Decizia civilă nr. 1217/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1217/R/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de petent B. S., intervenient în nume propriu M. A., intervenient în nume propriu M.
V., reclamant O. A., reclamant B. S., petent B. S. împotriva sentinței civile nr. 773/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, privind și pe intimat C. LOCAL J., pârât C. L. DE F. F., pârât C. J. DE F. F. C., pârât C. J. PRIN P., pârât B. I., pârât B. E., pârât C. E. în calitate de moștenitor a def.
B. M., pârât B. I. în calitate de moștenitor a defB. G. ș, pârât B. G. în calitate de moștenitor a def. B. M., pârât B. G. în calitate de moștenitor a def. B. M., pârât H. L. M. în calitate de moștenitor a def. Bo, pârât D. ANA N. în calitate de moștenitor a def. B., pârât S.
L. -L. - moștenitor a def. C. B. D., pârât S. M. D. - moștenitor a def. C. B. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința civilă nr.73/22 Ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâții O. A. ,
C. Local J., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. J. reprezentantă prin P. ,
B. I. și soția acestuia B. E., B. G. și soția acestuia B. M. și cu intervenienții în interes propriu M. A. și M. V. .
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. A. și M. V. .
Totodată, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interesul pârâtelor C. Local J., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. formulată de O.
A. .
A fost obligată pârâta C. J., reprezentată prin primar, să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii cu reclamantul a unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul denumit "Casa specialistului";, astfel cum a fost identificat la pct. 5 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmită de experții A. P. și Drenciu M., iar în caz de refuz, prezenta sentință, la rămânerea irevocabilă, urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Au fost obligați pârâții B. I., B. E., B. G. și B. M. să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii cu reclamantul a unul contract autentic de vânzare cumpărare având ca obiect cota de ½ părți din terenul în suprafață de 1003 mp delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A., iar în caz de refuz, prezenta sentință, la rămânerea irevocabilă, urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
A fost obligat reclamantul să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii cu intervenienții M. A. și M. V. a unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul "Casa specialistului"; precum și cota de ¾ părți din terenul în suprafață de 1003 mp delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A., iar în caz de refuz, prezenta sentință, la rămânerea irevocabilă, urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtelor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,10 ha și respectiv pentru suprafețele de teren aflate în extravilanul localității J. de Sus, înscrise în procesul-verbal de punere în posesie din data de_ .
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de O. A., în contradictoriu cu reclamantul B. S. în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicarea suprafeței de 1.000 mp care face parte din parcela de 15.650 mp, înscrisă în CF nr. 50.448 J., nr. cad. 50.448.
A fost admisă cererea reconvențională formulată în dosarul civil nr._ de B. S. în contradictoriu cu O. A. .
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 17066/_, în ceea ce privește tarlaua nr. 24, parcela nr. 2, în sensul reducerii suprafeței acesteia cu 1003 mp, suprafață delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A. .
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului O. A. prin care a solicitat obligarea reclamantului și a intervenienților în interes propriu la plata cheltuielilor de judecată.
A fost admisă în parte cererea intervenienților M. A. și M. V.
, prin care au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul B. S. la plata către intervenienții M. A. și M. V. a sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr.3/17 aprilie 1991 rezultă că Cap J. a vândut la licitație publică imobilul denumit "Casa specialistului"; sau "Casa C.A.P.";, imobil ce a fost adjudecat de reclamantul B. S., pentru suma de 525.000 lei. Prețul a fost achitat integral de reclamant astfel cum rezultă din avizul de expediere seria Sb nr. 5. (f. 64). CAP J. a recunoscut vânzarea. De asemenea și pârâta de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor J. a recunoscut tranzacția.
În aceste condiții, instanța a apreciat că înstrăinarea imobilului a fost dovedită, chiar dacă nu a putut fi înfățișat originalului procesului-verbal de licitație, ci doar o copie a acestuia. Copia are forța juridică a unui început de dovadă scrisă, care coroborată cu celelalte înscrisuri enumerate anterior, prin care se recunoaște vânzarea, fac dovada deplină a actului juridic.
Actul juridic a fost încheiat sub imperiul Decretului nr.115/1938. Deși nici această lege sau alt act normativ contemporan nu impunea pentru înstrăinarea construcțiilor necesitatea formei autentice, doctrina și practica
judiciară au statuat în unanimitate că înscrierea în carte funciară nu se poate realiza decât în temeiul unui act autentic, având în vedere faptul că dreptul real asupra construcției nu poate exista în lipsa unui drept real asupra terenului aferent acesteia (drept de proprietate, drept de uzufruct, drept de superficie). În speță, reclamantul este coproprietar al terenului aferent construcției, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Prin Sentința civilă nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr.4858/1991 a fost recunoscut dreptul de proprietate al numiților B. S., M. A. cu soția M. V., B. I. cu soția B. E. și B. G. cu soția B. M. asupra unei suprafețe de 1000 mp din terenul înscris în CF nr. 423 J. . Sentința este opozabilă pârâtului O.
A., întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu tatăl său O. A. . În cuprinsul sentinței civile nu s-au menționat și cotele-părți în care terenul de 1000 mp le revine intervenienților. În lipsa unei dispoziții exprese nu s-a putut prezuma decât că terenul revine celor 4 familii în cote egale.
Actul juridic asupra construcției nu a fost încheiat în formă autentică, astfel că în lipsa acesteia, reclamantul nu își poate înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcției. În aceste condiții, succesoarea în drepturi a C.A.P. J. a fost obligată la încheierea actului în formă autentică. În temeiul dispozițiilor art. 18, alin. 3, 29, alin. 7 și 31, alin. 2, succesoarea în drepturi a C.A.P. J. este unitatea administrativ-teritorială, respectiv C.
J. .
Pârâtul O. A. este proprietarul terenului în suprafață de 17.400 mp situat în extravilanul satului J. de Sus, identificat prin tarla nr. 24, parcela nr. 2, din Titlul de proprietate nr.17066/_, înscris în CF nr. 50448 J. (f. 262), temeiul de drept al dobândirii dreptului de proprietate fiind succesiunea și partajul.
În cauză s-a pus problema dacă există identitate parțială între terenul în suprafață de 1,74 ha înscris în CF nr. 50448 și terenul de 1000 mp aferent imobilului "casa specialistului";. Deși în decursul procesului pârâtul O. A. a negat existența acestei identități, există numeroase probe din care a rezultat că anterior a recunoscut că terenul său include și suprafața de 1000 mp aferentă imobilului "casa specialistului";, relevante în acest sens fiind nota de constatare nr.2553/_ a Comisiei locale de fond funciar J., semnată de pârât, declarația de la fila nr. 301, semnată de pârât.
Din expertiza topografică administrată în cauză a rezultat că terenul de 1000 mp este aferent construcției "casa C.A.P.";. S-a semnalat însă o neconcordanță cu Sentința civilă nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca în dosarul civil nr.4858/1991. În cuprinsul acestei sentințe s-a reținut că terenul de 1000 mp este înscris în CF nr. 423 J. . În cuprinsul raportului de expertiză s-a arătat că imobilul este de fapt înscris în CF nr. 660 J. de jos. Problema a fost clarificată de domnii experți, care au arătat că imobilul înscris în CF nr. 423 J. de sus se află la aproximativ 4 km de
construcția "casa C.A.P.";. De asemenea au concluzionat că imobilul a fost greșit identificat în cuprinsul Sentinței civile nr.4858/1991 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca. Concluzia experților a fost pe deplin justificată, fiind evident că este vorba de o eroare. Identificarea terenului în cauză a fost facilă prin faptul că în cuprinsul sentinței se indică faptul că este vorba de terenul aferent construcției Casa specialistului. Eroarea s-a explicat prin faptul că și în CF nr. 423 J. sunt înscriși aceeași proprietari ca și în CF nr. 660. În consecință, reclamanta din dosarul civil nr. 4858/1991 - C.A.P. J. a fost într-o eroare, determinată mai ales de faptul că în perioada comunistă cărțile funciare aveau o mică importanță juridică, proprietate privată nemaifiind garantată și protejată.
