Decizia civilă nr. 67/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 67
Ședința publică din data de 2 IULIE 2013 Instanța constituită din:
Președinte: L. M. Teodora, judecător
I. D. D., judecător
B. D. R., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii, în cauza civilă, privind apelul declarat de reclamantul C. T. și de către intervenienta C. L., cu domiciliile în Ș. S., S. 1 D. 1918, Nr.23, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1611 din_, pronunțată de J. Ș. S., în dosar civil nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind îndeplinită, făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1611 din_, pronunțată de J. Ș. S., în dosar civil nr._ s-a respins ca neîntemeiate cererea principală a reclamantului C. T., împotriva pârâtei SC "M. C. TOUR"; S. prin administrator, C. R., și de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta C. L. .
luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. R. ,fiind obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată către acești pârâți.
A fost obligat reclamantul și intervenienta la 1850 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC M. C. tour SS S. .
Pentru a dispune în acest sens instanța a reținut că pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publica trebuie sa fie străina de conduita proprietarului locului infundat.
In cauza, reclamantul a edificat construcția pe un teren situat in loc înfundat, acceptând ca accesul la imobil se face pe terenul altor proprietari, in mod obișnuit având loc prin curtea Administrației Finanțelor Publice.
Reclamantului si intervenientei nu le-a fost interzis sau limitat niciodata dreptul de trecere prin curtea Administratiei Finantelor Publice, pe plan fiind marcata si poarta de intrare prin acest loc de acces, având lățimea de 5,07 m(f.54).
Trebuie sa se tina seama si de interesul pârâtei, care ar suporta consecințele si care ar fi lipsita de o suprafață de 60,69 mp din terenul in suprafața totala de 618 mp, in mare parte ocupat de construcții.
In consecință, cererea principala si de interventie in interes propriu pentru stabilirea servituții de trecere sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen reclamantul C. T. și intervenienta C. L. arătând că în mod cu totul neintemeiat si nelegal, instanța de fond, desi a reținut ca imobilul nostru nu are acces la calea publica, a respins acțiunea noastră pentru stabilirea servitutii de trecere si ne-a obligat sa plătim paratei S.C.M. C. lour S. suma de 1850 lei, cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a soluționat litigiul in mod netemeinic si nelegal, determinata fiind probabil de subiectivismul magistratului, care a depus cerere de abținere, cerere, in mod surprinzător, respinsa.
Instanța de fond a motivat respingerea acțiunii noastre, reținând asa-zisa culpa a noastră, constând in aceea ca "reclamantul a edificat construcția pe un teren situat in loc înfundat, acceptând ca accesul la imobil se face pe terenul altor proprietari, in mod obișnuit având loc prin curtea Administrației Finanțelor Publice", acces care nu ar fi fost interzis niciodată.
Instanța de fond a avut mare grija de interesul paratei, reținând ca: "Trebuie sa se tina seama si de interesul paratei, care ar suporta consecințele si care ar fi lipsita de o suprafața de 60.69 mp din terenul in suprafața totala de 618 mp. in mare parte ocupat de construcții".
Instanței de fond i-a scăpat împrejurarea de fapt ca traseul servitutii de trecere, solicitat de noi, implica intrarea de la strada pe aceeași poarta cu a paratei precum si împrejurarea de drept potrivit căreia in cazul servitutii de trecere proprietarul fondului dominant are îndatorirea de a-l despăgubi, la cerere, in proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, pe proprietarul fondului aservit (art.616 cod civil vechi si art.620 Cod civil nou).
Soluția instanței de fond este greșita deoarece aceasta nu a reținut ca subsemnații, reclamant si intervenienta, avem doua proprietăți, care nu au ieșire la calea publica, str. 1 D. 1918 si anume proprietatea din litigiu, care provine dintr-un lot initial cu nr.top.322, inscris in CF nr. 1641 si o a doua proprietate provenita din imobilul invecinat cu nr.top.initial 321, inscris initial in CF nr.218 iar apoi in CF nr.4220, imobil pe care este situata clădirea Finanțelor Publice SS
.
