apelanta SC Rohcomplex SRL, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în mod corect prima instanță respingând acest capăt de cerere. De asemenea, corect a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. A. I. S. în dosarul nr._ întrucât aceasta nu a făcut dovada că ar fi dobândit prin cumpărare de la
S.C. C. S. . un drept propriu asupra terenului de sub construcțiile în litigiu. Pe cale de consecință, motivele invocate de apelantele SC C. SA, SC A.
I. SRL au fost în mare parte nefondate. A fost fondată însă critica relativă la obligarea acestora la predarea terenului în suprafață de 454 mp, aferent celor 3 construcții: pod bascul, căsuță cântar, hala de solarizare. În același context s-a impus și analizarea apelului declarat de SC Rohcomplex S.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 994/2003 SC C. SA a solicitat a se constata calitatea sa de proprietar asupra imobilelor pod bascul - 21 mp; cântar pod bascul; drum de acces, pătul circular, hală de solarizare, platformă betonată, parțial notate în CF nr. 1244 pe nr. topo 152/5/1 și magazia de cereale, pătul circular, 4 bucăți, platformă betonată (notate în CF 2028, nr. top 152/4/2).
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. 663/2004, SC Rohcomplex SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S. . M., obligarea de a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de aproximativ 440 mp (în final, 454 mp), ocupat de construcțiile pârâtei, indicate și prin apelul declarat, anume șopron, hală de solarizare - 421 mp, cântar - pod bascul de 21 mp și căsuța cântarului de 12 mp, teren înscris în C.F. nr. 2856 Târgu Lăpuș, nr. top 152/5/1/2/1/2, precum și obligarea pârâtei să ridice aceste construcții, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să le ridice, pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentința apelată, astfel cum a fost îndreptată, prima instanță a constatat calitatea reclamantei SC C. SA de proprietar al construcțiilor edificate pe terenul înscris în C.F. nr. 1244 nr. topo. 152/5/1 și C.F. nr. 2028 nr. topo. 152/4/2, și anume: pod bascul, cântar - pod bascul, drum de acces, pătul circular, hală de solarizare, platformă de cereale, magazia de cereale, pătul circular, 4 buc. și platformă betonată și a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestora.
S-a reținut sub un prim aspect că apelanta SC Rohcomplex SRL a relevat anumite aspecte relative la construcțiile cu privire la care prima instanță a constatat dreptul de proprietate al SC C. SA, dar a solicitat schimbarea hotărârii doar în parte și admiterea în întregime a acțiunii din dosar nr. 663/2004, în sensul obligării SC C. SA la ridicarea halei de solarizare, a cântar - pod basculului și a căsuței cântarului ori autorizarea sa de a le ridica pe cheltuiala acesteia, fără a contesta explicit dreptul de proprietate al SC C. SA asupra majorității construcțiilor.
Apoi, acțiunea SC Rohcomplex SRL viza hala de solarizare - 421 mp, cântar
- pod bascul de 21 mp și căsuța cântarului de 12 mp. Aceste construcții sunt notate în CF 2856, nr. topo 152/5/1/2/1/2, teren proprietatea SC Rohcomplex SRL și au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert P. u ca fiind amplasate pe nr. topo 152/5/1 (inițial).
Prin adeverința nr. 4323/0_ emisă de P. Tg. Lăpuș s-a atestat existența construcțiilor-cântar pod basculă - 21 mp; casă cântar - 12 mp; drum de acces - 35 mp; hală de solarizare - 421 mp, platformă betonată - 1731 mp pe nr. topo 152/5/1 și magazie de cereale pe nr. topo 152/4/2 (640 mp).
În baza acestei adeverințe construcțiile au fost notate în CF nr. 1244 Târgu Lăpuș, (asupra nr. topo 152/5/1/2, cântar pod basculă, casă cântar; drum de acces de 35 mp; hală de solarizare și platformă betonată, ulterior reînscrise asupra nr. topo dezmembrat 152/5/1/2/1 de 2053 mp, după care transcrise în CF nr. 2856 asupra nr. topo 152/5/1/2/1/2 de 1785 mp, proprietar tabular asupra terenului SC Rohcomplex SRL), respectiv magazia de cereale asupra nr. topo 152/4/2 de 2586 mp din CF nr. 2028.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/_, B.
a a vândut pârâtei SC Rohcomplex SRL terenul în suprafață de 1785 mp și hală atelier tâmplărie, înscrise în CF nr. 2846 Tg. Lăpuș nr. nou 152/5/1/2/1/2. S-a menționat expres că SC Rohcomplex SRL a luat cunoștință că asupra construcțiilor în natură cântar pod basculă, o casă cântar, un drum de acces, înscrise pe nr. topo nou 152/5/1/2/1/2 există un alt proprietar, acestea neconstituind obiect al vânzării, aspecte ce rezultă și în schița de dezmembrare nr. 3109/2003, unde a fost expres indicat că un pod basculă și un șopron pe stâlpi din beton armat aparțin SC C. SA.

Dreptul de proprietate al SC C. SA asupra construcțiilor a rezultat din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 4-10 din dosarul nr. 994/2003, cu înscrisurile atașate la filele 60-68 din dosarul de apel, cu atestările din adeverința eliberată de Primăria Târgu Lăpuș la solicitarea acesteia și cu poziția procesuală a părților, care nu au ridicat pretenții asupra supraedificatelor. De asemenea, în

privința construcțiilor deja notate în cartea funciară, s-a ridicat doar problema înscrierii titularului dreptului de proprietate, ceea ce apelanta SC Rohcomplex SRL nu a pretins că ar fi, precizând că nu le-a cumpărat de la B. C. . Așadar nu s-a contestat în fața primei instanțe însăși operațiunea de notare a cântarului pod bascul, casă cântar, drum de acces de 35 mp; hală de solarizare și platformă betonată în cartea funciară, în ce măsură se justifica a se proceda la notarea respectivelor supraedificate, doar prin apel SC Rohcomplex SRL invocând aceste aspecte, în contextul înscrierii titularului dreptului de proprietate asupra respectivelor construcții ca fiind SC C. SA.

Contrar susținerilor apelantei, platforma betonată, de altfel parțial notată în CF, a fost identificată prin completarea raportului de expertiză efectuată în data de_ de dl. expert Zlampareț I., ca având o suprafață totală de 2287 mp (anexa nr. 5, culoare galbenă, fila 212 dosar nr. 994/2003). Expertul a precizat că nu există o delimitare între drumul de acces, platforma betonată și suprafața aferentă construcțiilor, hala de solarizare este construită pe platforma betonată. Este menționată între construcțiile proiectate, (fila 64 dosar apel), aceeași fiind și situația pătulelor circulare.

Drumul de acces a fost identificat prin aceeași completare la expertiză (anexa nr. 6) ca având o suprafață de 40 mp, parte din nr. topo 152/5/1/2/1/1. A fost calificat ca fiind construcție, iar instanța a dispus intabularea dreptului SC

C. SA asupra nr. topo inițial, ceea ce nu a fost de natură a o vătăma pe apelanta SC Rohcomplex SRL, singura care a invocat acest lucru.

Magazia de cereale nu forma obiectul litigiului dintre SC Rohcomplex SRL și SC C. SA, nefiind de altfel amplasată pe terenul cumpărat de aceasta, așadar apelanta nu a justificat un interes în a critica sentința din perspectiva constatării dreptului de proprietate al SC C. SA asupra respectivei construcții, aspect de altfel invocat prin întâmpinare de SC A. I. SRL care a arătat că aceasta nu face parte dintre construcțiile în litigiu.

