Decizia civilă nr. 4333/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4333/R/2013
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: V. M. - președintele Curții de Apel C.
Judecători: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 199 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul M.
I. F. și pârâtul C. LOCAL C. -N., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și formulat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea lasă cauza la o nouă strigare pentru a da posibilitate părților de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, având în vedere faptul că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1173 din 20 ianuarie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul
M. I. F., în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și C. Local al municipiului C. -N. .
În consecință:
S-a dispus sistarea stării de coproprietate existentă asupra imobilului situat în loc. C. -N., Calea Turzii nr. 20, jud. C., înscris in CF nr. 1. C., cu A+1, nr. topo 1388/1, compus din teren în suprafață de 237 mp și construcție compusă din Corp 1 - casă de piatră acoperită cu țiglă cu 4 camere, 2 bucătării și dependințe, prin atribuirea acestuia în natura reclamantului corelativ cu plata unei sulte în favoarea pârâtului pentru cota sa de ½ parte din imobil, în cuantum de 1. ,5 lei,
valoare stabilită conform raportului de expertiză privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, raport întocmit de expert Martin D. .
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului ce i-a fost atribuit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
În fapt, asupra imobilului înscris in CF nr. 1. a localității C. N., cu A+1, nr. topo. 1388/1, reprezentând imobil compus din teren în suprafață de 237 mp, și construcție compusă din Corp I- casa din piatră acoperită cu țiglă cu 4 camere, 2 bucătării și dependințe cu titlu de drept de cumpărare situat pe str. Calea Turzii nr. 20, jud. C., sunt coproprietari reclamantul si pârâtul de rândul 1, fiecare cu o cotă de ½.
Reclamantul a dobândit dreptul său de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul anterior identificat prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 124/_ de Biroul Notarial "Bolduț"; notar P. O. Bolduț, prin cumpărarea acestei cote de la numita Kallay D., dobândit cu titlu de restituire.
Cealaltă cotă parte de ½ este proprietatea S. ui Român în Administrația C. ui Local al Municipiului C. -N. .
Prin Raportul de expertiza tehnica extrajudiciară, întocmit de expert tehnic judiciar Martin D. (f. 10-21 dos.), s-a concluzionat că valoarea totală a terenului la data de_ este în cuantum de 1. RON, a construcției de 31908 RON, iar valoarea totală a imobilului la data de_ este de 2. RON, arătând în mod clar criteriile avute în vedere pentru stabilirea acestei valori.
În drept, potrivit art. 728 C. civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. În cazul în care această operațiune juridică nu poate fi realizată pe cale amiabilă, în cuprinsul Codului de Procedură Civilă, a fost reglementată procedura împărțelii judiciare, art. 6735 alin. 1 prevăzând în mod expres că instanța trebuie să stabilească, cu prioritate, bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota- parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Raportat la acest aspect, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în împărțirea dreptului de proprietate comună pe care părțile îl dețin asupra imobilului situat C. -N., Calea Turzii nr.20, jud. C., dovada calității de coproprietar și a cotei-părți ce se cuvine fiecăruia fiind făcute în condițiile precizate anterior.
Prin încheierea civilă nr. 5141/CC/_ Judecătoriei C. -N. a admis, în același dosar, cererea formulată de reclamant pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 117/3/_, sus-arătată, astfel:
Lămurește dispozitivul sentinței civile nr. 1173/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în sensul că a dispus sistarea stării de coproprietate existentă asupra imobilului situat în loc. C. -N., Calea Turzii nr. 20, jud. C., înscris in CF nr. 1. C., cu A+1, nr. topo 1388/1, compus din teren în suprafață de 237 mp și construcție compusă din Corp 1 - casă de piatră acoperită cu țiglă cu 4 camere, 2 bucătării și dependințe, prin atribuirea acestuia în natura reclamantului corelativ cu plata unei sulte în favoarea pârâtului de rândul 1
S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru cota sa de ½ parte din imobil, în cuantum de 1. ,5 lei, valoare stabilită conform raportului de expertiză privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, raport întocmit de expert Martin
D. .
Prin decizia civilă nr. 199 din 18 aprilie 2013 a T. ului C. , a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței. Totodată, a fost admis apelul declarat de
pârâtul C. Local al municipiului C. -N. împotriva încheierii civile nr. 5141/CC/2012 a Judecătoriei C. -N., aceasta fiind schimbată în sensul că sulta în sumă de 106.306,5 lei este datorată de reclamantul M. I. F. pârâtului S. Român, prin C. Local al municipiului C. -N. .
În motivarea deciziei s-au arătat, cu precădere, următoarele:
În încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței, judecătoria a stabilit că beneficiarul sultei este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Concluzia judecătoriei este greșită, in opinia instanței de apel, căci terenul in litigiu este înscris in proprietatea S. ui român și administrarea C. ui Local al municipiului C. -N., or potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităților si care sunt in administrarea primăriilor […] trec în proprietatea Municipiului.
De asemenea, in privința construcțiilor aflate in administrarea consiliilor locale, viziunea legiuitorului, așa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. 4 din Legii 10/2001, este aceea că ele constituie proprietatea unității administrativ teritoriale, căci altfel nu ar fi fost socotite unități deținătoare chemate să restituie aceste bunuri persoanelor îndreptățite la restituire.