Aceasta a doua proprietate, de fapt si de drept, este o proprietate comuna asupra terenului cu statul Roman si cu numiții Remes losis si Târlea Viorei, asa cum rezulta din copia cârtii funciare nr.4220, pe care o depunem alăturat.
Din acest imobil, subsemnata C. L. am in coproprietate suprafața de 300 mp de teren si in proprietate exclusiva un apartament.
Aceasta a doua proprietate am folosit-o cu acces la calea publica pe sub poarta clădirii Administrației Finanțelor Publice, deoarece la "început am fost in indiviz.iune si cu porțiunea respectiva iar apoi, după efectuarea unui partaj, cand clădirea cu poarta au primit alt număr topografic, si anume nr.top.321/2/1, am folosit in continuare accesul la apartamentul meu, acces pe care il folosim si in prezent.
Rezulta ca motivarea instanței de fond, potrivit căreia "lipsa Ieșirii la calea publica trebuie sa fie străina de conduita proprietarului locului înfundat și că în cauză reclamantul a edificat construcția pe un teren situat in loc înfundat, acceptând țcă accesul la imobil se face pe terenul altor proprietari, in mod obișnuit având loc prin curtea Administrației Finanțelor Publice, este cu totul neîntemeiata.
Ulterior construirii casei noastre, in anul 2000, in urma unui partaj, terenul nostru de 500 mp a primit nr.top.actual 322/b/2/2/b/2/b/l/i/2/c, devenind "loc înfundat", iar terenul care se interpune fata de calea publica, str. 1 D. 1918, a dobândit nr.top.322/b/2/2/b/2/b/l/l/2/b in favoarea Statului Roman, lot care in anul 2002 s-a partajat in alte patru loturi, iar unul dintre acesta cu nr.top.322/b/2/2/b/2/b/l/l/2/b/4 ajungând apoi in proprietatea paratei S.C.M. C. Tour S. .
anții sublinează faptul că au folosit traseul solicitat prin acțiune, drept acces la noua noastră proprietate aproape 20 de ani, incepand cu anul 1992, cand am inceput construirea casei, si pana in anul 2009, cand parata a montat un gard de metal pe fasia respectiva, impiedicandu-ne astfel sa mai folosim acest traseu.
Având in vedere ca lotul nostru din litigiu a devenit "loc înfundat", fara acces la calea publica, in urma unui partaj, iar potrivit disp.art.618 alin.l Cod civil nou "Daca lipsa accesului provine din...partaj, trecerea nu va putea fi ceruta decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea", deci in cazul nostru peste terenul paratei.
Deoarece efectele situației juridice născuta in anii 1992-2002, cand atat noi. cat si parata, am devenit proprietari prin partaj asupra unor loturi de teren, dintre care unul are ieșirea la calea publica iar celalalt nu are o astfel de ieșire, subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil nou, sunt aplicabile dispozițiile de drept material prevăzute de acest cod și anume disp. prev. art.618 alin.1, așa cum se statuează prin art. 6 alin.6 din noul Cod civil potrivit căruia: "dispozițiile legii nois sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia derivate din … raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi";.
In consecința, solicitam admiterea apelului si modificarea, in parte, a sentinței instanței de fond, in sensul stabilirii servitutii de trecere peste terenul paratei S.C.M. C. Tour S., obligarea acesteia sa demonteze gardul de metal pe porțiunea de 3,5 metri de pe fasia servitutii de trecere si sa ne plătească cheltuielile de judecata de la instanța de fond si din apel.
Prin întâmpinare SC M. C. tour S. Simelu S. solicită respingerea apelului formulat cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că prin motivele lor, apelanții critică sentința atacată, invocând mai multe aspecte de netemeinicie și de nelegalitate, fară însă să arate textele de lege încălcate de către instanța de fond.
