Decizia civilă nr. 451/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 451/A/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Dan-I. T.
Judecător M. O. -S. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant M.
M., apelant B. L., împotriva Sentinței civile nr. 951/_, pronunțată în dosar nr._, de Judecătoria Turda, privind și pe intimat
P. R. I., intimat P. ANA, intimat M. T., intimat T. Ș. O., intimat T. E., intimat T. A. -C., având ca obiect, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul B.
L., pentru apelanta M. M., se prezintă av. L. Zăhan, lipsind:
intimat Pârât - M. T.
apelant Reclamant - M. M.
intimat Pârât - P. ANA
intimat Pârât - P. R. I.
intimat Pârât - T. A. -C.
intimat Pârât - T. E.
intimat Pârât - T. Ș. O. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că prin serviciul registratură, la data de 14 aug.2013, s-a depus la dosar o întâmpinare, de către apelanta M. M.
, la apelul declarat de apelantul B. L., prin care aceasta solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei av. Zăhan L., depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial, în cuantum de 2000 lei și nota privind definirea noțiunilor de preluare cu titlu și preluare fără titlu, a imobilelor în proprietatea statului și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită acordarea cuvântului pe apel.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul cu privire la apel.
Reprezentanta apelantei, av. Zăhan L., arată că a formulat apelul pentru cheltuieli de judecată la fond, însă clienta sa nu a găsit chitanțele privind plata onorariului avocațial, ca urmare cererea normal a rămas fără obiect, sens în care solicită acordarea de cheltuieli de judecată doar din faza de apel. Ca urmare, lasă cauza la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului declarat .
.
Apelantul B. L. solicită admiterea apelului său așa cum a fost formulat în scris, respingerea apelului declarat de apelantă, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 300 lei. În susținerile sale, arată că obiectul cauzei este greșit, acțiunea nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.10/2001. Solicită a se constata că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 135/1979, cu titlu valabil, fără a se respecta drepturile prevăzute de lege potrivit Constituției României. Numita Hanciuc Ana care este mama vitregă a apelantei M. M. a fost despăgubită pentru
imobil,. În ce privește imobilul, a investit în el 100 mil. lei, iar în cazul în care nu va ține seama de legile în vigoare, solicită a fi despăgubit cu această sumă . Cu privire la acest imobil, s-a făcut abuz în funcție de către Primarul Municipiului T. . Cu privire la apelul declarat de apelanta M. M., solicită ca acesta să fie respins.
Reprezentanta apelantei arată că solicită respingerea apelului declarat de pârât și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, deoarece în conformitate cu art. 295 C.pr.c.., prin prisma celor evocate la fond, apelanta este proprietara acestui teren, așa cum reiese din înscrierea în CF . De asemenea, arată că în temeiul Legii nr. 10/2005, s-a solicitat anularea Dispoziției iar instanța de fond s-a pronunțat irevocabil, nefiind indicii referitor la dreptul de proprietate la care se referă apelantul. Din Dispoziția de restituire reiese că terenul este ocupat de construcții demontabile, ca urmare, în cauză, se aplica dispozițiile Legii speciale nr. 10/2001. Chiar în situația eliberării autorizației de construcție, este vorba despre o construcție cu caracter provizoriu și se poate demola. În ce privește pe clienta sa, aceasta nu se poate bucura de dreptul de proprietate de care ar trebui să beneficieze .
Pârâtul în replică, arată că în luna decembrie 2005 se afla angajat la Primărie, iar terenul în cauză nu face obiectul Legii nr. 10/2005, iar după trei luni de la pensionarea sa în anul 2007, primarul a dispus restituirea erenul reclamantei apelante, ceea ce consideră că este un abuz.
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 951/_, pronunțată în dosar nr. _
, de Judecătoria Turda a fost admisa acțiunea civilă formulată, extinsă si precizată de către reclamanta M. M. in contradictoriu cu P. R. -
I. si P. Ana, M. T., T. E., T. S. O., T. A. C., B.
L. .
S-a dispus obligarea pârâtilor sa-si demoleze garajele edificate asupra imobilului proprietatea reclamantei, imobil situat din punct de vedere administrativ in T., str. I. A., nr. 5, jud. C., imobil inscris sub A 1 in CF 15560 T., nr cad 4129 avand destinatia de teren ( loc de casa) in suprafata de 493 mp in caz contrar a autorizat reclamanta a efectua aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor.
