Decizia civilă nr. 49/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/R/2013
Ședința publică din data de 7 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul N. L. V. împotriva sentinței civile nr. 5891/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea recursului a avut la data de 31 ianuarie 2013, concluziile reprezentantului reclamantului recurent fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.
La cererea reprezentantului pârâtei intimate, care s-a prezentat în instanță ulterior dezbaterii cauzei în fond, pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 7 februarie 2013.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 5891/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. L. V., în contradictoriu cu pârâta CNADNR, prin D. R. D. și P. C. .
S-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 917,41 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_, la data de_, reclamantul
N. L. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. - D. R. D. și P.
, obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 25323 Tiha Bârgăului nr. cadastral/nr. topografic 942, în suprafață de 6800 mp și obligarea pârâtei să-i predea în posesie suprafața de aprox. 6 x 24 mp din imobilul proprietatea acestuia; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, așa cum se desprinde din extrasul de CF nr. 25323 Tiha Bârgăului, este proprietarul exclusiv al imobilului teren având nr. cadastral/ nr. topografic 942, " Măgura Calului";, în suprafață de 6800 mp, cu vecinătățile la S - S. Toader senior; la V-DN17 (E 576); la N - A. ca Ileana; la E - Nicsui Eugen.
A mai arătat că, cu ocazia lucrărilor de modernizare a DN 17 (E576), parata a ocupat din terenul proprietatea sa aflat la km 111, fără consimțământul sau, o suprafață de aproximativ 6 x 24 mp, încălcându-i dreptul de proprietate. A precizat că pârâta refuză să-i predea în posesie terenul ocupat.
A mai arătat că, în vederea soluționării pe cale amiabilă a diferendului, a purtat o corespondență cu pârâta CNADNR - D. R. D. și P. C., dar demersurile nu au dus la rezolvarea situației create.
În drept, a invocat prevederile art. 480, 483 și 485 Cod civil.
Legal citată, pârâta C. - D. R. D. și P. a depus la dosar întâmpinare (f. 17-19), prin care a solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că acțiunea în revendicare imobiliară are ca scop întoarcerea unui bun în patrimoniul proprietarului de drept sau a posesorului care a pierdut în mod ilegal posesia asupra bunului respectiv, iar acțiunea reclamantului este inadmisibilă și neîntemeiată având în vedere că acesta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra unui teren afectat cu ocazia efectuării lucrărilor de reabilitare pe DN 17. A arătat că terenurile afectate de lucrările de reabilitare pe DN 17 au fost identificate și expropriate în temeiul Hotărârilor de Guvern nr. 745/_ și nr. 911/_, prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care se regăsesc în anexele celor două H.G. Astfel, în urma verificărilor documentațiilor, a proiectului și a Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor stabilite pentru terenurile expropriate s-a constatat că nr. cadastral 942 nu se regăsește ca fiind situat pe amplasamentul lucrării. De asemenea, nu s- a putut face o corelare între număr cadastral 942 și cele existente la baza H.G nr. 745/2005 și nr. H.G 911/2007, întrucât nu s-a depus copie după sentința civilă care a stat la baza înscrierii reclamantului ca proprietar sau a documentației care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate.
A precizat că și în situația în care prin expertiza de identificare a terenului se va constata că imobilul este situat pe amplasamentul obiectivului de investiții "Reabilitare DN 17 intre km 91+000 și 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din județul B. -Năsăud" acțiunea reclamatului este lipsită de interes având în vedere prevederile Legii 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local unde la art. 5 alin. (1) se arată că: "plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim"", precum și în baza Hotărârii 434/2009 privind Norme Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 respectiv art. 5 alin. (17)" .... persoana îndreptățită se poate adresa expropriatorului ulterior cu o cerere însoțită de documentele doveditoare în condițiile prevăzute de lege sau de o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă, solicitând eliberarea despăgubirii, potrivit legii".
A mai arătat că nu a contestat calitatea de proprietar al reclamantului și nici nu s-a opus acordării contravalorii suprafețelor supuse exproprierii cu ocazia executării lucrărilor de reabilitare pe DN 17, însă trebuie să dovedească în condițiile prevederilor legale în vigoare că are teren pe amplasamentul lucrării.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 Cod de procedură civilă, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, H.G. nr. 434/2009, art. 242 alin. ultim Cod procedură civilă.
