Decizia civilă nr. 906/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.906/R/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți G.
I., G. M., G. D., G. A.,
respectiv de recurenții intervenienți în nume propriu G. I., G. G.
, în contra Sentinței civile nr.1381/22 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimații pârâți C. M. -C., F. M. D., M. C. -I., P. R. -N., O. R. -C., C. R. -S., M. V., B. L., M. I. ,
M. V., P. -T. M., C. E.
, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul recurenților reclamanți domnul avocat A. M. Valer și reprezentantul intimaților pârâți, domnul avocat Ionel M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că la data de 18 Septembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului răspuns la întâmpinare din partea recurenților reclamanți, prin domnul avocat A. M. Valer, prin care au solicitat respingerea apărărilor făcute de către intimați și admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată (f.51-55), un exemplar fiind înmânat reprezentantului intimaților pârâți, domnului avocat Ionel M., care nu solicită termen în vederea studierii acestui răspuns la întâmpinare. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul recurenților reclamanți, domnul avocat A. M. Valer învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul recurenților reclamanți, domnul avocat A. M. Valer, solicită admiterea recursului în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea în integralitate ca fiind netemeinică și nelegală a sentinței civile atacate, în temeiul art.3041raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și, rejudecând pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești prin care să se dispună admiterea cererilor de chemare în judecată principală și intervenție în interes propriu, extinsă și precizată, conform scriptului depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 06 Septembrie 2012, în sensul obligării pârâților să le asigure și respecte un drept real de servitute de trecere stricto sensu auto și pietonal pe un drum de acces în lățime de 4 metri și în lungime de 159,62 ml, în varianta 1 sau în lungime de 162,15 ml în varianta nr.2, peste terenurile proprietatea acestora, de la drumul public care trece prin satul Mărișel, comuna Mărișel, județul C., în locul numit Hoanca Feredelului-Copcia, terenul proprietatea pârâților cu nr. topo 739/1/1, rât în copcia, în suprafață de 8.598 mp și nr. topo 741/2/1, în suprafață de 147 mp., înscrise în C.F. nr.902 Mărișel și nr. topo noi propuse spre dezmembrare din C.F. nr.902 Mărișel, cu nr. topo 741/2, în suprafață inițială de
5.637 mp., în suprafață totală atribuită pârâților de rândul 1-6 din acțiune de
5.490 mp., în baza Sentinței civile nr.1030/2008 a Judecătoriei Huedin, în prezent nr. cadastrale, respectiv peste: parcela cu nr. cadastral 50726 (nr. topo vechi 741/2/2/5), înscrisă în C.F. nr.50726 Mărișel, teren intravilan, în suprafață de
1.098 mp., parcela cu nr. cadastral 50731 (nr. topo vechi 741/2/2/3), înscrisă în
C.F. nr.50731 Mărișel, teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp., parcela cu nr. cadastral 50730 (nr. topo vechi 741/2/2/4), înscrisă în C.F. nr.50730 Mărișel, teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp., parcela cu nr. cadastral 50729, înscrisă în C.F. nr.50729 Mărișel (nr. topo vechi 741/2/2/2), teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp. și parcela cu nr. cadastral 50725 Mărișel, cu nr. cadastral 50725 (nr. topo vechi 741/2/2/1), teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp. și peste parcela rămasă în proprietatea pârâtului M. I. după defunctul bunic proprietar tabular M. I. Albu, fonduri aservite, la terenurile proprietatea reclamanților, tabulara situate în comuna Mărișel, sat Mărișel, județul C., la locul numit Hoanca Feredelului-Copcia, imobile înscrise în C.F. nr.1761 Mărișel, cu nr. cadastral 553, nr. topo vechi 740/2/2, fâneață, în suprafață de 1.000 mp. - reclamanții G. și în C.F. nr.1762 Mărișel, cu nr. cadastral 554, fâneață, însuprafață de 3.250 mp. - reclamanții G. și în C.F. nr.1763 Mărișel, cu nr. cadastral 555 - intervenienții G., fonduri dominante, cale de acces care să fie stabilită de către instanță, în principal, în conformitate cu varianta nr.1 din raportul de expertiză tehnică topo, completat prin răspunsul la solicitarea instanței depus la dosar la data de 18 Iulie 2012, întocmit în cauză de către expert Tatiana Gheorghiță și potrivit tabelului de mișcare parcelară, varianta nr.1 parte integrantă din raportul de expertiză tehnică completat iar, în subsidiar, conform variantei nr.2 din același raport de expertiză topo. Întabularea în regim de carte funciară în C.F. nr.902 Mărișel, cu nr. topo 741/2/1 și nr. topo 739/1/1 și în C.F. nr.60726 Mărișel, cu nr. cadastrale 50726, în C.F. nr.50731 Mărișel, cu nr. cadastrale 50731, în C.F. nr.50730 Mărișel, cu nr. cadastrale 50730, în C.F. nr.50725 Mărișel, cu nr. cadastral 50725 și în C.F. nr. 50729 Mărișel, cu nr. cadastral 50729 a dreptului de servitute solicitat potrivit variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică topo completat la data de 18 Iulie 2012, conform tabelului de mișcare parcelară parte integrantă a raportului de expertiză tehnică topo completat. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocat și taxe carte funciară, contravaloarea a celor cinci extrase de carte funciară depuse în probațiune la dosarul de la fond și taxa judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu de avocat în recurs.