Au fost obligati pârâtii P. R. I., P. Ana, M. T., B. L. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 37,70 lei
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Conform extraselor si copiilor fidele ale cartilor funciare depuse la f. 6, 169-204 dosar, pe seama reclamantei prin Dispoziția nr. 715/ 6 martie 2007 a Primarului mun. T. ( f. 10 dosar) s-a dispus restituirea în natură pe seama sa a imobilului situat din punct de vedere administrativ in T., str. I. A., nr. 5, jud. C., identificat in CF 1442 Oprisani, top 513/
1/1/1/1/2 in suprafata de 300 mp teren ocupat de garaje, teren ce face parte din imobilul cu nr top 513/1/1/1/1 cu destinatia de alei, parcaje, spatii verzi in suprafata totala de 1281 mp .
Prin sentința civilă nr. 1453/21 martie 2008 pronunțată de Judecatoria T. in dosar civil nr._ s-a dispus intabularea terenului astfel restituit reclamantei si alipirea acestuia cu o parcela invecinata de 193 mp ce constituia tot proprietatea reclamantei ( imobil inscris sub A+2, CF 894 Oprisani, nr top nou 475/2/6/2/1 loc de casa) procedandu-se la inscrierea in cartea funciara si atribuindu-se acestui imobil astfel rezultat prin alipire nr cad 4129 fiind inscris actual in CF 15560 T. .
Dispoziția nr. 715/ 6 martie 2007 a Primarului mun. T. eliberata pe seama reclamantei a format obiectul discutiei litigioase in dosarul civil nr._ al Judecatoriei T. in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 5506/3 decembrie 2010, hotarare judecatoreasca ce a respins cererea pentru anularea Dispoziției nr. 715/ 6 martie 2007 si mentinuta prin decizia civ nr. 663/R/28 iunie 2011 a T. ului C. si decizia civ nr. 4402/R/31 octombrie 2011 a Curtii de Apel C. ( f. 13- 23 dosar).
Din chiar cuprinsul dispozitiei de restituire a terenului reiese ca acest imobil este ocupat de garaje procedandu-se cu data de 1 iulie 2009 la rezilierea contractelor de inchiriere incheiate cu detinatorii acestor garaje, paratii din prezenta cauza, B. L., M. T., numitii P. Ilisie si T. Aurel in prezent decedati ( raspuns comunicat de API- S. Fond Locativ
T., f. 146 dosar, proces verbal de constatare, f. 148 dosar) ; despre aceasta imprejurare si despre faptul ca exista posibilitatea incheierii unui nou contract de inchiriere cu proprietarul, persoanele vizate, detinatorii acestor garaje, au fost informati prin adresa nr. 2271/3 iulie 2009 a API- Compartiment Fond Locativ T. f. 150-152 dosar.
Conform notificarilor comunicate paratilor anterior promovarii prezentului litigiu, notificari depuse la f. 25-28 dosar, reclamanta in calitate de proprietar al imobilului teren din litigiu afectat de garajele paratilor a pus in vedere acestora ca le solicita ridicarea constructiilor astfel amenajate pe terenul sau neexistand astfel posibilitatea de a se incheia noi contracte de inchiriere ; starea de fapt ce astfel rezulta din inscrsisurile amintite a fost recunoscuta implicit si de paratul B. L., la termenul de judecata din data de 10 decembrie 2012 ( f. 143 dosar) acesta aratand personal ca de cca 2-3 ani de zile nu mai achita chirie aferenta terenului afectat de garajul pe care il detine.
Având în vedere ca paratii au detinut contracte de închiriere instanta va aprecia cu privire la calitatea lor de constructori de bună credință, edificarea garajelor realizandu-se cu acordul proprietarului terenului de la acea dată.
Problema care se ridică în speță este aceea de a stabili dacă și în
ipoteze de genul celei din speță se aplică regimul de drept comun în domeniul tratamentului constructorului de bună sau rea credință pe terenul altuia, reglementat de art. 492-494 C.civ., sau există dispoziții derogatorii sub aspectul acestui tratament pentru imobilele restituite în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform art. 10 alin 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, precum și construcții ușoare sau demontabile.
În Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin HG 250/2007, la art. 10 pct. 4 se arată că se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri
și alte asemenea) chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau potrivit legii numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară). În acest ultim caz proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege, text care se referă la subrogarea în drepturile statului într-un contract de închiriere legal încheiat.
Din aceste prevederi legale rezultă că indiferent din ce este edificat un garaj, el este apreciat de legiuitor ca fiind o construcție ușoară sau demontabilă. Terenurile ocupate de garaje se restituie în natură, pornind de la premisa că ele sunt amplasate și autorizate pe o perioadă determinată. Trimiterea la prevederile art. 14 din lege duce la concluzia că această perioadă determinată este perioada de valabilitate a contractului de închiriere. După expirarea acestei perioade( contractele de inchiriere din cazul de fata fiind incheiate pe o perioada de 1 an, perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a anului respectiv cu posibilitatea de prelungire pe un an prin act aditional, reziliate fiind la 1 iulie 2009 - raspuns API T., f. 146 dosar, decizia de restituire a terenului fiind emisa la 6 martie 2007 ), garajele astfel edificate pot fi ridicate, dispozițiile art. 10 alin 3 din Legea nr. 10/2001 fiind doar o aplicație a principiului prev. de art. 9 din aceeași lege, că terenurile se restituie în natură libere de orice sarcini.