În consecință, instanța a reținut că între terenul aferent imobilului
"Casa specialistului"; în suprafață de 1000 mp și terenul pârâtului O. A. în suprafață de 1,74 ha înscris în CF nr. 50448 există identitate parțială.
Prin urmare, s-a impus a se clarifica căruia dintre titularii dreptului de proprietate i se cuvine acest teren.
Instanța a constatat că reclamantul, pârâții B. I., B. E., B. G. și B. M. și cu intervenienții în interes propriu M. A. și M. V. au un titlu asupra suprafeței de 1000 mp aferentă imobilului "Casa specialistului"; (Sentința civilă nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr.4858/1991). De asemenea pârâtul O. A. deține un titlu asupra unei suprafețe de 1,74 ha, în care se include și terenul aferent construcției (Titlul de proprietate nr. 17066/_ ).
În aceste condiții, a prevalat titlul cu data cea mai veche, respectiv Sentința civilă nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.4858/1991, reținându-se că proprietarii terenului aferent construcției "Casa specialistului"; sau "Casa C.A.P."; sunt B. S., M. A.
, M. V., B. I., B. E., B. G. și B. M. .
Având în vedere faptul că Titlul de proprietate nr. 17066/_ a fost emis, în parte, pentru o suprafață de teren aflată în proprietatea altor persoane, s-a impus anularea parțială a acestuia în ceea ce privește tarlaua nr. 24, parcela nr. 2, în sensul reducerii suprafeței acesteia cu 1003 mp, suprafață delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A. . De asemenea, s-a impus respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul O. A. .
Împrejurarea că reclamantului i-a fost emis proces-verbal de punere în posesie nu este o dovadă suficientă că acesta îndeplinește condițiile legale în vederea emiterea titlului de proprietate pentru terenurile înscrise în cuprinsul acestuia. Mai mult decât atât, legalitatea emiterii acestuia este îndoielnică, având în vedere faptul că nu a fost depusă nici o probă care să dovedească îndreptățirea reclamantului la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în cuprinsul acestuia. De asemenea, pentru singura suprafață de teren pentru care reclamantul justifică un titlu, respectiv pentru suprafața de 1000 mp aferentă imobilului "casa
specialistului";, procesul-verbal de punere în posesie este eronat, atribuindu-i reclamantului calitatea de proprietar exclusiv, iar nu aceea ce coproprietar, cum s-a reținut în cuprinsul Sentinței civile nr.4728/1992 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.4858/1991. În consecință, procesul-verbal de punere în posesie depus la dosar nu a putut face dovada că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la vreo suprafață de teren. De asemenea, în cauză nu s-a mai administrat vreo altă probă care să dovedească acest lucru. Mai mult decât atât reclamantul nici nu a formulat o cerere în acest sens, neavând înregistrat un dosar de fond funciar. În consecință, acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru emiterea titlului de proprietate pentru vreo suprafață de teren.
Reclamantului nu i se poate emite titlu de proprietate nici pentru terenul de 1000 mp aferent imobilului Casa Specialistului, întrucât acesta are deja un titlu asupra acestuia, respectiv Sentința civilă nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.4858/1991, prin care pârâtul O. A. a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al intervenienților asupra terenului în suprafață de 1000 mp aferent construcției. Fiind o hotărâre judecătorească, acest titlu este un temei suficient pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, nefiind necesare alte formalități.
Din aceste motive, s-a impus respingerea cererii reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,10 ha și respectiv pentru suprafețele de teren aflate în extravilanul localității J. de Sus, înscrise în procesul-verbal de punere în posesie din data de_ . De asemenea s-a impus admiterea în parte a cererii de intervenție în interesul pârâtelor C. Local J., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J.
, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. formulată de O. A. .
La data de 16 Ianuarie 1992, pârâții B. G., B. M., B. I. și B. E. au vândut reclamantului partea lor din casa CAP și terenul aferent acesteia, pentru prețul de 200.000 lei vechi, achitat integral la semnarea contractului.
Astfel cum instanța a reținut anterior, imobilul Casa C.A.P. aparține reclamantului în totalitate, pârâții B. G., B. M., B. I. și B. E. fiind coproprietari doar asupra terenului aferent acestuia, astfel cum s-a reținut în cuprinsul Sentinței civile nr.4728/1992 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.4858/1991. În consecință, instanța a reținut că obiectul contractului îl constituie doar cota de ½ parte din terenul de 1000 mp aferent construcției Casa CAP.
Potrivit dispozițiilor art.67 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data încheierii contractului "Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică";.
Prin urmare, forma autentică a fost impusă de legiuitor ad validitatem, astfel că actul juridic încheiat cu nerespectarea acesteia va fi lovit de nulitate absolută.
Instanța a constatat că actul juridic de înstrăinare a terenului nu a fost încheiat în formă autentică, astfel că este nul absolut, ca vânzare.
Pornind de la dispozițiile art.978, din Codul civil de la 1864 (în vigoare la data încheierii contractului), doctrina și practica judiciară au instituit principiul conversiunii actului juridic, ce permite valorificarea manifestării de voință asumate de părți cu prilejul încheierii actului juridic lovit de nulitate
drept un alt act juridic valabil, dacă sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale acestuia din urmă, iar voința părților este favorabilă conversiunii.
În temeiul principiului conversiunii actului juridic, contractul încheiat de părțile litigiului valorează promisiune sinalagmatică de vânzare- cumpărare, act juridic care, fără a fi apt să transfere dreptul de proprietate, dă naștere în sarcina părților a unei obligații de a face, constând în aceea de a consimți la încheierea actului juridic în formă autentică.
Potrivit dispozițiilor art.1077, din Codul civil de la 1864, în vigoare la data contractării, "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului";. În cazul de față, singura modalitate de executare silită în natură a obligației de a face, născută din antecontractul de vânzare-cumpărare, a fost obligarea pârâților de a se prezenta în fața notarului public în vederea încheierii contractului în formă autentică, în caz contrar hotărârea pronunțată urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În consecință, în temeiul art.1077, din Codul civil de la 1864, instanța a obligat pârâții B. I., B. E., B. G. și B. M. să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii cu reclamantul a unul contract autentic de vânzare cumpărare având ca obiect cota de ½ părți din terenul în suprafață de 1003 mp delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A., iar în caz de refuz, prezenta sentință, la rămânerea irevocabilă, urmând a ține loc de contract autentic de vânzare- cumpărare.
La data de_ reclamantul a înstrăinat intervenienților M. A. și M. V. imobilul construcție "casa specialistului"; precum și terenul în suprafață de 1000 mp aferent acesteia. Prețul stabilit de comun acord a fost de 600.000 lei și a fost achitat integral la momentul semnării contractului.
S-a remarcat faptul că reclamantul a înstrăinat mai mult decât avea în proprietate, respectiv întregul teren, deși deține doar o cotă de 3/4 părți din acesta, o cotă de ¼ părți fiind deținută chiar de cumpărători. În consecință, în ceea ce privește terenul, instanța reține că obiectul contractului a constat în cota de 3/4 părți din întreaga suprafață de 1000 mp.