În ce privește construcțiile revendicate, s-a reținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară-construcții civile întocmit de expert Rotariu Stelian a rezultat că podul bascul are fundații din berton armat, platformă; casa cântar este o construcție din cărămidă cu fundații de beton, iar hala de solarizare este un șopron metalic pe stâlpi din beton armat. Toate au fost cuprinse în devizul general al Autorizației de construire nr. 146/_ . Au fost calificate ca fiind construcții de categoria C (alături de drumul de acces și platformă, sens în care nu se poate aprecia că acestea nu ar fi, la rândul lor, construcții, ci o simplă servitute de trecere), fiind necesare în întregul proces tehnologic. Expertul a apreciat că nu sunt construcții ușoare, demontabile.

Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit de experții Pintilie Florin, Țapu L. și Butean R. s-a relevat că șopronul multifuncțional (421 mp) este o construcție edificată în baza autorizației de construire nr. 146/_ . Acesta se poate descompune în elemente separate, stâlpii prin spargerea betonului, dar retehnologizările se pot face pe alt amplasament doar pe baza unor proiecte și expertize tehnice. Podul bascul este compus din cuva de beton armat în interiorul căreia este montat echipamentul de cântărire, executată din beton armat, platformă rutieră, iar cabina podului are suprafață de 12 mp, ambele fiind considerate construcții clasice în dotarea bazelor de recepție (fila 11 raport). Podul bascul se poate demonta, dar se poate folosi în altă locație doar dacă este montat pe o aceeași structură de rezistență existentă pe actualul amplasament, însă structura de rezistență (cuva) este o construcție definitivă ce nu poate fi transferată pe alt amplasament. Pentru cabina cântar nu s-a pus problema unei transferări pe alt amplasament. Șopronul multifuncțional a fost ridicat în baza autorizației pentru executare de

lucrări nr. 146/_, fiind o construcție de tip ușor și cu durată de realizare mică.

În soluționarea petitului de revendicare a terenului, formulat de SC Rohcomplex SRL a trebuit avută în vedere împrejurarea că terenul la a cărui predare a fost obligată pârâta SC C. SA către SC Rohcomplex SRL este strict cel de sub construcțiile a căror desființare a fost respinsă de către prima instanță, pe considerentul bunei credințe a constructorului SC C. SA, conform art. 494 alin. 3 din Codul civil de la 1864. Pe cale de consecință, reținându-se existenta autorizației de construire, așadar buna credință a celui care a edificat construcțiile, (prezumție care nu a fost combătută, în sensul prevederilor art. 1899 alin. 2 din același Cod civil), obligarea acestuia la predarea în natură a posesiei terenului pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea sa este ilogică. Terenul este proprietatea SC Rohcomplex SRL, dar substanța acestuia a fost afectată prin construcția edificată cu bună credință, elementul corpus al posesiei neputând fi obiectiv exercitat. De aceea, s-a impus admiterea apelurilor declarate de SC C. SA și A. I. SRL sub acest aspect și respingerea în întregime a acțiunii formulate de SC Rohcomplex SRL din dosarul conexat.

Pe cale de consecință, apelul declarat de SC Rohcomplex SRL a fost respins conform dispozitivului, fiind admise în parte apelurile declarate de SC C. SA (care prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1344/_ a vândut lui SC A.

I. SRL activul compus din mijloace fixe - cântar pod bascul - 21 mp; casă cântar 12 mp; hală solarizare-șopron - 421 mp, platforma betonată -1300 mp; magazie depozit - 640 mp; drum de acces în indiviziune - 35 mp).

Tot în privința raporturilor juridice dintre cele două apelante, a mai trebuit reținut că prin contractul de retract litigios nr. 497/_ SC C. a cedat SC

