Decizia civilă nr. 4647/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4647/R/2013
Ședința publică din 12 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții M. I. și B. F. împotriva deciziei civile nr. 95 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe intimata C. C., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta intimată C. C.
, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 decembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate C. C., întâmpinare prin care solicită admiterea recursului.
La data de 6 decembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 180,3 lei și 1,5 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității unor motive de recurs, pe motiv că nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ. .
Reclamanta intimată arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată și solicită instanței să țină seama de întâmpinarea pe care a formulat-o în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 101 din_ a Judecătoriei Jibou,
a fost admisă acțiunea exercitată de reclamanta C. C. împotriva pârâților M. I. și B.
F. .
S-a stabilit servitute de trecere în lungime de 12,23 m in favoarea reclamantei pentru fondul dominant cu nr. cad 329, intabulat in CF nr. 214/N Creaca, sat B. peste terenurile aservite cu nr. cad 280 din CF nr. 175/N Creaca, sat B. si nr. cad. 281 din CF nr. 192/N, Creaca, sat B., proprietatea pârâților, fiind calea cea mai scurta si mai puțin păgubitoare, conform expertizei tehnice judiciare efectuata de dna expert Molnar Eniko, expertiză care face parte integranta din prezenta hotărâre.
S-a dispus înscrierea servituții in toate cele trei cărți funciare.
Au fost obligați pârâții in solidar să plătească reclamantei suma de 1544 lei, cheltuieli de judecata.
În motivarea sentinței se arată că reclamanta fiind proprietara unui teren fără ieșire la drumul public este îndreptățită sa solicite vecinului său o servitute de trecere.
Prin decizia civilă nr. 95 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții
M. I. și B. F. împotriva Sentinței civile nr. 101 din_ a Judecătoriei Jibou
T. a apreciat că prima instanță a reținut corect că reclamanta nu și-a creat locul înfundat al terenului său, acest fapt datorându-se reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, care a fost făcută de Comisia Locală de Fond Funciar, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Conform art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului său, cu îndatorirea de a-1 despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Art. 617 cod civil dispune că trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum, însă, esențial este a se pricinui o pagubă cât mai mică acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, potrivit art. 618 Cod civil.
Părțile din prezenta cauză dețin în proprietate terenuri învecinate, obținute prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar. Conform expertizei topografice judiciare întocmită de către expertul Molnar Eniko, cea mai scurtă cale de acces a reclamantei la drumul public este peste terenurile pârâților cu nr. cadastral 280 și 281 prin capătul grădinii, fără a afecta folosința curților și a clădirilor pârâților.
Această servitute stabilită de către instanța de fond asigură accesul reclamantei de la terenul înfundat în suprafață de 1000 mp, având nr. cadastral 329, intabulat în C.F. nr. 214/N Creaca, sat B., la terenul cu nr. cadastral 336. Pârâții M. I. și B. F. au propus o altă variantă de trecere între terenurile proprietatea reclamantei cu nr. cadastrale 329 și 336, în lungime de 136 de m., constând intr-un drum de exploatare, care, însă, în opinia expertului și a primei instanțe, prezintă o serie de inconveniente constând în faptul că este mult mai lungă decât servitutea în lungime de 12,23 m., afectează proprietățile și ale altor persoane decât ale părților din prezenta cauză și prezintă dificultăți de practicare din cauza configurației abrupte a terenului și a pantei accentuate pe
care acesta o prezintă.
Susținerile pârâților, făcute în motivarea apelului, potrivit cărora terenul reclamantei nu este un loc înfundat, sunt nefondate, ele fiind contrazise de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, care a relevat faptul că terenul reclamantei având nr. cadastral 329 este un loc înfundat, fiind înconjurat exclusiv de proprietăți private, neavând nici o ieșire la calea publică, reclamanta fiind privată de folosirea terenului pe care îl deține în proprietate.
Faptul că cel mai scurt acces între terenurile reclamantei se realizează peste terenurile pârâților a rezultat cu certitudine din raportul de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, pârâții având posibilitatea să solicite obligarea reclamantei la plata de despăgubiri pe calea unei acțiuni separate, deoarece nu au uzat de această posibilitate în prezenta cauză.
