Decizia civilă nr. 462/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.462/R/2013
Ședința publică din 24 Aprilie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | A. | -F. | D. |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenții reclamanți M. M.
, M. L.
în contra Sentinței civile nr.4449/05 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimata pârâtă M.
I.
, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant
M. L. personal și asistat de domnul avocat Remus Vlasiu și reprezentanta intimatei pârâte, doamna avocat Codruța M. O., lipsă fiind recurenta reclamantă
M. M. și intimata pârâtă M. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că recursul promovat de recurenții reclamanți a fost comunicat cu intimata pârâtă, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 10 dosar, recursul fiind legal timbrat cu 28 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, conform chitanței seria PMT nr.518884/23 Aprilie 2013 (f.15).
La data de 18 Aprilie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatei pârâte, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare la care s-a atașat și împuternicirea avocațială (f.11-14).
T. ul prezintă spre vedere recurentului reclamant fila de comunicare a hotărârii atacate, atașată la fila 170 dosar fond, iar la solicitarea instanței arată că nu el a semnat pe dovada de comunicare, deși agentul procedural a menționat
"acesta a primit, semnând în fața noastră";, prezentând în același timp spre vedere și CI seria KX nr.5., care este aceeași serie ca și cea înscrisă pe dovada de comunicare de la fila 170 dosar fond.
Reprezentantul recurenților reclamanți, domnul avocat Remus Vlasiu arată că potrivit ștampilei de pe fila de comunicare, reiese că în data de 07 Ianuarie 2013 a ajuns hotărârea la Băișoara și tot în ziua de 07 Ianuarie 2014 a ajuns la destinatar, apreciind că credibilitate are ștampila poștei, termenul calculându-se de la momentul la care avem ștampila poștei - 07 Ianuarie 2013 - o zi de luni.
Reprezentanta intimatei pârâte, doamna avocat Codruța M. O. arată că data ștampilei - 07 Ianuarie 2013 este data la care a plecat de la Oficiul poștal spre judecătorie, clienta ei primind-o în data de 04 Ianuarie 2013
T. ul din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului, dând cuvântul reprezentanților părților asupra excepției invocate.
Reprezentantul recurenților reclamanți, domnul avocat Remus Vlasiu pune concluzii de respingere a excepției tardivității, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte, doamna avocat Codruța M. O. solicită admiterea excepției tardivității, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția tardivității invocată din oficiu.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4449 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda
s-a respins cererea principala formulata si ulterior precizata de reclamantii vad. M. M. nasc CIREBEA si M. L. in contradictoriu cu parata M. I., pentru revendicare și au fost obligați reclamantii sa plateasca in favoarea paratei suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate nr. 6169 din 9 octombrie 2007 pe seama reclamantului initial, in prezent decedat, M. V., ca succesor al defunctului M.
S. ,s-a procedat la stabilire drept de proprietate pentru suprafata de 6400 mp, teren forestier cuprins in amenajamentul silvic, in tarla 53, parcela 45, UP III ,UA 37%, avand ca vecinatati, la N fanete, la E M. I., ( parata din cauza), la S drum si la V fanete- f. 5 dosar.
La randul sau parata M. I. este proprietara terenului evidentiat in titlul de proprietate nr. 202 din 21 aprilie 2004, ca succesoare a defunctului MAXIM AXENTE, teren de 5600 mp, teren forestier in amenajament silvic, in tarla 53, parcela 40, UP III, UA 37%, cu vecinatati la N Ocolul Silvic, La E Fanat si Cirebea T, La S drum si Valea Mamaligii, la V Ocolul Silvic ( f. 26 dosar). Punerea in posesie a paratei cu privire la acest teren s-a realizat conform procesului verbal de punere in posesie nr. 239 din 14 noiembrie 2003( f. 27 dosar),cu alte cuvinte punerea in posesie a paratei s-a efectuat anterior eliberarii actului de proprietate pe seama numitului M. V. si deci anterior punerii efective in posesie a acestuia din urma, aspect ce rezulta implicit si din mentiunile de vecinatati ale imobilelor din litigiu, astfel cum sunt acestea cuprinse in titlurile de proprietate mai sus amintite.
In cauza s-a administrat ansamblu probator astfel cum a fost solicitat de ambele parti litigante
Martorul Vasiu Ilie audiat la f. 32 dosar a aratat ca imobilele partilor se invecineaza, " au hat comun";, ca inainte de restituirea proprietatii, inca de acum
40 de ani, intre aceste terenuri exista un gard despartitor care pe portiunea dinspre vale nu mai exista in prezent datorita imprejurarii ca era un gard vechi gard ce s-a deteriorat in timp si ca la un moment dat terenul a fost folosit de Ocolul Silvic( aspect ce se coroboreaza cu vecinatatile inscrise pe titlul de proprietate al paratei); in plus acest martor a mai afirmat si ca fiul reclamantului initial, numitul M. L. ,i-a spus ca terenul destinat impaduririi a fost solicitat si restituit doar paratei fara a se plange de alte imprejurari; " din auzite"; martorul a mai afirmat ca intre parti exista discutii imputandu-se paratei ca a interzis accesul pe un dum folosit de dinainte catre casa reclamantului.