Instanța a constatat că nici acest contract nu a fost încheiat în formă autentică, nefiind apt să transfere dreptul de proprietate.
Cu toate acestea, în temeiul aceluiași raționament juridic, contractul valorează promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare ce dă naștere în sarcina părților a unei obligații de a face, constând în aceea de a consimți la încheierea actului juridic în formă autentică obligație ce poate fi executată silit în natură, conform art.1077, din Codul civil de la 1864.
În consecință, în temeiul art.1077, din Codul civil de la 1864, instanța a obligat reclamantul să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii cu intervenienții M. A. și M. V. a unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul "Casa specialistului"; precum și cota de ¾ părți din terenul în suprafață de 1003 mp delimitată de punctele 4, 27, 18 și 12 în planul de situație scara 1:1000 din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experții Drenciu M. și P. A. ,
iar în caz de refuz, prezenta sentință, la rămânerea irevocabilă, urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Din aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâții O. A., C. Local
J., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor C., C. J. reprezentantă prin P., B. I. și soția acestuia B. E., B. G. și soția acestuia B. M. și cu intervenienții în interes propriu M. A. și M. V. . A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. A. și M. V. .
Totodată, a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtelor
C. Local J., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. formulată de O. A. .
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de O. A., în contradictoriu cu reclamantul B. S. în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicarea suprafeței de 1.000 mp care face parte din parcela de 15.650 mp, înscrisă în CF nr. 50.448 J., nr. cad. 50.448.
A admis cererea reconvențională formulată în dosarul civil nr._ de B. S. în contradictoriu cu O. A. .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a luat act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului O. A. prin care a solicitat obligarea reclamantului și a intervenienților la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere faptul că cererea reconvențională a acestuia a fost respinsă. Admiterea în parte a cererii de intervenție în interesul pârâtelor formulată de pârâtul O.
A., precum și admiterea doar în parte a acțiunii reclamantului nu a justificat acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, întrucât miza principală a litigiului a constat în stabilirea adevăratului proprietar al suprafeței de 1000 mp aferentă construcției Casa Specialistului. Relevant este că s-a acordat câștig de cauză reclamantului și intervenienților, respectiva suprafață revenindu-le în totalitate, chiar dacă acțiunea principală a fost admisă doar în parte, după cum la fel de relevat este că pârâtul O.
nu a câștigat nimic, chiar dacă cererea sa de intervenție a fost totuși admisă în parte. În acest sens instanța reține că respingerea cererii având ca obiect emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp nu a avut nici un efect juridic, întrucât instanța a reținut calitatea de proprietari a reclamantului, a intervenienților și a pârâților B. I., B. E., B. G. și
M. asupra acesteia. De asemenea, pârâtul O. A. nu are nici un interes în soluționarea cererii reclamantului care a vizat emiterea titlului de proprietate pentru terenurile din extravilan, astfel că respingerea acesteia nu reprezintă un temei pentru acordarea de cheltuieli de judecată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte cererea intervenienților prin care au solicitat cheltuieli judiciare. De remarcat este că prin cererea din data de_ intervenienții au solicitat cheltuieli judiciare de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial. Având în vedere faptul că intervenienții au avut pretenții strict în legătură cu reclamantul și cu pârâții B. I., B. E., B. G. și B. M., doar aceștia au putut fi obligați la plata cheltuielilor judiciare. Instanța a apreciat că cererea de intervenție precizată nu a avut nici o utilitate juridică, atât timp cât anterior reclamantul a formulat o cerere de precizare a acțiunii având exact același obiect. În consecință instanța a apreciat că pârâții B. I., B. E., B. G. și B. M. nu pot fi ținuți la plata cheltuielilor judiciare, fiind în schimb pe deplin întemeiată cererea de intervenție inițială, astfel că reclamantul B. S. a fost obligat la plata a jumătate din onorariul avocațial. Alte părți nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată pentru că pretențiile intervenienților au fost formulate doar față de reclamant.
Prin Sentința civilă nr. 773/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, au fost respinse cererile de completare și de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței civile nr. 73/2013, cerere formulată de petentul B. S. .
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că s-a pronunțat o soluție cu privire la aspectul cheltuielilor de judecată, instanța luând act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli. Soluția instanței nu reprezintă o eroare materială ci, eventual, o greșeală de judecată, care nu poate fi însă remediată pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, în condițiile prevăzute de art. 281 C.pr.civ., ci doar prin formularea unei căi de atac.
Împotriva Sentinței civile nr. 73/2013 a Judecătoriei Gherla au declarat recurs și pârâții B. I. și B. E. (f.24-26), solicitând admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâților B. G. și B. M., ambii decedați; admiterea recursului în baza dispozițiilor art.304 coroborat cu art.3041și cu art.312 alin.1, 2, 3, 5 și 61Cod procedură civilă și, în consecință, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Gherla iar, în subsidiar, în situația în care instanța va considera că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii în parte a acțiunii formulate de reclamant, respectiv capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea lor și a părinților lor la validarea antecontractului de vânzare-cumpărare și apoi la validarea antecontractului cu intervențienții M. A. și M. V. .
Solicită și cheltuieli de judecată în fața instanței de recurs, precum și judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea poziției procesuale au arătat că sentința instanței de fond este vădit nelegală, având mai multe motive de nelegalitate, așa cum le- au descris mai jos:
Prin extinderea și precizarea de acțiune aflată la fila 335 și, respectiv la fila 338 din Vol. I al dosarului de fond, reclamantul B. S. i-a chemat în judecată și pe părinții lor, pentru termenul de judecată din data de 13 Decembrie 2011.
Cu toate acestea, niciodată în fața instanței de fond nu au fost citați, necunoscând existența acestui proces, neavând posibilitatea de a-și formula nici o apărare.
Primul act de procedură pe care l-au primit în prezentul dosar este prezenta sentință pe care au înțeles să o atace cu recurs și să solicite în baza prevederilor art.304 coroborat cu art.3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că întreaga judecată și toate probele să fie administrate și în contradictoriu cu ei.
Potrivit art.312 alin.61Cod procedură civilă, pentru cazul în care judecata s-a ținut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, se dispune casarea cu trimitere.
Astfel, raportat la lipsa oricărei citări a lor, se impune anularea tuturor actelor de procedură și a întregului probatoriu care a fost administrat în lipsa citării și casarea și trimiterea spre rejudecare pentru a se reface cercetarea judecătorească în contradictoriu cu ei.
Reclamantul B. S. este fratele recurentului, între ei existând o relație oarecum conflictuală, niciodată reclamantul nu le-a comunicat existența acestui proces.
Pentru termenul de judecată din data de 13 Decembrie 2011 reclamantul B. S. și-a extins acțiunea față de ei, dar și față de părinții lor,
B. G. și B. M. care sunt decedați din anul 2000, respectiv 2002.
Astfel, pe de o parte, acești pârâți nu au fost citați nici ei niciodată iar, pe de altă parte, acești pârâți nu au capacitate procesuală de folosință, moștenitori ai acestora fiind și alte persoane (în afară de subsemnatul și a reclamantului B. S. ).
Reclamantul B. S. deși cunoștea în mod evident că părinții săi sunt decedați, a înțeles să-i împrocesueze cu rea-credință, încălcând capacitatea procesuală de folosință a acestora și, pe cale de consecință această excepție este un alt motiv de nulitate a hotărârii recurate.
