Decizia civilă nr. 4557/2013. Obligatie de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4557/R/2013

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

T. D. - președintele Secției I-a civilă

JUDECĂTOR:

A. -T. N.

M. -C. V.

GREFIER:

M. -L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M.

C. -N., împotriva deciziei civile nr. 18024 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul O. M. -M., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a treia strigare pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.

La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent P. M. C. -N., d-na consilier juridic Pătraș M. -C. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 noiembrie 2013, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului- recurent.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului

Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant, și în consecință obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal în C. -N., str. V. S. nr. 1, iar în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desființa construcția pe cheltuiala proprietarului.

Nu este corectă reținerea instanței de apel conform căreia acțiunea trebuia formulată în contradictoriu cu noii proprietari, deoarece sancțiunea a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr. 2076/_, contravenientului O. M. -M., pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, prin care s-a dispus și intrarea în legalitate până la data de 1 septembrie 2009. La momentul controlului, pârâtul-intimat a dat o declarație pe propria răspundere în fața agentului constatator, prin care recunoaște executarea lucrărilor, astfel că a fost sancționat în calitate de investitor și executant, conform prevederilor Legii nr. 50/1991 și principiului răspunderii personale.

Procesul-verbal nu a fost contestat și nu s-a anulat, iar autorizația nu s-a emis în termenul stabilit.

Potrivit legislației în vigoare, în cazul în care persoana sancționată contravențional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sancțiunea amenzii, va sesiza instanța de judecată pentru a se dispune desființarea lucrărilor ca sancțiune complementară. Pârâtul-intimat O.

M. -M. este executantul lucrărilor.

Apreciază că instanța de apel, intrând în analiza motivelor invocate de pârât pentru a justifica lipsa autorizației de construcție, a depășit cadrul procesual stabilit de reclamantă prin acțiune, care de altfel era clar reglementat de art. 32 din Legea nr. 50/1991.

Pentru aceste motive, apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.

C U R T E A,

Prin sentința civilă nr. 18024 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul P. M. C. -N., în contradictoriu cu pârâtul O.

M. -M. și în consecință, a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările efectuate fără autorizație la imobilul situat în C. -N., str. V.

S. nr.1 și să aducă imobilul la starea inițială, în termen de 3 luni de la pronunțarea hotărârii.

A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2076 din_, încheiat de municipiul C. -N., pârâtul O. M. -M. a fost sancționat cu amendă contravențională de 31.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 50/1991, pentru că în urma controlului efectuat la data de_ în C. -N., str. V. S. nr.1, s-a constatat că pârâtul în calitate de investitor, executa lucrări de compartimentări interioare în podul imobilului de pe str. V. S. și a montat ferestre de mansardă tip VELUX pe învelitoare, după înscrierea imobilului în CF, fără a deține autorizație de construire, stabilindu-se obligația pârâtului de a intra în legalitate. Ulterior, la data

de_, reclamantul a constatat că pârâtul nu s-a conformat celor dispuse prin actul de sancționare și s-a propus sesizarea instanței de judecată.

Potrivit art. 32 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. Conform alin.(2) al aceluiași articol, în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termene limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.(1).

Având în vedere că pârâtul în calitate de investitor a efectuat lucrări de construcții fără a deține autorizație în acest sens și nu s-a conformat celor stabilite prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2076 din_, în temeiul art. 32 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, judecătoria a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată și în consecință, a dispus obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate nelegal.

Legiuitorul sancționează fapta de a efectua lucrări fără autorizație, fără a deosebi după cum persoana care le efectuează este proprietarul sau investitorul imobilului în care se efectuează lucrările neautorizate, pârâtul are calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 213/A din 24 aprilie 2013 a T. ului C., s-a admis apelul declarat de pârâtul O. M. -M. împotriva sentinței civile nr. 18024 din_ a Judecătoriei C. -N., pe care a schimbat- o în tot și în consecință, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul P. municipiului C. -N. în contradictoriu cu pârâtul

O. M. -M. .

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod corect a apreciat că pârâtul este cel care a efectuat lucrările și că pe numele lui s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională.

