Decizia civilă nr. 70/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.70/A/2013
Ședința publică din data de 6 iunie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta W. C. D. G. împotriva sentinței civile cu nr.967 din 7 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nrt._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Cauza s-a judecat în fond la data de 23 mai 2013, concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, cauza s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de 30 mai 2013, când pentru același motiv s-a amânat pentru data de astăzi 6 iunie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.967 din 7 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nrt._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C., C. local al comunei T. Bîrgăului și P. comunei T. Bîrgăului, ca fiind întemeiată.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta W. C. D. G., împotriva pârâtelor C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C., C. LOCAL AL C. T.
B., și P. C. T. B., pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C. față de M. M., ca fiind neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C.
, suma de 1.366,39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, pe baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., prima instanță a reținu că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C., C. local al comunei T. Bîrgăului și P. comunei T. Bîrgăului este întemeiată, pentru considerentele ce succed.
Reclamanta W. C. D. G. este proprietară tabulară asupra imobilului teren în suprafață de 1.000 mp., înscris in CF 495 T. Bîrgăului, nr. top. 341/1/1, imobil dobândit în anul 1998, prin cumpărare de la chemata în garanție M. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul notarului public Bria E. F. a sub nr. 3164/_ (f. 5-6).
Reclamanta pretinde că pe terenul menționat au fost executate lucrări de excavare pământ, în cursul anilor 2008-2009, cu ocazia efectuării lucrărilor de reabilitare si extindere a DN 17, lucrări care au afectat terenul pe o suprafață de aproximativ 200 mp., fără ca suprafața respectivă să fi făcut obiectul unei exproprieri, și totodată au desființat accesul la teren (terenul fiind în pantă).
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul P. Viorel (f. 165-179), prin lucrările efectuate pentru reabilitarea drumului național DN 17, a fost ocupată suprafața totală de 404 mp. din terenul reclamantei (suprafața de 46 mp., prin edificarea unui zid de sprijin din beton prefabricat cu înălțimea de 21 m.; suprafața de 256 mp., care a fost "expropriată"; de la M. M. și suprafața de 102 mp., afectată de lucrările de decopertare strat vegetal și taluzare teren).
Așa cum se prevede la pct. I.12 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, drumurile naționale fac parte din domeniul public al statului.
Raportând cele de mai sus la prevederile legale citate anterior, se poate concluziona că parte din terenul reclamantei este ocupat în prezent de drumul național, al cărui proprietar este Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public incluse în Anexa nr. 1 pct. I la Legea nr. 213/1998.
Potrivit prevederilor art. 20 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, "Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului este organul administrației publice care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor naționale.""
Prin urmare, acțiunea reclamantei în revendicare și despăgubiri trebuia îndreptată împotriva Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, și nicidecum împotriva pârâtelor C. N. de A. și D. N. din România S.A. (entitate prin care se poate exercita dreptul de administrare al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în condițiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, conform art. 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare), C. local al comunei T. Bîrgăului (autoritate a administrației publice locale, conform art. 23 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare) și P. comunei T. Bîrgăului (o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001), instituții care, în raport prerogativele conferite de lege nu pot fi obligate în raportul juridic dedus judecății, neavând calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, instanța, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor în prezenta cauză, a admis ca întemeiată excepția invocată, și a respins ca atare acțiunea formulată de reclamantă.
Totodată, având în vedere caracterul subsidiar și dependent al cererii de chemare în garanție față de acțiunea principală, în considerarea prevederilor art. 60-
63 C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C. față de M. M. .
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. C., suma de 1.366,39 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată, reprezentând contravaloare transport consilier juridic la termenele de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel în termen legal reclamanta
, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond, in mod nejustificat si neîntemeiat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CNADNR prin DRDP C., C. local al C. T. Bîrgăului si Primăriei comunei T. Bîrgăului, astfel ca nu a soluționat fondul cauzei.
