Decizia civilă nr. 17/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/R/2013
Ședința publică din 21 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de pârâta B.
M. împotriva deciziei civile nr. 127/A din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimații S. C. DE C. V. I., S. R. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. și C. S. PRIN P., având ca obiect servitute.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 noiembrie 2013.
C U R T E A
Prin acțiunea formulată reclamanta S. C. DE C. V. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B., C. S. PRIN P. și B. M. ca prin sentința ce se va pronunța, în urma administrării probelor, să se constate că asupra terenului în suprafață de 276 m.p. din C.F. 64 S. nr. top. 335/2 au un drept de servitute de trecere pietonală și cu mijloc de transport auto în favoarea terenului ocupat de S. Comercială *Magazin Universal cu Bufet* din S. nr. 803 precum și a se dispune întabularea acestui drept în cartea funciară.
Prin prima precizare de acțiune
depusă la dosar (f.99) reclamanta a arătat că înțelege să solicite instanței constituirea dreptului de servitute arătat în cererea de chemare în judecată.
Prin cea de-a doua precizare de acțiune
depusă la dosar (f.161) reclamanta a arătat că chemarea în judecată a pârâtei C. S. s-a făcut deoarece terenul aferent magazinului în suprafață de 837 m.p. aparține domeniului public al comunei S. așa cum rezultă din anexa nr. 62 pct. 26 la HG 934/2002 privind atestarea domeniului public al județului Maramureș precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Maramureș dată în aplicarea legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Prin acțiunea reconvențională, pârâta a solicitat a fi obligată reclamanta să ridica de pe terenul proprietatea sa, cuprins în CF nr. 64 S., nr.top.335/2 construcția cu destinație W.C., în caz de refuz să fie abilitată pârâta a proceda la desființarea acestuia; obligarea reclamantei și a pârâtei C. S. să permită ridicarea unui gard, pe linia ce delimitează terenul proprietatea ei în suprafață de 508 m.p. cuprins în C.F. nr.64 S. și terenul în suprafață de 399 mp din C.F.
64 S. nr. top. 335/2, asupra căruia reclamantei i s-a recunoscut un drept de folosință prin Decizia civilă nr. 774/R din_, inclusiv în porțiunea dintre terenul proprietatea ei și trotuarul de pe lângă șosea, cu obligarea la daune cominatorii în caz de opunere în sumă de 10/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a solicitat de asemenea obligarea reclamantei de a o despăgubi cu suma de 7092 lei reprezentând contravaloarea folosinței terenului proprietatea sa în perioada decembrie 2008, ianuarie-iunie 2009 și în continuare lunar, începând cu luna iulie 2009, suma de 1016 lei, cu dobândă legală în condițiile O.G.R. nr. 9/2000 începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumei.
Prin sentința civilă nr. 1030 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. .
S-a admis, în parte, acțiunea civilă intentată de reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. în contradictoriu cu pârâta reclamantă B. M. și în consecință:
S-a constituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pietonală și cu mijloace de transport auto peste terenul pârâtei reclamante situat în localitatea S., înscris în C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafață de 204 m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12-13-14-15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P. u C. G. (f.108-112) și în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepția spațiilor verzi în suprafață totală de 48 m.p.
S-a respins petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei pârâte.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâților S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice B. - Direcția Generală a
F. P. a J. ețului Maramureș și C. S., prin primar.
S-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă
B. M.,
și în consecință:
A fost obligată reclamanta pârâtă să-și ridice construcția WC amplasată pe terenul înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, iar în caz de refuz o abilitează pe pârâta reclamantă B. M. să procedeze la desființarea acesteia.
A fost obligată reclamanta- pârâtă și pârâta C. S., prin primar, să-i permită pârâtei reclamante să-și ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum și să-și îngrădească suprafețele cu destinația de spații verzi.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B. M. .
A fost obligată reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. să-i plătească pârâtei reclamante B. M. suma de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plății, precum și plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plății, cu dobândă legală în condițiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumelor. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.762 din 8 octombrie 2007 dată în dosar nr._ (format vechi 667/2006) al Judecătoriei Dragomirești s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S. C. de C. V. I. împotriva pârâților C. S., județul Maramureș reprezentată prin P., S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. P. Sighetu Marmației, S. C. de C. Federalcoop Baia Mare, B. M. și Ștef I. și în consecință s-a constat că reclamanta a dobândit, prin construire,
dreptul de proprietate asupra imobilului denumit "Magazin Universal Bufet" situat în comuna S., nr. 803, județul Maramureș și magazie din lemn. Totodată s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară al reclamantei asupra imobilului de mai sus. S-a respins înscrierea dreptului de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață de 1000 m.p. De asemenea, a fost admisă parțial acțiunea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă B. M. împotriva reclamantei-pârâte S. C. de C. V.
I. și în consecință obligată reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante B.
M. suprafața de 508 m.p. înscris în C.F. 64, nr. top. 335/2 S. . Au fost respinse celelalte petite privind constatarea, înscrierea în cartea funciară și obligarea la plata contravalorii folosinței imobilului solicitate de pârâta reclamantă B. .
