Decizia civilă nr. 347/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.347/R
Ședința publică din 26 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător G. G. P.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul T. T., cu dom. în M. str. Lunca Mori, nr. 999/A, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2451/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune posesorie.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 2451/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta U.
. C. M. prin P. împotriva pârâtului T. T. și în consecință a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină folosință terenul din c.f. 50723
M., nr.top 4298/7 în suprafață de 3007 m.p.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1835 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță în dosar cu nr. de mai sus ,
reclamanta C. M. prin P. a chemat în judecată pe pârâtul T. T., solicitând instanței ca prin sentința ce o va da în urma administrării probelor, să-l oblige pe pârât să lase în deplină folosință reclamantei terenul înscris în
c.f. M. 50723, nr. top. 4298/7, în suprafață de 307 m.p. S-a solicitat cheltuieli de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, terenul identificat mai sus, este în proprietatea Comunei M., din anul 1968, iar la începutul lunii august
2012, reclamanta a depozitat balast pe acest teren, pentru reabilitarea drumurilor, iar în_ pârâtul a intrat abuziv pe teren, amenințându-l și înjurându-l pe lucrătorul ce urma să încarce balastul pentru a fi transportat, spunându-i că terenul este proprietatea lui, iar drept urmare a aceste atitudini lucrătorii au părăsit terenul și au plecat cu utilajele. Deși pârâtul a fost somat de autoritățile locale să înceteze de îndată orice acte de tulburare a posesiei asupra terenului, acesta nu a înțeles aceasta, motiv pentru care reclamanta a promovat acțiunea de față, practic reclamanta nu poate folosi acel teren.
În demersurile sale, a mai aratat reclamanta pârâtul se prevalează de o sentința judecătorească, nr. 2308/2007, prin care tatălui lui i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar asupra unor terenuri, pe raza comunei M. exclusiv în baza unor contracte de vânzare cumpărare, însă asupra terenurilor reconstituite tatăl pârâtului nu a fost pus în posesie, posesia și proprietatea asupra terenurilor rămânând în continuare ale reclamantei.
Mai mult, a aratat reclamanta în dosarul penal nr. 1507/P/2009 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus s-au efectuat acte de urmărire penală față de pârât pentru săvârșirea de fals în acte sub semnătură privată,în legătură cu cele două contracte ce au stat la baza sentinței de care se prevalează.
Prin ordonanța din_ confirmată de Parchetul de pe lângă T.
M. prin Ordonanța nr. 115/2010 s-a dispus sancționarea pârâtului cu amendă administrativă în sumă de 1000 lei, reținându-se că, cele două contracte sunt falsificate ,însă pericolul social al faptei este redus. Pârâtul a atacat cu plângere cele două ordonanțe care au fost respinse prin Sentința penală nr. 166/2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus .
În baza acestei sentințe Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar M., a formulat o cerere de revizuire a Sentinței civile nr. 2308/2007 de care se prevalează pârâtul, aceasta făcând obiectul dosarul nr._ .
În probațiune reclamanta a depus extras c.f., schiță de amplasament Sentința penală nr. 166/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, Ordonanța din_ a primului Procuror al Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus, Sentința civilă nr. 2308/2007 și Sentința civilă nr. 1371/1998, prin care reclamanta și-a înscris în c.f. dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei de față.
Deși legal citat, cu mențiunea "personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării prev. art. 225 Cod procedură civilă, pârâtul nu s-a prezentat în cauză și nu a depus întâmpinare, reclamanta depunând în cauză un interogator ce urmează a fi luat pârâtului în cazul în care acesta s-ar fi prezentat în instanță.
Instanța, față de faptul că pârâtul deși a semnat actul de procedură personal, cu mențiunea ca la termenul din_ să se prezinte în instanță, sub sancțiunea aplicării prev. art. 225 Cod procedură civilă, a luat act de prev. art.
225 Cod procedură civilă ca o recunoaștere a pârâtului, a pretențiilor reclamantei, reclamanta în cauza de față, prin actele depuse la dosar, respectiv extras c.f., face dovada deplină a faptului că este proprietara acelui teren, iar pe cale de consecință are dreptul să se bucure de prerogativele proprietății ,
dreptul titularului de a poseda folosi și dispune de un bun în mod exclusiv (art.555 cod civil).