Prin declaratia data la f. 33 dosar, martorul Cabulea V., a afirmat ca in calitatea sa de padurar in localitatea unde sunt situate terenurile din litigiu cunoaste faptul ca parata a detinut un drum de acces pe care era un izvor situata intr-o vale la o baza de deal si ca acest drum si sursa de apa aferenta a fost folosita de parata si familia ei.
Martorul Albu Axente( f. 50 dosar) a afirmat ca stie despre terenurile din litigiu de vreo 60 de ani si ca initial au apartinut la doi frati, Axente si S., terenul lui S. apartinand in prezent reclamantului si ca pentru a se accede la acest teren a existat un drum de acces peste terenul lui Axente, in prezent terenul paratei, drum de acces ce nu reprezenta un drum comunal, nu era pentru uz de interes comunal ci doar pentru uzul, folosinta terenului lui S., azi terenul reclamantului. Pentru ca in legatura cu aceasta cale de acces a existat o
neintelegere in urma cu 25-30 de ani, aceasta a fost solutionata prin aceea ca pentru a se permite folosirea respectivei cai de acces in continuare proprietarul de atunci al imobilului de astazi al reclamantului a oferit la schimb un teren in acceasi intindere proprietarului de atunci al imobilului de astazi al paratei . Aceasta din urma renuntand la terenul primit atunci la schimb a inteles sa impiedice folosirea caii de acces catre imobilul reclamantului luand-o in stapanire astfel ca in prezent reclamantul desi detine o alta cale de acces catre imobilul sau aceasta este mai greu practicabila, doar cu piciorul, nu si cu utilaje cum putea accede pe drumul de acces existent peste terenul paratei care si fusese amenajat " cu buldozerul"; in acest scop.
Martorul Tolea Nicodim ( declaratie la f. 51 dosar), a sustinut ca a fost prezent la masuratorile efectuate la imobilele partilor litigante in urma cu 3-4 ani si ca drumul de acces catre imobilul reclamantului s-a constatat a face parte din imobilul proprietatea paratei, aceasta avand ca si drum de acces spre imobilul sau o carare prin padure, distincta de drumul de acces la reclamantului, drum de acces mentionat initial; si despre reclamant s-a afirmat ca se poate folosi spre imobilul sau de o carare prin padure doar ca aceasta nu poate fi parcursa decat pe jos nu si cu autovehicule.
Audiat la f. 153 dosar, martorul Orzeiu I. a sustinut ca detine la randul sau teren in zona imobilelor din litigiu si ca inainte de Revolutia din 1989 intre reclamant si sotul paratei a existat o intelegere conform careia reclamantului i s-a dat voie sa utilizeze peste terenul paratei de astazi un drum de acces ce incepea din vale catre imobilul sau, al reclamantului, inspre paraul Mamaligii; in urma cu doi - trei ani, martorul a afirmat ca acest drum de acces a fost blocat de catre parata care a cultivat cartofi, situatie care subzista si astazi, reclamantul fiind nevoit sa apeleze la o cale de acces detinut anterior intelegerii cu sotul paratei, o cale de acces anevoioasa, stancosa ce nu poate fi parcursa decat cu piciorul
Acest martor a mai afirmat si ca sursa de apa cunoscuta sub denumirea de " Fantana lui Zeghedi"; se afla situata in portiunea de proprietate a reclamantuluin insa sub acest aspect declaratia se contrazice cu declaratiile de martori de la f. 33 si
f. 155 dosar.
Martora Tarta E. audiat la f. 155 dosar a sustinut ca s-a nascut in localitatea unde sunt situate imobilele din litigiu, in localitatea M. B., locuind si apoi detinand cu titlu de casa de vacanta casa parinteasca situata in apropierea acestor imobile, la locul "Fata Voicii";.S-a aratat ca sotul paratei M. Axente a cumparat de la M. Nicodim teren ( depunandu-se in acest sesn si inscrisul intitulat " angajament"; datat 22 martie 1965, f. 152 dosar),teren pe care se afla situata si " Fantana lui Zeghedi"; ( aceasta fiind de fapt porecla sotului paratei), de la aceasta sursa de apa parata si familia ei realizandu-si drum de acces la imobilul casa pe care il detine aici.
S-a sustinut apoi ca reclamantul, la randul sau, folosea un drum de acces inspre proprietatea sa prin spatele caselor de la drumul satesc, intre el si sotul paratei intervenind un schimb permitandu-i-se reclamantului a folosi o cale de acces de la drumul satesc, a carei folosinta in prezent nu mai este permisa de catre parata aceasta restituind ca atare reclaamntului terenul acordat la schimb de catre acesta .
