Decizia civilă nr. 266/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 266/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. | O. | -S. |
Grefier A. | P. |
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant R. M. H. împotriva Sentinței civile nr. 1339/_ pronunțată în dosar nr._ al judecătoriei
C. -N., privind și pe intimat P. M. C. -N., R. M., având că obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1339/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocata de parat prin întâmpinare, ca nefondata; a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material al petentului, invocata de parat prin întâmpinare, ca neîntemeiata; a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. C. -N., în contradictoriu cu pârâtul R. M. H., având ca obiect obligația de a face, și, în consecință: s-a dispus obligarea pârâtului să procedeze la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal la imobilul situat în mun. C. -N., str. Tradafirilor, nr. 10A, jud. C., și readucerea imobilului la starea inițială, în termen de 40 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; a fost obligat pârâtul sa achite reclamantului suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 70/_
, emis de către S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a mun. C. -N. (f. 6), paratul R. M. H. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1.000 lei, conform art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicata, pentru faptul ca acesta, în calitate de proprietar, a amplasat o construcție din lemn cu dimensiunile în plan de cca. 3,0×4,0 m, fundație acoperita cu șarpanta, pe care s-a montat onduline, la adresa din mun. C. -N., str. T., nr. 10A, jud. C., fara a deține autorizație de construire conform prevederilor legale în vigoare. Lucrările au fost
executate în luna ianuarie 2007, fiind analizate, aspect confirmat în cauza și de către parat prin întâmpinare.
Totodată, prin procesul-verbal de contravenție amintit s-a fixat în sarcina paratului obligația ca, în termen de 150 de zile, sa reintre în legalitate, conform prevederilor legislației în vigoare.
Din examinarea înscrisurilor existente la dosar, ce se coroborează cu susținerile reclamantului, necontestate în plan procesual de parat, procesul- verbal de contravenție amintit nu a fost contestat de către parat pe calea plângerii contravenționale.
Pentru verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina paratului, conform procesului-verbal de contravenție evocat și în aplicarea Legii nr. 50/1991, republicata, organul competent a procedat la un nou control în data de_, fiind întocmit procesul-verbal de constatare nr. 31/_, emis de S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a mun. C. -N. (f. 7), potrivit căruia s-a constatat ca, deși paratul avea obligația ca, în termen de 150 de zile, sa demareze demersurile pentru reintrarea în legalitate, respectiv sa obtina autorizația de construire raportat la procesul-verbal de contravenție nr. 70/_, acesta nu a adus la îndeplinire masurile impuse în interiorul termenului fixat de organul constatator, respectiv nu a obținut autorizația de construire în vederea reintrării în legalitate. Astfel, s-a propus sesizarea instanței competente - Judecătoria Cluj-Napoca - conform art.
32 lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicata. În acest sens, a fost întocmit referatul nr. 70/481/_, privind necesitatea aplicării prevederilor art. 32 alin.
b) din Legea nr. 50/1991, republicata, cu modificările și completariole ulterioare (f. 5).
În drept, potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicata și modificata,
"(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul nerespectării termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanța, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând sa fie suportate de către persoanele vinovate.";
În speța, piesele probatorii ale dosarului confirma împrejurarea ca paratul a edificat lucrările de construire - a amplasat o construcție din lemn cu dimensiunile în plan de cca. 3,0×4,0 m, fundație acoperita cu șarpanta, pe care s-a montat onduline, la adresa din mun. C. -N., str. T., nr. 10A, jud. C.
, fara a deține autorizație de construire conform prevederilor legale în vigoare. Aceasta concluzie este susținuta, în plan probator, atât de înscrisurile depuse în probațiune de reclamant (proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, planșe foto, scita funcționala a imobilului întocmita anterior edificării lucrărilor de construire, documentație tehnica, raport de expertiza, autorizație de construire, certificat de urbanism), cat și de poziția procesuala a paratului, care nu a contestat efectuarea lucrărilor de construire amintite mai- sus. De altfel, la data formulării acțiunii de reclamant, cat și la data soluționării cauzei de către instanța, paratul nu a dovedit faptul ca întreprins demersuri pentru obținerea autorizației de construire.