I. SRL drepturile litigioase ce formează obiectul dosarului nr._ având ca obiect acțiune de validare a vânzării-cumpărării și prestație tabulară.
De asemenea, s-a încheiat și contractul de retract litigios nr. 498/_ între aceleași părți (fila 86 dosar nr._ ) prin care s-au cedat drepturile litigioase din dosarul_ al Tribunalului M. (fost nr. 994/2003 al Judecătoriei T. ). Ambele părți au păstrat în rejudecare poziția procesuală, SC C. SA invocând în apel și garanția pentru evicțiune pe care o datorează.
Urmare a admiterii apelurilor SC C. SA și SC A. I. SRL, în limita anterior evocată, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii civile conexate formulate de reclamanta SC Rohcomplex SRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, s-a înlăturat obligarea reclamantei SC C. SA de a plăti acestei pârâte suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța a admis în parte apelul declarat de apelanta B. C. a, susținut de succesorii acesteia și a obligat și pe SC A. I. SRL să plătească acesteia suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță, alături de și în solidar cu SC C. SA.
Contrar susținerilor apelantei, în condițiile art. 1169 Cod civil, aceasta a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, doar la nivelul sumei acordate de prima instanță, contravaloarea deplasărilor la termenele de judecată nefiind probată cu documente justificative, fiind depus la dosar un singur bon de benzină.
În schimb, în contextul raporturilor juridice anterior evocate, stabilite între SC C. SA și SC A. I. SRL, s-a justificat obligarea în solidar a acestora la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de 2000 lei, culpa lor procesuală fiind comparabilă și concurentă, în considerarea prevederilor art. 277 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, sentința a fost schimbată în parte conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC C. S., intervenienta SC A. I. SRL și pârâta SS
Reclamanta SC C. S.
a solicitat admiterea recursul, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta precum și a cererii de intervenție a SC A. I. SRL, admiterea acțiunii reclamantei din dosarul conexat, cu cheltuieli de judecata în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de apel a admis în parte apelul reclamantei și a respins însă capătul de cerere din dosarul conexat.
Terenul aferent sentinței civile nr. 614 din 30 iulie 2003 este de 2670 m. p, conform procesului verbal de conciliere nr. 165/07/02/203 încheiat între pârâta
C. a și reclamanta SC C. SA.
În mod expres în acest proces verbal de conciliere s-a arătat că suma de 1361 Euro reprezintă despăgubiri cuvenite în baza Legii nr.10/2001 pentru partea de imobil deținută de către reclamanta SC C. SA.
Suprafața deținută de reclamanta SC C. SA de 2670 m.p. se compune din suprafața de 1718 m.p. aferentă nr. top. 152/4/2 și din suprafața de 952
m.p. aferentă nr. top. 152/5/1.
Restul nr. topografic 152/4/2 este situat în afara suprafeței împrejmuite de către reclamantă, suprafață care nu a fost niciodată în folosința societății reclamante.
Pe întreaga suprafață de 2670 m.p. se află toate construcțiile reclamantei. Suprafața împrejmuită în prezent este de 3847 m.p., din care 2670 m.p.
erau folosiți și ocupați de către construcțiile reclamantei cu aleile betonate dintre ele, de la începuturi și până la momentul cumpărării de către SC ROHCOMPLEX a unei părți din teren de la B. C. a. Diferența de teren de (3847-2670=1177) 1177 m.p. se afla în folosința pârâtei B., pe care a înstrăinat-o societății SC ROHCOMPLEX SRL și unei alte societăți care nu interesează cauza.
Pe aceasta suprafață de teren se află un atelier de tâmplărie în suprafața de 263,22 m.p. proprietatea lui SC ROHCOMPLEX și barul în suprafața construită de 77,34 m.p. Această suprafață de 1177 m.p. a constituit obiect al deciziei nr. 12/2003, plus o diferență până la suprafața de 2055,68 m.p. (878,68 m.p).
Această diferență de 878,68 m.p. face parte din nr. top. 152/5/1, din același nr. topografic făcând parte și diferența de 952 m.p.
Pe suprafața aceasta de 878,68 m.p. se afla o parte din clădirile reclamantei și anume: un cântar pod bascul, una casa cântar, un drum de acces, una hala solarizare și o platforma betonată.
Această suprafață se suprapune cu o parte din suprafața de teren care a constituit obiect al procesului verbal de conciliere și al deciziei 18/2003, decizie prin care s-a acordat despăgubiri pârâtei B. pentru nr. top. 152/5/1 și 152/4/2.
Instanța de apel ca și instanța de fond, dar cu altă motivare, a reținut că suprafețele de teren din cele două decizii nu se suprapun, deși chiar la o primă lectură a conținutului celor două decizii se poate observa că nr. top 152/5/1 este cuprins în ambele decizii.
Așa cum a arătat mai sus, există sentința civila nr. 614 din 30 iulie 2003, sentința prin care recurenta a despăgubit-o pe pârâta B. cu suma de 1361 euro. Ori obiectul celuilalt dosar conexat care le-a fost respins, îl constituia tocmai intabularea suprafeței de teren pe numele reclamantei pentru care a achitat despăgubirile în baza sentinței civile, suprafața care era trecută în procesul verbal de conciliere, acesta constituind titlu executoriu și intrând în puterea lucrului judecat.
Recurenta arată că dorește o hotărâre judecătoreasca acum care să intabuleze dreptul lor de proprietate pentru acest teren. Nu poate accepta motivarea instanței de apel că li se cuvine doar un drept de creanța.
În schimb însă pârâta B. C. a vinde suprafața de 1785 m.p. înscrisă în
C.F. 2856 Tg. Lapuș, nr. top dezmembrat 152/5/1/2/1/2, parte din suprafața care constituise deja obiect al sentinței civile din 2003 și pe care se aflau parte din construcțiile reclamantei și anume: un cântar pod bascula, una casa cântar, un drum de acces, una hala solarizare și o platforma betonata.
Instanța de apel a arătat că alta era suprafața din procesul verbal de conciliere și alta era cuprinsă în decizia 18/2003. Îi interesează doar ce este îngrădit și a constituit obiectul sentinței civile nr. 614/2003, acest teren dorește să-l intabuleze, iar instanța nu a ținut seama de acest lucru.
Este evident că reclamanta atunci când a achitat pârâtei suma datorată din sentință a avut în vedere procesul verbal de conciliere, altfel nu înțelege de ce reclamanta ar fi trebuit să achite pârâtei B. niște sume de bani pentru un teren care nu se afla în folosința reclamantei, nu era în perimetrul acesteia, terenul se află în scris în C.F. pe Statul Român și nu se afla nici o construcție.
Sentința din 2003 a rămas irevocabila și pârâta a acceptat conținutul acelei sentințe.
Suprafața de teren de 454 m.p. teren identificat în C.F. nr. 2856 Tg Lăpuș nr. top 152/5/1/2/1/2 (în sentința este greșit trecut nr. top. 152/5/2/1/2 în loc de 152/5/1/2/1/2) pe care trebuie să o predea pârâtei SC ROHCOMPLEX SRL este suprafața pe care se află construcțiile recurentei care nu sunt construcții ușoare și pentru care s-a constatat dreptul de proprietate cu privire la construcții, fiind respinsă cererea pârâtei de a le ridica construcțiile aflate pe acest teren.
Societatea SC ROHCOMPLEX SRL cumpărător de rea credința a cumpărat terenul de sub construcțiile societăți SC C. SA aceasta știind acest fapt. A încheiat contractual de vânzare cumpărare nr. 1826 din_ la biroul notarului public Balogh Melania din B. M. când în orașul Târgu Lăpuș există două birouri notariale care prin notarii acestora cunoșteau atât situația terenului cât și a construcțiilor care sunt construite pe acel teren.
Instanța de fond dar nici instanța de apel nu a putut da o altă soluție raportat la faptul că reclamanta nu a cerut în primul ciclu procesual nici anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre B. C. a și pârâta SC ROHCOMPLEX SRL cu privire la această suprafață și nici un drept de folosință, existent în cadrul unui drept de superficie.
Această lipsă însă o vor suplini prin promovarea unei noi acțiuni la J. ecătoria Tg. Lăpuș.
Nici pârâta și nici P. nu s-au deplasat la fața locului pentru a se arată în concret limita de teren restituită prin decizia nr. 12/2002.
Anterior acestei date, după anul 1991 când apăruse Hotărârea de Guvern 834/1991, societatea reclamanta își delimitase terenul aflat în folosința acesteia împreună cu reprezentanții Primăriei Orașului Tg. Lăpuș, la aceea data neexistând obiecțiuni (a se vedea procesele verbale depuse în apel) în vederea obținerii atestatului dreptului de proprietate al societății reclamante, procedură care nu a mai fost finalizată.
1. cunoștea așadar configurația terenului și ce clădiri se aflau pe acesta, aparținând societății reclamante.
  În sprijinul susținerilor sale recurenta înțelege să citeze din sentința civila nr. 614/30 iulie 2003 (pag. 2 al. 3) "P. Orașului Tg. Lăpuș s-a opus admiterii acțiunii reclamantei B. C. a față de ea, întrucât imobilul vizat în litigiu este deținut de pârâta SC C. SA B. M. ".
  Pentru întocmirea schiței în vederea intabulării deciziei 12/2002, pârâta B.
a apelează la topograful Balint I., care îi întocmește în mod eronat schița vizată cu nr. 3109/_ amplasând în mod intenționat construcțiile societății reclamante, ca aflându-se pe un alt nr. top. 152/4/2, când în realitate construcțiile conform unui alt plan de amplasament și delimitare întocmit de dl. top. A. Teodor (depusă în apel) clădirile societății reclamante nu se regăsesc pe nr. top. 152/4/2, ci pe nr. top. 152/5/1.
Așadar B. C. a cunoștea exact ce i se restituise prin decizia nr. 12 și ce urma să primească de la SC C., fiind tranșată problema prin procesul verbal nr. 165 din_, ulterior emițându-se decizia nr.18/2003.
În acel proces verbal de conciliere în mod expres este arătată suprafața pentru care urma societatea reclamantă să plătească.
Pârâta B. C. a a avut o poziție duplicitara, în sensul că precizează că de fapt suprafața de teren pe care o pretinde în plus reclamanta de la intervenienta s-ar regăsi dincolo de gardul împrejmuitor, că de fapt aceea suprafață a fost avută de aceasta în vedere când a primit despăgubirile de la societate, când de fapt pe aceea suprafața de teren cu nr. top 152/4/2 nu se regăsește nici o construcție a reclamantei confuzia apărând așa cum a arătat mai sus, datorită poziționării greșite pe schița a clădirilor reclamantei de către topograful Balint I. .
Tribunalul a susținut că reclamanta a renunțat la judecarea dosarului la Tribunalul Maramureș în care se ataca decizia emisă la Legea nr. 10/2001 nr. 12/2001 a Primăriei Tg Lăpuș ori acest lucru s-a tranzacționat de către părți prin încheierea protocoalelor, prin acordarea de despăgubiri și semnarea proceselor verbale de vecinătate.
În esență obiect al recursului îl constituie reglementarea terenului pentru care s-au acordat despăgubirile.
În drept invocă prev. art. 304 pct. 7, 8, 9 C pr. civ.
Intervenienta SC A. I. SRL a solicitat
admiterea recursului formulat de societate întrucât a fost respinsă cererea de intervenție.
Chiar dacă a fost greșit intitulată cererea ca și cerere de intervenție în interes propriu în realitate este o cerere de intervenție și în interesul reclamantei SC C. SA.
Interesul așa cum a arătat constă în aceea că recurenta deja a cumpărat clădirile iar terenul de sub clădiri urmează sa îl clarifice după soluționarea în mod irevocabila a cauzei.
În condițiile în care s-a solicitat ridicarea construcțiilor de către SC ROHCOMPLEX evident că interesul subzistă.
În mod greșit instanța fondului a apreciat că pârâta B. C. a a fost de bună credință atunci când a vândut societății interveniente terenul pe care se aflau construcțiile proprietatea fostei SC C. SA.
În primul rând, instanța fondului, nu a ținut cont de ceea ce s-a restituit pârâtei B. C. a la Legea nr. 10/2001, prin dispoziția nr.12/2002.
Prin aceea decizie i se restituia acesteia o parte din construcțiile și terenul care nu se aflau în folosința societății SC C., respectiv i s-a restituit suprafața de teren de 2055,68 mp identificată prin nr. top. 152/5/1 din CF 1244 Tg. Lăpuș, iar pentru cealaltă parte urma sa își clarifice problema cu SC C. SA B. M. .
Prin decizia nr. 18/_ în baza procesului verbal nr. 165 din_, este de acord cu despăgubirea numitei B. C. a pentru suprafața de 2670 mp teren pe care sunt amplasate construcțiile societății și pentru fânarul demolat la valoarea de 47.663.000 lei, teren cuprins în CF 1244 și 2028 cu nr. top. 152/5/1 și 154/4/2.
Reclamanta tocmai pentru această suprafață de teren din CF 1244 cu nr. top. 152/5/1 dorește să-și reglementeze situația, pentru ca în urma obținerii hotărârii judecătorești (sentința Tribunalului M. ), pârâta B. C. a primește prețul (despăgubirile), fără însă ca societatea reclamantă să aibă la îndemână mijlocul juridic prin care să se intabuleze pe teren decât prin prezenta acțiune cu consecința notării și intabulării, dreptului de proprietate în cartea funciară asupra construcțiilor.
Și pârâta și intervenienta s-au apărat cu aceea că B. C. a nu putea să fie despăgubită pentru nr. top. 152/4/2, întrucât prin decizia nr. 12/2002, doar nr. top. 152/5/1 cu suprafața de 2055,68 mp fusese restituit în baza deciziei nr. 12/2002.
Trebuie de la bun început clarificat faptul că nici pârâta și nici P. nu s- au deplasat la fața locului pentru a se arata în concret limita de teren restituită prin decizia nr. 12/2002.
Anterior acestei date, după anul 1991 când apăruse Hotărârea de Guvern 834/1991, societatea reclamanta își delimitase terenul aflat în folosința acesteia împreună cu reprezentanții Primăriei Orașului Tg. Lăpuș, la aceea data neexistând obiecțiuni (a se vedea procesele verbale depuse în apel) în vederea obținerii atestatului dreptului de proprietate al societății reclamante, procedura care nu a mai fost finalizată.
1. cunoștea așadar configurația terenului și ce clădiri se aflau pe acesta, aparținând societății reclamante.

