Decizia civilă nr. 4632/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4632/R/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședintele Curții de Apel C.
Judecători: A. C.
V. M. - președintele Curții de Apel C. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta SC. A. T. S. împotriva deciziei civile nr. 386/A/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta A. DE P. C. -N., B-D_ EMB. 1. NR. 17, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în
încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 6 decembrie 2013, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise (fila 17).
C U R T E A
Prin cererea formulată reclamanta S.C. A. T. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu parata A. DE P. C. N. ,_ EMB. 1., N. ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la mutarea urnei de gunoi a imobilului din casa scarii in curtea imobilului, cu cheltuieli de judecata.
Prin inscrisul depus la dosar la fila 33 reclamanta a aratat ca temeiul juridic al actiunii il reprezinta urmatoarele dispozitii legale: art. 1164, art. 1165, art. 1516
C. civ., art. 15 si urm. din Legea nr. 211/2011, art. 5, 37, 38 din OMS nr. 536/1997, Strategia Comunitatii Europene privind gestionarea Deseurilor.
Prin sentința civilă nr.752/2013 pronunțată la data de 17 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. in contradictoriu cu parata A. DE P. C. N.
,_ EMB. 1., N. , ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a apreciat că locul unde sunt amplasate in prezent cele doua urne de gunoi este cel mai avantajos posibil si nu se impune mutarea acestora in curtea interioara, in locul propus de catre reclamanta cu ocazia cercetarii la fata locului, locație care este cel mai apropiat de usa de acces in imobil, permitand colectarea cu usurinta a deseurilor menajere de catre firma de salubritate, prin aceasta creandu-se un disconfort minim pentru toti locatarii, din imobil, urnele fiind amplasate la doar 5 m distanta de usa de acces (conform dispozitiilor art. 38 din Ordinul M. ui Sanatatii nr. 536/1997). In cazul in care amplasarea s-ar face in curte disconfortul, in principal fonic, determinat de colectarea deseurilor nu este deloc de neglijat. Astfel, prin transportarea urnelor din curtea imobilului pana la usa de acces in cladire, pe o distanta aproximata cu ocazia cercetarii la fata locului la 27 m, printr-o curte pavada cu dale de foarte mici dimensiunii,
ceea ce este de natura sa amplifice zgomotul produs de aceasta deplasare, in conditiile in care colectarea deseurilor se face de trei ori pe saptamana in timpul noptii, sunt imprejurari de natura sa creeze disconfort pentru toti locatarii din imobil. Sub acest aspect, nu este de neglijat faptul ca majoritatea locatarilor persoane fizice din cladire, cu exceptia a patru proprietari, au si refuzat pe acest considerent mutarea urmelor de gunoi in curtea imobilului. Evident ca reclamanta si SC Cosmote, fiind societati comerciale care isi desfasoara activitatea in acel spatiu cateva ore pe zi, nu si in timpul noptii cand se asigura colectarea deseurilor, nu sunt direct afectate de zgomotul care s-ar produce prin mutarea urnelor de gunoi daca aceastea ar fi amplasate in curtea imobilului.
Pe de alta parte, nu este de neglijat nici faptul ca reclamanta nu este afectata intr-o masura mai mare decat ceilalti locatari de mirosul inerent produs de urnele de gunoi. Instanta retine ca, fara exceptie, toti locatarii din imobil pentru a intra in propriile locuinte trebuie sa treaca prin fata urnelor de gunoi, deci mirosul degajat de acestea ii afecteaza in mod egal. Pe de alta parte, urnele fiind amplaste in casa scarii la o distanta apreciabila de intrarea in fiecare apartament, acest loc apare ca fiind cel mai potrivit pentru colectarea deseurilor, avand in vedere ca mirosul degajat de acestea nu este de natura sa fie detectat prin lasarea deschisa a ferestrelor sau prin deschiderea usii de la intrarea in apartamente. Cu privire la acest aspect instanta a constatat in urma cercetarii la fata locului ca toate apartamentele au deschise ferestre catre curtea interioara, iar accesul in apartamente se asigura fie direct din curtea interioara, fie de pe coridoarele exterioare de acces aflate la etaje. Pentru apartamentul reclamantei de la parter accesul se face direct din curtea imobilului, iar pentru spatiul de la subsol accesul se face prin casa scarii, insa prin deschiderea unei usi, apoi coborand un numar de aproximativ 20 de trepte care dau intr-un alt hol cu o dimensiune destul de mare din care se asigura accesul in acel spatiu, astfel că in acest conditii mirosul degajat de urnele de gunoi nu este de natura sa fie simtit nici in spatiul de la subsol, al reclamantei.