În probațiune reclamantul B. S. a invocat existența unui contract de vânzare-cumpărare care s-ar fi încheiat de către recurenți și de către părinții lor în calitate de vânzători și reclamantul în calitate de cumpărător la data de 16 Ianuarie 1992.
În realitate, ei nu au semnat niciodată vreun contract de vânzare- cumpărare prin care să-și fi înstrăinat cota lor din "casa specialistului"; și terenul aferent. Nu își recunosc semnătura de pe contractul de vânzare- cumpărare depus de către reclamant, astfel încât se impune casarea și trimiterea spre rejudecare pentru a putea solicita în probațiune expertizarea înscrisului de care s-a folosit reclamantul. Totodată, cu aceeași ocazie, urmează a se verifica dacă semnăturile care figurează ca fiind ale părinților lor, au fost de fapt ale acestora, pentru că nici ei, nici părinții lor, nu au dorit niciodată înstrăinarea cotelor lor părți din imobilul cunoscut cu numele de
"casa specialistului"; și terenul aferent lui.
Având în vedere că ei și părinții lor nu și-au înstrăinat în fapt cotele de proprietate, se impune respingerea capetelor de cerere care dispun obligarea lor și a părinților lor la încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare și, pe cale de consecință la transmiterea mai departe a proprietății către intervenienții M. A. și M. V. .
Față de toate aceste considerente expuse, au solicitat admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâților B. G. și B. M. și pe fond, în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului pentru refacerea întregii cercetări judecătorești în contradictoriu cu subsemnații iar, în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamantul O.
A. (f.10-19), solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii precizate formulate de reclamantul B.
S. și a cererii de intervenție în interes propriu a lui M. A. și M.
V., ca nelegale și netemeinice; admiterea acțiunii formulate, respectiv obligarea lui B. S. să îi lase în pașnică posesie și deplină proprietate porțiunea de teren de 1.000 mp. situat în comuna J. și care face parte integrantă din parcela de 15.650 mp., înscrisă în C.F. nr.50.448 J., număr cadastral 50.448; respingerea acțiunii reconvenționale vizând anularea titlului de proprietate a lui O. A. ca nelegală și netemeinică; obligarea intimaților reclamant și a intervenienților în interes propriu la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale a învederat faptul că referitor la admiterea acțiunii formulate de B. S., a cererii de intervenție formulată de
M. A. și M. V., vizând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cu privire la imobilul "casa specialistului"; și teren aferent de 1.003 mp., instanța de fond a reținut faptul că prin procesul-verbal
nr.3/17 Aprilie 1991, C.A.P. J. a vândut la licitație imobilul denumit "casa specialistului"; sau "casa C.A.P.";, imobilul fiind adjudecat de către reclamantul B. S., pentru suma de 525.000 lei. S-a mai arătat că înstrăinarea imobilului a fost dovedită chiar dacă nu a putut fi înfățișat înscrisul original, ci doar o copie.
Acțiunea în validarea actelor sub semnătură privată ale reclamantului și intervenienților nu putea fi admisă deoarece: procesul-verbal nr.3/17 Aprilie 1991 nu este un proces-verbal de adjudecare, ci este un proces-verbal de consemnare a mersului licitației organizare de C. de lichidare a patrimoniului C.A.P. Acest act are următoarea prevedere "Casa specialistului care se începe cu suma de 283.000 lei în care se include și ușile și ferestrele și se ajunge la suma de 525.000 lei de domnul B. S. să adjudecat";. Din acest înscris rezultă doar existența unei licitații. În mod firesc și legal după
încheierea procedurii de licitație, ca urmare a adjudecării, C. de lichidare a patrimoniului C.A.P. ar fi trebuit să încheie un contract de vânzare- cumpărare, pe bunul adjudecat de către reclamant. Acest contract putea fi făcut și în formă privată, atât timp cât obiectul vânzării era doar o construcție, necondiționată de existența actului în formă autentică, ceea ce ar fi dus implicit la existența unui act apt de întabulare. În actuala formă, actul prezentat de reclamant nu poate constitui nici măcar o bază de pornire pentru o acțiune în prestație tabulară, nefiind un antecontract, adică o promisiune sinalagmatică de încheiere a unui contract de vânzare- cumpărare.
Un alt aspect relevant ce rezultă din procesul-verbal de licitație, este mențiunea "casa specialistului care se începe cu suma de 283.000 lei în care se include și ușile și ferestrele …";, ceea ce poartă semnificația vânzării nu a unui imobil cu destinația de casă, ci a unei construcții pentru valorificarea materialelor de construcție. Este și logic, atât timp cât construcția nu a fost finalizată niciodată (nici până astăzi), nu a fost încheiat vreodată proces- verbal de recepție, fiind improprie locuirii, atât în perioada C.A.P., cât și ulterior.
Construcția a fost edificată fără autorizație de construire, fiind în fază incipientă la data vânzării, drept pentru care vânzarea s-a făcut cu scopul de a se valorifica materialele din compoziția acesteia. În decursul timpului reclamantul a fost sancționat contravențional pentru că a încercat să continue construirea acestei case sau a făcut împrejmuiri, fără autorizație, așa cum reiese adresa nr.3325/148/25 Iulie 2011. De altfel, chiar acest litigiu a fost disjuns dintr-o plângere formulată de reclamant împotriva unui astfel de proces-verbal.
Dovada că s-a vândut doar o construcție cu scopul utilizării materialelor stă și faptul că nu s-a licitat terenul aferent acestei construcții. Se impune o precizare față de cele 4 chitanțe prezentate de reclamant ca și probă a plății prețului obiectului licitat, aflate la fila 65: chitanța nr.1990/13 Iunie 1991 cu suma de 197.000 lei, chitanța nr.1991/18 Aprilie 1992 pentru suma de 28.000 lei, chitanța nr.1946/22 Aprilie 1991 cu suma de 150.000 lei și chitanța nr.1974/18 Iunie 1991 pentru suma de 150.000 lei, fiecare are mențiunea că reprezintă contravaloarea casei specialistului și, prin urmare reclamantul dovedește plata unei construcții, nicidecum a unui teren.
Terenul de 1.000 mp. nu a fost vândut la licitație, lucru care rezultă explicit din lipsa oricărei mențiuni privitoare la teren în procesul-verbal din 17 Aprilie 1991.
Alăturat construcției, instanța de fond a admis acțiunea pentru suprafața de 1.003 mp., motivarea instanței fiind legată de faptul că în anul
1992 s-a pronunțat Sentința civilă nr.4728/1992 vizând acțiunea în revendicare pentru suprafața de 1.000 mp. aferentă casei specialistului. Potrivit instanței, această sentință constituie un titlu de proprietate care consacră dreptul de proprietate pe suprafața de 1.000 mp., în favoarea reclamantului intimat și fiind mai vechi decât titlul de proprietate emis antecesorului său, O. A., va prevala acestui titlu.
Legat de vechimea titlului, arată că titlul său are prioritate fiind primul: terenul de 1.000 mp. face parte din imobilul înscris în C.F. J. de Jos nr.660, nr. topo 278 și 279, în favoarea bunicului său, O. A. din anul 1937. Prin efectul Legii nr.18/1991, tatăl său, O. A. i s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991, adică anterior pronunțării sentinței și chiar anterior desfășurării licitației.
Nici măcar reclamanții sau intervenienții nu au invocat caracterul de titlu de proprietate al Sentinței civile nr.4728/1992 și nu au afirmat că ar fi cumpărat terenul la licitația organizată de fostul C.A.P. Ei au solicitat ca instanța să constate că în temeiul legii au dobândit dreptul de proprietate pe suprafața de 1.000 mp.