Pentru întocmirea schiței în vederea intabulării deciziei nr.12/2002, pârâta Beney C. a apelează la topograful Balint I., care îi întocmește în mod eronat schița vizata cu nr. 3109/_ amplasând în mod intenționat construcțiile societății reclamante, ca aflându-se pe un alt nr. top. 152/4/2, când în realitate construcțiile conform unui alt plan de amplasament și delimitare nr. 528 din_ întocmit de dl. top. A. Teodor (depusă în apel) clădirile societății reclamante nu se regăsesc pe nr. top. 152/4/2, ci pe nr. top. 152/5/1.

Atâta timp cât societatea reclamantă o despăgubise pe pârâta B. C. a cu suma arătata în decizia nr. 18/2003, era normal ca reclamanta să promoveze o acțiune (cea de fata) prin care să se constate că reclamanta a devenit proprietara terenului, cu consecința notării construcțiilor în CF.

Între timp B. C. a vinde societății interveniente SC "ROHCOMPLEX" SRL exact terenul cu nr. top. 152/5/1 cu clădirile aflate pe acest nr. top. care aparțineau în realitate reclamantei, deși pentru teren pentru același nr. top. pârâta primise despăgubirile de la reclamanta.

Societatea SC ROHCOMPLEX SRL cumpărător de rea credința a cumpărat terenul de sub construcțiile societăți SC C. SA știind acest fapt. A încheiat contractual de vânzare cumpărare nr. 1826 din_ la biroul notarului public Balogh Melania din B. M. când în orașul Targu Lăpuș există două birouri notariale care prin notarii acestora cunoșteau atât situația terenului cât și a construcțiilor care sunt construite pe acel teren.

Iată de ce apreciază că era admisibil apelul formulat, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei Tribunalului prin admiterea în totalitate a apelului lor.

Intimata B. C. a a avut o poziție duplicitară, în sensul că a precizat că de fapt suprafața de teren pe care o pretinde în plus reclamanta de la intervenienta s-ar regăsi dincolo de gardul împrejmuitor, că de fapt aceea suprafață a fost avută de aceasta în vedere când a primit despăgubirile de la societate, când de fapt pe aceea suprafață de teren cu nr. top 152/4/2 nu se regăsește nici o construcție a reclamantei confuzia apărând așa cum a arătat mai

sus, datorită poziționării greșite pe schiță a clădirilor reclamatei de către topograful Balint I.

Pârâta SS

a solicitat admiterea recursului, și pe cale de consecință modificarea în tot a deciziei criticate, în sensul admiterii acțiunii introductive formulate și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că înțelege să critice hotărârea recurată prin prisma următoarelor considerente

Apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu ar fi contestat explicit dreptul de proprietate asupra construcțiilor SC C. SA existente pe terenul proprietatea recurentei. Acțiunea în revendicare însăși este o contestare a dreptului de proprietate a celeilalte părți litigante.
Nu a susținut nici o clipă că aceste supraedificate le-ar aparține însă apreciază că la acest moment sunt nefolosite, nefolosibile din cauza gradului ridicat de degradare, motiv pentru care limitarea dreptului de proprietate prin simpla existență (depozitare) a lor pe terenul recurentei nu se justifică.
Apreciază de asemenea că instanța de judecată ar fi trebuit să procedeze din oficiu la verificarea dreptului de proprietate al S.C. C. SA asupra așa- ziselor supraedificate în litigiu, motivat de faptul că în lipsa unei atari verificări nu este posibilă soluționarea acțiunii introductive. Astfel dacă în ceea ce privește situația terenului SC ROHCOMPLEX SRL are calitatea de proprietar și potrivit prezumției conform căreia proprietarul terenului ar fi și proprietarul supraedificatelor apreciază că simpla notare a unui drept în cartea funciară nu ar fi trebuit să înlăture examinarea de către instanță a modului de dobândire al fiecărui activ în parte.
Mai mult decât atât, inclusiv sub aspectul timbrajului apreciază că s-ar fi impus evaluarea fiecărui bun în parte.
O altă critică adusă deciziei atacate este aceea că ea nu face referire la situația efectivă a suraedificatelor, în sensul că din punctul lor de vedere ele sunt într-o stare atât de avansată de deteriorare încât nu numai că sunt imposibil de folosit dar, mai mult, le îngrădesc exercitarea dreptului de proprietate în mod inutil, fără a putea aduce un potențial beneficiu altcuiva.