Ca atare, instanța a retinut ca, nici pana la data soluționării prezentei cauze, paratul nu a reintrat în legalitate și nu a obținut autorizația de construire aferenta lucrărilor realizate, motiv pentru care, în cauza, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b) rap. la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicata și modificata, fapt pentru care va admite sesizarea reclamantului și va dispune, potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicata și completata, obligarea pârâtului să procedeze la desființarea
lucrărilor de construcții executate nelegal la imobilul situat în mun. C. -N., str. T., nr. 10A, jud. C., în termen de 40 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În cazul nerespectării dispozițiilor fixate de instanța prin prezenta hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 3 din același act normativ, masurile dispuse de instanța, în conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 32, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând sa fie suportate de către parat.
Pârâtul R. M. H. a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr.1339/2013 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, recalificat de instanță drept apel, solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecința modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P. mun. C. -N. .
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este nelegala și netemeinica atât în ceea ce privește soluția data excepției prescripției dreptului la acțiune cat și în ceea ce privește fondul cauzei.
Acțiunea a fost înregistrată la data de 4 aprilie 2012, construcția pentru edificarea căreia a fost amendat a fost finalizata în ianuarie 2007 iar contravenția a fost constatata la data de 21 august 2008, procesul-verbal fiind întocmit la data de 10 octombrie 2008. Termenul de intrare în legalitate acordat a fost de 150 de zile care s-a împlinit la data de 10 martie 2009, astfel încat termenul de prescripție de trei ani s-a împlinit la data de 10 martie 2012 ,data după care dreptul la acțiune s-a prescris.
Întocmirea procesului-verbal de constatare nr. 31/2012 nu este de natura sa duca la întreruperea sau suspendarea cursului prescripției extinctive.
Mai mult decât atât și acest proces-verbal este întocmit ulterior datei de 10 martie 2012.
Obiectul acțiunii întemeiata în drept pe prevederile disp.art.32 lit.b din legea nr.50/1991 îi reprezintă o veritabila obligație de a face. În condițiile în care legea speciala, în speța legea nr.50/1991, nu reglementează un termen special de prescriptie, rezulta că sunt aplicabile prevederile legii generale,care în material prescripției sunt cele ale Decretului Lege nr.l67/1958.Ca atare, nu exista nici un temei juridic care sa excludă aplicabilitatea prevederilor Decretului Lege nr.167/1958 și nici o rațiune pentru care textul acestuia sa nu fie aplicabil în speța de față. De altfel, instanța de fond nici nu a fost în măsura a motiva de ce a exclus aplicabilitatea în speța a prevederilor legii generale în materia prescripției extinctive .Mergând pe raționamentul instanței de fond ar însemna că acțiunea întemeiata pe prevederile disp.art.32 lit.b din legea nr.50/1991 este imprescriptibila,în contradicție cu art. 1 din Decretul-Lege nr.167/1958 ,deși caracterul imprescriptibil al acesteia nu este reglementat de nici o lege.
În concluzie, apreciază că acțiunea reclamantului este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, în condițiile reglementate de disp.art.3 din DL nr.167/1958, termen care în speța s-a. împlinit la data de 10 martie 2012 ,
nefiind suspendat sau întrerupt și prin urmare soluția instanței de fond este nelegala.
S-a mai arătat că sentința este nelegala și netemeinica și în ceea ce privește fondul cauzei, fiind bazata pe o interpretare eronata a probelor dosarului și pe nesocotirea totala a apărărilor apelantului care nu au fost analizate de către instanța.
Prin Procesul-verbal de constatare al contravenției nu s-a dispus măsura desființării lucrărilor realizate nelegal, ci începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate, astfel că reclamantul nu poate solicita instanței sa dispună desființarea acestor construcții. În acest sens a se vedea Decizia civila nr.1646/2005 pronunțata de I. în dosar civil nr.9214/2004.
Apelantul a început demersurile pentru intrarea în legalitate insa obținerea autorizației de construire nu a fost posibila datorita faptului că și în prezent se află în litigiu cu vecinul său Bontidean Samir Cornel, care de altfel a și făcut sesizarea în urma căreia s-a dispus controlul, și care a solicitat instanței anularea autorizației de construire nr.318/2006 în baza căreia și-a edificat casa de pe str. T. nr. 10A.