Sentința civilă nr.4728/1992 nu are caracterul unui titlu de proprietate, singură rațiune pentru care a fost prezentată s-a datorat invocării excepției autorității de lucru judecat, ca apărare la cererea de revendicare imobiliară formulată, excepția fiind respinsă de instanță. Față de momentul când s-a pronunțat Sentința civilă nr.4728/1992, starea de fapt și de drept este alta, între timp a fost emis titlul de proprietate în favoarea lui O.
A., act ce nu era emis în anul 1992.
Intimatul B. a susținut faptul că deține un just titlu ex lege, în baza Decretului nr.42/1990, recurentul fiind de rea-credință pentru că a obținut un titlu de proprietate pe teren, mai mult că din anul 1991 plătește taxe și impozite pe acest teren. În temeiul Decretului nr.42/1990, art.8 nu putea fi obținut terenul deoarece acest act normativ era abrogat la data când reclamantul intimat a licitat construcția "casa specialistului"; de la C. de lichidare a C.A.P., la data de 17 Aprilie 1991 iar, pe de altă parte, art.23 din Legea nr.18/1991 nu poate fi aplicat deoarece nu sunt întrunite condițiile legale, respectiv reclamantul nu era membru cooperator, iar construcția nu era casă de locuit.
Pentru ca instanța de fond să includă cei 1.000 mp., în sentință era obligatoriu ca reclamantul intimat să prezinte actul său de proprietate asupra terenului de 1.000 mp. pe care subsemnatul îl revendică, pentru ca eventual instanța să facă o comparare a titlurilor. Consideră că această dovadă nu poate fi făcută cu actele depuse la dosar deja și nici cu probele testimoniale. Cât despre relevanța plății impozitelor (care s-a făcut din anul 2005, fiind impus retroactiv pe 5 ani până în anul 1999, dar numai pe construcție), aceasta este fără nici o influență asupra dovezii dreptului de proprietate, aceasta cu atât mai mult cu cât suprafața în litigiu este impusă la plata impozitului și pe rolul său.
În privința procesului-verbal de punere în posesie datat 26 Ianuarie 1994, acesta nu poate constitui un titlu de proprietate, iar sub aspectul formei, este un act lovit de nulitate absolută, nefiind înregistrat de către comisia locală. Esențial pentru existența unui drept de proprietate al reclamantului pentru cei 1.000 mp. este faptul că nu există o hotărâre a comisiei județene de atribuire a suprafeței respective. Dreptul nu a fost constituit sau reconstituit în favoarea reclamantului. Instanța de fond a reținut actele emise de comisia locală în anul 1992, ca suplinind lipsurile din procesul-verbal de licitație.
Este de domeniul evidenței faptul că reclamantul deține eventual proprietatea pe o construcție în timp ce proprietarul terenului este el, conform extrasului de carte funciară prezentat: porțiunea de teren de 1.000 mp. aferenți construcției "casa specialistului"; și care face parte integrantă din suprafața de 15.650 mp., înscrisă în C.F. nr.50.448 J., număr cadastral
50.448. Dat fiind că este proprietar tabular, iar singură dovadă a dreptului de proprietate opozabilă erga omnes este cartea funciară, rezultă că acțiunea sub acest aspect este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât în sentința atacată nu s-a dispus nimic cu privire la cartea funciară, el rămânând în continuare proprietar tabular al terenului în litigiu.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, arată că aceasta va trebui respinsă deoarece, titularul dreptului de proprietate pe suprafața de
1.000 mp. pe care se află construcția este el, care nu are nici un raport juridic cu B. S. și nici cu M. A. și M. V. . De asemenea, invocă nulitatea absolută a actului sub semnătură privată încheiat de cele două părți pe cale incidentală, doar ca mijloc de apărare, deoarece obiectul este un bun aflat în proprietatea unui terț. Nici nu ratifică în vreun fel actele încheiate, fiind în acest moment clar că fără o transmisiune în șir, chiar prin acte sub semnătură privată, începând cu proprietarul terenului, nu poate fi admisă nici o acțiune în prestație tabulară.
Nu se poate trata separat situația construcției de aceea a terenului, pentru că în temeiul art.494 cod civil "Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a
îndatora pe aceea persoană să le ridice";. O construcție cum este cea la care s- a făcut trimitere în cererea de intervenție, este un accesoriu al terenului, prin urmare, dacă nu se poate stabili o legătură juridică cu proprietarul terenului, acțiunea este inadmisibilă și pentru construcție.
Cu privire la respingerea acțiunii în revendicare promovată, instanța de fond a procedat în mod nelegal, contrar prevederilor art.480 și următoarele Cod civil, întrucât este proprietarul suprafeței de 15.600 mp., înscrisă în C.F. nr.50.448 J., număr cadastral 50.558, aflată în localitatea J. de Sus, în această suprafață fiind inclus și terenul de 1.000 mp. solicitat de intimați. Terenul a ajuns în proprietatea sa cu titlu de moștenire și partaj, după ce în temeiul Legii nr.18/1991, antecesorul său, O. A. i s-a atribuit terenul cu titlu de reconstituire.
Acțiunea în revendicare imobiliară are ca scop întoarcerea unui bun în patrimoniul proprietarului de drept sau a posesorului care a pierdut în mod ilegal posesia asupra bunului respectiv. Principala condiție pe care trebuie să o îndeplinească acțiunea în revendicare este aceea ca el să fie proprietarul exclusiv al bunului imobil revendicat. În urma prezentării extrasului de carte funciară, această condiție a fost îndeplinită.
O a doua condiție esențială este pierderea posesiei bunului imobil, lui revenindu-i obligația principală de a dovedi că pârâtul ocupă terenul în litigiu, acest fapt rezultând cu prisosință din expertiza topografică, dar și din recunoașterea directă a pârâtului.
Cu privire la cererea de anulare a titlului de proprietate, sentința nu indică temeiul de drept care a stat la baza deciziei de a anula Titlul de proprietate nr.170066/04 Septembrie 2009, care poate fi eventual cel stabilit de art. III din Legea nr.169/1997, orice analiză a textului legal enunțat, argumentând în favoarea menținerii titlului de proprietate emis tatălui său ca fiind emis legal.
În ceea ce privește actele depuse de B. S., în susținerea cererii sale, arată că acestea nu pot conduce la anularea titlului de proprietate emis antecesorului său, deoarece sunt acte sub semnătură privată de natură civilă și nu administrativă; procesul-verbal de licitație nu este produsul unui organ administrativ, comisiile de lichidare a patrimoniului C.A.P. fiind înființate în temeiul Legii nr.18/1991; nu reprezintă o voință juridică unilaterală. Fiind un proces-verbal de licitație, acesta are mai multe părți, comisia de licitație și reclamantul adjudecatarul. Procesul-verbal de adjudecare este actul ce consemnează o formă de vânzare a unui bun și din punctul său de vedere actul prezentat de reclamanți este mai degrabă procesul-verbal al derulării licitațiilor ținute în acea zi, nu actul de adjudecare, dobândire a bunului.
Nu este emis în realizarea puterii publice. C. de lichidare a patrimoniului C.A.P., nu reprezintă o putere publică, ci avea rolul pe care astăzi îl au lichidatorii judiciari, prin similitudine. Nici măcar comisiile de aplicare a Legii nr.18/1991, nu sunt organe administrative, cu atât mai puțin comisiile de lichidare a patrimoniului C.A.P.
