Decizia civilă nr. 3557/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3557/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. E. ȘI T.
I. împotriva deciziei civile nr. 304 din 11 iunie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații M. C. -N. ,
DP P. ȘI E. P., SA L., C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 29 iulie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți, un înscris la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind, astfel, legal timbrat.
Se constată că, prin motivele de recurs, reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 4052/2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea formulată de T. E. și
T. I. în contradictoriu cu M. C. N. și C. Local al M. C.
N. .
Considerente
Reclamanții sunt titularii unui contract de închiriere a unui imobil aparținând pârâților, imobil care a făcut obiectul naționalizării.
S-a reținut că, din interpretarea dispozițiilor Legii 112/1995 și a Legii 10/2001, în condițiile în care pârâții nu și-au manifestat voința de a înstrăina apartamentul, nu pot fi obligați să facă acest lucru.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 304/A/_ a T. ului C., a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulat apelul reclamanților.
Considerente
Pentru termenul din_, apelanții au fost citați cu mențiunea de a timbra apelul cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2458,68 lei și 5 lei
timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, fără a se conforma dispoziției instanței.
Ca urmare, instanța în temeiul art. 137 Cod de procedură civilă raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a invocat excepția netimbrării apelului.
Asupra excepției, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. și 2 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată în cuantumul legal. În fine, alin. 3 al aceluiași articol prevede că neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Apelanții au fost încunoștințați prin citație de obligația achitării taxei de timbru pusă în sarcina lor.
Aceștia nu au formulat o cerere de ajutor public judiciar în condițiile OUG 51/2008 și nici cerere de reexaminare a modului de determinare a taxei de timbru în condițiile art. 18 din Legea 146/1996.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că excepția este întemeiată, astfel că, în temeiul art. 137 Cod de procedură civilă raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a admis excepția netimbrării apelului.
Instanța nu a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată la data de 30 mai 2013, întrucât problema timbrajului are prevalență față de orice alte excepții sau act de dispoziție.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs, respectiv la data de 26 iunie 2013, reclamanții apelanți, solicitând modificarea ei, în sensul de a se lua act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în
judecată, întrucât, între timp, au demarat procedurile de cumpărare a imobilului. În motivarea recursului, reclamanții mai arată că acțiunea lor era scutită de plata taxei judiciare de timbru, fiind o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că instanța de apel în mod greșit a stabilit în sarcina lor obligația de plată a acesteia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., în care acestea pot fi încadrate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât reclamanții nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, invocând acest motiv abia în recurs. Oricum, acțiunea lor nu este dintre cele scutite de plata taxei judiciare de timbru în sensul art. 50 alin.
1 din Legea nr. 10/2001, pentru că textul art. 42 din lege invocat de recurenți nu instituie o obligație legală a unității administrativ-teritoriale de a înstrăina imobilele rămase în administrarea ei, care să fie sancționată cu acțiune în justiție fundamentată pe textul legii speciale, doar acțiunile derivând din aplicarea acestei legi fiind scutite de taxă judiciară de timbru, conform art. 50 alin. 1 deja invocat.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.,
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. E. și T.
I. împotriva deciziei civile nr. 304 din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
A. A. C. ANA I. | A. | C. C. B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D. Tatu, C. A. C.
| ← Decizia civilă nr. 266/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4632/2013. Obligatie de a face → |
|---|