Intimații B. A., SA și B. L. au formulat întâmpinare

prin care au solicitat respingerea sau anularea recursurilor promovate de reclamanta SC C. S. și de intervenienta SC A. I. SRL, și respingerea recursului formulat de pârâta SS

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În prealabil, cu privire la toate recursurile, Curtea constată că este incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și

11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Cu privire la recursul declarat de intervenientă, Curtea constată că este incidentă excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, în ceea ce privește indicarea ca fiind o cerere de intervenție accesorie și nu ca o cerere de intervenție principală, având în vedere dispozițiile art. 294 și 316 Cod procedură civilă, întrucât o astfel de cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond.

În ce privește celelalte motive de recurs, Curtea constată că, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.

În speță o astfel de casare a avut loc prin decizia civilă nr. 1592/R/_, prin urmare instanța de fond în rejudecare era ținută de limitele rejudecării și de cele statuate asupra problemelor de drept și asupra probelor. Restul chestiunilor dezlegate de instanța de recurs prin aceeași decizie, care nu se subsumează dezlegărilor asupra problemelor de drept și asupra probelor, sunt la rândul lor intrate în puterea lucrului judecat, decizia fiind irevocabilă cu privire la acele aspecte.

De asemenea, și instanța de apel și instanța de recurs, în rejudecare, trebuie să aprecieze hotărârea atacată ținând seama de obligativitatea celor de mai sus.

Prin decizia civilă nr. 1592/R/_ s-a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a cererilor conexate din dosarele nr._, nr. 994/2003 și nr. 663/2004 ale Judecătoriei Târgu Lăpuș, la aceeași instanță.

S-a reținut ca dezlegare a problemelor de drept și în ce privește probațiunea, ca și asupra chestiunilor dezlegate de instanța de recurs prin aceeași decizie dar care nu se subsumează dezlegărilor asupra problemelor de drept și asupra probelor, și care sunt la rândul lor intrate în puterea lucrului judecat, că procesul verbal de conciliere nr. 165/_, negociat între SC C. SA și pârâta B. C. a, redactat în formă olografă, reprezintă practic o tranzacție prin care părțile au înțeles să stingă litigiul nr. 6878/2002 al Tribunalului M., fiind de presupus că despăgubirile bănești pe care SC C. SA s-a obligat să le achite pârâtei B. C. a, în sumă de 47.663.000 lei, reprezintă despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, cuvenite pârâtei pentru partea de teren aflată sub construcțiile SC C. SA, imposibil de restituit în natură.

Faptul că s-a convenit asupra plății acestor despăgubiri, despăgubiri din care pârâta B. C. a a încasat efectiv de la SC C. SA suma de 45 milioane lei vechi, reprezentând parte din echivalentul în lei al sumei de 1361 Euro, stabilită cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, prin sentința nr. 614/_, dosar nr. 6878/2002 al Tribunalului M. - conform declarației dată de pârâtă în acest sens -, constituie o dovadă, în spiritul Legii nr. 10/2001, în sensul că acest teren nu a putut fi restituit în natură datorită faptului că pe acest teren sunt amplasate construcții cu caracter definitiv, nedemontabile, precum și o dovadă în sprijinul ideii că aceste construcții amplasate pe terenul litigios nu sunt construcții ușoare demontabile, cu caracter provizoriu.

Prin decizia nr. 18/_, emisă de SC C. SA M., în temeiul dispozițiunilor art. 20 alin. 1 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, conform procesului verbal nr. 165/_, SC C. SA M. a fost de acord cu despăgubirea numitei B. C. a pentru suprafața de 2670 mp. teren pe care sunt amplasate construcțiile aparținând SC C. SA, precum și pentru fânarul demolat, la valoarea de 47.663.000 lei, teren cuprins în CF nr. 1244 și CF nr. 2028 nr. top 152/5/1 și 152/4/2 Târgu Lăpuș.

Din adeverința nr. 4323/0_ eliberată de Consiliul Local al orașului Târgu Lăpuș - Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului rezultă că, pe terenul situat în Târgu Lăpuș, str. L. Rebreanu nr. 19, din CF nr. 1244 nr. top 152/5/1, în suprafață de 2140 mp., sunt construite următoarele construcții: un cântar-pod basculă, în suprafață de 21 mp., una casă cântar în suprafață de 12 mp., o hală de solarizare în suprafață de 421 mp., o platformă betonată în suprafață de 1731 mp., precum și un drum de acces, iar pe terenul cu nr. top 152/4/2, în suprafață de 2586 mp. din CF nr. 2028 este construită o magazie de cereale, în suprafață de 640 mp.

Se mai reține că numărul topografic 152/5/1 din CF nr. 1244, respectiv, suprafața de 2055,68 mp din acest nr. topografic, a fost restituit pârâtei B. C. a în baza Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 12/2002 a Primarului orașului

Târgu Lăpuș, iar pentru terenul de 2670 mp. cu nr. top 152/5/1 din CF nr. 1244 și cu nr. top 152/4/2 din CF nr. 2028, pârâta B. C. a a fost despăgubită în baza Legii nr. 10/2001, conform deciziei nr. 18/2003, emisă de SC C. SA.

Situația juridică a acestor terenuri este departe de a fi fost lămurită, întrucât, deși s-ar părea că există o suprapunere a obiectului deciziei 18/2003 și a obiectului dispoziției nr. 12/2002, în realitate, această împrejurare nu a fost cu certitudine clarificată până la acest moment, neputându-se stabili cu exactitate care este în realitate terenul ce a fost restituit în natură în baza Legii nr. 10/2001 în favoarea pârâtei B. C. a și care este terenul imposibil de restituit în natură în baza acestei legi și pentru care pârâta a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 de la SC C. SA. Pentru clarificarea acestei situații s-ar fi impus efectuarea unei expertize de specialitate topografice, precum și coroborarea acesteia cu orice alte probe susceptibile de a conduce la corecta stabilire a naturii juridice a acestor terenuri. De asemenea, tot prin intermediul acestei expertize s-ar fi impus cu necesitate, stabilirea exactă a numerelor topografice pe care sunt amplasate construcțiile SC C. SA, respectiv, construcțiile menționate în adeverința eliberată de Primăria Târgu Lăpuș, aflată la fila 93 din dosar nr. 994/2003, vol. I.

Pe de altă parte, nu s-a lămurit natura juridică a așa-zisului proces verbal de conciliere, respectiv, nu s-a stabilit dacă aceasta reprezenta într-adevăr un proces verbal de conciliere, în sensul Legii nr. 10/2001 sau, reprezenta un antecontract de vânzare-cumpărare, așa cum susține SC C. SA.

Dacă într-adevăr pârâta B. C. a a primit despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul de sub construcțiile aparținând SC C. SA, atunci situația juridică a acestor terenuri este clară, favorabilă SC C. SA, împrejurare raportat la care este de discutat dacă se mai poate vorbi despre o promisiune de vânzare-cumpărare, așa cum invocă SC C. SA.

Având în vedere că B. C. a a primit prin Dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 doar terenul în suprafață de 2055,68 mp. cu nr. top 152/5/1 din CF nr. 1244, precum și construcțiile formate din una cameră actualmente bar, de 77,43 mp, plus o hală atelier tâmplărie, în suprafață construită de 263,22 mp., se pune firesc întrebarea dacă aceasta putea să înstrăineze și construcțiile constând din cântar-pod basculă, una casă cântar, una hală de solarizare și platformă betonată, precum și un drum de acces în suprafață de 35 mp., pentru că nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are în patrimoniu și că nimeni nu poate dobândi mai mult decât putea transmite înstrăinătorul.