Din concluziile expertizei in specialitatea topografie, expertiza efectuata in cauza de catre expert Balea Aurel rezulta ca accesul la proprietatile partilor litigante se realizeaza pe doua drumuri, ambele trecand peste terenul paratei, aceasta impiedicand accesul reclamantului prin blocarea drumurilor cu gard si cultivare de cartofi ( f. 102, 122 dosar, raspuns obiectiuni, f. 129 ) ; acest aspect se coroboreaza cu ansamblul probator administrat in cauza, majoritatea martorilor audiati in cauza sustinand ca drumul de acces catre imobilul reclamantului este situat in terenul proprietatea paratei, tocmai de aceea, in mod logic, presupunand un schimb de terenuri la un moment dat pentru a se putea uzita calea de acces de catre reclamant .
Astfel fiind instanta de fond a reținut ca suprafata de teren revendicat in cadrul acestui proces o reprezinta tocmai calea de acces catre imobilul
reclamantului, cale de acces care reprezinta o parte componenta a imobilului pentru care parata detine titlu de propritate valabil si pentru care chiar daca anterior ar fi intervenit un schimb imobiliar acesta nu a fost incheiat insa in forma juridica generatoare de efecte juridice, nefiind prezentat vreun inscris valabil in acest sens.In acest context se retine ca până în momentul perfectării contractului în formă autentică, nu se deține vreun drept real cu privire la imobil, ci doar un drept personal (de creanță), în virtutea căruia se poate pretinde de copermutant încheierea contractului în forma cerută ad validitatem. Este de subliniat că drepturile reale sunt limitate ca număr la cele expres reglementate de lege, părțile neputând crea prin convenția lor alte drepturi reale, ci numai drepturi de creanță, respectiv acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora subiectul activ, denumit creditor poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Asadar in situatia data nu sunt intrunite cerintele de admisibilitate a actiunii in revendicare partea reclamanta neproband ca este proprietar neposesor al imobilului din cauza in timp ce parata este un posesor neproprietar al aceluiasi imobil ci din contra, ansamblul probator de la dosar conducând la ideea ca parata detine, foloseste si poseda imobilul din litigiu, imobil ce formeaza obiectul dreptului sau de proprietate
Pentru considerentele expuse, in baza art. 480 cod civil ( art. 563 NCC), actiunea in revendicare astfel promovata a fost apreciată ca fiind neintemeiata, fiind respinsa ca atare.
In temeiul art. 274 Cod pr. Civila, fiind in culpa procesuala reclamantii au fost obligați sa plateasca paratei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma de 500 lei, reprezentand onorariu avocatial, onorariu justificat cu chitanta la dosar.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs reclamanții (f.3)
solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost promovată și precizată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului
reclamanții arată că soluția instanței de fond este netemeinică, a fost dată cu încălcarea legii și contrară probatoriului administrat deoarece terenul litigios nu face parte din terenul pentru care pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000.
În drept
au fost invocate prev. art. 304 pct.7, 9 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de_, T. ul, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 4449 /2012 (f.169-170 dosar fond), recurenților le-a fost comunicată această sentință la data de_, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de_ (f.3).
Conform art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, termen ce nu a fost respectat de recurent.
Hotărârea pronunțată de către prima instanță putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, fapt care nu s-a petrecut. În această situație, intervine sancțiunea juridică a decăderii conform dispozițiilor art. 153 alin. 3 C.pr.civ. Comunicarea hotărârii primei instanțe s-a făcut conform reglementărilor Codului de procedură civilă și ca atare, data comunicării a reprezentat punctul de plecare la calculul termenului de atac.
De remarcat că dovezile de comunicare a hotărârii cuprind mai multe ștampile ale oficiilor poștale implicate în trimiterea acestor acte, respectiv cea mai veche datată_ reprezintă ștampila Oficiului de plecare Turda, și totodată cea de primire la oficiul poștal de destinație din localitatea Băișoara, cea care poartă data de_ este ștampila cu data înapoierii de la Oficiul poștal Băișoara și cea cu data de_ este ștampila cu data sosirii la Oficiul poștal Turda, conform mențiunilor standard aplicate pe dovada de comunicare.
Așadar, data de_ menționată de agentul procedural ca dată de primire a hotărârii care face dovada până la înscrierea în fals se încadrează în intervalul
arătat și după data primirii comunicării de către Oficiul poștal Băișoara și anterior trimiterii actului la Turda.
La aceasta se adaugă și faptul că datele de identificare ale recurentului, respectiv seria și numărul cărții de identitate sunt cele inserate de agentul procedural în cuprinsul dovezii de comunicare.
Față de aceste considerente, T. ul va admite excepția tardivității introducerii recursului și va respinge ca tardiv recursul.
În baza art. 274 C.pr.civ. vor fi obligați recurenții să plătească intimatei M.
I. 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 144/_ eliberată de avoat Codruța M. O. (f.16).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții M. M. și M. L., împotriva Sentinței civile nr.4449/05 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei M. I. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Aprilie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./25 Aprilie 2013/1023OT/GP 09 Mai 2013
Judecător fond: C. C. - Judecătoria Turda.
| ← Decizia civilă nr. 398/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 442/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