Potrivit art. 5 lit. b din Legea 215/2001 modificata, C. Local al Municipiului C. -N., in exercitarea atribuțiilor ce ii revin hotărăște vânzarea, concesionarea, închirierea bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al unității administrativ teritorială.
Prin coroborarea dispozițiilor legale reținute mai sus, concluzionăm că S. Român prin C. Local al municipiului C. -N. este coproprietar al imobilului supus partajului și prin urmare beneficiarul sultei.
Față de această concluzie, se apreciază că încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale reținute mai sus.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-au reținut următoarele:
Câtă vreme pârâtul nu este beneficiar al sultei, criticile formulate de pârâtul
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la raportul de expertiză și la modalitatea de stabilire a sultei sunt lipsite de interes, căci pârâtul nu ar avea nici un folos practic de pe urma modificării sultei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul: respingerii apelului declarat de C. Local al municipiului C. -N. împotriva încheierii civile nr. 5141/CC/2012 a Judecătoriei C. -N. ; admiterii apelului declarat împotriva sentinței de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece:
Dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, la care instanța de apel a făcut referire, nu fac referire la consiliile locale, ci la entitatea administrativ- teritorială, adică județul, orașul sau comuna. Prin urmare, C. Local al municipiului C. -N. nu putea fi titular al sultei în litigiu.
Recurenta a depus diligențe în vederea soluționării legale și temeinice a prezentei cauze, avansând inclusiv sumele necesare efectuării expertizei în cauză. Probele administrate evidențiază că imobilul în litigiu se află în inventarul S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nefiind administrat de autoritatea locală, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Intimatul C. Local al municipiului C. -N. a formulat întâmpinare (f. 8, 9), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din mențiunile existente sub B + 1, 2, în cartea funciară nr. 274 973 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. C. -N. ), asupra imobilului construcție și teren aferent nr. top 1388/1 este înscris ca proprietar al cotei de ½ "S. Român, în administrarea C. ui P. ular al municipiului C. -N. "; (f. 8 dosar Judecătorie).
Dreptul de administrare cu privire la cota de ½ din imobil fiind înscris în favoarea C. ui P. ular al municipiului C. -N., în cauză trebuie reținută incidența, cu privire la teren, a dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor trec în proprietatea comunelor,
orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
Rezultă, așadar, că în ce privește terenul în litigiu este pe deplină legală concluzia instanței de apel potrivit căreia el se afla, la data pornirii procesului de față, în proprietatea municipiului C. -N. .
Mai are a observa Curtea că partea de ½ din imobilul teren și construcție al cărei proprietar este reclamantul a fost dobândită în anul 2009, prin cumpărare, de la numita Kallay D., aceasta dobândind la rândul ei cota de ½ din imobilul în temeiul Legii nr. 10/2001.
Restituirea acestei cote de imobil către Kallay D. s-a făcut prin dispoziție a Primarului municipiului C. -N., dată în aplicarea acestei legi, ceea ce confirmă concluzia instanței de apel potrivit căreia o asemenea dispoziție putea fi socotită legală numai în măsura în care imobilul s-ar fi aflat în patrimoniul municipiului C.
-N. .
Dacă imobilul nu s-ar fi aflat în patrimoniul municipiului C. -N., ci al S. ui Român, emiterea dispoziției nu s-ar fi putut face decât de către acesta din urmă.
Este de principiu, de altfel, că dreptul de administrare deținut sub fostul regim de consiliile populare a fost, ca regulă, convertit, după anul 1989 în drept de proprietate al unităților administrativ-teritoriale.
În aceste circumstanțe, recurentul nu putea fi considerat îndreptățit la primirea sultei, neavând calitatea de titular al cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului.
În ce privește dispoziția instanței de apel privitoare la plata sultei către C. Local al municipiului C. -N., iar nu către Municipiul C. -N., trebuie avut în vedere că, în sensul prevederilor art. 20 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 215/2001, nu încape nicio îndoială cu privire la faptul că municipiul este unitate administrativ- teritorială, în vreme ce consiliul local este o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală la nivelul municipiului.
Atribuțiile consiliilor locale sunt stabilite la nivel general prin art. 36 din evocata lege, ele privind în mod direct și necesar soluționarea problemelor unității administrativ-teritoriale pe care fiecare consiliu local o deservește.
Drept urmare, împrejurarea că Tribunalul Cluj a dispus plata sultei către C. Local al municipiului C. -N., iar nu către Municipiul C. -N., nu trebuie înțeleasă decât în sensul că beneficiarul sultei este municipiul, C. Local al municipiului C. -N. fiind doar entitatea prin mijlocirea căreia sulta intră în patrimoniul municipiului.
Sunt, deci, nefondate susținerile contrare ale recurentei, după cum fără temei sunt și referirile la stabilirea în sarcina recurentei, de către instanța de apel, a avansării sumei necesare efectuării unei expertize tehnice de evaluare a imobilului, câtă vreme actualul recurent și-a afirmat calitatea procesuală în cauză și dreptul de a primi sultă. Nimic nu îl împiedica pe recurent să refuze plata onorariului expertului, în măsura în care aprecia că nu este în interesul său să procedeze la plată.
Se va respinge, așadar, ca nefondat recursul declarat în cauză, instanța de apel hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 199 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. M. | D. | -L. | B. | A. | C. |
GREFIER
S. - D. G.
Red.VM/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: C.S.N.
| ← Încheierea civilă nr. 68/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 206/2013. Partaj judiciar → |
|---|