Apelanta a precizată că necontestat imobilul teren al său a fost afectat de lucrările al cărei beneficiar a fost CNADNR prin DRDP C. si societățile care au executat lucrările de amenajare si reconstruire a drumului. Ținând cont de faptul că reclamanta nu a mai insistat în eliberarea terenului ci doar in plata despăgubirilor datorate de executarea lucrărilor (terenul fiind intabulat pe reclamantă si nefiind expropriate), s-a apreciat că aceasta este îndreptățita a fi despăgubită deoarece a fost prejudiciata. Din Raportul de expertiza, reiese cu certitudine că terenul a fost afectat de lucrări si în consecință valoarea acestuia a scăzut, o parte din acesta fiind imposibil de a fi utilizat. Toate aspectele constate de expert si consemnate in Raportul de expertiza sunt conforme cu realitatea si necontestate de către părți, astfel că prejudicial adus reclamantei trebuie recuperat.
Cauza prejudiciului este întocmirea in mod defectuos a documentației si a proiectului de execuție a lucrărilor (terenul subsemnatei nefiind menționata in aceasta) comandat de beneficiar, precum si lucrările executate de societățile de constructive care au angajat lucrările. Orice acțiune a unei persoane care aduce atingere drepturilor altei persoane si cauzează acesteia un prejudiciu, îndreptățește pe aceasta din urma la a solicita repararea prejudiciului.
In drept, s-au invocat prevederile art. 282 si urm si art.297 C. pr .civ.
Intimata CNADNR SA, legal citată, a depus la dosar întâmpinare
(f.12), prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării s-a învederat că instanța de fond, in mod corect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisei respingând acțiunea fata de CNADNR SA., făcând o corectă aplicare a textelor de lege invocate de către intimată respectiv, Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publica, OG 43/1997 privind regimul drumurilor si Constituția României. Astfel, raportând cele de mai sus la prevederile Constituției României si ale Legii 213/1998 privind proprietatea publica unde se stipulează intre altele ca domeniul public este format din bunurile prevăzute in anexa 1 a aceluiași act normativ, este clar ca cererea reclamantului trebuia formulata in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, ca titular al dreptului de proprietate publica asupra drumului național.
In temeiul prevederilor art. 20 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este organul administrației publice centrale care exercita prerogativele dreptului de proprietate publica a statului în domeniul drumurilor naționale.
Calitatea procesuala pasiva presupune identitatea intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecații.
Având in vedere că apelanta a formulat o acțiune in revendicare cu privire la un imobil situat pe amplasamentul drumului național DN 17. al cărui proprietar este Statul Roman nu CNADNR SA - este clar ca acțiunea este inadmisibila fata de intimată. În cazul de fata proprietar al imobilului este Statul Roman nu reclamantul. In temeiul Legii 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin expropriere este opozabil terților fără înscriere in Cartea Funciara.
Având in vedere aceste aspecte s-a apreciat că reclamantul nu are calitatea necesara (adică cea de proprietar al imobilului) pentru a-i fi admisa acțiunea in revendicare.
Pe de alta parte, lipsa calității procesuale poate fi invocata pe cale de excepție in tot cursul judecații si duce la respingerea acțiunii, fiind o excepție de fond, absoluta si peremtorie, nefiind condiționata de vreo cerere de arătare a titularului dreptului așa cum s-a afirmat la termenul din_ si nu prezintă relevanță faptul că intimata a invocat aceasta excepție la ultimul termen.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat aparținând apelantei, s-a arătat că aceasta poate solicita aceasta suma exclusiv de la
M. M., pârâta care a și încasat suma in baza sentinței amintite, altfel s-ar ajunge la situația, inadmisibila din punct de vedere constituțional, in care pentru același teren ocupat de drumul național ar plați despăgubiri atât Statul Roman cât și C.N.A.D.N.R. SA iar dreptul de proprietate ar aparține deopotrivă intimatei și Statului Român.
În ce privește suprafața ocupată de către constructor cu ocazia efectuării lucrărilor, s-a arătat că acest fapt nu e este imputabil intimatei întrucât s-a efectuat cu depășirea proiectului tehnic.
Apelul declarat de reclamantă este fondat.