Ceea ce trebuie evitat este transformarea unui drept, in speta dreptul oferit chiriașului, în abuz de drept, or, în speța de față, paratii prin atitudinea lor, folosirea fără nici un titlu a terenului în litigiu, au creat tocmai această situație a abuzului de drept în care practic reclamanta este lipsită de doua din atributele dreptului de proprietate, posesie și folosința.
Din aceste considerente, a rezultat că în privința imobilelor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001 legiuitorul a înțeles să deroge de la prevederile art. 492-494 C.civ., asigurând posibilitatea eliberării terenurilor de construcțiile ușoare sau demontabile, după expirarea perioadei de închiriere și astfel posibilitatea exercitării tuturor atributelor dreptului de proprietate pe care restituirea în natură o presupune. În măsura în care s-ar fi dorit aplicarea dreptului comun în materia tratamentului constructorului de bună sau rea credință, asemenea imobile erau exceptate de la restituirea în natură, întrucât restituirea ar fi derogat de la principiul restituirii unui teren liber de orice sarcină.
În speță, după restituirea terenului către reclamantă, aceasta a respectat prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, ultimul contract de inchiriere valabil incheiat fiind acela aferent anului 2009 . După acest moment pârâtii nu mai dețin un contract de închiriere valabil încheiat, astfel că raportat la dispozițiile egale și considerentele mai sus menționate, se poate proceda la ridicarea garajelor în litigiu.
Raportat la toate aceste aspecte instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea promovată de către reclamantă, sens în care a admis-o ca atare, conform dispozitivului hotararii.
În temeiul art 274 Cpr civ, avand in vedere si principiul disponibilitatii partilor, instanța a obligat pârâtii P. R. I., P. Ana ,
M. T., B. L. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 37,70 lei cheltuieli justificate cu chitante la dosar, chitante depuse pana la momentul inchiderii dezbaterilor conform art. 150 Cod pr. civila, cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si cheltuieli cu notificarea prealabila prezentului proces.
Impotriva hotararii a declarat apel paratul B. L. solicitand admiterea apelului, modificarea hotararii de fond in sensul respingerii
actiunii, aratand ca hotararea data de instanta de fond este abuziva si netemeinica.
În motivare s-a arătat în esență că prezenta cauză nu face obiectul reglementării Legii nr.10/2001 pentru că terenul de sub garaj a fost preluat cu titlu valabil prin Decretul nr.135/1979 .
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la data de_ s-a arătat că a solicitat suspendarea cauzei pană la soluționarea recursului înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Penală în dosarul nr._ însă instanța a respins această cerere. Consideră că în prezenta cauză se evită aplicarea legii.
Impotriva aceleiasi hotarari a declarat apel reclamanta Modovan
M. solicitand admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei in sensul acordarii in favoarea sa si a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei reprezentand onorariu avocatial.
Prin Sentinta atacata instanta de fond a acordat cheltuieli de judecata in favoarea apelantei reclamante in cuantum de 37,70lei, fara a acorda si cheltuielile constand in onorariu avocatial. Apelanta precizeaza ca din eroare la dosarul cauzei nu s-a depus chitanta doveditoare a platii onorariului, acesta urmand a fi depusa in fata instantei de apel.
Prin intapinarea formulate apelanta reclamanta a solicitat respingerea apelului formulat de B. L. si obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
In considerente, apelanta reclamanta arata ca paratul apelant nu a adus nicio critică sentinței atacate, limitandu-se a face referiri la un pretins dosar aflat în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apreciază că instanta de fond a pronunțat o hotărare legală și temeinică.
Reclamanta este unica proprietara a imobilului situate adminisrativ in
T., str. I. A. nr. 5 jud C., imobil inscris sub A1 in Cf 15560 T., cu nr cad. 4129, avand destinatia teren, in suparafata de 493 mp, imobil primit in proprietate, cu titlu de drept restituire in baza Legii nr. 10/2001, conform dispozitiei nr. 715/_, cu destinatia Teren ocupat de garaje, teren care face parte din imobilul cu nr top 513/1/1/1/1, cu destinatia Alei, parcaje, spatii verzi in suprafata totala de 1281 mp.
Regimul juridic aplicabil spetei îl constituie dispozitiile Legii nr. 10/2001, lege speciala, derogatorii de la dreptul comun reglementat de dispozitiile art. 492-494 C.civ, respectiv de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora se restituie in natura terenurile pe cae s-au ridicat constructii neautorizate, precum si constructii usoare demontabile si Normele Metodologice de aplicae a legii aprobate prin HG 250/2007, la art.