Din acest punct de vedere, în privința unei părți din obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/_, este incidentă instituția vânzării lucrului altuia, cu toate consecințele juridice pe care le presupune aceasta.

Cu ocazia rejudecării, instanța de rejudecare de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize de specialitate, pentru a lămuri situația faptică și juridică a imobilelor terenuri și construcții aflate în litigiu, să dispună, în sarcina părților, depunerea la dosar a cărților funciare la zi, care să reflecte situația tabulară la momentul întabulării pârâtei B. C. a, precum și a intervenientei SC ROHCOMPLEX SRL, să administreze orice alte probe pentru stabilirea corectă a stării de fapt și pentru justa soluționare a cauzei sub toate aspectele învederate în paginile acelei decizii.

Toate cele de mai sus sunt statuate prin decizia civilă nr. 1592/R/_ .

În continuare urmează a se analiza punctual toate cele trei recursuri declarate în rejudecare în prezentul dosar cu nr._ .

În ce privește recursul reclamantei SC C. S. .,

aceasta a arătat că terenul aferent sentinței civile nr. 614 din 30 iulie 2003 este de 2670 m. p, conform

procesului verbal de conciliere nr. 165/07/02/203 încheiat între pârâta B. C. a și reclamanta SC C. SA.

Curtea reține că titlul reclamantei trebuie căutat anterior sentinței civile nr. 614/2003. Nu se contestă reclamantei calitatea de unitate deținătoare, de acea i s-a și adresat în acest fel intimata B. C. a, în prezent decedată. Pornind de la această calitate este cert că reclamanta deține imobilul.

Este sigur și că terenul a fost preluat de către stat și au fost edificate pe acesta construcții și că de o anume manieră acestea au ajuns în patrimoniul reclamantei.

Din aceste considerente rezultă și că intimata B. C. a nu a fost și nu este proprietară asupra suprafeței de 2.670 mp, compusă din suprafața de 2.586 mp aferentă nr top 152/4/2 și 84 mp aferentă nr top 152/5/1, pentru care i s-au acordat despăgubiri sentinței civile nr. 614 din 30 iulie 2003 și prin urmare putea înstrăina doar suprafața de teren primită prin dispoziția primarului și construcțiile de pe acesta, care sunt diferite de suprafața de 2.670 mp arătată mai sus.

Așa cum corect a reținut Tribunalul, SC C. SA a plătit despăgubiri lui

C. a pentru terenul în suprafață de 2670 mp, din care nr. topo 152/4/2 în suprafață de 2586 mp și 84 mp din nr. topo 152/5/1, pentru că doar această suprafață rămăsese nerestituită în natură din totalul cumulat al terenurilor din cele două cărți funciare.
În același sens s-a reținut prin decizia de casare că numărul topografic 152/5/1 din CF nr. 1244, respectiv, suprafața de 2055,68 din acest nr. topografic, a fost restituit pârâtei B. C. a în baza Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 12/2002 a Primarului orașului Târgu Lăpuș, iar pentru terenul de 2670 mp. cu nr. top 152/5/1 din CF nr. 1244 și cu nr. top 152/4/2 din CF nr. 2028, pârâta B. C. a a fost despăgubită în baza Legii nr. 10/2001, conform deciziei nr. 18/2003, emisă de SC C. SA.
Recurenta mai arată că în mod expres în acest proces verbal de conciliere s-a arătat că suma de 1361 Euro reprezintă despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 10/2001 pentru partea de imobil deținută de către reclamanta SC C. SA. Pe întreaga suprafață de 2670 m.p. se află toate construcțiile reclamantei. Suprafața împrejmuită în prezent este de 3847 m.p., din care 2670 m.p.
Această susțineri a recurentei sunt în acord cu cele reținute de instanțele de fond și în decizia de casare dar recurenta amestecă faptele necontestate cu cele contestate și încearcă să le dea un înțeles propriu care nu poate fi primit întrucât chestiunile contestate nu au suport.
Este adevărat că s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 2670 mp însă nu se cunoaște ce suprafață este împrejmuită, ceea ce nu ar avea mare relevanță, important fiind că suprafața din cărțile funciare nu a coincis cu suprafața topografică iar planurile de cf sunt concretuale, nu sunt la scară, ceea ce a dus la aproximări în ce privește restituirea în natură, acordarea de despăgubiri, identificarea numerelor topografice și vânzarea. Cu toate aceste chestiuni stabilite situația părților nu poate fi pe deplin clarificată pentru că nu au investit instanța de maniera și cu acțiunea potrivită cu acest final.
Se mai susține de recurentă că suprafața deținută de reclamanta SC C. SA de 2670 m.p. se compune din suprafața de 1718 m.p. aferentă nr. top. 152/4/2 și din suprafața de 952 m.p. aferentă nr. top. 152/5/1.
Acest motiv de recurs este inadmisibil pentru că se referă la starea de fapt reținută de instanțele de fond iar instanța de recurs nu poate reanaliza starea de fapt ci doar modul de aplicare a legii de către aceste instanțe. Cu privire la acest mod de aplicare a legii recurenta nu a indicat vreo greșeală a instanțelor în ce privește faptul că acestea au reținut că suprafața de 2.670 mp este compusă din
suprafața de 2.586 mp aferentă nr top 152/4/2 și 84 mp aferentă nr top 152/5/1.
Sunt inadmisibile pentru același motiv și susținerile că: restul nr. topografic 152/4/2 este situat în afara suprafeței împrejmuite de către reclamantă, suprafață care nu a fost niciodată în folosința societății reclamante; că această diferență de 878,68 m.p. face parte din nr. top. 152/5/1, din același nr. topografic făcând parte și diferența de 952 m.p.; că pe suprafața aceasta de 878,68 m.p. se afla o parte din clădirile reclamantei și anume: un cântar pod bascul, una casa cântar, un drum de acces, una hala solarizare și o platforma betonată.
Suprafața de teren de 1177 m.p. care se afla în folosința pârâtei B., pe care a înstrăinat-o societății SC ROHCOMPLEX SRL și probabil unei alte societăți face parte din suprafața de 2055,68 m.p. restituită pârâtei B., pentru că privitor la altă suprafață nu avea un alt titlu, dar de cei 2055 mp putea dispune după propria voință. Această suprafață de 2055 mp este însă diferită de cea de 2.670 mp care a făcut obiectul înțelegerii între reclamantă și pârâta B., și care se compune din suprafața de 2.586 mp aferentă nr top 152/4/2 și 84 mp aferentă nr top 152/5/1, pe când suprafața de 2055 mp se compune din restul suprafeței aferentă nr top 152/5/1, iar construcțiile reclamantei se află pe nr top 152/4/2.
Se mai susține că instanța de apel ca și instanța de fond, dar cu altă motivare, a reținut că suprafețele de teren din cele două decizii nu se suprapun, deși chiar la o primă lectură a conținutului celor două decizii se poate observa că nr. top 152/5/1 este cuprins în ambele decizii.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece chiar dacă nr. top 152/5/1 este cuprins în ambele decizii, reiese că cele două suprafețe sunt diferite și se arată că în decizia reclamantei se cuprinde suprafața de 84 mp din nr top 152/5/1 iar în dispoziția primarului se cuprinde suprafața de 2055,68 mp din același nr top 152/5/1, pentru că nr top 152/5/1 are o suprafață totală de 2140 mp (fila 9 și 20 din dosarul nr. 6878/2002). Faptul că cele două suprafețe sunt diferite și că au primit soluționare de la fiecare unitate deținătoare rezultă cu putere de lucru judecat și din sentința civilă nr. 614 din 30 iulie 2003.
Recurenta arată că sentința civilă nr. 614 din 30 iulie 2003, sentința prin care recurenta a despăgubit-o pe pârâta B. cu suma de 1361 euro constituie titlu executoriu pentru teren deoarece a achitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Curtea reține că recurenta deține calitatea de unitate deținătoare însă această procedură din legea specială nu atribuie drepturi unității deținătoare ci doar persoanelor îndreptățite.
Recurenta poate obține o hotărâre judecătorească prin care să se intabuleze dreptul lor de proprietate pentru acest teren, însă titlul pe care pot să îl invoce nu este sentința civila nr. 614 din 30 iulie 2003 din motivul arătat anterior. Li se cuvine un drept de proprietate iar nu unul de creanță în condițiile în care reușesc să urmeze procedura de atestare a dreptului de proprietate, pentru că însuși recurenta arată că a inițiat dar nu a finalizat procedura prevăzută de Hotărârea de Guvern 834/1991.
Trebuie reținut că, așa cum a reținut și instanța prin decizia de casare, procesul verbal de conciliere nr. 165/_, negociat între SC C. SA și pârâta B. C. a, redactat în formă olografă, reprezintă practic o tranzacție prin care părțile au înțeles să stingă litigiul nr. 6878/2002 al Tribunalului M.
, iar nu un antecontract de vânzare cumpărare, fiind de presupus că despăgubirile bănești pe care SC C. SA s-a obligat să le achite pârâtei B.
a, în sumă de 47.663.000 lei, reprezintă despăgubiri în baza Legii nr.