Caracterul autentic al actului nu există. Pentru ca un act să fie autentic, acesta trebuie potrivit art.1171 Cod civil "Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Din cuprinsul procesului-verbal de licitație prezentat de reclamant rezultă că nu se specifică cine a organizat această licitație, nu rezultă că membrii comisiei ar fi semnat actul, nici măcar reclamantul nu l-a semnat. Cât despre data certă a actului nu mai poate fi vorba, devreme ce nici măcar participanții nu sunt enumerați.
Aceste vicii exterioare ale actului impun caracterul său nul, atât ca și act administrativ sau chiar și civil. Îi lipsesc elementele de legalitate și veridicitate.
Actul "administrativ"; prezentat de reclamant este o copie. Ori, potrivit art.139 Cod procedură civilă "partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. Dacă partea potrivnică nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei față cu originalul înfățișat în ședință, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei";.
Invocând nulitatea sa chiar pe cale incidentală, ca o excepție prezentarea originalului era obligatorie.
Cu privire la interpretarea conținutului său, a arătat că s-a făcut referire la vânzarea unui bun în vederea demolării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele, art.274 Cod procedură civilă.
Prin completarea motivelor de recurs, recurentul O. A. (f.20-
21) a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună casarea sentinței civile atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, cu obligarea intimaților reclamant și a intervenienților în interes propriu la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că ulterior declarării recursului, intimații reclamanți au solicitat instanței să dispună completarea dispozitivului hotărârii/să îndrepte o eroare materială, cu această ocazie arătându-se că pârâții B. G. și B. M., erau decedați și prin insistența instanței de judecată s-a constatat faptul că decesul s-a produs anterior promovării acțiunii (19 Mai 1999 - B. G. și 02 Februarie 2003 pentru B. M. ).
Urmarea a fost introducerea în cauză a moștenitorilor acestora, însă tardiv, deoarece judecata în fața instanței de fond și pronunțarea hotărârii s- a făcut în contradictoriu cu două persoane lipsite de capacitate de folosință. S-au încălcat grav prevederile art.41 alin.1 și art.42 Cod procedură civilă, având de-a face cu o nulitate de ordine publică ce poate fi ridicată în orice stare a judecății potrivit art.108 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.306 alin.2 și art.304 pct.5 Cod procedură civilă, apreciază că acest motiv de recurs raportat la nulitatea sentinței, poate fi ridicat și peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301, art.303 Cod procedură civilă, fiind un motiv de ordine publică. De altfel, cunoașterea acestui motiv s-a produs ulterior declarării recursului, peste termenul de 15 zile, în contextul formulării cererii de completare a hotărârii de către reclamantul intimat.
Față de această situație, apreciază ca prioritară soluționarea acestui motiv de recurs în fața motivelor ce vizează fondul cauzei, dezbătute în memoriul de recurs inițial și doar în ipoteza respingerii recursului pentru motivul de nulitate invocat de subsemnatul acum, instanța va trece la judecarea pe fond a recursului.
Împotriva Sentinței civile nr. 773/2013 a Judecătoriei Gherla a declarat recurs reclamantul B. S. (f.3-5), solicitând în baza art.3041, art.304 pct.9 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale și de completare a Sentinței civile nr.73/2013 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr._ .
În motivare a arătat că prin cererea de îndreptare a erorii materiale a solicitat instanței în baza art.281 Cod procedură civilă, să îndrepte eroarea materială strecurată în Sentința civilă nr.73/2013, în sensul că s-a reținut în considerente (pagina 8 alin. ultim din sentință), cât și în dispozitivul acesteia, că nu a solicitat cheltuieli de judecată or, din contră, a formulat o astfel de cerere. În încheierea din 05 Iunie 2012 când părțile au susținut concluzii orale pe fondul cauzei, prin avocat a solicitat cheltuieli de judecată. De asemenea, prin scriptul "completare la concluziile scrise"; a reiterat solicitarea ca instanța să oblige pe pârâții comisiile, C. J. și O. A., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și contravaloarea expertizei. De asemenea, prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată în dosarul nr._ (conexat la prezenta cauză) și depuse printr-un singur script la dosarul cauzei pentru termenul din 13 Aprilie 2010, reclamantul B. S. a cerut obligarea pârâtului reconvențional/reclamant O. la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art.2812Cod procedură civilă, raportat la mențiunile de la pct. I din cererea formulată și în baza înscrisurilor menționate mai sus care cuprind solicitările sale de obligare a pârâților și a reclamantului/pârât reconvențional O. la plata cheltuielilor de judecată și coroborat cu dovezile de plată a taxei judiciare de timbru și a expertizei aflate la dosar, consideră că se impune completarea dispozitivului sentinței cu mențiunea obligării comisiilor, a Comisiei J. și a pârâtului O. A., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată specificate (taxe judiciare de timbru și onorariu expert), cu atât mai mult cu cât acțiunea introductivă de instanță a fost admisă în parte, iar acțiunea reconvențională a fost admisă de instanță în totalitate (adică toate pretențiile formulate împotriva pârâtului/reclamant reconvențional O. A. ).
Instanța i-a respins cererile pe motiv că nu sunt îndeplinite cerințele legale ale textelor de lege invocate, în speță nefiind vorba despre vreo eroare
materială, iar recursul împotriva sentinței de fond este singură cale pe care ar putea cere cheltuielile de judecată. Consideră raționamentul instanței de fond eronat întrucât art.281 Cod procedură civilă prevede expres că acest text de lege se aplică "erorilor sau omisiunilor cu privire la … susținerile părților"; or, exact susținerea sa că nu a solicitat cheltuieli de judecată a supus-o atenției judecătorului (care prin sentință a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Îndreptându-se această eroare, urmează ca și dispozitivul sentinței să fie completat cu cuantumul cheltuielilor de judecată la care O. A., C. J. și Comisiile de fond funciar să fie obligate a le suporta, raportat la faptul că întreaga acțiune a lui O. A. a fost respinsă, iar pretențiile și apărările sale împotriva acestuia și a comisiilor au fost admise de instanță.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.2811, art.2812Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare formulată, B. S. (f.58-65) a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de O. A. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la acțiunea introductivă de instanță din dosarul nr._, acțiune în revendicare formulată de O. A. și conexată la dosarul nr._
, în mod corect instanța de fond a respins-o.
Ab initio, solicită instanței să observe că în divergența părților se află exclusiv terenul de 1.000 mp. Reclamantul O. A. nu a formulat petit introductiv de acțiune prin care să ceară anularea procesului-verbal de licitație prin care s-a vândut "casa specialistului";, iar cu privire la construcția
"casa specialistului"; nici un pârât nu contestă vânzarea acesteia și dobândirea ei în proprietatea lui B. S. .
Doar pentru situația juridică a terenului de 1.000 mp. s-a format dosarul nr._ urmare acțiunii introduse de O. A. . De asemenea, prin ultimele adrese depuse la dosar de către Municipiul J., la ultimele două termen de judecată, solicită să se observe să în privința construcției și acest pârât i-a afirmat dreptul și ratifică practic licitația în urma căreia s-a înstrăinat acest imobil de către C. de lichidare a fostului C.A.P. J. . Astfel, prin adresa nr.1921/04 Mai 2012 în alin.2 s-a precizat "reclamantul B. S. a obținut în urma unei licitații din data de 17 Aprilie 1991 imobilul denumit
"casa specialistului";, imobil care a făcut parte din patrimoniul fostului C.A.P., reclamantul a dobândit doar clădirea, nefăcându-se referire în procesul- verbal de adjudecare la nicio suprafața de teren aferentă acesteia.