La dat de_, pârâta C. - D. R. D. și P. a depus la dosar concluzii scrise (f. 55-57), prin care arată motivele pentru care solicită respingerea ca
inadmisibilă acțiunea reclamantului. Reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta o acțiune în revendicare a imobilului situat în localitatea Piatra Fântânele identificat prin număr cadastral 942 și număr topografic 4937/1/1 și 4937/1/2. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a constatat că imobilul în discuție se suprapune peste terenul cu număr topografic 4936 expropriat în temeiul HG 745/2005.
Precizează că la termenul din_ a depus la dosarul cauzei recipisa de consemnare a despăgubirilor. Despăgubirile au fost consemnate pe numele aparentei proprietare a terenului expropriat, respectiv A. ca L. . Așa cum prevedea Legea 198/2004, în vederea emiterii Hotărârii de Guvern privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul drumului național DN 17, s-au întocmit documentații tehnico-cadastrale de identificare a imobilelor în baza planurilor de la Primărie și a evidentelor de la OCPI. Cuantumul despăgubirilor s-a consemnat în temeiul prevederilor Legii 198/2004, suma reprezentând cuantumul despăgubirilor a fost consemnată pe numele aparentului proprietar, urmând a fi eliberată persoanei care face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Mai arată că reclamantul a depus în anul 2010 o cerere de eliberare a despăgubirilor, depunând doar un extras de Carte Funciară a imobilului cu număr cadastral 942, care nu figura în cuprinsul HG 745/2005 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării Reabilitare DN 37. A solicitat reclamantului să depună documente prin care să se poată face corelarea între imobilul expropriat și cel aparținând reclamantului, însă acesta a refuzat să depună alte documente. Precizează că extrasul de Carte Funciară face dovada existenței dreptului de proprietate asupra unui imobil, însă nu identifică exact poziția acestuia. De asemenea, pentru identificare și lămurirea aspectului privind suprapunerea cu imobilul care a fost expropriat de la A. ca
L., reclamantul ar fi trebuit să depună documentația de întabulare. Astfel, prin verificarea coordonatelor cadastrale s-ar fi constatat suprapunerea cu imobilul aparținând lui A. ca L., în afara cadrului procesual din prezentul dosar.
Menționează că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului. Raportat la această definiție a acțiunii în revendicare arată că dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză aparține Statului Roman care l-a dobândit prin expropriere, la momentul consemnării despăgubirilor pe numele aparentului proprietar, respectiv pe numele lui A. ca L. . În cazul de față proprietar al imobilului este Statul Român, nu reclamantul, astfel arată că acesta nu are calitatea necesară, adică cea de proprietar al imobilului, pentru a fi admisă acțiunea în revendicare. În temeiul Legii nr. 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin expropriere este opozabil terților fără înscriere în Cartea Funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că reclamantul N. L.
V. este proprietar al terenului în suprafață de 6800 mp înregistrat sub nr. cadastral 942, situat în extravilanul localității Piatra Fântânele, ridul "Măgura Calului";, dreptul de proprietate asupra acestui teren fiind întabulat în cartea funciară nr. 25323 Tiha Bârgăului, în baza sentinței civile nr. 4037/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița și a deciziei civile nr. 378/_ pronunțate de Tribunalul B. -Năsăud, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar (f. 4). Vecinătățile terenului în cauză rezultă din raportul de expertiză judiciară întocmit, acesta fiind nord - A. ca Ileana, est - Niczui Eugen, sud -
S. Toader și vest - DN17 (f. 31).
Prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză s-a stabilit faptul că pe terenul proprietatea reclamantului s-a realizat un puț de drenaj cu ocazia modernizărilor DN 17. Totodată, s-a constatat faptul că terenul în suprafață de 6800 mp este compus din parcela I fânețe cu suprafața de 5563 mp și parcela 3D cu suprafața calculată de 1237 mp, suprafața reală a acestora fiind de 5349 mp, respectiv de 1189 mp, diferențele de 48 mp și 214 mp datorându-se modificărilor amplasamentului vechi al DN 17 în zona prin îndulcirea curbei și adăugarea celei de-a doua benzi pe sensul de urcare spre Vatra-Dornei și spre imobilul reclamantului (f. 31). Prin același raport de expertiză tehnică extrajudiciară s-a menționat faptul că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului sunt în cuantum de 2253 euro, stabilite conform documentației tehnice de "evaluare terenuri intravilan și extravilan - județul B. -Năsăud"; întocmit de către S.C. P. -Top Ervcom S.R.L. B. pentru Camera Notarilor Publici, fiind utilizată valoarea totală pentru comuna Tiha-Bârgăului, zona de agrement Piatra Fântânele, 860 euro/100 mp pentru primii 500 mp înscriși în CF (f. 31).