Reclamanta a investit inițial instanța de fond cu o acțiune mixtă, în revendicare (însoțită de obligație de face) și în răspundere civilă delictuală, solicitând atât obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra porțiunii ocupate din suprafața totală de 1000 mp înscrisă în cf nr. 495 T. Bîrgăului. nr. top 341/1/1 și corelativ la încetarea lucrărilor de construire și reabilitare drum, cât și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul creat reclamantei prin distrugerea gardului, distrugerea terenului și orice alte pagube.
Pe parcursul soluționării cauzei, după efectuarea raportului de expertiză, realizând că predarea în posesie a terenului ocupat este dificilă, reclamanta și-a precizat cererea (f.196 dosar fond), transformând practic acțiunea în revendicare și obligație de a face într-o cerere în despăgubiri, solicitând, printre altele, contravaloarea terenului care i-a fost preluat. Pârâții nu au manifestat nici un fel de opoziție la această precizare, astfel că instanța a rămas legal investită cu aceste petite din cererea de precizare.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2013, reprezentantul reclamantului a înlăturat orice echivoc în ce privește investirea instanței, arătând că nu insistă în primul petit, rămânând doar petitul de plată a despăgubirilor (f.318 dosar fond), poziție pe care a susținut-o și în apel.
Drept consecință, în final investirea instanței de fond, realizată de reclamantă în virtutea principiului disponibilității, s-a limitat doar la acțiunea în despăgubiri, în răspundere civilă delictuală vizând mai multe fapte prejudiciabile, fără a mai avea în vedere acțiunea reală în revendicare.
Calitatea procesuală pasivă constă în obligația legală a unei persoane, fizice sau juridice de a figura într-un anumit proces în calitate de pârât. În pretențiile izvorâte din răspunderea civilă delictuală, orice persoană fizică sau juridică poate avea calitatea calitate procesuală pasivă, corelativă obligației generale de a se abține de la săvârșirea unor fapte ilicite care să conducă la prejudicierea unei alte persoane.
În analiza ce vizează calitatea procesuală pasivă, instanța nu poate verifica raporturile de drept deduse judecății, în speță, dacă pârâții chemați în judecată au săvârșit fapte care să atragă răspunderea lor civilă delictuală, acestea reprezentând elemente de fond ale pricinii, ci doar dacă reclamantul afirmă că pârâții l-au prejudiciat.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe dispozițiile Legii 213/1998 și ale OG 43/1997, vizând dreptul de proprietate publică asupra drumurilor naționale, fără a motiva în vreun fel în ce măsură aceste dispoziții înlătură calitatea procesuală pasivă a pârâților în ceea ce privește petitul de despăgubiri.
Cum în cauză instanța nu mai este investită cu o acțiune reală, care să aducă în discuție dreptul de proprietate asupra porțiunii din terenul reclamantei, în prezent având destinația de drum public, constatând că pârâții au legătură cu faptele pretins prejudiciabile pentru reclamantă, pârâta CNADR în calitate de beneficiar al lucrărilor de reabilitare a DN 17(f.42 dosar fond), iar pârâții C. local T. Bîrgăului și P.
T. Bîrgăului, în calitate de autorități administrative pretins cu atribuții în procedurile de expropriere, care, susține reclamanta, s-au efectuat necorespunzător și au condus la preluarea unei suprafețe de teren cu achitarea despăgubirilor aferente de la chemata în garanție M. M., cu toate că aceasta ar fi constituit proprietatea inițiatoarei demersului judiciar de față; tribunalul apreciază că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, impunându-se judecarea cererii precizate pe fond.
Pentru considerentele evocate și în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, apelul urmează a fi admis, și reținându-se că prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta fondul, se va desființa în întregime hotărârea cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, reținând calitatea procesuală pasivă a pârâților constatată prin decizia de față, judecătoria va soluționa cererea reclamantei așa cum aceasta a fost precizată, și corelativ va soluționa pe fond și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CNADR SA împotriva chematei în garanței M. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta W. C. D. G. , cu domiciliul procesual ales la C. de avocat Moruțan I. n Alin din B., str. Alba I., nr.4A, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 967 din 7 februaire 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o desființează în tot și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREIFER, | ||||
S. | I. | I. | C. | H. | V. |
Red./Tehnored S.I. 2 ex _
Jud. fond Odog G.
| ← Decizia civilă nr. 442/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 347/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