În susținerea cuvântului pe fond arată că încă de la început este de precizat că potrivit concluziilor necontestate ale raportului de expertiză tehnică topo efectuat în cauză de către expertul Tatiana Gheorghiță, în prezent terenurile proprietatea reclamanților și intervenienților nu au acces la calea publică, precum și cele arătate în cuprinsul scriptului intitulat "răspuns la solicitarea instanței"; depus la dosar la data de 31 Ianuarie 2012, rezultă fără putință de tăgadă că terenurile proprietatea lor reprezintă un loc înfundat. În propunerile cuprinse în raportul de expertiză tehnică topo în cele trei variante ale sale de stabilire a traseului în concret a servituții de trecere, aceasta fiind problema litigioasă în speță, cauza de față putea primi o soluționare legală, însă instanța fondului, cu încălcarea vădită a legii de drept material, a respins în integralitate ambele cereri deduse judecății cu toate că existau cele trei propuneri de stabilire a traseului servituții de trecere dintre care 2 variantele 2 inițial prin cererile deduse judecății formulate și apoi 1 după efectuarea raportului de expertiză tehnică topo, susținute de către recurenți, iar varianta nr.3 susținută de către pârâți, aceștia fiind cei care au solicitat instanței de judecată să solicite expertei să realizeze și o astfel de variantă, o astfel de variantă reținând și instanța fondului că ar fi reprezentat traseul "real"; convenit inițial de către pârâtul defunct M. I. împreună cu recurenții. Nu corespund realității afirmațiile pârâtei
M. V. în sensul că pârâtul defunct le-ar fi vândut reclamanților și intervenienților în interes propriu o bucată de teren compactă pe care reclamanții urmează să o împartă după cum doresc și au procedat și au și procedat după doi ani, întrucât, în realitate, pârâtul defunct M. I. în baza celor trei contracte de
vânzare-cumpărare sub semnătură privată existente la dosar, le-a înstrăinat recurenților trei parcele distincte ca suprafață, așa după cum a precizat și martorul semnatar al înscrisurilor, M. A. și nu o singură parcelă de teren, obligându-se prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare să acorde servitute de trecere pentru fiecare dintre cele trei parcele de teren vândute și nu pentru una singură. Recurenții au cumpărat și au întabulat în baza sentinței de la dosar cele trei parcele cumpărate, care a primit fiecare număr cadastral și nu au solicitat ori primit vreodată o singură parcelă pe care să și-o împartă între ei. Singură înțelegere avută cu pârâtul defunct M. I. a fost aceea de a avea acces de la drumul județean la cele trei parcele de teren cumpărate peste terenul care la acel moment îi aparținea încă pârâtului defunct M. I. și pe care doar ulterior, după ce recurenții l-au folosit ca și cale de acces către terenurile lor, defunctul M. I. l-a înstrăinat pârâților, care le-a ascuns adevărul că peste acest teren s-a făcut trecerea până la cele trei parcele înstrăinate inițial către recurenți, și doar după momentul vânzării terenului către pârâți, le-a fost interzis accesul peste calea de acces pe care au folosit-o până la momentul când pârâții au cumpărat terenul peste care se găsea calea lor de acces. Singură cale de acces convenită între recurenți și pârâtul defunct
M. I. și folosită efectiv de către recurenți a fost peste terenul pe care ulterior acesta l-a înstrăinat pârâților. Mai arată totodată că terenurile proprietatea lor, față de terenurile proprietatea pârâților, reprezintă un loc înfundat în înțelesul art.616 Cod civil. Atât parcelele de teren în suprafață de 1.000 mp., respectiv 3.250 mp. aflate în prezent în proprietatea lor, cât și parcelele de teren aflate în proprietatea pârâților, au fost anterior dobândirii acestora în proprietatea extratabulară, cu titlu de moștenire, ca bunuri proprii, a aceleiași persoane, defunctul pârât M. I., care a dobândit aceste terenuri de la tatăl său, M. G. ă, care la rândul său le dobândise cu titlu de moștenire de la tatăl său, M. I. Albu, proprietar tabular în
C.F. nr.114 și nr.902 Mărișel. Prin urmare, recurenții sunt lipsiți total de calea de acces avută anterior de la drumul public, peste acel teren care aparținuse lui M.