10 pct. 4 precizand ca se vor restitui in natura terenurile pe cae au fost amplasate constructii usoare sau demontabile chiar daca amplasarea acestora a fost autorizata, in acest ultimo caz proprietarul fiind obligat a respecta prevederile art. 14 din lege, prin care se reglementeaza subrogarea in drepturile statului intr-un contract de inchiriere legal incheiat.
Întrucat din anul 2009 apelantul și intimații nu mai dețin contract de închiriere, se poate proceda la ridicarea garajelor.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește apelul declarat de paratul B. L. , criticile acestuia vizează în esență, împrejurarea că imobilului în litigiu, respectiv cel aflat sub
garajele a căror demolare s-a solicitat, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001, fiind vorba despre un teren preluat cu titlu valabil.
T. ul reține că această susținere nu poate fi primită pe calea prezentului demers întrucat prin Dispoziția nr. 715/ 6 martie 2007 a Primarului mun. T., emisă în aplicarea Legii nr.10/2001, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei M. M., a imobilului situat din punct de vedere administrativ in T., str. I. A., nr. 5, jud.
C., identificat in CF 1442 Oprisani, top 513/ 1/1/1/1/2 în suprafață de 300 mp teren ocupat de garaje, teren ce face parte din imobilul cu nr top 513/1/1/1/1 cu destinatia de alei, parcaje, spatii verzi in suprafata totala de 1281 mp.
Această dispoziție a fost contestată chiar de către apelantul parat B.
L., în dosarul nr._ al Judecătoriei T., demers care s-a dovedit a fi neîntemeiat astfel cum s-a statuat prin Sentința civilă nr.5506/2010 a Judecătoriei T. rămasă irevocabilă conform Deciziei civile nr.663/R/2011 a T. ului C. .
Apelanta reclamantă și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară mr.15560 T. nr. cad 4129, astfel cum atestă extrasul CF depus în copie la dosar.
În calitate de proprietară tabulară, aceasta i-a notificat în prealabil pe intimați, inclusiv pe paratul apelant, solicitand ridicarea garajelor existente pe terenul proprietatea sa, însă aceștia nu s-au conformat voluntar solicitării reclamantei .
Raportat la prevederile art. 480 Codul civil, în conformitate cu care, proprietarul unui bun are dreptul să se bucure și să dispună de acel lucru în mod exclusiv și absolut cu respectarea dispozițiilor legale, și în condițiile în care pârâtul apelant a fost notificat cu privire la situația juridică a terenului prin notificarea emisă la data de_, și cunoștea oricum situația juridică a acestuia întrucat, așa cum s-a arătat, a atacat în instanță Dispoziția de restituire nr.715/2007, prima instanță în mod corect i-a obligat pe pârâți la ridicarea garajului amplasat pe terenul proprietatea reclamantei imobil situat din punct de vedere administrativ in T., str. I. A., nr. 5, jud. C., imobil inscris sub A 1 in CF 15560 T., nr cad 4129 avand destinatia de teren ( loc de casa) in suprafata de 493 mp in caz contrar a autorizat reclamanta a efectua aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor.
În plus, așa cum judicios a observat instanța de fond, reclamanta a respectat prevederile art.14 din L.10/2001, solicitand eliberarea terenului său doar după încetarea valabilității tuturor contractelor de închiriere.
T. ul apreciază că în speță nu poate fi primită nici critica cu privire la respingerea cererii de suspendare a cauzei întrucat prima instanță a reținut în mod corect că, raportat la probele administrate și la susținerile apelantului parat, nu sunt întrunite cerințele impuse de art.244 C.pr.civ.
În ce privește apelul declarat de reclamanta M. M., tribunalul apreciază că și acesta este nefondat, prima instanță reținand în mod corect că nu s-a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial solicitat la fond.
Întrucat această dovadă nu a fost depusă nici în apel, și în condițiile în care sarcina probei revenea reclamantei sub acest aspect, conform art.1169 C.civ., urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă pe acest motiv .
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta M. M. și de pârâtul B. L., împotriva
Sentinței civile nr. 951/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelantul B. L. să plătească apelantei M. M., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial determinat de formularea apărării față de apelul declarat de parat (f.43).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta M. M. și de pârâtul B. L., împotriva Sentinței civile nr. 951/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul B. L. să plătească apelantei M. M., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Dan-I. T.
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
E. C.
E.C. 30 Septembrie 2013 Red./Dact.M.O:S./A.P:-_ Judecător fond: C. C.
| ← Decizia civilă nr. 4557/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 619/2013. Obligatie de a face → |
|---|