Prin completarea la raportul de expertiză efectuată în data de_ (f. 38), s-a precizat faptul că terenul a fost dobândit de către reclamant de la S. Traian, în temeiul sentinței civile nr. 4037/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița și a deciziei civile nr. 378/_ pronunțate de Tribunalul B. -Năsăud, având ca obiect partaj.
Din documentația întocmită de parată în vederea realizării exproprierii pentru lucrările de reabilitare a DN 17 (f. 43-48) rezultă faptul că prin H.G. nr. 745/2005 a fost expropriat terenul cu nr. topografic 4936, cu privire la care figurează proprietar numita A. ca L. . La data de_, între numita Adreica L. și parata a fost încheiat acordul de principiu nr. 131 privind vânzarea terenului în suprafața de 399,40 mp amplasat pe partea dreaptă a DN 17 la km 111 + 349,86, pentru executarea lucrărilor de reabilitare a DN 17 (f. 42). Prin recipisa nr. 18/_ pârâta a consemnat la dispoziția mai multor persoane, printre care și numita A. ca L., suma de 5879 lei, reprezentând despăgubiri expropriere autostradă (f. 40).
Din starea de fapt reținută pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a constatat că prin H.G. nr. 745/2005 terenul în suprafață de 262 mp din suprafața totală de 6800 mp deținută de reclamant a fost expropriat în vederea efectuării lucrărilor de reabilitare a DN 17, acesta făcând parte din terenul înregistrat sub nr. topografic 4936 aparținând numitei
A. ca L., astfel cum rezultă din planul existent la fila 46 din dosar și din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară din data de_ (f. 52). Totodată, instanța a constatat că despăgubirile aferente exproprierii pentru această suprafață au fost consemnate prin recipisa nr. 18/_ pe numele persoanei care era menționată proprietar la acel moment, respectiv numita A. ca L. . Dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață totală de 6800 mp a fost recunoscut ulterior efectuării procedurilor de expropriere și a exproprierii înseși, fiind înscris în cartea funciară la data de_ (f. 4).
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. În cauza de față însă, instanța a constatat că bunul care face obiectul acțiunii în revendicare a intrat în proprietatea statului prin expropriere, prin H.G. nr. 745/2005. Faptul că la acel moment proprietar al suprafeței de teren în litigiu era o altă persoană decât cea care figurează ca fiind proprietar la momentul actual, respectiv reclamantul, nu are relevanță în ceea ce privește hotărârea de expropriere și intrarea bunului imobil în proprietatea statului în acest mod, dreptul de proprietate al statului fiind opozabil reclamantului. Pe de altă parte,
potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc la momentul la care expropriatorul și-a executat obligațiile de plată a despăgubirilor. Efectul esențial al exproprierii este acela al trecerii imobilului expropriat din proprietatea privată în proprietatea publică, liber de orice sarcină.
În consecință, întrucât terenul în suprafață de 262 mp a făcut obiectul exproprierii prin H.G. nr. 745/2005, s-a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul, în calitate de parte care a căzut în pretenții, a fost obligat la plata în favoarea pârâtei a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, respectiv la plata sumei de 917,41 lei, cheltuieli de deplasare, conform înscrisurilor aflate la dosar (f. 58-75).
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul N. L.
V., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată, pentru motivele ce succed.
În apărare, pârâta a invocat lipsa interesului reclamantului în promovarea acestei acțiuni în revendicare. Însă, această excepție nu a fost pusă în discuția părților și instanța nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la aceasta.
În ce privește fondul cauzei apreciază că hotărârea nu este legală și temeinică.
Reclamantul este proprietarul tabular al imobilului teren în suprafață de 6800 mp identificat prin CF 25323 (392/4 veche) Tiha Bârgăului nr. cad. 942 și nr. topo 4937/1/1 și 4937/1/2. Din această suprafață de teren pârâta i-a ocupat 262 mp în zona km 111+300 m. Acest aspect reiese din raportul de expertiză și nu este contestat de către pârâtă.