Pe de alta parte, a reținut și imprejurarea ca reclamanta detine un apartament intr-un condominiu, majoritatea covarsitoare a celorlaltor proprietari nefiind de acord cu mutarea urnelor de gunoi, iar aceasta manifestare de vointa nu apare ca fiind exercitata in mod abuziv in raport cu cele mai sus retinute de catre instanta, in consecinta, prin pronuntarea unei solutii in aceasta cauza instanta nu poate sa ignore vointa majoritatii proprietarilor din imobil, cata vreme acestia sunt in mod direct afectati de solutia propusa de catre reclamanta.
In ceea ce priveste apararile reclamantei instanta a apreciat că gradul de umplere a urnelor de gunoi nu poate fi generalizat si nici imputat in mod absolut paratei, avand in vedere ca gradul de umplere a urnelor de gunoi depinde de cantitatea de deseuri menajere produsa de catre toti proprietarii din imobil pe perioada cuprinsa intre doua colectari a deseurilor de catre firma de salubritate. Instanta a apreciat ca fiind pertinente sustinerile reclamantei in sensul ca nu este firesc ca urnele pentru colectarea deseurilor menajere sa fie amplasate in casa scarii unui imobil, ci intr-un spatiu deschis, însă aceasta situatie de fapt este determinata de vechimea foarte mare a cladirii care nu a fost conceputa cu o platforma speciala de depozitare a deserilor in curtea imobilului platforma la care sa se asigure accesul din exterior cu autovehicule speciale ale firmelor de salubritate. Oricum spatiul in care sunt amplasate in prezent urnele nu se poate sustine ca este unul inchis, cata vreme prin grija celor care locuiesc in imobil usile de la casa scarii aflate la parter si la etaje sunt lasate mereu deschise pentru a se asigura mereu ventilatia spatiului, tocmai datorita amplasarii acestor urne.
Prin decizia civilă nr. 386/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. T.
S. împotriva Sentinței civile nr. 752/2013 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoria C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Într-adevăr, așa cum susține intimata, apelanta se prevalează de necesitarea respectării legislației europene, fără însă a face referire în mod concret la o anumită reglementare în acest sens.
Cât privește scopul cercetării la fața locului, T. ul a constatat că, raportat la prevederile art. 215-216 C.pr.civ., Judecătoria s-a deplasat la fața locului pentru a se lămuri asupra tuturor împrejurărilor de fapt relevante în vederea soluționării cauzei, din perspectiva amplasării optime a pubelelor în discuție.
Este de remarcat faptul că judecătoria s-a aplecat asupra detaliilor sesizate la fața locului, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat, surprinzând modalitatea de dispunere a construcției, amplasamentul actual al pubelelor, distanțele ferestrelor apartamentelor față de curtea interioară, accesul la spațiul apelantei și în imobil etc. (fila 39 dosar fond).
Nerespectarea regulii de selectare a gunoiului și necesitatea în consecință a colectării gunoiului în trei pubele nu poate fi imputată intimatei, sarcina depozitării selective și preluării gunoiului în această manieră căzând în sarcina firmei responsabile.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, T. ul a constatat că acest text de lege stabilește obligativitatea amplasării recipientelor de depozitare a gunoiului menajer pe platforme special amenajate, făcând referire la blocurile de locuință din perspectiva distanței față de ferestrele apartamentelor, în așa fel încât să nu genereze disconfort și insalubritate.