De altfel, i se pare corect să i se recunoască de către comisia locală dreptul de proprietate asupra acestei construcții, ținând cont că aceasta a procedat la impozitarea din oficiu a sa pentru acest imobil (inclusiv și terenul de 1.000 mp.), impozitare urmare căreia din anul 1991 și până în prezent el a achitat impozitul pe clădire și terenul de 1.000 mp.
Prin urmare, solicită a se observa că întreaga motivare a recursului promovat de O. A. care vizează procesul-verbal de licitație și situația imobilului "casa specialistului"; sau "casa C.A.P."; este în afara cadrului procesual stabilit în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, astfel că toate aceste motive de recurs promovate de O. A. trebuie respinse ca inadmisibile întrucât imobilul "casă"; nu reprezintă obiect litigios al dosarului nr._ .
În privința terenului de 1.000 mp. (constatat prin expertiză a fi în realitate cu 3 mp. mai mare), în mod corect instanța de fond a reținut că prin compararea de titluri, Sentința din 1992 prevalează titlului de proprietate din
2001 (modificat în 2009) aparținând reclamantului O. . De altfel, cu privire la situația juridică a terenului de 1.000 mp. raportat la obiectul acțiunii - revendicare imobiliară, a invocat și excepția puterii de lucru judecat.
De la data pronunțării Sentinței nr.4728/1992 de către Judecătoria Gherla, hotărârea se bucură de putere de lucru judecat în raport cu litigiul tranșat. Efectele hotărârii sunt: un efect pozitiv în beneficiul său, se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărâre și un efect negativ care îl vizează pe pârâtul O. A., în căzut în pretenția de a-i respecta dreptul de proprietate. Aceasta întrucât din motive de siguranță și stabilitate juridică, situațiile litigioase nu pot fi întreținute indefinit.
Și mai important în cauză este de subliniat faptul că în fața instanței de judecată, în dosarul nr.4858/1991 antecesorul recurentului O. A., respectiv O. A. "la apelul nominal se prezintă personal"; și, astfel cum se menționează în finalul considerentelor hotărârii judecătorești, nu s-a opus ca suprafața de 0,10 ha din terenul ce i-a aparținut în comuna J. și pe care a fost construită "casa specialistului"; (casa C.A.P.) să revină intervenienților. În baza acestei sentințe, B. S. a fost pus în posesie în 1994, la 26 Ianuarie, prin procesul-verbal (aflat la dosar) de către reprezentanții comisiei locale de fond funciar.
Este și motivul pentru care posesia asupra acestui teren nu i-a fost tulburată niciodată, reclamantul O. A. nu l-a notificat niciodată că ar fi proprietar și că își revendică dreptul (la dosar neexistând vreo notificare în acest sens) și aceasta pentru că antecesorul său a înțeles să respecte o hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu cu el.
Solicită a se observa că în raportul de expertiză întocmit la dosar s-a menționat că la măsurători au participat B. S., O. A. și un agent agricol din partea Primăriei J., astfel că toate trei părțile au identificat faptic terenul în litigiu, experții concluzionând că "terenul în litigiu este situat în comuna J. la nr.120 și se învecinează … la Nord și la Est cu terenul lui O.
A. (reclamantul), la Vest cu drumul. Întregul teren este îngrădit cu gard din plasă de sârmă și stâlpi din țeavă de metal și costă dintr-o curte cu casă P+E, fosta casă C.A.P. …, lăsând construcția neîmprejmuită la stradă ( …) suprafața rămasă liberă până la aliniamentul de la drum este de 70 mp. fiind folosită drept parcare";; … suprafața terenului în litigiu aferent casei C.A.P. este de 1000,3 mp. … suprafața parcelei cu număr cadastral 50448 este de 16650 mp.";. De remarcat că această stare de fapt nu este contestată de nici o parte.
Mai mult, experții au concluzionat că la 6.8 "suprafața de 1.000 mp. care a fost identificată ca făcând parte din parcela cu număr cadastral 50448 înscrisă în C.F. nr.50448 J., face parte din parcela 2 în suprafață de 1 ha și
mp., din tarlaua 24, înscrisă în Titlul de proprietate nr.17066 emis la 04 Septembrie 2009 numitului O. A. ";, după ce la pct.6.1 s-a concluzionat că "terenul în litigiu în suprafață de 1.000 mp. (1000,37 mp. măsurat) se identifică în totalitate peste parcela cu număr cadastral 50448 care este înscrisă în C.F. nr.50448 J. . Astfel că pretențiile sale din cererea reconvențională, având ca obiect anularea parțială a Titlului de proprietate nr.17066/04 Septembrie 2009 sunt pe deplin fondate.
Aceste concluzii ale expertizei din dosar se coroborează cu documentația depusă la dosar de către reclamantul O. A., respectiv titlul de proprietate din 2009 unde se reconstituie dreptul de proprietate pentru 1 ha și 7.400 mp., iar la întabulare și măsurători, conform anexei 13, se identifică în teren doar 15.650 mp. (la care, dacă se adaugă cei 1.000 mp.
care îi aparțin), rezultă suprafața de 16.650 mp. care a fost măsurată de experții numiți în prezentul dosar și care au măsurat întreaga parcelă ce face obiectul Titlului de proprietate nr.17066/04 Septembrie 2009.
În concluzie, cu privire la primul petit al recursului promovat de recurentul O. A., solicită respingerea întrucât vizează dosarul nr._ în care acesta este intervenient în interesul pârâtelor C. locală de fond funciar J., C. județeană de fond funciar C. și C. local J. . Atâta timp cât nici un pârât în favoarea căruia acesta a intervenit nu a promovat recurs, O. A. nu are interes să promoveze cale de atac.
Potrivit art.56 Cod procedură civilă "apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs";. În condițiile în care partea principală nu înțelege să declanșeze o cale de atac, fie că este vorba despre apel sau despre căile extraordinare de atac, pasivitatea acesteia are și semnificația lipsei interesului concret și actual de a solicita modificarea, desființarea sau anularea hotărârii judecătorești pronunțate în defavoarea sa, ca expresie a achiesării implicite la hotărâre. Consideră acest motiv de recurs ca neavenit prin prisma art.56 Cod procedură civilă, lipsind și interesul recurentului de a critica partea dintr-o sentință care privește relația juridică dintre reclamantul B. S. și pârâții M.
.
Cu privire la restul petitelor din memoriul de recurs, cu motivarea aferentă, solicită respingerea ca nefondate și menținerea dezlegării dată de instanța de fond în dosarul nr._ ca temeinică și legală, în baza probelor administrate și raportat la susținerile sale.
Cu privire la completarea motivelor de recurs, solicită respingerea de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în dosarul nr._ B. G. și B. M. nu sunt părți și dezlegarea dată acestei nu s-a făcut în contradictoriu cu aceștia. Astfel, așa cum a arătat mai sus, reclamantul O. a chemat în proces, în dosarul nr._ doar pe B. S.
, acesta fiind cadrul procesual stabilit de reclamantul recurent.