În considerentele sentinței, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei și al pârâtei reconvențional s-a reținut că pentru a se realiza scopul Cooperativei de consum potrivit art.1 din legea nr.6/1970, în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr.290/7 mai 1971 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului popular al județului Maramureș, s-a edificat magazin universal cu etaj și bufet în comuna S. . În scopul construirii acestui magazin în prealabil prin Decretul nr.248 din 7 mai 1970 al Consiliului de Stat al RSR, s-a expropriat și trecut în proprietatea S. ui R. terenul în suprafață de 1000 mp, proprietatea locuitorului Fedor I. . Acest teren trecut în proprietatea statului s-a transmis pe durata nedeterminată în folosința UJCC Maramureș. Înainte de anul 1989 fosta C. de C. S., a edificat pe acest teren, un magazin universal și bufet plus construcții anexe, existente în prezent. Ca urmare a apariției Legii nr.1/2005 de organizare și funcționare a cooperației, s-a constituit
S. C. de consum V. I., care a preluat și patrimoniul fostei Cooperative de C. S. (inclusiv imobilul din litigiu). Din extrasul de carte funciară rezultă că pe terenul situat în intravilanul comunei S. în suprafață de 907 mp înscris în C.F.64, nr. cadastral 335/2 este proprietară pârâta- reconvențională B. M. moștenitoare a defunctului Fedor I. .
S-a mai reținut că împotriva sentinței s-au declarat mai multe recursuri. Prin Decizia civilă nr.774/R/_ a fost respins recursul pârâtei reclamante B.
M., fiind admis, în parte, recursul reclamantei pârâte S. C. de C.
V. I. și în consecință sentința a fost modificată, în parte, în sensul că s-a constatat în favoarea reclamantei existența unui drept de folosință asupra a 399
m.p. din parcela cu nr. top.335/2 înscrisă în C.F. 64 S., suprafață afectată construcțiilor proprietatea cooperativei. Au fost menținute restul dispozițiilor.
Întrucât prin actele de mai sus a fost soluționată doar problema celor 399
m.p. teren situat sub construcții, dar nu s-a asigurat accesul la magazin și la magaziile aferente, reclamanta s-a văzut obligată să formuleze acțiunea de față.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, prima instanță de fond a arătat că în dosarul nr._, pârâta reclamantă B.
M. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, între alte petite, obligarea reclamantei la plata folosinței imobilului, referindu-se la construcție, întrucât a cerut a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin accesiune, ea fiind proprietara terenului.
În cauza pendinte, pârâta reclamantă B. a solicitat, prin cerere reconvențională, obligarea reclamantei la plata folosinței terenului. Temeiul juridic fiind acela prev. de art.616 c.civ., conform căruia proprietarul al cărui loc este înfundat, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În consecință nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și temei juridic prev. de art.1201 c.civ. pentru a opera excepția autorității de lucru
judecat. Chiar dacă s-ar avea în vedere faptul că a solicitat despăgubiri pentru folosința terenului, în prezenta cauză temeiul juridic este art.616 c.civ., iar în dosarul de mai sus nu s-a pus problema servituții de trecere.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.exp.P. u C. G. instanța a reținut că pârâta B. M. este proprietara tabulară a unui teren situat în intravilanul localității S., la nr. administrativ 803, având suprafața de 907 m.p. Din punct de vedere tabular, terenul este înscris în C.F. 64 S. cu nr. top. 335/2, având suprafața de 907 m.p.
Pe parcela topo 335/2, există edificate construcții, magazin Universal cu Bufet, magazie de lemne și WC. Construcțiile sunt ale reclamantei S. C. de C. V. I., care prin Decizia civilă nr. 774/2008 a obținut un drept de folosință asupra unei suprafețe de 399 m.p. din parcela topo 335/2 din C.F. 64
S. proprietatea pârâtei B. M. și au caracter de loc înfundat.
Examinându-se modul de amplasare a construcțiilor reclamantei, precum și faptul că magazinul universal are trei uși de acces la stradă, propunerea făcută la fața locului de către reclamant ca servitute de trecere este suprafața betonată (trotuar)pe toată lungimea de la stradă, precum și pe latura estică până la magazie.
Prin anexa grafică servitutea de trecere este delimitată de pct. 5-6-10-11- 12-13-14-15-16-5 din care se scad suprafețele zonelor verzi dinspre drum. În această variantă suprafața totală aferentă servituții de trecere este de 204 m.p. din parcela topo 335/2. Linia de demarcație dintre suprafața de 508 m.p., proprietatea pârâtei, de suprafața de 399 m.p. aferentă construcțiilor, reprezintă proiecția la sol a construcțiilor, fapt ce face imposibilă delimitarea prin gard.
Instanța a mai reținut concluziile expertului din completarea la raportul de expertiză efectuată, care a arătat că în anexa grafică a reprezentat dimensiunile parcelei cu suprafața de 204 m.p. din parcela topo 335/2, aferentă servituții de trecere, precum și că între aliniamentul 11-12 din anexa grafică a raportului de expertiză și limita estică a parcelei topo 335/2 există o lungime de 2,7 ml, suficientă pentru acces auto.
În consecință instanța a apreciat că se impune a se constitui o servitute de trecere în favoarea reclamantei, pietonală și cu mijloace de transport auto, peste terenul pârâtei reclamante situat în localitatea S., înscris în C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafață de 204 m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12-13-14- 15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P. u C.
G. (f.108-112) și în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepția spațiilor verzi în suprafață totală de 48 m.p.
Nu s-a luat în considerare cererea pârâtei reclamante de a constitui servitutea doar în dreptul ușilor de acces pentru că din nou s-ar crea o situație hilară, prin aceea că magazinul ar avea nevoie de acces la geamuri pentru a le curăța, precum și la pereți pentru întreținere. A fost eliminat din servitute spațiul aparținând părculețelor, acesta nefiindu-i necesar reclamantei pentru acces. S-a inclus, de asemenea, tot spațiul de acces la magazie având în vedere destinația construcțiilor, magazinul fiind folosit ca spațiu comercial, iar magazia pentru a se putea asigura desfășurarea normală a activității cu acest specific.