Este evident, raportat la faptul că edificarea imobilului s-a realizat la începutul secolului XX, în centrul orașului, că această clădire nu a fost proiectată cu un spațiu interior special de colectare a deșeurilor, iar colectarea în pubele de gunoi amplasate pe platforme speciale în exteriorul clădirii, așa cum susține apelanta, se poate realiza datorită formei imobilului doar în curtea interioară. Dar, amplasarea acestor recipiente de colectare în coridorul de acces este o modalitate care satisface interesele marii majorități a asociație de proprietari, conform consimțământului exprimat în acest sens, din perspectiva disconfortului în condițiile în care toate apartamentele imobilului au ferestre spre curtea interioară, iar de la locul de amplasare al pubelelor propus de către apelantă este de parcurs o distanță de 17-18 m până la ușa de acces în curtea interioară și 27
m până la ușa de ușa de acces din stradă.
În condițiile în care colectarea gunoiului se face în timpul nopții, deplasarea pubelelor de către responsabilii firmei de colectare ar produce un mare disconfort fonic, aspect constatat cu ocazia deplasării la fața locului.
Totodată, amplasamentul actual creează prejudicii foarte mici apelantei, în condițiile în care spațiul său este situat la subsolul imobilului, accesul realizându-se din acest coridor, coborându-se mai multe trepte.
Este de remarcat că prima instanță a constatat că spațiul în care se depozitează urnele nu este unul închis, așa încât se realizează o ventilație a spațiului evitându-se degajarea de mirosuri neplăcute care să o afecteze pe apelantă, spațiul este întreținut, curat, asigurându-se o manevrare ușoară și nederanjantă la momentul ridicării acestora de către serviciul de salubritate.
La aceasta se adaugă și adresa de răspuns a Primăriei (fila 10 dosar) în sensul nerespectării prevederilor legale în materie în cazul amenajării unui spațiu special în curtea interioară.
Varianta sugerată de către apelantă în sensul scoaterii pubelelor de către un locatar la finalul zilei nu este viabilă neputându-se impune ca obligație chiar și alternativă fiecărui membru a asociației o asemenea sarcină și în plus, necesită un efort deplasarea recipientelor pe distanțele arătate, asemenea atribuții fiind evident în sarcina serviciului de salubritate plătit în acest sens.
Față de cele ce preced, T. ul a menținut soluția Judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. T. S. solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 386/2013 a T. ului C., admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 752/2013 a Judecătoriei
C. -N. și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește legislația europeană de care s-a prevalat, aceasta a fost indicată cu ocazia judecării fondului cauzei, actele normative nefiind menționate ca temei al cererii de apel, fiind însă suficient faptul că au fost invocate ca și temei al acțiunii.
Făcându-se câteva referiri la starea de fapt reținută în cauză s-a arătat că instanța de fond și cea de apel nu au avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile art. 3 din Ordinul nr. 536/1997.
S-a ignorat un principiu important al aplicării normelor legale, respectiv acela că aceste norme sunt emise pentru a fi respectate și nu pentru că există unul sau mai multe motive pentru care aceste norme să fie încălcate sau ignorate. Interesele unui grup chiar și majoritar sau disconforturile care de fapt nu există nu ar trebui să stea ca temei în pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
S-a precizat că în curtea interioară a imobilului în litigiu, în suprafață de 300 m.p., pubelele s-ar putea amplasa astfel încât să existe cel puțin 10 m. de la cel mai apropiat geam din curte, fiind astfel amplasate într-un spațiu deschis, iar nu închis cum se află în prezent. În zilele de colectarea a gunoiului acestea pot fi deplasate de proprietari în fața ușii de intrare în imobil, astfel cum se întâmpla în alte cazuri similare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, pârâta A. DE P. B-D_ EMB. 1. Nr. 17 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în mod corect a reținut instanța de apel că reclamanta nu a indicat exact legislația europeană de care se prevalează.