10/2001, cuvenite pârâtei pentru partea de teren aflată sub construcțiile SC C. SA, imposibil de restituit în natură.

Pârâta B. C. a putea vinde suprafața de 1785 m.p. înscrisă în C.F. 2856 Tg. Lapuș, nr. top dezmembrat 152/5/1/2/1/2, cu excepția suprafeței de

84 mp pe care o deține reclamanta, și doar aceasta din urmă face parte din suprafața care constituise obiect al sentinței civile 614/2003.

Pârâta B. C. a a primit prin dispoziția primarului suprafața de 2055 mp din nr top 152/5/1, dispoziție și intabulare care sunt valabile, nefiind atacate, prin urmare putea dispune de acest imobil, cu corectivul de mai jos, că această suprafață de teren nu a fost delimitată nici în dispoziția primarului și nici în procesul verbal de predare întocmit în urma acestei dispoziții a primarului.

În ce privește suprafața de teren identificat în C.F. nr. 2856 Tg Lăpuș nr. top 152/5/1/2/1/2, trebuie remarcat că acțiunea prin care se cerea ca reclamanta să o predea pârâtei SC Rohcomplex SRL a fost respinsă în apel, prin urmare nu există interes pentru recurenta SC C. de a critica soluția pentru o acțiune respinsă a SC Rohcomplex S.

Tocmai pentru că P. cunoștea configurația terenului și ce clădiri se aflau pe acesta, aparținând societății reclamante, a indicat că restituie în natură doar imobilul pe care nu îl deține SC C. iar pentru imobilul pe care îl deține SC C. a trimis acesteia notificarea spre soluționare. În acest sens este și sentința civila nr. 614/30 iulie 2003 și motivarea din aceasta că "P. Orașului Tg. Lăpuș s-a opus admiterii acțiunii reclamantei B. C. a față de ea, întrucât imobilul vizat în litigiu este deținut de pârâta SC C. SA B. M. ".

Recurenta mai susține că pentru întocmirea schiței în vederea intabulării deciziei 12/2002, pârâta B. C. a apelează la topograful Balint I., care îi întocmește în mod eronat schița vizată cu nr. 3109/_ amplasând în mod intenționat construcțiile societății reclamante, ca aflându-se pe un alt nr. top. 152/4/2, când în realitate construcțiile conform unui alt plan de amplasament și delimitare întocmit de dl. top. A. Teodor (depusă în apel) clădirile societății reclamante nu se regăsesc pe nr. top. 152/4/2, ci pe nr. top. 152/5/1.

Curtea reține că acest motiv de recurs, ca și cele arătate în continuarea aceluiași motiv de recurs referitor la poziționarea construcțiilor și la schița topografului Balint I., este nefondat deoarece, așa cum arată și Tribunalul, însăși SC C. SA, prin schița de dezmembrare depusă la fila 9 din dosarul nr. 6878/2002, a relevat magazia de cereale pe nr. topo 152/4/2 (întocmit I. V.), la nivelul anului 2000. Apoi, intabularea deciziei nr. 12/2002 s-a făcut în baza unei alte schițe de dezmembrare, nr. 2547/2003 (fila 5 dosar nr._ ). Starea de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi modificată în recurs iar în plus față de acestea aceleași concluzii se rețin și prin expertiza topografică efectuată în cauză.

Faptul că în baza adeverinței nr. 4323/2003 emisă de P. Tg. Lăpuș s-a evidențiat în cf 1244 sub B 21 și A+7 că pe nr top 152/5/1/2 există un cântar, pod basculă, casă-cântar și drum de acces în suprafață de 35 mp nu înseamnă că această situație nu mai poate fi analizată.

Trebuie constat că în cf 1244, după înscrierea de sub B 21 și A+7 urmează înscrierea de sub B 22 care are la bază Dispoziția Primarului nr. 12/2001 în baza căreia transcrie nr top 152/5/1/2 în cf 2846 în favoarea lui Beneyi C. a cu tot cu construcțiile notate potrivit celor de mai sus sub A+7, cu toate că nu erau cuprinse în Dispoziția Primarului nr. 12/2001, ba mai mult în acea dispoziție se arată că acele construcții sunt deținute de SC Cerealcom SA.

Mai mult adeverința nr. 4323/2003 emisă de P. Tg. Lăpuș era emisă la cererea SC Cerealcom SA (fila 93 dosar nr. 994/2003) și nu putem să ne

imaginăm care era interesul SC Cerealcom SA de a nota construcțiile spre a fi intabulate pe numele lui Beneyi C. a.

În realitate un astfel de interes nu există iar adeverința nr. 4323/2003 emisă de P. Tg. Lăpuș este eronată pentru că acele construcții din adeverință există nu pe nr top 152/5/1 ci pe nr top 152/4/2, eroare care provine din faptul că SC Cerealcom SA deține o parte din nr top 152/5/1, anume 84 mp care sunt alăturați nr top 152/4/2 deținuți tot de SC Cerealcom SA împreună cu care formează terenul pe care se află construcțiile deținute de SC Cerealcom SA, însă strict tehnic construcțiile se regăsesc pe nr top 152/4/2.

Ar fi și imposibil ca de exemplu o hală de 421 mp să se regăsească pe nr top 152/5/1/2/2 în suprafață de 12 mp rămas în cf 1244 după dezmembrarea și transcrierea în cf 2846 în favoarea lui Beneyi C. a, în condițiile în care a stabilit că transcrierea în cf 2846 a construcțiilor de sub A+7, cântar, pod basculă, casă-cântar și drum de acces în suprafață de 35 mp, în favoarea lui Beneyi C. a în baza Dispoziția Primarului nr. 12/2001 nu subzistă pentru că în această dispoziție se regăsesc doar una cameră de 77,43 mp și hală atelier tâmplărie de 263,22 mp. Mai trebuie remarcat că s-a solicitat de reclamantă rectificarea înscrierilor făcute în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/2003, ori trebuia să se solicite rectificarea înscrierilor anterioare, acelea fiind greșite.