In ultimul aliniat al paginii 2 din motivele de apel, se arată de către reprezentantul apelanților, faptul că instanța a de fond a constatat că "reclamantul a edificat construcția pe un teren situat în loc înfundat...", probabil pentru a induce in eroare instanța de apel. Sentința atacată arată clar faptul că proprietatea reclamantului apelant are ieșire la calea publica prin curtea Administrației Finanțelor Publice Ș. S. . In mod corect prima instanță a arătat in
considerentele hotărârii atacate faptul că, conduita reclamantului apelant, trebuie să fie străină de lipsa ieșirii la calea publică.
In ceea ce privește afirmația conform căreia instanța de fond a avut "grija de interesul pârâtei" dorim să arătam faptul că proprietatea în România este garantată de lege, instanțele romane fiind ținute să apere dreptul la proprietate.
Nimeni nu poate abuza de dreptul său de proprietate fară a suporta consecințele faptelor sale. Astfel, facem trimitere la acțiunea introductivă (după precizarea acesteia) și dorim să arătam și instanței de apel care este interesul apelantului pentru instituirea acestei servituti. Se poate observa din schița depusă de către apelant, odată cu acțiunea precizată, traseul servitutii de trecere pe care 1-a propus acesta. Conform acestuia, se evidențiază cu ușurință faptul că apelantul a dorit înființarea servitutii de trecere doar pentru a putea să își deservească instalația termică (in speța alimentarea acesteia cu combustibil solid). Doleanța apelantului a fost întotdeauna sa aiba posibilitatea de a intra cu un mijloc de transport greu pentru a descarcă combustibilul solid fară a mai folosi intrarea din curtea AF S.
. De altfel, se arata și în motivele de apel ca doar pe acolo se pot aduce "lemnele de foc". Noi ne întrebam ce a făcut apelantul timp de 5 ani în perioada de iarna, când, conform afirmațiilor sale, i s-a interzis accesul, oare nu a folosit instalația termica?!
Se mai arată faptul că apelantul a folosit traseul propus drept acces la proprietatea sa timp de aproape 20 de ani, începând cu anul 1992. Cu toate că au fost audiate in cauză, in calitate de martori, toate persoanele propuse de părți, nici o declarație acestora nu dovedește aceasta afirmație. Arătăm pe acesta cale că în cadrul procesului civil, orice afirmație trebuie dovedită.
Din simpla lecturare a probelor testimoniale administrate în ședințele publice de la fond, se poate constata fara dubiu faptul că, toți martorii audiați, confirmă faptul că apelantul iși administrează proprietatea prin curtea AF SS
.
Altă critica adusa hotărârii instanței de fond este aceea ca nu s-a reținut în motivare faptul că apelanții au doua proprietăți care nu au acces la calea publica. Fața de aceasta critică dorim să răspundem chiar cu interogatoriul luat apelantului în ședința publică din data de 7 iunie 2012.
Astfel, apelantul C. T. a dat informații greșite instanței de fond, făcând acest lucru cu rea-credinta. întrebat fiind, acesta a arătat faptul că din anul 2009, accesul la imobilul proprietatea sa, se face prin curtea administrației financiare. Este de notorietate faptul că apelantul a folosit aceea cale de acces de la data existenței dreptului său de proprietate asupra imobilului pentru care solicita înființarea servitutii de trecere.
antul a relatat ca a folosit intrarea subscrisei timp de 20 de ani, iar in prezent este nevoit a folosi accesul de la finanțe deoarece s-a edificat un gard. Este adevărat faptul că subscrisa am edificat un gard care sa îmi delimiteze si să îmi protejeze proprietatea, dar apelantul nu a folosit aceea intrare în mod uzual de când suntem proprietarii imobilului învecinat, așa cum în mod fals a arătat cu ocazia interogatoriului. Întrebat fiind dacă accesul la imobilul proprietatea sa se poate face dinspre str. Cetății, apelantul arată instanței faptul că, prin aceea parte ,exista construcții și că proprietatea învecinată nu este a sa, ci a unui terț. Ciudat este ca
după alte doua întrebări, apelantul arată că este proprietarul unui teren învecinat cu str. Cetății, teren care se învecinează cu imobilul pentru care se solicita infințarea servitutii de trecere.