I. la terenurile proprietatea lor, așa încât în prezent sunt în imposibilitate obiectivă de a nu exercita atributele dreptului de proprietate conferite de art.480 Cod civil, alte căi de acces din drumul public la terenul proprietatea lor neexistând. Consideră că, convențiile încheiate în anul 2004 cu numitul M. I., proprietar al terenului în suprafață de 5.490 mp. aparținând în prezent pârâților, prin care au convenit cu acesta să le asigure cale de acces, la parcelele de 1.000 mp., respectiv
3.250 mp. cumpărate, sunt opozabile în prezent și pârâților, care au dobândit acel teren, în prezent împărțit în cinci parcele, de la numitul M. I., care încă anterior vânzării acestui teren - 2004 îl grevase ca fond aservit, cu o servitute de trecere în favoarea fondurilor dominante, cele două parcele de teren proprietatea lor, întrucât practic pârâții sunt succesori în drepturi ai acestuia asupra terenului în suprafață de 4.590 mp., format din cinci parcele în suprafață de 1.098 mp., fiind astfel ținuți să respecte titlul servituții înființat de autorul lor. În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantului intimaților pârâți, domnului avocat Ionel M., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cuvântului pe fond arată că procedând la analizarea probelor administrate în cauză prin raportare la prevederile legale în materie de servituți, dar și la practica judiciară, prima instanță în mod corect a respins cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție. Intimații au încheiat cu defunctul M. I. contracte provizorii de vânzare-cumpărare, prin care acesta s-a obligat să le transmită dreptul de proprietate pe care îl dețin cu titlu de moștenire asupra terenului în discuție, având ca proprietar tabular pe M. I. Albu, bunicul pârâtului defunct. Anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtul M. I. cu recurenții și cu intimații cu privire la aceste terenuri, acestea au fost dobândite de către pârâtul M. I. în proprietate extratabulară, cu titlu de moștenire, ca bunuri proprii. Terenurile recurenților cu privire la care solicită instituirea unui drept de servitute sunt întabulate în C.F. nr._ Mărișel, la baza întabulării terenurilor proprietatea recurenților stând niște contracte de
vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care defunctul M. I. s-a obligat să le asigure cumpărătorilor accesul la drumul public care trece prin locul numit Hoanca Feredelului-Copcia, peste terenul rămas în proprietatea sa, în suprafață de aproximativ 5.490 mp. din C.F. nr.902 Mărișel, la parcelele de teren cumpărate. Din lecturarea contractelor de vânzare-cumpărare se poate observa să nu este menționată nicio clauză prin care s-ar fi stabilit, pe cale convențională, instituirea vreunei servituți astfel că susținerile recurenților conform cărora aceste convenții au reprezentat titlu de dobândire a dreptului de servitute de trecere peste terenul care în momentul respectiv era proprietatea pârâtului M. I. până la drumul public, în înțelesul art.624 Cod civil, sunt eronate. Intimații au cumpărat ulterior de la defunctul M. I. parcela de teren în suprafață de 5.490 mp. care ulterior în temeiul raportului de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin a fost dezmembrată în cinci parcele. De asemenea, nu corespunde realității susținerile recurenților potrivit cărora pârâtul M. I. cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu aceștia s-ar fi obligat să le asigure servitute de trecere pentru fiecare dintre parcele, peste terenurile care în prezent sunt proprietatea intimaților. De reținut, în speță este și faptul că recurenții în dosarul civil nr._ nu au înțeles să-și valorifice calea de acces convențională stabilită cu pârâtul M. I. cu toate că au indicat domnului expert O. calea de acces hașurată cu galben în schița de la fila 40 dosar fond, iar din raportul de expertiză efectuat de către expert Tatiana Gheorghiță rezultă fără putință de tăgadă că drumul cel mai scurt este cel stabilit prin varianta nr.3, recurenții și intervenienții neînțelegând să solicitate această variantă. Solicită și cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.1381/22 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin,
a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de reclamanții G. I. și soția G. M. și G. D. și soția G. A. în contradictoriu cu pârâții C. M. -C., F. M. D., M. C. -I., P. R. N., O. R. C., C.