Nu s-a luat în calcul accesul reclamantei peste drumul numitului Ștef I., suprafață care a fost cumpărată în acest sens și care nu corespundea întrutotul activității de aprovizionare a magazinului. Iar în al doilea rând, pe această variantă ar fi trebuit a se asigura o servitute peste terenul pârâtei reclamante B. de la drumul lui Ștef și până la accesul în magazie. În consecință tot s-ar fi stabilit o servitute pe terenul pârâtei, însă situația s-ar fi complicat, fără nici un sens. Mai mult, numitul Ștef a fost parte în procesul în care s-a constatat
dobândirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, însă acțiunea față de el a fost respinsă, obiectul fiind tocmai un drept de folosință peste proprietatea acestuia. Dând soluția de mai sus, instanța a apreciat că a asigurat accesul la magazin, la geamuri și pereți pentru întreținere, precum și la magazie.
Totodată s-a stabilit care este linia pe care se poate dispune îngrădirea suprafeței care deja i-a fost restituită pârâtei reclamante prin sentința și decizia de mai sus. Instanța a apreciat că poate fi îngrădit și spațiul corespunzător părculețelor.
Întrucât pe terenul în suprafață de 508 m.p. înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, este amplasată o construcție de natură WC aparținând reclamantei, teren pe care reclamanta a fost obligată să îl predea în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei B., fiind făcută și punerea în executare a sentinței, conform procesului verbal din data de_ depus la f.37-38 din dosar, instanța a admis petitul din reconvențională în sensul de a dispune ridicarea acestuia. În caz contrar va fi îndrituită pârâta să ridice această construcție. În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.494 c.civ., potrivit cărora construcțiile și lucrările care au fost făcute de către o altă persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Același drept îi este conferit pârâtei reclamante și de art.490 c.civ.
Instanța a mai reținut că din concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert contabil Tivadar M. reiese că totalul despăgubirilor cuvenite pârâtei-reclamante reconvențional B. M. pentru lipsirea de folosință a terenului în suprafață de 508 m.p. de către reclamanta S.
C. de C. V. I. în perioada decembrie 2008-ianuarie 2010 (data efectuării raportului de expertiză) sunt în sumă de 7.112 euro la cursul B.N.R. din data când se va achita această sumă. Începând cu luna februarie 2010 chiria lunară pentru terenul în suprafață de 508 m.p. este de 508 euro la cursul B.N.R. din data efectuării plății. Prin completarea la raportul de expertiză se arată că așa cum reiese din *planul de amplasament și delimitare* a imobilului din litigiu suprafața totală a acestuia este de 508 m.p. din care suprafața de 276 m.p. teren solicitat ca servitute de trecere, iar diferența de 232 .p. este utilizată de către S. C. de C. V. I. prin activitate comercială (intrare-ieșire clienți, staționare mijloace transport marfă, aprovizionare cu marfă și depozitare marfă) a unității comerciale *Magazin Universal cu Bufet*. Valoarea de închiriere a spațiului în suprafață de 276 m.p. este de 276*0,40 euro/m.p.= 110,40 euro/lună, iar valoare de închiriere a spațiului în suprafață de 232 m.p. utilizat pentru activități comerciale este de 1 euro m.p. = 232 euro/lună. Total chirie lunară de 342,40 euro/lună. Începând cu_ chiria lunară pentru folosința terenului în suprafață de 508 m.p. este de 342,40 euro. Pentru calcularea acesteia s-a luat în calcul valoarea de piață a chiriei din județ pe baza informațiilor specifice pieței.
Drept urmare, instanța a calculat despăgubirile solicitate de către pârâta reclamantă B., în funcție de această completare la raportul de expertiză contabilă, obligând reclamanta la plata sumei de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plății, precum și plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plății, cu dobândă legală în condițiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumelor.
Despăgubirile se referă la plata lunară pe ultimii trei ani, dinainte de formularea cererii reconvenționale și sunt întemeiate, în parte pe prevederile art.616 c.civ. S-a reținut, în parte, pentru pârâta a solicitat despăgubiri pentru tot terenul folosit de către reclamantă și nu numai pentru cel cu destinația de
servitute de trecere. Din declarația martorului Lihet G. reiese că în prezent în clădirea Cooperativei de C. V. I. se desfășoară activitate comercială, fiind expuse spre vânzare bunuri industriale și comerciale și funcționează un Bufet. În spațiul din fața cooperativei în urmă cu 40 de ani s-au edificat niște părculețe cu flori, iar pe partea rămasă liberă s-au făcut mese și scaune care sunt folosite de cetățeni care fac consumație. De asemenea, spațiul lateral prin care se face accesul în magazie și la toaletă le folosește în totalitate C. . Întrebat fiind a arătat că părculețele au fost edificate din dispoziția conducerii cooperativei, nu pot fi folosite decât cu această destinație pentru că au fost plantați brazi și flori. Spațiul betonat din fața magazinului pe care s-au amplasat mese este folosit doar de consumatori, iar pe spațiul dinspre magazie și respectiv localitatea Dragomirești se intră cu autovehicule pentru a se face aprovizionarea la magazin.