În apel s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de apelanți- copia CF 4229 și CF 1641 S. ,extras 1716 ind.(f.5-10).
În apel nu s-a formulat cereri în probațiune .
Analizând, potrivit dispozitiilor art.295 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situației de fapt si aplicarea legii, de către prima instanță, instanța de apel retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la_ sub nr._ reclamantul C. T. a chemat în judecată pe pârâții C. V. și C. R. solicitând obligarea acestora să-i permită trecerea pe terenul lor cu mijloc de transport auto către drumul public, ori de câte ori arer nevoie.
Se arată că reclamantul este proprietarul terenului de 500 mp situat în SS str.1 D. 1918 nr.23, înscris în cf 4400 nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/c iar la sud terenul este învecinat cu terenul proprietatea pârâților C. .
Precizează reclamantul că accesul auto către proprietatea reclamantului s-a făcut până în anul 2009 prin intermediul porții amplasate pe terenul pârâților, poartă care permitea ieșirea în str.1 D. 1918,dar în cursul lunii martie pârâtul a ridicat un gard metalic pentru delimitarea terenurilor, ocazie cu care i-a îngrădit accesul la calea publică.
La termenul de judecată din 18 iunie 2009 reclamantul arată că renunță la acțiunea formulată împotriva pârâților C. Valenti și C. R. și a solicitat chemarea în judecată în calitate de pârâtă a SC M. C. T. SS .
Prin același înscris C. L., soția reclamantului a formulează o cerere de intervenție în nume și interes propriu solicitând stabilirea servituții de trecere în favoarea imobilului înscris în cf 4400 nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/c în sarcina imobilului învecinat înscris în cf 1641 nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/b/4 atât pietonal cât și cu vehicule. (f.14).
Prin precizare de acțiune reclamantul a solicitat stabilirea servituții de trecere în favoarea imobilului înscris în cf 4400 nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/c peste terenul pârâtei înscris în cf 1641 nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/b/4 pe amplasamentul descris de expertul tehnic Dogaru Gabriel în raportul de expertiză tehnică depusă la dosar la fila 53, conform schiței din acest raport (f.54), servitute de trecere marcată cu roșu pe schiță, reprezentând fâșia de teren în suprafață de 61 mp cu lățime de 3,50 m și lungime de 17,34 m.De asemenea solicită demontarea gardului metalic pe porțiunea de 3,50 m care desparte proprietățile lor(f.66).
În urma probatoriului administrat în cauză T. reține că reclamantul si intervenienta sunt proprietarii imobilului înscris in cf.nr.51026 SS (provenita din conversia cf.nr.4400) nr.top.322/b/2/2/b/2/b/1/1/2/c casa, curte si gradina de 500 mp .
La rândul său pârâta SC M. C. tour SS este proprietara imobilului inscris in cf.nr. 1641 SS nr.top.322/b/2/2/b/2/b/1/1/2/b/4 teren intravilan cu casa si beci de 618 mp.
Din copile cărților funciare depuse la dosarul cauzei T. reține că terenurile ambelor din proces - cele identificate cu nr.top
nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/c ale reclamantului și intervenientei cu cel înscris sub nr. nr.top.322/b/2/2/b/2/1/1/2/b/4-al pârâtei provin din CF 1641 proprietatea Statului Român - inițial fiind înscris un singur nr. topografic: 322/b care a fost ulterior dezmembrat de 16 ori (f.36 dosar apel) .