R. S., M. V., P. -T. M., C. E., B. L., M. I. și M. V. .
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de G. I. si G. G. în contradictoriu cu reclamanții G. I. și soția G. M. și G.
D. și soția G. A. și pârâții C. M. -C., F. M. D., M. C. I.
, P. R. N., O. R. C., C. R. S. .
Au fost obligați reclamanții și intervenienții în interes propriu, în solidar, la plata către pârâții C. M. -C., F. M. D., M. C. -I., P. R. N.
, O. R. C., C. R. S. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au solicitat instanței prin cererea de chemare în judecată precizată în formă finală la data de_, respectiv prin cererea de intervenție în interes propriu, obligarea pârâților să asigure și să respecte un drept real de servitute de trecere stricto sensu, auto și pietonal pe un drum de acces în lățime de 4 m și lungime de aproximativ 125 m, peste terenurile proprietatea acestora, de la drumul public care trece prin satul Mărișel, com. Mărișel, jud. C., în locul numit HOA. FEREDEULUI-COPCIA, cale de acces care să fie stabilită în conformitate cu varianta 1 din raportul de expertiză tehnică topo
- completat prin răspunsul la solicitarea instanței depus la dosar la data de_ întocmit de expert Gheorghiță Tatiana și potrivit tabelului de mișcare parcelară - varianta 1 parte integrantă din raportul de expertiză tehnică completat.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că terenurile pe care le dețin reprezintă un loc înfundat, în înțelesul art. 616 C.civ față de terenurile proprietatea pârâților, fiind întrunite toate condițiile de existență a situației de loc înfundat - conform doctrinei și practicii judiciare. Au susținut, de asemenea, că anterior
dobândirii terenurilor acestea au fost proprietatea extratabulară cu titlu de moștenire, ca bunuri proprii ale numitului M. I., iar prin convenția părților - respectiv antecontracte de vânzare-cumpărare promitentul vânzător M. I. s-a obligat să asigure accesul din drumul public care trece prin locul Hoanca Feredeului, peste terenul rămas în proprietatea sa în suprafață de aprox. 5490 mp din CF 902 Mărișel la parcelele de teren cumpărate.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. Gheorghiță Tatiana terenul proprietatea reclamanților G. I. și G. M. a fost identificat ca fiind înscris în CF 1761 Mărișel, nr. cad. 553 în suprafață de 1000 mp cu titlu de uzucapiune, terenul primind nr. cad 553 în baza unei documentații cadastrale și a planului de amplasament și delimitare a imobilului. Terenul proprietatea reclamanților G. D. și G. A. a fost identificat ca fiind înscris în CF 1762 Mărișel, nr. cad. 554 în suprafață de 3250 mp cu titlu de uzucapiune, terenul primind nr. cad 554 în baza unei documentații cadastrale și a planului de amplasament și delimitare a imobilului. Terenul proprietatea intervenienților în interes propriu G. I. și G. G. S. a fost identificat ca fiind înscris în CF 1763 Mărișel, nr. cad. 555 în suprafață de 3250 mp cu titlu de uzucapiune, terenul primind nr. cad 555 în baza unei documentații cadastrale și a planului de amplasament și delimitare a imobilului. Terenurile proprietatea pârâților (împreună cu alte terenuri) s-a stabilit că au făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Huedin în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1030/_ prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al acestora dobândite prin cumpărare de la
M. I. . Dezmembrările efectuate prin sentința civilă menționată s-au dispus în baza unei expertize tehnice extrajudiciare întocmite de exp. O. I., fără însă ca sentința să fie operată în CF ca urmare a promovării dosarului de față.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că în prezent terenurile proprietatea reclamanților și intervenienților nu au acces la calea publică care să fie înscrisă într-un act de proprietate (de ex. CF) și s-au propus două variante de stabilire a drumului de acces pentru terenurile reclamanților și intervenienților, astfel: Varianta 1 - propusă ca urmare a înțelegerii dintre reclamanți și pârâți - cu o lățime totală de 4 m, astfel încât fiecare dintre părți să lase din proprietatea sa câte 2 ml din lățimea drumului (atât reclamanții, cât și pârâții); Varianta 2 - drum de acces cu lățimea totală de 4 m, cu traseul stabilit peste parcelele pârâților.