Cu privire la recursul promovat de B. I. și B. E. prin care aceștia au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Gherla, atât pe motiv că nu au fost citați în dosar, cât și pentru împrocesuarea moștenitorilor defuncților B. G. și B. M., care nu au capacitatea de folosință, arată că este de acord, menționând că această rejudecare vizează exclusiv acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Gherla.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a solicitat respingerea recursului declarat și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale a arătat că nu a căzut în pretenții față de recurent. Or, conform dispozițiilor art.274 pct.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
De vreme ce prin dispozitivul sentinței recurate, nu a fost dispusă în sarcina sa vreo obligație în favoarea recurentului, apreciază ca neavenită solicitarea acestuia de a fi obligată și comisia județeană la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu a avut stabilită nicio culpă procesuală și nu a căzut în vreo pretenție. Nici prin acțiunea introductivă, recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Mai mult de atât învederează instanței faptul că, pe lângă lipsa de culpă, nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având atribuții jurisdicționale, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, H.G. nr.890/2005 și art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
Recursul declarat de pârâții B. I. și B. E.
Așa cum va rezulta din dezvoltările ce urmează, instanța de control judiciar se va limita la analiza primelor două motive de recurs, care vor fi apreciate fondate, urmând ca motivele invocate la pct. 3 să fie examinate de instanța de rejudecare.
Astfel, susținerile recurenților cu privire la împrocesuarea a două persoane decedate, respectiv părinții recurentului B. I. și al intimatului B.
, sunt fondate. T. ul constată că prin cererea formulată pentru termenul de judecată din data de_ (dosar nr._, f. 335-336 vol. I dosar judecătorie), reclamantul B. S. și-a extins acțiunea față de pârâții B.
I., B. E., B. G. și B. M. .
Conform certificatelor eliberate după actele de deces (f. 205-206, vol. II, dosar judecătorie), B. G. a decedat la data de_ iar B. M. la data de_ . Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 41 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, aceste persoane nu puteau avea calitatea de părți în proces, fiind decedate anterior chemării lor în judecată.
Cu privire la al doilea motiv de recurs T. ul constată că pârâții B. I. și soția B. E. nu au fost citați pentru termenele de judecată următoare astfel încât, sentința a fost pronunțată fără ca aceștia să fie citați, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
În limitele examinate recursul pârâților este fondat și urmează să fie admis, iar față de reținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 5 C.pr.civ., se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul declarat de O. A., intervenient accesoriu în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla și reclamant în dosarul conexat nr._ este fondat în parte
În ceea ce privește motivul vizând împrocesuarea unor persoane decedate, respectiv a numiților B. G. și B. M., acesta a fost anterior examinat și apreciat fondat.
M. ivele de recurs privind soluția pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla nu vor forma obiectul analizei în cadrul recursului declarat de intervenientul O. A., deoarece părțile în favoarea cărora a intervenit nu au declarat recurs.
În acest sens, T. ul constată că în dosarul nr._ O. A. a avut calitatea de intervenient accesoriu, mai exact intervenient în interesul pârâtelor C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 J., C. local al comunei J. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. (f. 97, vol. I, dosar judecătorie), pârâte care nu au declarat recurs împotriva sentinței civile pronunțate. În aceste condiții, sunt fondate susținerile intimatului B. S. în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 56 C.pr.civ., care dispune: "Apelul sau recursul făcut de cel
care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs";. Or, construcția
"Casa specialistului"; a format obiectul judecății în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, constatările anterioare impunându-se cu privire la motivele de recurs care vizează admiterea pretențiilor reclamantului B. S. cu privire la acest imobil.
În ceea ce privește motivele pe care reclamantul O. A. le-a invocat față de soluția pronunțată în dosarul conexat nr._ al aceleiași
instanțe, față de casarea sentinței în privința soluției pronunțate în dosarul nr._, se va impune casarea în întregime, iar după suplimentarea probațiunii, pronunțarea unei soluții legale și temeinice cu privire la toate capetele de cerere deduse judecății în cele două dosare. Astfel, cu ocazia rejudecării instanța urmează să examineze motivele pe care reclamantul O.
le invocă în susținerea pretențiilor sale.
T. ul constată însă, că referitor la construcția "Casa specialistului";, instanța de fond a statuat corect în sensul că acesta a fost adjudecat de către
S. cu prețul de 525.000 lei (f. 3, vol. I, dosar judecătorie). Este de remarcat însă faptul că în dosarul nr. 4858/1991 al Judecătoriei C. -N. ,
B. S. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu alături de B. E.
, M. A., M. V., B. I., B. E., B. G. și B. M. ,
arătându-se în motivele acestei cereri că B. S. a adjudecat construcția și în numele celorlalți intervenienți.
Chiar dacă ulterior, prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla intervenienții M.
A. și M. V. au arătat că B. S. a adjudecat imobilul (f. 40, vol. I, dosar judecătorie), este de remarcat faptul că recurenții B. I. și B. E. susțin că nu au semnat Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 16 ianuarie 1992, între promitenții vânzători B. G.
, B. M., B. I. și B. E. și promitentul cumpărător B. S. (f. 337, vol. I, dosar judecătorie).
Față de susținerile recurenților B. I. și B. E. este necesar ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să clarifice în baza probelor ce urmează să fie administrate neconcordanțele cu privire la adjudecatar, mai exact dacă B. S. a adjudecat construcția doar în nume propriu sau și în
favoarea intervenienților. După această constatare urmează să fie examinate antecontractele de vânzare cumpărare pe care și-au întemeiat pretenții reclamantul B. S. și intervenienții M. .
Cu privire la situația juridică a terenului aferent construcției menționate, T. ul reține de asemenea că prin Sentința civilă nr. 4728/19 mai 1992, pronunțată în dosarul nr. 4858/1991 al Judecătoriei C. -N. (f.
43 dosar acvirat), a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții B. S., B. E., M. A., M. V.
, B. I., B. E., B. G. și B. M. și a fost obligat pârâțul O. A. să recunoască intervenienților dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,10 ha. teren aferent construcției înscrise în C.F. nr. 423 J. .
Or, sentința civilă analizată constituie o realitate juridică care nu poate fi ignorată astfel încât, se impune compararea titlurilor pe care părțile le invocă cu privire la terenul aferent construcției, în suprafață de 1.003 mp. Este de remarcat și faptul că sentința civilă examinată este opozabilă și reclamantului O. A., în condițiile în care antecesorul său în drepturi,
O. A., a avut calitatea de parte în proces, sentința fiind pronunțată în contradictoriu cu acesta.
Recursul declarat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr. 773/2013 a Judecătoriei Gherla nu va fi examinat deoarece constituie parte integrantă a hotărârii prin care a fost soluționată cauza pe fond. Or, în condițiile în care T. ul a dispus casarea în întregime a Sentinței civile nr. 73/2013, soluția se impune și cu privire la Sentința civilă nr. 773/2013 a aceleiași instanțe.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1- 3 și 5 raportat la art. 299, art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ., urmează să fie admise în parte recursurile declarate de reclamantul O. A. pârâții B. I. și B.
E. împotriva Sentinței civile nr. 73 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, și în parte recursul declarat de reclamantul
B. S. împotriva Sentinței civile nr. 773 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, care vor fi casate în întregime cauza trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța se va conforma îndrumărilor cuprinse în prezenta decizie și va pune în discuția părților necesitatea suplimentării probațiunii în vederea stabilirii corecte a situației de fapt deduse judecății și pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților B.
G. și B. M. .
Admite în parte recursurile declarate de reclamantul O. A. pârâții B. I. și B. E. împotriva Sentinței civile nr. 73 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, și în parte recursul declarat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr. 773 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care le casează
în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. |
Grefier, L. C. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./12 Decembrie 2013 Red. E.L./2 exemplare/_
Judecător fond: Gîlcă M. I. - Judecătoria Gherla
| ← Decizia civilă nr. 43/5. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 62/2013. Obligatie de a face → |
|---|