Reclamantul a dobândit prin atribuire în anul 1992 cota de 500 mp din acest teren fiind înscris în acest CF sub.B 23(f.37 apel)
Casa de locuit proprietatea reclamantului a fost edificata conform autorizației de construire nr.158/1992.(f.29) și a fost înscrisă în CF în anul 1999 prin înscrierea de sub. B 25
Prin încheierea CF din 3 oct.2000 parcela cu nr. top 322/b/2/2/b/2/1/1/2/c formată din casă curte și grădină de 500 mp-de sub B 31- se scade din CF 1641 și se transnotează în CF nou deschis în favoarea reclamantului și intervenientei (f.38 verso).
Tot în CF 1641 reclamantul figurează înscris sub B 36 cu o parcelă de 70 mp cu beci dobândită prin cumpărare în anul 2000.
La rândul său SC M. C. tour a dobândit imobilul cu nr. top 322/b/2/2/b/2/1/1/2/b/4 (precum și alte două parcele din același CF) în anul 2002 prin cumpărare de la Statul Român .
Potrivit planului de situație anexa raportului de expertiza topometrica efectuat in cauza de catre exp.Dogaru Gabriel, imobilele părților din proces sunt invecinate (f.54).
Accesul reclamantului și intervenientei la imobilul evidențiat în cf.nr.51026
SS nr.top.322/b/2/2/b/2/b/1/1/2/c s-a realizat prin curtea Administratiei Finantelor Publice S. -S. - respectiv peste pe parcela cu nr.top.321/2/1 proprietatea Statului Roman iar pe planul întocmit de expertul desemnat în cauză această cale de acces este evidentiată cu negru .
Pe același plan este evidențiată cu culoarea roșie, servitutea de trecere solitată de reclamant și intervenientă ,pe terenul proprietatea paratei, având o latime de 3,50 m si lungime de 17,34 m (f.54).
Casa de locuit proprietatea reclamantului este evidențiata pe planul de situație de la fila 54, pe lotul marcat cu verde, fiind notata cu litera "C ".
Potrivit art. 616-619 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
Textul este o reglementare legală ce acordă proprietarului unui fond înfundat,devenit fond dominant,dreptul de trecere pe fondul vecinului,concretizat sub forma limitării exercitării dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Problema de drept care se cere clarificată în speță este aceea de a stabili dacă terenul apelanților este loc înfundat în sensul textului enunțat.
Codul civil se limitează a defini locul înfundat ca fiind acela care nu are nci o ieșire la calea publică.
În aplicarea acestui text se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică existentă,atunci când terenul este înconjurat din toate părțile de alte fonduri,ale altor proprietari, precum și în cazurile în care ieșirea ar fi insuficientă,astfel încât folosința sa nu se poate face corespunzător,ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Atunci când -așa cum este cazul în speță - locul are ieșire la calea publică art.616 c.civ. nu își găsește aplicabilitatea.
Inconvenientele invocate de reclamanți-potrivit cărora actuala cale de acces este mult mai lungă și sinuoasă și nu permite circulația unor mașini mari(pentru transportul lemnelor de foc)sunt nerelevante pentru caracterizarea terenului ca fiind loc înfundat,neconstituind argumente suficiente pentru a dispune restrângerea exercitării dreptului de proprietate al intimatei asupra terenului proprietatea sa.
În consecință se va respinge ca nefundat apelul formulat sentința apelată urmând a fi menținută în întregime. Fiind în culpă procesuală apelații vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel conform chitanței de la fila 31.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul C. T. și intervenienta C. L. împotriva sentinței civile nr. 1611/_ a Judecătoriei Ș.
S. .
Obligă apelanții să achite intimatei pârâte S.C. M. C. TOUR S.R.L. ȘIMLEU S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 iulie 2013. Președinte, Judecător, Grefier,
L. M. Teodora I. D. D. B. D. R.
Plecată în C.O. semnează
Președinte tribunal K. M.
Red.L.M./_
Dact.B.D.R./_ /7 ex.
Jud. fond - C. A. S.
| ← Decizia civilă nr. 906/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 256/2013. Servitute → |
|---|