Toate părțile recunosc că acel cântar, pod basculă, casă-cântar și drum de acces în suprafață de 35 mp sunt distincte de una cameră de 77,43 mp și hală atelier tâmplărie de 263,22 mp, iar cu privire la primele SC Cerealcom SA a justificat dobândirea privitor, ca și constructor de bună credință, iar Beneyi C. a a justificat titlul doar privitor la una cameră de 77,43 mp și hală atelier tâmplărie de 263,22 mp, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Acest lucru rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/2003 în care SC Rohcomplex SRL arată că știe că asupra cântar, pod basculă, casă-cântar și drum de acces în suprafață de 35 mp înscrise pe nr top 152/5/1/2/1/2 există un alt proprietar.

SC Rohcomplex SRL mai arată că pârâta B. C. a i-a vândut din terenul de 2055 mp restituit acesteia în temeiul Legii nr. 10/2001 (fila 179 dosar nr. 994/2003), ceea ce înseamnă că cele două terenuri de 2670 mp și cel de 2055 mp sunt distincte.

Decizia nr. 18/2003 prin acer s-au acordat despăgubiri de către SC C. SA nu a ținut seama de suprafața efectiv folosită ci de suprafața evidențiată în cf (fila 63 dosar_ ) pentru că oricum la data la care s-a întocmit procesul verbal de predare întocmit pentru dispoziția Primarului nu s-a făcut vorbire de terenuri ci doar de construcții, care se regăsesc în împrejmuirea care cuprinde și construcțiile SC C. SA (fila 92 dosar_ ).

Suprafața cumulată din cf a nr top 152/5/1 și 152/4/2 este de 4726 mp iar suprafața de 2670 mp pentru care s-au acordat despăgubiri de SC C. a rezultat din simpla scădere a suprafeței de 2055 mp din dispoziția Primarului, fără să se măsoare efectiv pe teren aceste suprafețe (fila 177 dosar_ ).

Relativ la recursul intervenientei SC A. I. SRL

aceasta a motivat că și dacă a fost greșit intitulată cererea ca și cerere de intervenție în interes propriu în realitate este o cerere de intervenție și în interesul reclamantei SC C. SA.

Relativ la acest motiv de recurs Curtea a reținut că este inadmisibil pentru că această calificare a cererii a fost formulată prima dată în recurs.

Celelalte motive de recurs sunt comune cu cele invocate de SC C. SA, fără să difere fundamental, prin urmare argumentele prin care s-a răspuns recursului acestei recurente sunt valabile și pentru recursul intervenientei SC A.

I. S.

Referitor la recursul pârâtei S.C. Rohcomplex S.

aceasta a arătat că înțelege să critice hotărârea recurată prin prisma următoarelor considerente

Apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu ar fi contestat explicit dreptul de proprietate asupra construcțiilor SC C. SA existente pe terenul proprietatea recurentei. Acțiunea în revendicare însăși este o contestare a dreptului de proprietate a celeilalte părți litigante.

Nu a susținut nici o clipă că aceste supraedificate le-ar aparține însă apreciază că la acest moment sunt nefolosite, nefolosibile din cauza gradului ridicat de degradare, motiv pentru care limitarea dreptului de proprietate prin simpla existență (depozitare) a lor pe terenul recurentei nu se justifică.

Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece s-a reținut mai sus că reclamanta SC C. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin construire în temeiul unei autorizații de construire valabile la acea vreme, 1984, moment la care corect s-a reținut că era de bună credință.

În continuare trebuie constatat că recurenta S.C. Rohcomplex S. se contrazice pentru că deși contestă în recurs dreptul de proprietate al SC C. SA arată că dorește ca aceasta din urmă să își ridice construcțiile.

Mai mult, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/2003 se arată că SC Rohcomplex SRL știe că asupra cântar, pod basculă, casă-cântar și drum de acces în suprafață de 35 mp înscrise pe nr top 152/5/1/2/1/2 există un alt proprietar.

Recurenta mai arată că instanța de judecată ar fi trebuit să procedeze din oficiu la verificarea dreptului de proprietate al S.C. C. SA asupra așa-ziselor supraedificate în litigiu, motivat de faptul că în lipsa unei atari verificări nu este posibilă soluționarea acțiunii introductive. Astfel dacă în ceea ce privește situația terenului SC ROHCOMPLEX SRL are calitatea de proprietar și potrivit prezumției conform căreia proprietarul terenului ar fi și proprietarul supraedificatelor apreciază că simpla notare a unui drept în cartea funciară nu ar fi trebuit să înlăture examinarea de către instanță a modului de dobândire al fiecărui activ în parte.

Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece dreptul de proprietate al SC C. SA a fost verificat și s-a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin construire în temeiul unei autorizații de construire valabile la acea vreme, 1984, moment la care s-a reținut că era de bună credință, iar urmare acestui fapt nu poate fi admisă acțiunea în revendicare a terenului de sub aceste construcții nu poate fi admisă.

Pe lângă aceasta trebuie avut în vedere și faptul că la predarea terenului din dispoziția primarului nu s-a procedat la o identificare a acestuia, că suprafața din cărțile funciare nu a coincis cu suprafața topografică iar planurile de cf sunt concretuale, nu sunt la scară, ceea ce a dus la aproximări în ce privește restituirea în natură, acordarea de despăgubiri, identificarea numerelor topografice și vânzarea

În ce privește situația terenului de sub construcțiile SC C. SA s-a reținut corect de instanța de apel că și dacă SC C. SA nu a putut dovedi că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, pentru că nu a urmat până la capăt procedura de atestare a dreptului de proprietate, nu se poate reține că pârâta B. C. a ar fi dobândit vreun drept asupra terenului de sub acele construcții pentru a putea să îl transmită S.C. Rohcomplex S., ci ceea ce a rezultat a fost că pârâta B. C. a a primit despăgubiri de la SC C. SA în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul de sub respectivele construcții.

Aspectul timbrajului este o chestiune de procedură și nu influențează aprecierile asupra fondului dreptului.

Chiar dacă acele construcții ale SC C. SA ar fi într-o stare avansată de deteriorare aceasta nu schimbă situația expusă anterior.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. S., recursul declarat de intervenienta SC A. I. SRL, precum și recursul declarat de pârâta SS împotriva deciziei civile nr. 74/A/ din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenții reclamanta SC C. S., intervenienta SC A. I. SRL, precum și pârâta SS, aflați în culpă procesuală față de respingerea recursurilor, să plătească intimaților B. A., SA și B. L. suma de 213,69 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli pentru transport, potrivit chitanței de la fila 50.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. S., recursul declarat de intervenienta SC A. I. SRL, precum și recursul declarat de pârâta SS împotriva deciziei civile nr. 74/A din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților B. A., SA și B. L. suma de 213,69 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
I. -D. C.	A. -A.	P.	C.	-M. CONȚ

Red. I.D.C./Dact. V.R.

2 ex./_

J. . fond: B. C. - J. ecătoria Tg. Lăpuș

J. . apel: Brîndușa Giuroiu/A. Stamate-Tămășan - Tribunalul Maramureș

A. A. M.

← Decizia civilă nr. 1273/2013. Revendicare imobiliară		Decizia civilă nr. 491/2013. Revendicare imobiliară →

Decizia civilă nr. 4278/2013. Revendicare imobiliară

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4278/2013. Revendicare imobiliară