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite prev. art.949 și urm. Cod civil, reclamanta este proprietara bunului, a intrat în posesia acestuia depozitând materiale de construcție pe acest teren, însă pârâtul nu a permis persoanelor care își desfășurau acolo activitatea să și- o continue, pârâtul prin acțiunile sale încălcând drepturile proprietarului drept ocrotit de lege așa cum s-a menționat și mai sus, însă în instanța pârâtul, după cum s-a reținut și mai sus, nu s-a prezentat și nu a avut nicio poziție procesuală.
Pârâtul dacă deținea un titlu asupra terenului ce face obiectul cauzei de față poate să și-l valorifice prin instanță în contradictoriu cu intimată. Sentința civilă 2308/2007 invocată de către pârât s-a dat în temeiul legilor fondului funciar, iar contractele ce au stat la baza admiterii acțiunii și obținerea sentinței de mai sus au fost anulate în urma unui proces penal așa cum a menționat reclamanta în motivarea acțiunii.
În baza ar. 274 Cod procedură civilă. instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, justificate de taxa judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 2451/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._ în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurentul T. T., solicitând admiterea recursului și desființarea (anularea) în totalitate a sentinței recurate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală ca temei juridic, având în vedere dispozițiile art. 304 alin. 8 și 9 și 274-277 cod procedură civilă, cât și art. 949, 950 alin. 2, 951 toate prevăzute în Noul Cod Civil.
Recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece proprietarul terenului litigios este tatăl său pe numele T. V. care este în viață iar recurentul nu folosește și nici nu a folosit niciodată acest teren de pe raza comunei M. înscris în CF 1079 (CF nou 5529) cu nr.topo 4298/7 în suprafață de 4500 mp. Recurentul l-a reprezentat doar în instanțele de judecată în calitate de mandatar în baza procurii judiciare nr. 775/2006 emisă de Biroul Notarului Public.
În mod legal reclamanta dacă dorea să se judece în acest proces trebuia să cheme în judecată proprietarul terenului care este tatăl său pe nume T. V. și nicidecum reprezentantul ales al acestuia (proprietarului).
Conform sentinței civile nr. 2308/2007 rămasă irevocabilă prin nerecurare procesele s-au purtat între tatăl recurentului pe numele de T. V. și Comisia locală de Fond Funciar a comunei M. .
Pe terenul în litigiu înscris în CF nr. 1079 (5528) cu nr. topo 4298/7 în suprafață de 4500 mp din locul numit Lunca de Sus (Moara sau Gloduri)pe o suprafață din acest teren reclamanta a depozitat materiale de construcții și a prestat diverse lucrări iar prin sentința civilă nr. 1192/2011 și sentința civilă nr. 719/2012 J. ecătoria Vișeu de Sus a obligat reclamanta (comuna M. ) să-și
ridice materialele de construcții și să sisteze lucrările pe acest teren litigios, de pe proprietatea tatălui recurentului, T. V. .
În mod nelegal reclamanta a încercat trecerea terenului din litigiu în domeniul public al Comunei M. prin H.C.L. M. nr. 16/2001 deoarece această Hotărâre a Consiliului local M. a fost anulată parțial prin Decizia civilă nr. 1299/2010 de către Curtea de Apel C. .
Deși tatăl recurentului a formulat mai multe cereri de punere în posesie de către Comisia locală de fond funciar a comunei M. asupra terenului litigios Comisia locală de fond funciar a comunei M. a refuzat în mod repetat punerea în posesie a acestui teren fapt confirmat și prin decizia civilă nr. 220/2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș și rămasă irevocabilă.
Terenul din litigiu este declarat în evidențele agricole a Comunei M. iar tatăl recurentului plătește impozit după acest teren de circa 60 de ani.
A folosit o porțiune din acest teren temporar reclamanta prin diferite firme private depozitând materiale de construcții și prestând diferite lucrări, porțiunea ocupată fiind proprietatea tatălui recurentului până a fost acționată în judecată la J. ecătoria Vișeu de Sus iar prin sentința civilă nr. 1192/2011 și nr. 719/2012 reclamanta a fost obligată să-și ridice materialele de construcții și să sisteze lucrările.
În conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 949, 950 alin. 2 și 951 prevăzute în noul cod civil acțiunea posesorie nu poate fi introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 alin. 8, 9, art. 274-277 Cod
procedură civilă, art. 949, 950 alin. 2, 951 Noul Cod civil.