Din declarația martorei Rus I. rezultă aceleași aspecte și învederează că părculețele au fost edificate după anul 1940, sunt întreținute de gestionarii de la cooperativă, brazi au fost plantați în urmă cu vreo 40 de ani, precum și că în afară de cele trei părculețe și aleile de acces ale cooperativei în față nu mai există zonă liberă, doar strada comunală. Martorul Feier I. arată că prin anii 1970 s-a hotărât edificarea construcției din litigiu. S-a propus la data respectivă a se plăti pârâtei-reclamante suma de 800 lei, care era derizorie și din acest motiv a refuzat-o. Totuși terenul i s-a luat și s-a edificat construcția cu destinație Magazin Universal cu Bufet. De atunci și până în prezent întreg spațiul ocupat de construcție cât și diferența pentru accesul în magazin și partea din față a magazinului este folosit de cooperativă.
Prin declarațiile lor martorii au arătat că reclamanta folosește parte din spațiul destinat servituții pentru a asigura un loc unde clienții să servească sucul sau alte băuturi. Instanța nu a stabilit despăgubirile pentru tot terenul ca având destinația de spațiu comercial, ci așa cum s-a constatat prin completarea la raportul de expertiză, doar 232 m.p. au această destinație, iar diferența de 276
m.p. are destinația de servitute de trecere și nu poate primi o altă valoare, decât cea precizată de d-na ing. prin lucrarea întocmită. Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.
Petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei pârâte a fost respins, întrucât nu s-a întocmit o schiță aptă de întabulare.
De asemenea, a fost respinsă și acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâților S. R., prin M. F. -DGFP Maramureș și C.
S., prin primar întrucât nici una dintre aceste părți nu dețin terenul.
Reclamanta pârâtă și pârâta C. S., prin primar, au fost obligate să-i permită pârâtei reclamante să-și ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum și să-și îngrădească suprafețele cu destinația de spații verzi. Conform art.585 c.civ. tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, în afară de excepția ce se face la art.616 c.civ.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B. M., deoarece s-a admis acțiunea principală și mare parte din suprafețe au fost destinate servituții solicitate de către reclamantă. S-au compensat cheltuielile de judecată, deoarece pretențiile fiecărei părți au fost admise numai în parte.
Prin decizia civilă nr. 127/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de apelanta S. C. de C.
V. I. în contradictoriu cu intimata B. M. împotriva sentinței civile nr. 1030 din 29 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în parte astfel:
A fost obligată reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. să plătească pârâtei-reclamante B. M. suma de 389,4 lei, despăgubiri aferente lunii decembrie 2008, precum și anilor 2009-2012, cu dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței, precum și, anual, în continuare, suma de 97,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
A fost obligată intimata B. M. să achite apelantei suma de 2239 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.762 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a constatat că reclamanta S. C. de C. V. I. a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "Magazin Universal Bufet"; situat în comuna Strîmtura nr. 803, județul Maramureș și magazie din lemn, iar reclamanta a fost obligată să predea pârâte- reclamante B. M. suprafața de 508 mp teren înscris în CF nr.64, nr. topo 335/2 Strîmtura.
Prin decizia civilă nr. 774/R din_ Tribunalul Maramureș a admis în parte recursul declarat de S. C. de C. V. I. și a constatat în favoarea acesteia un drept de folosință asupra a 399 mp teren din parcela cu nr. topo 335/2, suprafață strict afectată de construcțiile proprietatea reclamantei.
Instanța de recurs s-a pronunțat în acel dosar în sensul că singurul în drept să reclame eventual un drept de proprietate întemeindu-se pe actul de expropriere să conteste realitatea tabulară din prezent a terenului este S. R., care însă a rămas în pasivitate, chiar a arătat că nu deține un drept de proprietate asupra acestuia.
Această hotărâre judecătorească irevocabilă este opozabilă părților, care au fost implicate procesual în respectivul litigiu, impunându-se cu putere de lucru judecat și apelantei, astfel încât criticile sale relative la efectele Decretului de expropriere nr. 248/_, la neanularea H.G. nr. 934/2002 în ce privește cuprinderea în domeniul public a terenului, la neparcurgerea de către intimata B.
M. a procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001 sunt neîntemeiate. Chiar făcând abstracție de considerentele hotărârilor judecătorești evocate, obligarea reclamantei la predarea suprafeței de 508 mp teren din totalul de 907 mp (399 mp fiind ocupați de construcții) se întemeiază pe dreptul de proprietate al pârâtei
B. M., pe care apelanta nu este legitimată să îl repună în discuție în acest proces (efectul negativ al puterii de lucru judecat). O atare repunere în discuție este oricum incompatibilă cu faptul că reclamanta a solicitat pârâtei B. M. constituirea unei servituți de trecere, acceptând așadar implicit calitatea acesteia de proprietar asupra fondului aservit.
Situația de fapt, de altfel corect reținută de prima instanță a suferit însă în timpul derulării procesului o modificare.
Prin sentința civilă nr. 1070 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Ștef I. împotriva pârâtei B. M., s-a stabilit linia de mejdă între terenul proprietatea reclamantului, situat în localitatea Strîmtura, înscris în CF nr. 4313 nr. topo 335/1 în suprafață de 1395 mp și terenul proprietatea pârâtei B. M.
, înscris în CF nr. 64 nr. top 335/2 ca fiind linia ce unește punctele 7-10-9 din anexa nr. 1 a completării raportului de expertiză efectuat de expert Ștefan Ovidiu, fiind obligată B. M. să predea reclamantului o suprafață de 82 mp teren pe care o folosea din terenul proprietatea acestuia și să permită reclamantului edificarea unui gard pe aliniamentul mejdei astfel stabilit.