Cererea de anulare a autorizației de construire a casei a făcut obiect al dosarului civil nr._ al T. ului C. în care s-a respins acțiunea reclamantului și s-a dispus irevocabil obligarea autorității la analizarea documentației apelantului în vederea reautorizării construcției casa de locuit situata la adresa menționata. Aceasta procedura de reautorizare este în curs de derulare și nu a putut fi finalizata pana în prezent datorita existentei pe rolul instanței a unui alt litigiu demarat de același Bontidean Samir Cornel obiect al dosarului civil nr._ în care urmărește pe calea excepției de nelegalitate anularea aceleiași autorizații cu nr.318/2006.Aceasta acțiune a fost respinsa de către Tribunalul Cluj pe fond în ceea ce privește excepția de nelegalitate și pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește petitul de obligare a recurentului la demolarea pârtii din casa care a fost edificata cu depășirea prevederilor autorizației.
Cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Brașov unde recursul lui Bontidean a fost admis în parte, respectiv în ceea ce privește soluția data pe excepția lipsei calității procesuale active, cauza aflându-se spre soluționare în rejudecare la Tribunalul Brașov.
Prin urmare, P. mun. C. -N. refuza emiterea oricărei autorizații de construire sau intrare în legalitate pentru construcțiile proprietatea apelantului din C. -N., str.T. nr.10 A pana la soluționarea irevocabila a litigiilor aflate pe rolul instanței,deși,prin hotărâre irevocabila autoritatea administrativa a fost obligata la analizarea documentației de intrare în legalitate în vederea reautorizării.
Apelantul a făcut demersurile necesare în vederea autorizării chioșcului a cărui demolare se solicita prin prezenta acțiune odată cu procedura de intrare în legalitate a construcției casa de locuit, în interiorul termenului stabilit în acest scop prin procesul-verbal, insa documentația a fost respinsa din motive independente de voința sa - existenta litigiilor în care este parat la cererea vecinului Bontidean Samir Cornel.
Altfel spus ,autoritatea administrativa refuza sa se conformeze unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care este obligata la analizarea documentației recurentului în vederea intrării în legalitate, iar pe de alta parte se acționează în judecata pe motiv că nu m-a conformat procesului-verbal și nu a început demersurile în vederea intrării în legalitate. Aceste aspecte au fost
reținute și în cuprinsul Deciziei civile nr. 1726/R/2010 a Curții de Apel C. în soluționarea acțiunii pornite de Municipiul C. -N. pentru obligarea apelantului la demolarea construcției în cond.art.32 lit.b din legea nr.50/19991, decizie pe care o anexez în copie.
Construcția a cărei desființare se solicita este o construcție provizorie din lemn, fără fundație, sens în care apreciază că nu era necesara obținerea unei autorizații de construire.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând apelul declarat, în raport cu dispozițiile legale invocate, T. ul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie obligarea apelantului R. M.
H. la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, respectiv aducerea la îndeplinire a obligației de a face, dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 70 din_, întocmit de S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a mun. C. -N. .
În raport de acest obiect, sunt reale susținerile apelantului referitoare la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor din Decretul nr. 167/1958 pentru dezlegarea excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece aceste dispoziții sunt singurele care reglementează termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune având un obiect patrimonial, cum este cazul în speță.
Este adevărat că Decretul nr. 167/1958 constituie legea generală în materia prescripției extinctive și că aplicarea sa este înlăturată acolo unde legiuitorul a instituit termene speciale de prescripție a dreptului la acțiune.
Cum însă în Legea nr. 50/1991, republicată, lege specială în materia executării lucrărilor de construcție, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere în justiție aducerea la îndeplinire a măsurilor de desființare a construcțiilor realizate nelegal, dispuse prin procesul-verbal de contravenție odată cu aplicarea amenzii contravenționale, dispozițiile Decretului nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive.