In aceste circumstanțe, apelul pârâților a apărut ca nefondat, fiind respins în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul pârâților M. I. și B. F.
.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții M. I. și B. F.,
solicitând, în principal, modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii, în subsidiar, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea raportului de expertiză și cu o variantă conform solicitării recurenților.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea, copiind, de fapt, motivarea primei instanțe, subzistând, astfel, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
În realitate, din probele de la dosar, rezultă cu claritate că terenul reclamantei nu este loc înfundat, existând un drum de acces, zis drum de exploatare, calitatea acestuia, faptul că este mai lung sau mai greu de folosit, lucru nedovedit în cauză, nejustificând instituirea servituții locului înfundat, instanța de apel aplicând greșit norma de drept substanțial, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., acesta fiind motivul pentru care, în principal, se solicită respingerea acțiunii.
În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare și completarea expertizei, pentru a se stabili existența accesului pe drumul de exploatare, iar, dacă tot se reține o servitute, lățimea acesteia, de ce natură este accesul, suprafața de teren afectată de servitute.
Aceste critici au fost formulate și în apel, însă instanța nu s-a pronunțat asupra lor.
Pârâta C. C., prin întâmpinare, a solicitat admiterea recursului pentru motivele dezvoltate în subsidiar, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra modului de exercitare a servituții, stabilind doar lungimea acesteia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., curtea constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește nemotivarea hotărârii cu privire la caracterul de loc înfundat al terenului proprietatea reclamantei, instanța de apel și-a însușit considerentele primei instanțe și a motivat această opțiune prin prisma probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză întocmit în cauză. Faptul că motivarea nu este în favoarea pârâților care au exercitat apelul nu echivalează cu o nemotivare.
Recurenții solicită instanței de recurs să reaprecieze starea de fapt și să constate existența unui drum de exploatare, care face ca terenul proprietatea reclamantei să nu fie loc înfundat.
Cu privire la acest aspect, atât prima instanță, cât și instanța de apel s- au pronunțat în sensul că acesta nu este un drum public, ci trece peste terenurile proprietatea privată a altor persoane, decizia din apel fiind motivată sub acest aspect, schimbarea stării de fapt neintrând în atributul instanței de recurs. De altfel, recurenții înșiși nu susțin în motivele de recurs că drumul de exploatare ar fi unul public, ci doar că acesta este folosit în mod uzual pentru accesul la terenul proprietatea reclamantei și a altor persoane.
Așadar, în ceea ce privește solicitarea principală, recursul este nefondat, pentru că decizia pronunțată în apel este motivată, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a legii, nesubzistând nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., pentru că a constatat caracterul de loc înfundat al terenului proprietatea reclamantei, solicitarea pârâților de modificare a stării de fapt în recurs sub acest aspect fiind inadmisibilă.
Referitor la motivul subsidiar, este adevărat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestuia, pentru că a fost formulat prin precizarea motivelor de apel, însă, nici sub acest aspect recursul nu este fondat, nemotivarea putând fi complinită în recurs, conform art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. și constituind motiv de modificare doar în cazul în care recursul este fondat, ceea ce nu este situația în speță.
În realitate, părțile nu au solicitat primei instanțe să se pronunțe cu privire la aspectele referitoare la lățimea servituții și natura acesteia, putând să o facă,
eventual, pe calea lămuririi dispozitivului și nu pe calea exercitării căilor de atac de reformare, conform dispozițiilor art. 2812aCod proc.civ.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, pentru aceste motive, va respinge recursul în totalitate.
Fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod proc. civ., să-i plătească intimatei C. C. cheltuieli de judecată în recurs. Din totalul cheltuielilor de judecată în sumă de
400 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru redactarea întâmpinării, așa cum rezultă din chitanța de la f. 10 din dosar, va fi acordat doar jumătate, pentru că intimata a fost de acord cu admiterea solicitării subsidiare, care era nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâții M. I. și B. F. împotriva deciziei civile nr. 95 din_ a T. ui S. pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei C. C. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. | A. C. | ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. C.A.A/dact. C.G 2 ex./_
Jud. apel: N.C. C., P. Dărăban
| ← Decizia civilă nr. 310/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 906/2013. Servitute → |
|---|