Prin decizia civilă nr. 16/A din_ pronunțată în apel de Tribunalul Maramureș hotărârea anterior evocată a fost schimbată în parte sub aspectul respingerii petitului de revendicare a celor 82 mp, pe considerentul că suprafața nu este folosită de apelanta B. M., ci de proprietarii magazinului sătesc edificat pe teren (C. de C. V. I. ). Decizia a rămas irevocabilă.
Prin compararea schițelor anexă la raportul de expertiză efectuat de expert
P. u C. G. în prezentul dosar, cu schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic Ștefan Ovidiu (fila 76 dosar nr._, atașat), rezultă cu claritate că suprafața de 82 mp asupra căreia s-a stabilit implicit dreptul de proprietate al vecinului Ștef I. face parte din cea afectată de servitutea de trecere constituită în favoarea apelantei prin hotărârea primei instanțe (partea de est a terenului cu nr. topo 337/2).
Cele două hotărâri au fost puse în executare conform procesului-verbal din_ încheiat de executor judecătoresc Batin Petru în dosarul execuțional nr. 72/2011, ocazie cu care B. M. a declarat că are pe rol proces pentru servitute de trecere, ce are ca obiect același teren în suprafață de 82 mp, reclamant fiind C. de C. V. I. .
Apelanta a susținut că porțiunea de teren de 125 mp evidențiată în expertiza întocmită de expertul P. u C. G., în partea de est a magazinului, nu mai aparține intimatei B. M., fiind îngrădită de Ștef I., rămânând afectați de servitute doar 79 mp, afirmație care nu este riguros exactă deoarece pe de o parte s-au predat doar 82 mp conform sentinței civile, iar pe de altă parte schița de la fila 165 dosar relevă că a mai rămas teren de la limita construcțiilor, în partea de est. Intimata nu a contestat de altfel la termen faptul că terenul predat numitului Ștef I. face parte din cel asupra căruia s-a constituit servitute de trecere prin hotărârea primei instanțe.
Instanța de apel nu a putut ignora această pierdere de proprietate a intimatei B. M., pe considerentele invocate de aceasta și anume lipsa unei cereri de neacordare a despăgubirilor bănești pentru o suprafață de 125 mp respectiv nemodificarea situației de carte funciară în privința intimatei.
Sub primul aspect, s-a reținut că apelul a vizat respingerea cererii reconvenționale (în tot, deci cu privire la despăgubiri, indiferent de mărimea suprafeței de teren pentru care s-ar acorda acestea). Aspectul invocat de apelantă nu este o cerere nouă, în sensul dispozițiilor art. 294 alin.1 teza I Cod procedură civilă, ci o apărare nouă, potrivit prevederilor art. 294 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă.
Apoi înscrierea modificărilor survenite în cartea funciară are doar un efect de opozabilitate, efect pe care îl au pentru intimata B. M. și, într-un alt sens, pentru instanța de judecată, și hotărârile judecătorești care au fost pronunțate împotriva intimatei și pe care doar apelanta a fost cea care le-a semnalat instanței.
Nu este un impediment pentru reconsiderarea cuantumului despăgubirilor, faptul că nu s-a atacat hotărârea primei instanțe sub aspectul întinderii constituirii servituții. Apelanta nu avea interes să o facă, deoarece i s-a admis acțiunea, iar pârâta-reclamantă nu a făcut-o, deși se judeca deja în apel în dosarul nr._, iar instanța nu poate face abstracție de existența acestei hotărâri, părțile fiind într-o cale de atac devolutivă.
Ca atare, s-a impus a se ține seama că din suprafața de 204 mp, 82 mp nu mai sunt proprietatea intimatei B. M., aprecierea despăgubirilor urmând a se face, în ce privește această porțiune de teren, doar pentru 122 mp. Pentru cei 82 mp nu se vor acorda despăgubiri nici pentru perioada anterioară pronunțării sentinței civile nr. 1070 din_ deoarece în temeiul acesteia nu a operat vreo transmisiune a dreptului de proprietate de la B. M. la Ștef I., ci s-a
constatat practic că prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 183 din_ de BNP Urda M., B. M. a vândut lui Ștef I., suprafața de 1395 mp care includea și servitutea de trecere. Așadar acesta era proprietarul terenului din anul 2005, iar eventuale prejudicii nu a putut suferi decât acesta și nu B. M. care nu folosea cei 82 mp și nici nu avea legitimarea să o facă.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert P. u C. G. (filele 108- 112 vol.I dosar prima instanță) s-a determinat suprafața servituții de trecere ca fiind de 204 mp, din cei 508 mp la a căror predare către intimata B. Marea a fost obligată reclamanta (prin scăderea suprafețelor zonelor verzi dinspre drum).
Reclamanta-apelantă a contestat faptul că ar folosi o suprafață de teren excedentară celei de 204 mp, asupra căreia i s-a stabilit dreptul de servitute, din totalul suprafeței de 508 mp din nr. topo 335/2. Martorii Lihet G. și Rus I. au arătat că spațiul lateral prin care se face accesul la toaletă se folosește în totalitate de cooperativă, fără a detalia în concret.
Expertul Bonte Aurel a arătat prin completarea raportului de expertiză depusă la fila 92 dosar că la data deplasării sale în teren, în diagonală de la colțul sud-vestic al magazinului, până la WC-ul din colțul nord-vestic al parcelei exista o potecă bătătorită de 1-1,5 m lățime, iar lateral de potecă este iarbă amestecată cu buruieni, poteca fiind făcută de cetățeni, în special de consumatorii de bere.