În apărare însă pârâta arată că acest teren a fost expropriat în mod legal, astfel că ea a devenit proprietara acestui teren. Această teorie a fost preluată și de către instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.
Însă, probele care să susțină această opinie sunt inexistente.
În ceea ce privește procedura exproprierii, este facil a constata, prin simpla lectură a
H.G. 745/_ și H.G. 911/_, că imobilul proprietatea sa, identificat prin cadastral 942 și topografici 4937/1/1 și 4937/1/2 nu este menționat în aceste hotărâri sau în anexele lor.
În concluzie, acest teren, proprietatea reclamantului, nu a fost expropriat în mod legal, cu respectarea etapelor prevăzute de actele normative în vigoare.
Ca atare, pârâta nu poate reclama vreun drept de proprietate dobândit ca urmare a
"exproprierii"; pe terenul în litigiu.
În ceea ce privește persoana pe numele căreia s-au consemnat pretinsele despăgubiri, A. ca L., nu are nici cea mai mică legătură cu terenul reclamantului. Terenul lui are printre vecini o anume A. ca Ileana, care poate este rudă cu A. ca L. . Însă, toată această poveste nu prezintă nici un fel de relevanță întrucât niciodată vreuna dintre aceste persoane nu a fost proprietara terenului în litigiu (așa cum reiese din coala desfășurată de CF existentă în dosarul 8746-2006) și nu l-a folosit sub nici un titlu niciodată.
Ca atare, această persoană A. ca L. nu a fost niciodată un proprietar aparent. De altfel, pârâta nu a produs niciun fel de dovadă cu privire la modalitatea pentru care a concluzionat că această persoană este un aparent proprietar.
Din acordul de principiu de la fila 42 reiese că numita A. ca L. a fost de acord să-și vândă 399,40 m din proprietatea sa de la km 111+349,86 mp. Deci, încă o dată se
întărește faptul că această persoană nu are nicio legătură cu proprietatea recurentului care începe la km 111 până la km 111+300 m; terenul său se află lângă cel al lui A. ca, între aceste terenuri neexistând suprapunere.
Din recipisa existentă la fila 40 reiese că pârâta a consemnat la CEC suma de 5879,70 lei pentru nr. top 4936 reprezentând despăgubiri autostradă. Din analiza acestui înscris se constată din nou că nu s-a consemnat nicio sumă de bani nici pe numele vreunui proprietar înscris în CF 392/4 Tiha Bârgăului, nici pe vreunul din nr. cadastral sau topografic din acest CF, unde recurentul este proprietar.
În ciuda susținerilor, din probele administrate în cauză nu reiese deloc că ar exista vreo suprapunere între terenul reclamantului și cel înscris în nr. top 4936. Completarea nr. 2 a raportului de expertiză nu confirmă această teorie, ci arată doar că terenul folosit de pârâtă, respectiv cei 262 mp, se suprapune cu proprietatea recurentului. Documentația depusă de către pârâtă, care nu-i este de altfel opozabilă, nu confirmă nici ea o suprapunere între terenul său și top 4936. În aceste condiții, motivarea instanței cu privire la existența acestei suprapuneri nu este întemeiată.
Acestea erau probele pe care s-a întemeiat hotărârea instanței. Însă aceste probe, așa cum sus a demonstrat, nu fac dovada vreunui drept real al pârâtei asupra terenului în suprafață de 262 mp, proprietatea tabulară a reclamantului.
Concluzionează că recurentul a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu (conform extrasului de CF existent la dosar), precum și faptul că este lipsit de folosința acestui teren, posesor faptic fiind pârâta (împrejurare dovedită prin raportul de expertiză și prin poziția procesuală a pârâtei).
Pe de altă parte, a dovedit că pârâta nu este proprietara terenului în litigiu (suprafața reclamantului de 262 mp nu a făcut obiectul exproprierii, nefiind deloc inclusă în această procedură), însă această pârâtă este posesoarea faptică a acestui teren.
Or, cum revendicarea este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, consideră că a îndeplinit condițiile admiterii acesteia, sens în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Pârâta, prin întâmpinarea de la filele 13-14, s-a opus admiterii recursului, solicitând, totodată, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs. În apărare a invocat cele ce urmează.
Reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta o acțiune în revendicare a imobilului situat în localitatea Piatra Fântânele identificat prin număr cadastral 942 și număr topografic 4937/1/1 și 4937/1/2.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a constatat că imobilul în discuție se suprapune peste terenul cu număr topografic 4936 expropriat în temeiul H.G. 745/2005. La termenul din_ a depus la dosarul cauzei recipisa de consemnare a despăgubirilor. Despăgubirile au fost consemnate pe numele aparentei proprietare a terenului expropriat, respectiv A. ca L. .
Așa cum prevedea Legea 198/2004, în vederea emiterii Hotărârii de Guvern privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul drumului național DN 17, s-au întocmit documentații tehnico-cadastrale de identificare a imobilelor în baza planurilor de la Primărie și a evidențelor de la OCPI.
Așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul acvirat, la momentul întocmirii documentelor tehnico-cadastrale, reclamantul nu figura ca proprietar al unui imobil situat pe amplasamentul lucrării de reabilitare a drumului național DN 17.
Ca urmare, cuantumul despăgubirilor s-a consemnat, în temeiul prevederilor Legii 198/2004, suma reprezentând cuantumul despăgubirilor a fost consemnată pe numele aparentului proprietar, urmând a fi eliberată persoanei care face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Reclamantul a depus în anul 2010, o cerere de eliberare a despăgubirilor, depunând doar un extras de Carte Funciară a imobilului cu număr cadastral 942, care nu figura în cuprinsul H.G. 745/2005 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de Reabilitare DN 17.
Având în vedere acest aspecte a solicitat reclamantului să depună documente prin care să se poată face corelarea între imobilul expropriat și cel aparținând reclamantului însă acesta a refuzat să depună alte documente.
Extrasul de Carte Funciară face dovada existenței dreptului de proprietate asupra unui imobil, însă nu identifică exact poziția acestuia.
Pentru identificarea și lămurirea aspectului privind suprapunerea cu imobilul care a fost expropriat de la A. ca L., reclamantul ar fi trebuit să depună la sediul pârâtei documentația de întabulare.
Astfel, prin verificarea coordonatelor cadastrale s-ar fi constatat suprapunerea cu imobilul aparținând lui A. ca L., în afara cadrului procesual din prezentul dosar.
Însă reclamantul, cunoscând probabil aceste aspecte a preferat să formuleze o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâta.
Dar, acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Raportat la această definiție a acțiunii în revendicare arată că dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză aparține Statului Român, care l-a dobândit prin expropriere, la momentul consemnării despăgubirilor pe numele aparentului proprietar, respectiv pe numele lui A. ca L. .
Ca urmare, acțiunea în revendicare este inadmisibilă având în vedere că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
În cazul de față proprietar al imobilului este Statul Român, nu reclamantul. În temeiul Legii 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin expropriere este opozabil terților fără înscriere în Cartea Funciară.
Având în vedere aceste aspecte consideră că reclamantul nu are calitatea necesară (adică cea de proprietar al imobilului) pentru a-i fi admisă acțiunea în revendicare.
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.
Prin decizia civilă nr. 378/R/2009 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, irevocabilă, i s-a atribuit reclamantului N. L. V., cu titlu de partaj, suprafața totală de 6800 mp, identificată cu nr. top 4937/1/1 - 1237 mp drum de exploatare și cu nr. top 4937/1/2 - 556 mp fânețe, nr. cadastral 942. Dreptul de proprietate s-a înscris în c.f. 25323 Tiha Bârgăului (f. 4).
În cadrul prezentului dosar, pentru a se lămuri raporturile juridice dintre părți, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expert Sofron Constantin, lucrare depusă la filele 31-33 și care a fost completată de două ori (f. 38, f. 42 - ultima numerotată greșit).
Expertul denumește parcelele atribuite reclamantului ca fiind parcela 1 fânețe cu suprafața de 5563 mp și parcela 3DE cu suprafața de 1237 mp, situate în extravilanul
satului Piatra Fântânele, ridul "Măgura Calului";, identificate cu date de c.f. și cadastrale mai sus reținute.