Referitor la Directiva nr. 2008/98/CE a Parlamentului European, invocată în recurs, s-a arătat că aceasta a fost transpusă în legislația internă prin Legea nr. 211/2011. La art. 59 alin. 1 lit. f din aceasta se reține că obligația asigurării spațiilor necesare pentru colectarea deșeurilor revine autorităților administrației publice locale.
Condițiile în care se poate amenaja un spațiu pentru colectarea deșeurilor menajere în curtea interioară a imobilului conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 rezultă din adresa nr. 4382/43/_ depusă în apel, adresă completată cu adresa nr. 82931/443/_ depusă tot în apel.
Referitor la interpretarea prevederilor art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 s-a arătat că acestea, raportat la principiul neretroactivității legii, nu sunt aplicabile în cauză, imobilul fiind construit înainte de anul 1914.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au constatat că actuala amplasare a recipientelor de colectare în coridorul de acces al imobilului este o modalitate care satisface interesele marii majorități a membrilor asociației de proprietari, creând prejudicii foarte mici reclamantei recurente, în condițiile în care spațiul său este situat la subsolul imobilului.
În mod corect a reținut instanța de apel că spațiul în care se depozitează urnele nu este unul închis, așa încât se realizează o ventilație a spațiului, fiind întreținut și curat. În acest fel se asigură și o manevrare ușoară și nederanjantă la momentul ridicării urnelor de către serviciul de salubritate.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC A. T. S. împotriva deciziei civile nr. 386 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, Curtea reține următoarele:
Astfel cum a arătat și reclamanta în cererea de recurs, în această fază procesuală nu mai este admisibilă cenzurarea stării de fapt stabilite de către instanța de fond, menținută în apel, art.304 alin.1 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă în cauză statuând în sensul admisibilității recursului numai în ceea ce privește invocarea unor motive de nelegalitate ale hotărârii atacate.
În cauza dedusă judecății, atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit că pubelele pentru colectarea deșeurilor sunt amplasate în coridorul de acces al imobilului situat în C. -N., B-dul 21 D. 1. nr.17, oricare dintre locatari fiind nevoiți să treacă prin fața urnelor de gunoi pentru a intra în propriul apartament. S-a reținut de asemenea și faptul că spațiul în care sunt amplasate urnele este ventilat, prin grija celor care locuiesc în imobil ușile de la casa scărilor, de la parter și etaje, fiind lăsate deschise.
Referitor la curtea interioară a imobilului, pe baza probelor administrate, în special a procesului verbal de cercetare la fața locului, s-a reținut care este situația acesteia, motivul pentru care s-a apreciat că nu se impune mutarea pubelelor în această locație fiind acela că distanța de parcurs până la ușa imobilului(curtea interioară neavând ieșire directă la drumul public) este mare, din cauza pavării curții interioare cu dale și a momentului la care sunt colectate deșeurile existând riscul producerii de disconfort fonic.
Un argument esențial avut în vedere de către instanțe pentru a respinge solicitarea reclamantei de mutare a pubelelor în curtea interioară a imobilului a fost acela că majoritatea persoanelor care locuiesc în imobil au optat pentru varianta amplasării pubelelor în interiorul imobilului.
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că temeiul din dreptul intern invocat de către reclamantă a fost printre altele Legea nr.211/2011 privind regimul deșeurilor, lege prin care a fost transpusă în legislația națională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
Având în vedere că reclamantul a înțeles să invoce distinct și Directiva 2008/98/CE se impun a fi făcute două precizări.
În primul rând, astfel cum s-a arătat mai sus, directiva a fost deja implementată în legislația internă, nefiind invocat de către reclamantă faptul că directiva nu ar fi fost implementată corect și la timp în legislația națională pentru a se pune problema neaplicării normelor naționale contrare prevederilor din directivă și a aplicării directe a directivei(a se vedea în acest sens cauza C 270/81, Felicitas Rickmers-linie KG c. Finanzamatfur Verkehrusteuern).