Dar proprietar al imobilului este o altă persoană, dat fiind că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 736 din_, Dolha L. tin și soția Dolha L. au vândut lui Musca N. și soția Musca I. -C. apartamentul nr. 13, situat în C. -N., str. V. S. nr.1, cumpărătorii fiind intabulați în CF.

În situația în care executant a fost pârâtul O. M. -M., iar proprietarul imobilului este o altă persoană, tribunalul a considerat că ambii trebuiau chemați în judecată.

Cadrul procesual nefiind complet, iar în apel neputând fi schimbate obiectul, cauza și părțile, potrivit art. 294 C.pr.civ., soluția ce se impune este aceea de respingere a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P. municipiului C. -N., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului exercitat de pârât împotriva sentinței judecătoriei, care să fie menținută în întregime.

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că pârâtul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea disciplinei în construcții, întrucât a executat lucrări de construcții la imobil, fără a deține autorizație de construire, prin același proces-verbal dispunându- se intrarea în legalitate până la data de_, însă acesta nu s-a conformat măsurii complementare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, construcțiile civile se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

Aceste norme legale au caracter imperativ, fiind edictate de legiuitor pentru ocrotirea unor interese de ordin general cum sunt riscul major pe care îl reprezintă pentru viața și sănătatea populației în general, posibilitatea producerii unor accidente care pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor, întrucât în lipsa autorizației și a producerii de verificare a imobilului, pot apărea litigii cu vecinii, neexistând nicio garanție că imobilul respectă regimul de înălțime și distanța legală față de imobilele vecine, ori că se respectă stilul și echilibrul arhitectonic.

Sancțiunea amenzii contravenționale s-a aplicat contravenientului O. M. -M., pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr.50/1991, contravenientul dând în fața agentului constatator o declarație prin care a recunoscut lucrările executate, astfel că a fost sancționat în calitate de investitor și executant, în baza principiului răspunderii personale, conform căruia răspunderea revine numai celui efectiv vinovat de comiterea faptei ilicite, regulă cu caracter absolut în cazul sancționării, datorită pericolului social pentru societate.

Sancțiunea contravențională aplicată pârâtului prin procesul- verbal este definitivă, nefiind anulată, iar autorizația nu s-a emis în termenul stabilit în actul constatator. Obligația de a intra în legalitate îi revine pârâtului, întrucât potrivit art. 32 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoana sancționată contravențional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor ca sancțiune complementară, fiind incident art. 5 alin. (3) lit. g) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Executarea sancțiunilor complementare conform art. 40 și 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ale cărei dispoziții completează Legea nr. 50/1991, are loc în condițiile legii speciale, obligația de a desființa lucrările executate nelegal, revenindu-i pârâtului.

Instanța de recurs trebuie să aibă în vedere că desființarea construcției executate nelegal se dispune ca sancțiune de instanța de judecată în cazul în care cel sancționat cu amendă contravențională nu a obținut autorizația de construire pentru lucrările executate în termenul stabilit de agentul constatator.

Din dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, rezultă că măsura desființării construcțiilor executate nelegal constituie o

sancțiune a obligațiilor impuse de agentul constatator prin procesul- verbal. Măsura de intrare în legalitate dispusă de agentul constatator prin procesul-verbal nu a fost îndeplinită în termenul stabilit, astfel încât nu se impune aplicarea sancțiunii desființării construcțiilor executate nelegal.

M. ivele care l-au împiedicat pe contravenient să obțină autorizația de construire, cum sunt cele invocate de pârât, puteau fi relevante fie într-un proces având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție, fie în altul în care să vizeze refuzul autorităților de a elibera autorizația de construire.

Intrând în analiza motivelor invocate de pârât pentru a justifica lipsa autorizației de construire, tribunalul a depășit cadrul procesual în care se afla, cadru stabilit de reclamant prin acțiunea sa și care era clar reglementat de art. 32 din Legea nr. 50/1991.