De asemenea, expertul Bozga D. a arătat (fila 121 verso dosar apel) că porțiunile de teren dinspre Valea Satului precum și din spatele magazinului sunt neîntreținute, clienții folosesc parcelele pentru nevoile lor proprii (aspecte susținute prin planșele foto depuse la fila 135 dosar apel).
S-a mai reținut că sentința civilă nr.762/2007 a Judecătoriei Dragomirești și decizia civilă nr. 774/R/2008 a Tribunalului Maramureș au fost puse în executare în data de_ . Apelanta a recunoscut că folosește cei 204 mp, contestând că ar folosi ulterior punerii în executare și diferența de 304 mp, iar pârâta-reclamantă B. M. nu a făcut dovada faptului pozitiv contrar.
Probele administrate vizând amplasarea de mese pentru clienți, accesul pentru aprovizionare, depozitarea de butelii vizează terenul din fața magazinului și cel din partea de est, nicidecum cel din partea de vest, la capătul căruia este amplasat un WC din lemn.
Prin preluarea în posesie urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătorești pârâta B. M. este liberă să folosească terenul în suprafață de
304 mp, faptul că unii clienți (cetățeni) îl folosesc pentru nevoi proprii nefiind imputabil reclamantei și neconstituind o dovadă în sensul că reclamanta ar fi ocupat terenul. Pe cale de consecință, intimata nu este îndreptățită la obținerea de despăgubiri de la reclamantă, practic pe simplul considerent că magazinul acesteia este limitrof parcelei respective.
În ce privește suprafața de 122 mp pentru care se pune problema acordării de despăgubiri, se reține că în condițiile în care asupra terenului s-a stabilit prin hotărârea instanței o servitute de trecere, (dispoziții care nu au fost apelate, intrând în puterea lucrului judecat), devin aplicabile prevederile art. 616 din Codul civil de la 1864, care stabilesc îndatorirea proprietarului fondului dominant de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Legiuitorul determină și circumstanțiază astfel prejudiciul la a căruia acoperire este obligat beneficiarul dreptului de trecere, la pagubele produse prin exercitarea acestei servituți, proprietarului fondului aservit. Este o nuanță legislativă evidentă; cu alte cuvinte, determinarea prejudiciului nu se realizează în funcție de folosul, de beneficiul pe care îl obține titularul servituții, din exercitarea dreptului de trecere, ci în funcție de paguba pe care o suferă cel ce constituie servitutea, pagubă circumstanțiată prin
afectațiunea, utilitatea pe care acesta ar fi putut să o dea terenului respectiv, dacă nu ar fi trebuit să consimtă servitutea. Paguba se raportează la situația concretă, la pierderea concretă a proprietarului fondului aservit, iar nu la beneficiile proprietarului fondului dominant, urmare a exercitării dreptului de trecere.
Pârâta-reclamantă a insistat constant asupra faptului că peste teren se realizează accesul în spațiul comercial deținut de reclamantă, pe teren se amplasează mese pentru clienți, se realizează aprovizionarea. În considerarea acestor aspecte a insistat asupra faptului că despăgubirea ce i se cuvine trebuie să fie egală cu chiria ce s-ar putea percepe pentru folosința bunului, urmând a se ține seama de natura activității practicate de reclamantă în imobilul cu destinație de Magazin alimentar și bufet, prin asimilare cu închirierea unei asemenea suprafețe. S-a invocat că în lipsa folosinței terenului, activitatea comercială fie nu poate fi desfășurată, fie nu este aducătoare de profit.
Intimata a subliniat prin întâmpinare că este îndrituită a fi despăgubită, tocmai datorită destinației pe care apelanta a dat-o terenului ce îl folosește din proprietatea ei. Folosința fiind destinată activității comerciale, s-a susținut că apelanta trebuie să despăgubească în aceeași măsură pe proprietar, în temeiul dispozițiilor art. 480, 483, 485, 486 și 487 cod civil, invocând inaplicabilitatea prevederilor art. 616 Cod civil.
Expertul tehnic Tivadar M. a propus o chirie lunară medie de 1 E/mp, o medie între chiriile pentru terenuri și cele pentru construcții din mediul rural, dar fără a putea indica oferte de chirie din localitatea Strîmtura. Nici expertul Bozga D. nu a fost în măsură să indice oferte de închiriere din localitatea Strîmtura.
Cu privire la cei 122 mp, se reține că despăgubirile pentru pagubele ulterioare pronunțării hotărârii de către prima instanță nu pot avea alt temei decât prevederile art. 616 din Codul civil de la 1864, deoarece sunt o consecință a stabilirii dreptului de servitute. Intimata nu poate opta pentru un alt temei juridic (art. 480 Cod civil, art. 998-999 Cod civil) decât pentru perioada anterioară stabilirii servituții. În acest sens instanța s-a raportat la lucrarea de expertiză efectuată în cauză de expertul Bonte Aurel, care a avut în vedere valoarea impozitului pe teren ce s-a impus a fi achitat de către intimată și valoarea ierbii ce se putea cosi de pe parcelă, aceasta fiind paguba pe care a înregistrat-o reclamanta, prin prisma probațiunii administrate, pentru faptul că a trebuit să cedeze terenul pentru servitutea de trecere. Reclamanta nu a dovedit că ar fi putut da o altă destinație parcelei (de exemplu, s-o închirieze unor terți), insistând pe închirierea ei către reclamantă, cu ignorarea regimului special al despăgubirilor pentru exercitarea servituții de trecere. Aceasta este o restrângere legală a dreptului de proprietate, o îndatorire chiar cutumiară mai puțin oneroasă, o sarcină pentru suportarea căreiai nu se poate percepe chirie, deoarece însăși servitutea și-ar pierde substanța și s-ar transforma într-un contract.