Apoi, este cunoscut faptul că directiva nu poate avea efect direct decât ascendent, ceea ce înseamnă că o persoană poate invoca prevederile directivei care îndeplinește condițiile pentru a avea efect direct, numai împotriva statului care nu și-a îndeplinit obligațiile ce rezultă din directivă, iar nu și împotriva unui
particular, astfel cum este situația din cauză. Un efect indirect orizontal a fost acceptat în jurisprudența Curții, menținându-se însă condiția neimpunerii unei obligații unui particular.
Revenind la legislația internă, se constată că la art.1 din Legea nr.211/2011 se prevede că "prezenta lege stabilește măsurile necesare pentru protecția mediului și a sănătății populației, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora";.
Apoi, la art.13 din lege se prevede că "producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri au obligația valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) și art. 20.";
De asemenea la art.22 alin.1 din lege se prevede că "producătorul de deșeuri sau, după caz, orice deținător de deșeuri are obligația de a efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) și art. 20 sau de a transfera aceste operațiuni unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deșeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) și art. 20.";
Art.20 din Legea nr.211/2011, la care face trimitere atât art.13 cât și art.22, prevede că gestionarea deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, în special fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră; fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Conform pct.10 din anexa nr.1 a Legii nr.211/2011, deținătorul de deșeuri este definit ca fiind producătorul deșeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora, iar conform pct.17 producătorul de deșeuri este definit ca fiind orice persoană ale cărei activități generează deșeuri, producător de deșeuri sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri.
Din ansamblul prevederilor legale redate mai sus rezultă că principiul avut în vedere de Legea nr.211/2011 este acela al responzabilizării producătorilor de deșeuri, deținătorilor de deșeuri și a persoanelor care se ocupă de gestionarea deșeurilor, astfel încât toate operațiunile privind deșeurile să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, impunându-se printre altele evitarea disconfortului din cauza mirosurilor.
Instanța de apel a analizat prevederile art.3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997, act normativ de asemenea invocat ca și temei de drept al acțiunii formulate, reținând în mod corect că raportat la data edificării imobilului în litigiu acesta nu poate fi în totalitate aplicat în cauză, referindu-se practic la clădirile de locuit care urmează să fie edificate sub incidența sa. Raportat la acest text de lege și la relațiile comunicate de către Primăria municipiului C. -N. instanței de apel, s-a concluzionat în același sens în care a făcut-o și instanța de fond, respectiv că soluția optimă este aceea de menținere a locului în care sunt amplasate în prezent pubelele de gunoi în imobilul situate în C. -N., B-dul 21 D. 1. nr.17.
Prevederile art.5 din odin nu au mai fost avute în vedere de către instanța de apel, în considerentele sentinței pronunțate de judecătorie fiind reținut și acest text de lege care prevede posibilitatea ca la parterul clădirilor de locuit să se amenajeze, printre altele, camere speciale de depozitare a rezidurilor solide, cu condiția ca acestea să nu constituie, prin funcționarea lor, riscuri pentru sănătatea populației sau să nu creeze discomfort.
Rezultă deci că soluția pronunțată prin decizia atacată nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr.221/2011, deși și acest act normativ a fost avut în vedere de către reclamantă în momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Aplicând dispozițiile relevante în cauză din această lege specială, astfel cum acestea au fost reținute și redate anterior, raportat evident la starea de fapt stabilită, Curtea apreciază că recursul formulat de către reclamantă este întemeiat.
În mod cert, prin amplasarea pubelelor de gunoi în coridorul de acces al imobilului se creează disconfort, din mai multe puncte de vedere, și într-o mai mare sau mai mică măsură, pentru toate persoanele care locuiesc sau își desfășoara activitatea în acest imobil.