În probațiune recurentul a depus: copie de pe procura judiciară, copie de pe sentința civilă nr. 2308/2007, copie de pe sentința civilă nr. 719/2012 și 1192/2011, copie de pe decizia civilă nr. 1299/2010 și decizia civilă nr. 220/R/2011.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata C. M. a depus, la data de 11 iunie 2013, întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului și respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2451/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală.
Intimata a arătat că a învestit prima instanță cu o acțiune posesorie.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, intimata l-a acționat pe recurent întrucât în cursul lunii august 2012, acesta a exercitat acte de tulburare a posesiei intimatei asupra unui teren înscris în CF M. nr. 5073, nr. topo 4298/7 în suprafață de 3007 mp. În concret tulburarea posesiei s-a făcut prin împotrivirea personală a recurentului ca intimata să transporte balastul depozitat pe acest teren, prin acte de violență psihică la adresa lucrătorilor, constând în amenințări.
Faptul că au existat acte de tulburare a posesiei intimatei asupra terenului în litigiu din partea personală a recurentului s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1800/2012, pronunțată de către J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, menținută în recurs prin decizia civilă nr. 128/R din_ a T. ui M. .
Prin urmare, recurentul are calitate procesuală pasivă, intimata reclamantă chemând în judecată în mod corect persoana care s-a opus exercitării posesiei, prin împiedicarea transportului de balast depozitat pe teren.
Conform art. 949 din Noul Cod civil cel care a posedat un bun cel puțin un an, poate solicita instanței de judecată, prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau după caz, restituirea bunului. Conform art. 951 alin. 2 dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale.
Practic, în cadrul acțiunilor posesorii reclamantul trebuie să demonstreze că a posedat bunul respectiv timp de un an și că au existat acte de tulburare a posesiei din partea pârâtului.
Dovada posesiei intimatei a fost făcută cu extrasul de carte funciară precum și cu interogatoriul luat pârâtului (întrebările 2-4) raportat la sancțiunea prevăzută de art. 225 din vechiul Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, tulburarea s-a făcut cu violență, a se vedea în acest sens declarația martorului A. ca Leon din dosarul nr._ a Judecătoriei Vișeu de Sus - astfel că acțiunea este întemeiată, chiar dacă s-ar considera că posesia intimatei a fost viciată.
Faptul că pârâtul a exercitat acte de tulburare a posesiei intimatei este demonstrat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1800/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus.
În ceea ce privește afirmațiile cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei parcele tatălui reclamantului, susținerile sunt nepertinente, având în vedere că intimata l-a chemat în judecată pe reclamant și nu pe tatăl acestuia.
Într-adevăr, prin sentința judecătorească nr. 2308/_ pronunțată de
J. ecătoria Vișeu de Sus, rămasă definitivă prin nerecurare, tatălui reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legilor fondului funciar asupra unor terenuri de pe raza comunei M. printre care și terenul în litigiu, exclusiv în baza a două contracte de vânzare-cumpărare. Însă ceea ce este foarte important de reținut este aceea că tatăl acestuia nu a fost pus în posesie, posesia a rămas în continuare în patrimoniul unității administrativ teritoriale.
Ulterior s-a constatat că, contractele care au stat la baza pronunțării sentinței mai sus menționate au fost falsificate de către recurentul din speța de față (care l-a și reprezentat pe tatăl acestuia în demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate). În aceste condiții Comisia locală de fond funciar a comunei M. a formulat o cerere de revizuire a sentinței civile
nr. 2308/2007, pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus fiind înregistrat dosarul civil nr._, care, în prezent este suspendat până la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect punere sub interdicție a tatălui recurentului.
Deci nu se poate reține o obligație de restituire a bunului către recurent în sensul prevăzut de art. 950 alin. 2 Noul cod civil cu atât mai mult cu cât recurentul nu este beneficiarul sentinței civile nr. 2308/2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus.
Nici recurentul și nici tatăl său nu au plătit niciodată impozit pe acest teren (dețin alte terenuri în zona respectivă, încercând să inducă în eroare astfel instanțele de judecată). În ceea ce privește sentințele civile nr. 1192/2011 și 719/2012, acestea au fost recurate la Tribunalul Maramureș, care le-a casat/modificat în totalitate.