În ceea ce privește drumul de acces de la calea publică reprezentată de DJ
107 (anexa 4 la raport) și până la parcelele reclamanților, intervenienților și pârâților s-a detaliat că pe planul cadastral aflat în arhiva OCPI există materializat drumul notat "De"; pe care se circulă în prezent și de la care au acces pârâții la parcelele lor - drum marcat în anexa 4 cu hașură de culoare roșu. În regim de carte funciară, conform expertizei ce a stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 1030/_ a Judecătoriei Huedin, acest drum de acces este creat peste parcelele aflate inițial în proprietatea lui M. I. și înscrise în CF 902 Mărișel. Acest drum a fost evidențiat în anexele 1 și 2 ale raportului de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana (propuneri de servitute în ambele variante 1 și 2) cu hașură de culoare mov pe traseul pct. 27-27a-2-4-101-111-110-6-8-31-7-5-3-1-27. În continuarea drumului de acces cu traseul menționat s-a creat un drum de acces spre parcelele intervenienților și reclamanților materializat tot cu culoare mov pe traseul cuprins între punctele 31-32-10-33-9-26-7, aceste drumuri de acces făcând legătura cu calea publică și fiind valabile atât pentru varianta 1, cât și pentru varianta 2. În continuare, s-au evidențiat traseele propuse pentru fiecare dintre variantele propuse.
S-a menționat faptul că la fața locului, cu ocazia măsurătorilor, reclamanții prezenți au susținut că la data cumpărării terenurilor lor de la pârâtul M. I. acesta le-a dat acces la parcelele cumpărate peste terenul proprietatea sa. Soția pârâtului decedat M. I. - introdusă ulterior în cauză în calitate de moștenitoare a def. M. I. - respectiv M. V. a afirmat că soțul său a data acces reclamanților și intervenienților peste parcela sa până la prima parcelă - respectiv a intervenienților G. I. și soția, iar de acolo, înțelegerea părților a fost ca fiecare să lase drum de acces pentru următorul proprietar, din terenurile lor. Pârâții
prezenți la fața locului au susținut că au cumpărat parcelele de teren de la pârâtul
I. ulterior, în forma pe care o folosesc și în prezent, nu au avut cunoștință de vreo cale de acces situată la vest de parcelele reclamanților, astfel că nu sunt de acord ca din parcelele proprietatea lor să lase drum de acces de 4 m la parcelele reclamanților, astfel cum aceștia au solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Prin răspunsul la obiecțiuni d-na exp. Gheorgiță Tatiana a precizat că servitutea de trecere propusă în Varianta 1 a raportului de expertiză totalizează o lungime de 159,62 m începând din pct. 7-26-9-K-J-H, iar Varianta 2 a raportului de expertiză totalizează o lungime de 162,15 m începând din pct. 7-26-9-10-11-12.
La solicitarea instanței de a se stabili cel mai scurt traseu de acces al reclamanților și intervenienților în interes propriu la calea publică, s-a efectuat de către d-na exp. Gheorghiță Tatiana o completare a raportului de expertiză tehnică judiciară, prin care s-a stabilit ca Variantă 3 - un drum de acces cu o lățime de 4 m și o lungime totală de 107,61 m, drum de acces care pornește din drumul existent și trece doar peste parcelele aparținând reclamanților G. D. și G. A. și a intervenienților în interes propriu G. I. și G. G. S. - anexa 1 a.