În ce privește perioada anterioară constituirii servituții de trecere, instanța a apreciat că despăgubirile trebuie să fie acordate conform acelorași repere deoarece pârâta-reclamantă nu a dovedit o altă pagubă pe care ar fi suferit-o (de exemplu, că ar fi putut da o altă destinație, profitabilă economic, terenului respectiv), iar pe de altă parte dreptul de trecere pentru proprietarul locului înfundat are o sorginte legală și continuitate în exercitarea sa, de la crearea locului înfundat și întrunirea cumulativă a condițiilor pentru existența servituții.
Având în vedere considerentele anterior expuse, despăgubirile pentru exercitarea servituții nu pot fi mai mari decât cele stabilite (dar pentru o suprafață de 204 mp) prin expertiza efectuată de expertul Bonte Aurel (fila 55
dosar), sume asupra cărora s-a aplicat proporția pentru cei 122 mp din 204 (prin împărțirea lor la 204 și apoi înmulțirea cu 122), rezultând: anul 2008-0,6 lei, anul 2009-96,3 lei; anul_ -97,5 lei reprezentând impozitul pe teren și iarba ce se putea recolta de pe acesta.
Pe cale de consecință, Tribunalul a obligat reclamanta-pârâtă S. Cooperatistă V. I. să plătească pârâtei-reclamante B. M. suma de 389,4 lei, despăgubiri aferente lunii decembrie 2008, precum și anilor 2009-2012, cu dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței, precum și, în continuare, suma de 97,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
Conform procesului verbal din_ încheiat de executor judecătoresc R.
M. în dosarul execuțional nr. 188/2008, sentința civilă nr. 762/2007 a Judecătoriei Dragomirești și decizia civilă nr.774/R/2008 a Tribunalului Maramureș au fost puse în executare, terenul în suprafață de 508 mp fiind predat creditoarei. Acest teren, identificat potrivit expertizei efectuate de expert tehnic judiciar P. u C. G. în respectivul dosar, se învecina cu perimetrul construcțiilor existente: magazie, magazin, toaletă. Toaleta (WC) a fost de asemenea configurată în schița anexă la raportul de expertiză, însă reclamantei nu i s-a recunoscut drept de folosință și asupra terenului pe care este amplasată aceasta, întrucât din însumarea suprafeței de 337 mp ocupată de magazin-construcție P+1 cu cea de 62 mp ocupată de magazie rezultă exact 399 mp, suprafață cu privire la care s-a constatat dreptul de folosință, iar întreaga diferență de teren de 508 mp din totalul nr. topo 335/2 (907 mp) s-a dispus a fi predată pârâtei B. M. .
Pe cale de consecință, aceasta fiind proprietatea terenului pe care este amplasată toaleta, în mod corect prima instanță a obligat reclamanta la ridicarea supraedificatului. Este de remarcat că deși a solicitat ca prin schimbarea hotărârii să fie respinsă în tot cererea reconvențională, apelanta nu a formulat critici concrete sub acest aspect, subsumându-l argumentației relative la dreptul de proprietate al S. ui asupra întregului teren, argumentație ce nu poate fi însă primită.
Este de asemenea, corectă statuarea primei instanțe de fond cu privire la amplasarea gardului pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7 și la îngrădirea suprafețelor cu destinație de spații verzi, raportat la dispozițiile art. 585 cod civil de la 1864.
În ce privește cheltuielile de judecată în apel, în temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat-o pe intimata
M. să achite apelantei suma de 2239 lei cu acest titlu, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza efectuată de expert Bonte Aurel (1250 lei), taxa de timbru și timbru judiciar în cuantum de 989 lei, percepute pentru atacarea petitului schimbat din hotărârea primei instanțe, prin deducerea din taxa totală a sumei de 8 lei achitată pentru apelarea celor două petite din cererea reconvențională relative la ridicarea toaletei și la amplasarea gardului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul obligării pârâtei la acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea folosinței terenului în suprafață de 508 m.p. aflată în proprietatea pârâtei reclamante, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, după redarea stării de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză, s-a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind totodată pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În primul rând s-a arătat că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, a rezultat că deși reclamanta avea obligația să-i predea suprafața de 508 m.p. teren conform procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de 0_, aceasta a continuat să folosească terenul
proprietatea reclamantei pentru a asigura accesul clienților în magazin, pentru aprovizionare, depozitare, amplasare mese etc.
Acest aspect este relevat și prin decizia civilă nr. 774 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ în care s-a stabilit irevocabil că reclamanta folosește din terenul pârâtei suprafața de 508 m.p., fiind obligată să-i restituie necondiționat această suprafață, în același dosar S. C. de C.
V. I. solicitând să i se recunoască un drept de folosință asupra întregii suprafețe de teren de 907 m.p., ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptului că pentru desfășurarea activității comerciale folosește întreaga suprafață de teren.
Și expertizele încuviințate în cauză relevă aceeași stare de fapt, instanța de apel reținând în mod superficial că pârâta nu are dreptul la despăgubiri pentru întreaga suprafață, fără a arăta în mod concret și expres motivele de fapt care i- au format această convingere.
Totodată, deși în cauză s-au efectuat 3 expertize contabile având ca obiectiv evaluarea pagubelor suferite de pârâtă pentru folosirea de către intimată a terenului în suprafață de 508 m.p. instanța de apel și-a întemeiat decizia numai pe expertiza întocmită de către expertul Bonte Aurel, fără nicio motivare.