Intimata depune sentința civilă nr. 1800/2012 și extras de pe portalul in stanțelor de judecată și solicită acvirarea dosarului civil nr._ a Judecătoriei Vișeu de Sus.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 2451/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Intimata a învestit prima instanță cu o acțiune posesorie, îndreptată împotriva recurentului și înregistrată la J. ecătoria Vișeu de Sus la data de _
, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 949 și următoarele din Noul Cod civil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în recurs de către recurent această excepție este neîntemeiată.
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului să lase în deplină folosință reclamantei terenul identificat în petit.
Din punct de vedere procedural, calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea dintre pârât și persoana căreia i se solicită o anumită conduită.
Reclamanta afirmă că pârâtul, în data de 13 august 2012, a intrat abuziv pe terenul în discuție, amenințându-l pe buldozeristul ce urma să încarce balastul în autobasculante, pentru a fi transportat.
Pârâtul, legal citat, atât pentru termenul din 3 octombrie 2012 - fila 17 din dosarul primei instanțe cât și pentru termenul din_, când a fost citat și cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 225 Cod procedură civilă, nu a depus întâmpinare și nu s-a înfățișat în instanță pentru a-și formula apărările - fila 26.
În cuprinsul sentinței civile nr. 1800/28 august 2012, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 128/R/_ a T. ui M. se reține că părțile sunt în litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra unui teren de 3007 mp, identificat în C.f.5528 nr.top.4298/7, reclamanta prevalându-se de faptul că este proprietara tabulară a imobilului, astfel cum atestă extrasul de C.f. depus în cauză, iar pârâtul (susținut de către tatăl său, intervenient) de faptul că acesta (n.n tatăl), a obținut sentința civilă nr.2308/_
, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului său de proprietate asupra unor suprafețe de teren din comuna M., printre care și cea menționată, asupra căreia T. V. nu a fost pus în posesie până în prezent.
Pârâtul l-a reprezentat pe tatăl său în toate demersurile efectuate cu privire la imobilul teren, până recent, iar în urma plângerii penale formulata de către reclamantă, s-a constatat că a plăsmuit cele două contracte de vânzare- cumpărare care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.2308/_ (ordonanța Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus din data de_ și sentința penală nr.166/_ ), pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus aflându-se dosarul nr._ având ca obiect cererea de revizuire a hotărârii judecătorești amintite.
Pe fondul situației de fapt și de drept expuse, reclamanta dorește să se folosească de imobilul teren, iar pârâtul încearcă să împiedice acest lucru, prin demersuri personale pe care le arogă tatălui său, o persoană în vârstă și care, încă de la nivelul anului 2007, s-a constatat că nu are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, fiind încadrat în grad de handicap grav, permanent.
În mod corect prima instanță a coroborat mijloacele de probă, înscrisurile depuse la dosar, cu împrejurarea neprezentării recurentului la interogatoriu, în temeiul art. 225 Cod procedură civilă, care arată că, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Art. 949 Cod civil, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea posesorie de față, arată că: cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului.
De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate (alin. 1 ).
Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și de detentorul precar (alin. 2).
Potrivit art. 950 din Noul Cod civil, acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului (alin. 1).
Recurentul invocă faptul că, așa cum prevăd dispozițiile art. 950 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, acțiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.
Recurentul însă nu are calitatea de persoană față de care există obligația de restituire a bunului.
Sentința civilă nr. 2308/2007, împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, profită tatălui recurentului și nu recurentului.
Recurentul nu a dovedit că există o obligație de restituire a terenului față de recurent, în sensul art. 950 alin. 2 din Noul Cod civil.
Recurentul invocă în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că tatăl său este proprietarul terenului în discuție și de
asemenea invocă art. 950 alin. 2 din Noul Cod civil, care menționează obligația de restituire, aspecte care se contrazic reciproc.
Recurentul însuși afirmă, în alți termeni, în debutul motivelor de recurs, că nu are calitatea de persoană față de care există obligația de restituire a bunului.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că în cauză nu se verifică existența niciunui motiv de modificare sau de casare a sentinței recurate, aceasta fiind temeinică și legală, tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de recurent. Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul T. T. ,
domiciliat în M., str. Lunca Morii nr. 999A jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2451/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. D. W. | D. | P. G. | Sas A. |
Red.DȚ _
Tred. A.S. / 27 Iunie 2013 - 2ex
J. ecător la fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 70/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 49/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