Intimatul O. M. -M. prin întâmpinare depusă la dosar fila 16-17, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 2076 din_, încheiat de S. de Control Urbanism și Disciplină în Construcții din cadrul M. C. -N., ca urmare a controlului efectuat în data de_ în municipiul C. -N., str. V. S. nr.1, s-a constatat că pârâtul O. M. -M. a executat lucrări de compartimentare interioară în podul imobilului situat la această adresă și a montat ferestre tip VELUX pe învelitoare, după înscrierea imobilului în cartea funciară, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991. Prin rezoluția P. ui municipiului C. -N. din_, pentru fapta săvârșită de contravenient, s-a aplicat amenda de 1.000 lei și s-a dispus măsura intrării în legalitate până la data de_ .

Ulterior, prin procesul-verbal de constatare nr. 62 din_ încheiat de același Serviciu de Control Urbanism și Disciplină în Construcții din cadrul M. C. -N., s-a constatat că O. M. -M. nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, prin obținerea autorizației de construire sau desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire și s-a propus sesizarea instanței de judecată.

Întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost atacat cu plângere la Judecătoria Cluj- Napoca, rămânând definitiv, la data de 2 august 2011 P. municipiului C. -N. a înregistrat sub nr._ la Judecătoria Cluj-Napoca acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului O. M. -M. să desființeze lucrările de construcții executate nelegal în C. -N., str.

V. S. nr.1 și aducerea imobilului la starea inițială.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, construcțiile civile se pot

realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile legii și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

La rândul său, art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, prevede că reprezintă contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii să fie considerată infracțiune, executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant. Iar potrivit art. 32 tot din Legea nr. 50/1991, republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispuse, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Pe baza acestei stări de fapt și de drept, în mod corect judecătoria a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului, pe care l-a obligat să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire la imobilul situat în C. -N., str. V. S. nr. 1 și să readucă imobilul la starea inițială, în termen de 3 luni de la data pronunțării sentinței.

Cel care a procedat greșit a fost tribunalul, care a admis apelul pârâtului împotriva sentinței judecătoriei, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul, reținând că întrucât pârâtul O. M. -M. a fost doar executantul lucrărilor de construire, în timp ce proprietarii imobilului la care au fost executate lucrările sunt numiții Muscă N. și soția Muscă I. -C., care nu au fost chemați în judecată, actualul cadru procesual nu este complet, iar în apel nu se poate întregi, față de dispozițiile art. 294 C.pr.civ.

Rațiunea legiuitorului atunci când a adoptat Legea nr. 51/1990, republicată, a fost de a imprima o disciplină severă în construcții, astfel că atunci când se execută lucrări fără autorizație de construire sau cu nerespectarea autorizației de construire, să fie sancționați atât investitorul, cât și executantul, fiecare distinct pentru fapta lui, răspunderea contravențională fiind personală.

În speță, executantul a fost sancționat cu sancțiunea contravențională principală a amenzii, și i s-a mai aplicat măsura complementară prevăzută de lege, a intrării în legalitate, fără ca acesta să se conformeze în termenul stabilit, dar nici până în prezent.

Pentru desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea autorizației de construire, executantul (constructorul) nu este necesar să fie și proprietarul imobilului, deoarece el a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa în calitate de executant (constructor), calitate în care a fost sancționat și nu a atacat procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională.

Contravenientul nu a fost sancționat în calitate de proprietar al imobilului, pentru a fi necesară introducerea în cauză a proprietarilor actuali.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin.(1) și (3) C. pr. civ., se va admite recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată în sensul că se va respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută în întregime.

PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul P. M. C. -N.

, împotriva deciziei civile nr. 213/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul O. M. -M. împotriva sentinței civile nr. 18024 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.

Obligă pe intimatul O. M. -M. să îi plătească recurentului suma de 4,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.

Președinte,

Judecători,

T. D.

A.

-T.

N.

M. -C. V.

Grefier

M. -L. T.

Red.TD:_

Dact.CC:_ -3 ex.

Jud.fond:C. C.M. Jud.apel:Ghișoiu O.R., Tatu O.C.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4557/2013. Obligatie de a face