Mai mult, din probele administrate și recunoașterea intimatei rezultă că o parte din locul destinat servituții este folosit de către intimată pentru amplasarea de mese pentru servirea clienților, ori dreptul de servitute nu conferă dreptul de a folosi terenul în alte scopuri decât accesul în magazin.
În aceste condiții pârâta reclamantă nu are nicio posibilitate concretă de a- și exercita dreptul de proprietate asupra terenului, în acest context, având în vedere și natura folosinței terenului și a destinației pe care intimata a dat-o acestuia, se impune în mod indubitabil acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a legii s-a arătat că prevederile art. 616 Cod civil la care face referire instanța impun obligația de acordare a despăgubirilor în proporție cu pagubele care s-ar putea ocaziona prin instituirea dreptului de servitute. Raportându-se însă exclusiv la contravaloarea impozitului pe teren și a ierbii ce se putea recolta de pe acesta, instanța în mod evident face o greșită aplicare a dispozițiilor invocate în condițiile în care terenul în discuție este plasat în zonă ultracentrală. Cea mai bună metodă de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute este calcularea contravalorii cedării forțate a folosinței terenului pe care s-a instituit servitutea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 C.pr.civ.
În apărare, intimata S. C. de C. V. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că nu pot fi reținute ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. pentru admiterea recursului, hotărârea atacată fiind motivată în fapt și în drept și fiind pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a legii.
După redarea stării de fapt referitoare la imobilul în litigiu s-a arătat că în mod corect a reținut instanța de apel care este suprafața de teren din terenul proprietatea pârâtei B. M. care este folosită efectiv de către reclamantă, aspect reținut pe baza probelor administrate.
Prin preluarea în posesie ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătorești, pârâta B. M. este liberă să folosească terenul în suprafață de 304 m.p., faptul că unii clienți îl folosesc pentru nevoi proprii nefiind imputabil reclamantei și neconstituind o dovadă în sensul că reclamanta ar fi ocupat terenul.
Reclamanta a mai arătat că dreptul de folosință asupra terenului atribuit prin Decretul nr. 248/1970 a fost stabilit în dosarul nr._, în acest dosar
nerecunoscându-se implicit că ar fi necesară și ar fi fost folosită întreaga suprafață de teren.
Instanța de apel a analizat expertizele contabile efectuate în cauză, motivând de ce a reținut concluziile expertului Bonte Aurel, în aplicarea art. 616 Cod civil arătându-se și motivându-se criteriile raportat la care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru servitutea de trecere instituită asupra terenului proprietatea pârâtei.
În cauză s-a formulat de asemenea întâmpinare de către S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta neavând încă calitatea de parte în recurs în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1030/2010 pronunțată în dosar de către Judecătoria Dragomirești s-a stabilit că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, soluția rămânând irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a apelului împotriva acesteia.
Analizând recursul declarat de pârâta B. M. împotriva deciziei civile nr. 127 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul judecătoriei de către expertul P. u C. G., astfel cum acesta a fost completat ulterior, a fost identificat terenul în litigiu în suprafață totală de 907 m.p. Referitor la acesta, identificat topografic cu nr. 335/2, CF nr. 64 S., s-a arătat că o suprafață de 399 m.p. este ocupată de construcția proprietatea reclamantei S. C. de
V. I., aceasta obținând anterior, prin hotărâre judecătorească, un drept de folosință asupra acestei suprafețe de teren, diferența de 508 m.p. fiind liberă de construcții..
Raportat la obiectul cererii principale s-a stabilit apoi traseul servituții de trecere care ar urma să greveze suprafața de 508 m.p. aflată în proprietatea pârâtei reclamante, în vederea normalei utilizări a construcției edificate pe teren, construcție având destinația de magazin universal cu bufet.
Planul de amplasament și delimitare al imobilului în litigiu întocmit de către expert este anexat la fila 112, respectiv fila 158, din dosarul judecătoriei.
Din conținutul lucrării de specialitate întocmită în cauză nu rezultă foarte clar care sunt dimensiunile exacte ale terenului în suprafață de 508 m.p. care înconjoară construcția aflată în proprietatea pârâtei, pentru a se putea stabili astfel în ce măsură este posibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate de către reclamantă în ceea ce privește această suprafață de teren. Curtea apreciază că numai după lămurirea acestor aspecte se poate proceda la stabilirea despăgubirilor solicitate prin cererea reconvențională, în mod legal și just.
Se consideră deci necesar a se completa raportul de expertiză topografică întocmit în cauză astfel încât să rezulte exact dimensiunile terenului în suprafață de 508 m.p., astfel cum acesta este grevat de dreptul de servitute instituit în favoarea reclamantei, urmând a se face și o evaluare a prețului de circulație al acestuia, ținând cont de toate caracteristicile sale actuale.
Deoarece aceste probe nu pot fi administrate în calea de atac a recursului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. va admite recursul declarat de pârâta
M. împotriva deciziei civile nr. 127 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o va casa și va reține cauza spre rejudecare. În rejudecare instanța va administra probele menționate anterior, precum și orice alte probe care vor fi apreciate utile în vederea justei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B. M. împotriva deciziei civile nr. 127 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen de judecată,_ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. A. C.
ANA I.
A. C.
G. ,
B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .apel: Stamate-Tămășan A., Giuroiu Brîndușa
J. .fond: L. B.
| ← Decizia civilă nr. 235/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 310/2013. Servitute → |
|---|