În speță, din verificarea sistemului de evidență informatizată a dosarelor ECRIS -rezultă că apelantul a exercitat calea de atac a plangerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție nr.70/_, prin care a fost amendat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.26 lit.a din Legea nr.50/1991, retinandu-se ca in calitate de proprietar, a amplasat, fără a deține autorizație de construire, o constructie din lemn, cu dimensiunile in plan de circa 3,00X4,00 metri, fiind acoperita cu sarpanta pe care s-a montat onduline. Prin același proces-verbal s-a dispus intrarea în legalitate sau desființarea acestei construcții în termen de 150 zile de la data aplicării sancțiunii contravenționale.
Plangerea contravențională astfel formulată, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1522/_, redactată la data de_, împotriva ei nefiind exercitată calea de atac a recursului.
Rezultă așadar, că sancțiunile și măsurile adoptate prin procesul-verbal de contravenție nr.70/_ au devenit definitive la momentul rămanerii definitive și irevocabile a hotărârii de respingere a plângerii, respectiv februarie 2009, apelantul avand obligația ca în termen de 150 zile să intre în legalitate sau să desființeze construcția edificată în lipsa autorizației de construire.
Acest termen de 150 de zile este unul suspensiv, astfel încat, în temeiul art.7al.3 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă doar de la data cand a expirat termenul.
În aceste condiții, cum termenul de prescipție a început să curgă doar după trecerea unei perioade de 150 de zile de la data rămanerii definitive a măsurilor stabilite prin procesul-verbal de contravenție nr.70/_, respectiv luna februarie 2009, rezultă că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, promovată la data de_ este făcută înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, criticile apelantului în sens contrar nefiind întemeiate.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul apreciază de asemenea ca fiind nefondate criticile apelantului.
Astfel, prin procesul- verbal de contravenție nr.70/_ organul constatator a propus ca măsuri,potrivit art.25,28 din Legea nr.50/1991 în forma în vigoare la data respectivă, începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate sau desființarea construcțiilor realizate nelegal,stabilind în acest sens un termen de 150 zile.
Cu alte cuvinte, apelantul era ținut ca în termenul de 150 zile acordat, fie să înceapă demersurile pentru intrarea în legalitate, fie să desființeze construcția edificată fără autorizație.
Cu toate acestea,apelantul nu a realizat niciuna dintre cele două măsuri alternative, construcția nefiind desființată și neexistand nicio autorizație pentru lucrările respective.
Mai mult, apelantul nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale în sensul că în termenul de 150 de zile stabilit,ar fi întrepins vreun demers în vederea intrării în legalitate, astfel încat, în aceste condiții, sunt lipsite de relevanță susținerile sale referitoare la faptul că primarul municipiului C. -N. refuză emiterea oricărei autorizații de construire sau intrare în legalitate.
Se reține că adresa emisă sub nr.348318/43/_ de Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbană -S. Autorizații din cadrul Primăriei C. -N. este un răspuns față de demersurile apelantului efectuate în cursul anului 2012 și nicidecum în termenul care a fost stabilit prin procesul-verbal de contravenție nr.70/_ . De altfel, împrejurarea că apelantul nu a întreprins niciuna dintre măsurile stabilite prin acest proces-verbal a fost constatată și prin actul încheiat în acest sens la data de_ de S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a mun. C. -N. .
T. ul apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că pentru construcția provizorie de lemn nu era necesară obținerea unei autorizații, întrucat aceste apărări puteau fi valorificate eventual, pe calea plangerii contravenționale, cale pe care, așa cum s-a arătat apelantul a urmat-o însă fără succes.
În consecințămăsurile stabilite prin procesul-verbal de contravenție nr.70/_ au devenit definitive și nu pot fi repuse în discuție pe calea prezentului demers.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge că nefondat apelul declarat de paratul R. M. H. impotriva Sentintei civile nr. 1339/_ pronuntata în dosar nr._ al J. i C. -
pe care o pastreaza în intregime.
Fără cheltuieli de judecata în apel. Decizia este definitiva și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte,
E. L.
Judecător,
O. -S.
Grefier,
P.
Red. M. / Tehnored. C.H.
Jud. fond. G. -R. F. -Hîngan- Judecătoria Cluj-Napoca 4 ex./04. iulie 2013
| ← Încheierea civilă nr. 150/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3557/2013. Obligatie de a face → |
|---|