În aceste condiții este important de stabilit în primul rând dacă normele legale încălcate în acest fel au caracter dispozitiv, numai dacă ar avea acest caracter putându-se pune problema derogării de la acestea prin voința majorității persoanelor care locuiesc sau își desfășoară activitatea în imobil. Fiind vorba despre sănătatea populației și protecția mediului nu se poate considera însă că ar fi vorba depre astfel de norme, ci depre norme cu caracter imperativ, prin acestea tinzându-se la ocrotirea unui interes general, iar nu particular. Rezultă deci că dispozițiile Legii nr.211/2011 trebuie respectate și de către părțile implicate în litigiu, neputându-se deroga de la acestea în nici un fel.
Apoi, se impune a se stabili dacă este posibilă respectarea dispozițiilor Legii nr.211/2011 în cauză, având în vedere particularitățile imobilului în discuție, imobil edificat la începutul secolului XX.
Ținând cont de caracteristicile imobilului, astfel cum acestea au fost minuțios reținute de către instanța de fond ca urmare a administrării probei cu cercetarea la fața locului, se apreciază că dispozițiile Legii nr.211/2011 pot fi respectate în cauză, astfel cum a arătat reclamanta, prin amplasarea pubelelor în curtea interioară a imobilului, nefiind identificat vreun spațiu în acest sens la parterul imobilului, spațiu care să respecte cerințele art.5 din Ordinul nr.536/1997.
Faptul că prin amplasarea pubelelor de gunoi în curtea interioară a imobilului s-ar putea produce disonfort pentru unele dintre persoanele care locuiesc în imobil este surmontabil, revenind pârâtei să găsească soluții acceptabile în acest sens.
Distanța mai mare de parcurs până la ușa imobilului față de cea care trebuie parcursă în actualele condiții de către serviciul de salubritate, nu este un impediment pentru luarea acestei măsuri, persoanele care îndeplinesc acest serviciu fiind nevoite și în prezent să intre în imobil pentru a colecta periodic deșeurile, neavând deci relevanță faptul că ar trebui parcursă o distanță mai mare cu câțiva metri în acest sens. De altfel, dacă se creează inconveniente prin luarea acestei măsuri, pârâta are latitudinea de a face demersuri pentru înlăturarea sau diminuarea acestora, în această problemă voința majorității persoanelor care formează asociația de proprietari prezentând relevanță.
În ceea ce privește o eventuală încălcare a unor prevederi legale prin amplasarea pubelelor de gunoi în curtea interioară a imobilului, astfel cum rezultă din adresele nr.4382/443/_ și nr.82931/443/_ emise de Direcția tehnică din cadrul Municipiului C. -N. (fila 10,11 dosar apel), se apreciază că această susținere nu este întemeiată.
În primul rând prin aceste adrese nu se indică exact care anume prevederi legale ar fi încălcate, menționându-se generic H.C.L. nr.257/2008 prin care s-a aprobat Regulamentul S. ui de Salubrizare a Municipiului C. -N., nefiind posibil a fi încălcate toate prevederile din acest regulament.
Apoi, din lecturarea prevederilor acestui regulament, nu se poate trage concluzia că prin mutarea pubebelor de gunoi în curtea interioară a imobilului s- ar încălca vreuna din prevederile acestui regulament. Oricum, având în vedere că este vorba despre o hotărâre de consiliul local, aceasta nu poate conține prevederi care ar fi în contradicție cu Legea nr.211/2011.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct.9, art.312alin.3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC A. T. S. împotriva deciziei civile nr. 386 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va modifica în sensul că în temeiul art.296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 752/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Va fi schimbată sentința în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. DE P.
-N., B-dul 21 D. 1., nr. 17, fiind obligată pârâta să facă demersurile necesare pentru mutarea urnei de gunoi a imobilului din casa scării în curtea interioară a imobilului.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în dosar.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. T. S. împotriva deciziei civile nr. 386 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 752/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. DE P. C. -N.
, B-dul 21 D. 1., nr. 17.
Obligă pârâta să facă demersurile necesare pentru mutarea urnei de gunoi a imobilului din casa scării în curtea interioară a imobilului.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-L. B. A. C. V. M.
Grefier,
S. - D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: A.F. Doica, O.C. Tatu Jud.fond: R. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 3557/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 471/2013. Obligatie de a face → |
|---|