După prelucrarea măsurătorilor, a conchis clar că suprafața primei parcele este de numai 5349 mp, iar a celei de-a doua de doar 1189 mp, diferența de 48 mp, respectiv 214 mp (în total 262 mp) fiind afectată de modernizarea DN 17 și se datorează modificării amplasamentului vechi al DN 17 în zona de la km 111 la km 111+300 prin îndulcirea curbei și adăugarea celei de-a doua benzi pe sensul de urcare spre Valea Dornei și spre imobilul reclamantului. S-a mai constatat că pe terenul reclamantului s-a identificat un puț de drenaj construit cu aceeași ocazie, a modernizării DN 17. Acest obiectiv de reabilitare a drumului național s-a înfăptuit prin aplicarea Legii 198/2004, a H.G. 434/2009, precum și în contextul H.G. 745/2005 și 911/2007 prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată.
Pârâta susține că terenul reclamantului nu se regăsește în anexele ultimelor două hotărâri de guvern citate, însă din examinarea expertizei se deduce că, în realitate, a avut loc o expropriere în fapt a suprafeței de 262 mp a reclamantului. Această împrejurare este recunoscută de către recurent prin scriptul de la fila 6 adresat pârâtei, unde la paragrafele 1 și 4 afirmă că pentru lucrările de modernizare a DN 17 (E576) s-a expropriat din terenul proprietatea sa, aflat la km 111, și că anexează planul de situație al lucrărilor de reabilitare, din care rezultă că pentru lucrările de modernizare s-au făcut exproprieri din proprietatea lui. În același timp, la punctul 6, pretinde că în conformitate cu prevederile Legii 198/2004, art. 5, să se dispună îndeplinirea obligațiilor care sunt în sarcina expropriatului în astfel de cazuri, respectiv acordarea de despăgubiri.
Așa fiind, singur reclamantul mărturisește că a pierdut proprietatea prin expropriere și dorește să fie despăgubit pentru acest motiv.
Potrivit art. 26 din D-l 115/1938 (aplicabil speței prin prisma art. 69 alin. 2 din Legea 7/1996 în forma avută la data introducerii cererii de chemare în judecată, ce dispune că decretul-lege se abrogă numai la data finalizării lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ teritoriale, în cauză nefiind demonstrat că lucrările amintite s-au epuizat), drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere.
Terenul intrând legal în proprietatea statului, în lipsa vreunui demers întreprins de reclamant pentru obținerea ineficacității exproprierii în privința imobilului său, dar chiar mai mult a acceptării noului regim juridic, a cărui valorificare a încercat să o obțină pe cale extrajudiciară, pârâtul nu se mai poate prevala de acțiunea în revendicare, lipsindu-i proprietatea.
Așadar, îi rămâne la îndemână doar îndreptățirea la despăgubiri pentru terenul în litigiu afectat de expropriere, preluare ce a avut loc de la reclamant - fost proprietar. Această îndestulare poate avea loc numai în procedura specială a Legii 198/2004.
Procedura specială urmată în beneficiul unui terț, A. ca L., nu poate influența sub nicio formă situația reclamantului, care-și dovedește calitatea de proprietar expropriat în fapt asupra terenului de sub nr. top 4937/1/1 și 4937/1/2, întrucât A. ca L. a primit despăgubire pentru terenul de sub nr. top 4936, altul decât cel disputat în prezentul litigiu (f. 40-49).
Se impune totodată observația că în cazul în care cu ocazia întocmirii documentelor prealabile exproprierii, din punctul de vedere al identificării terenului și a proprietarului,
s-a săvârșit o greșeală, pârâta se va desocoti cu persoana care a încasat pe nedrept despăgubirea.
Critica recursului vizând nepronunțarea în legătură cu excepția lipsei interesului reclamantului de a promova acțiunea în revendicare nu influențează în vreun fel soluția ce se va da recursului, atâta vreme cât ea este în strictă relație cu fondul problemei juridice deduse judecății, iar acțiunea s-a respins ca neîntemeiată, tranșându-se tocmai asupra lipsei dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantului, fapt ce-l împiedică să introducă acțiunea de față.
Cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în recurs se va respinge întrucât a înțeles să depună la dosar dovezile care atestă suportarea lor în copie complet ilizibilă, instanța nefiind în măsură să deducă fără niciun echivoc cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. L. V. , domiciliat în Beclean, str. Gării, la Cab. Av. T. Toma, nr. 5, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 5891/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Respinge cererea intimatei C. - D. R. D. și P. C. , cu sediul în C.
-N., str. D., nr. 128, județul C., de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. R.R.
| ← Decizia civilă nr. 347/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 518/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