Ulterior, în cursul soluționării cauzei, ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr.266/A/_ de către Tribunalul Cluj (f. 372-374), pârâții C. M. -C., F. M. D., M. C. -I., P. R. N., O. R. C., C. R. S. și-
au întabulat în CF dreptul de proprietate dobândit conform Sentinței civile nr. 1030/_ a Judecătoriei Huedin. În consecință, a fost necesară efectuarea unei completări a raportului de expertiză raportat la situația de carte funciară actualizată (f. 489-495).
Pârâtul M. I., decedat în cursul procesului, prin răspunsurile la interogatoriu a negat că ar fi avut o convenție cu reclamanții și, respectiv intervenienții prin care să le fi promis acestora o servitute de trecere peste terenul care în prezent aparține celorlalți pârâți. În ceea ce privește "calea de acces"; inserată în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate cu reclamanții și respectiv intervenienții în interes propriu, pârâtul M. I. a menționat că această cale de acces trebuia să fie prin capătul parcelei sale, din drum și până la parcela lor, fără însă să se fi întocmit vreo schiță la momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare. De asemenea, a învederat că până la momentul vânzării către ceilalți pârâți a celor 5 parcele de teren, reclamanți și intervenienții în interes propriu au pătruns pe terenurile lor pe traseul convenit, respectiv prin capătul parcelei sale. Nu le-a promis acestora un traseu al drumului de acces pe traseul pe care aceștia îl solicită în instanță, respectiv peste ternul celorlalți pârâți, înțelegerea pe care a avut-o cu reclamanții și intervenienții în interes propriu și măsurătorile fiind realizate conform schiței întocmite de exp. O. I. în interiorul parcelei reclamanților. A confirmat și faptul că traseul solicitat de către reclamanți și intervenienți prin cererea de chemare în judecată și, respectiv cererea de intervenție în interes propriu reprezintă un alt traseu decât cel convenit la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare cu reclamanții și, respectiv intervenienții în interes propriu.
Din declarația martorului M. A., rezultă că acesta a semnat în calitate de martor antecontractele de vânzare-cumpărare dintre pârâtul M. I. și reclamanți, respectiv intervenienți în interes propriu, însă nu a fost la teren, nu a participat la înțelegerea părților, le-a atras atenția cu privire la calea de acces dar i s-a spus că s-au înțeles. Martorul a declarat că nu cunoaște nici un aspect legat de traseul stabilit între părți ca drum de servitute.
Martorul O. I. a declarat că a efectuat două expertize topografice cu privire la terenurile în litigiu, una la cererea reclamanților în anul 2004 prin care a parcelat terenul în suprafață totală de 7500 mp cumpărat de reclamanți și intervenienți de la pârâtul M. I. . În anul 2004, cu ocazia efectuării măsurătorilor s-a discutat în prezența sa despre existența unui drum de acces cu o lățime de 6 m care pornea dintr-un alt drum de acces care delimita parcela de teren rămasă în proprietatea pârâtului M. I. și se întindea până la proprietatea intervenienților. În prezența sa, cu ocazia efectuării acelei expertize nu a avut loc nicio altă discuție legată de vreo altă cale de acces în continuarea celei deja stabilite. Martorul a
declarat că nu a materializat pe planul de situație drumul de acces întrucât toate terenurile învecinate aparțineau pârâtului M. I., inclusiv drumul de acces, dar la fața locului s-a bătut un țăruș metalic ce indica lățimea de 6 m. În anul 2008 a efectuat un al doilea raport de expertiză, la cererea pârâților, ocazie cu care a materializat pe planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, același drum de servitute, țărușul bătut cu ocazia primei expertize fiind încă amplasat la fața locului. Nici de această dată nu s-a făcut vorbire despre vreo altă cale de acces. Martorul a declarat că drumul de acces materializat cu culoare galbenă în schița de la f. 40 nu era inclus în terenul pârâților, ci în terenul care a rămas pârâtului M. I. . Cu ocazia efectuării primei expertize reclamantul G. prezent la fața locului i-a indicat poziționarea drumului de acces.
Ca temei de drept al cererilor lor reclamanții și, respectiv intervenienții în interes propriu au invocat dispozițiile art. 616-618,_, 1075, 1077 C. civ.
Instanța a reținut că servitutea de trecere este o servitute legală, instituită de dispozițiile art. 616-619 C. civil. Astfel, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce, prin "loc înfundat"; înțelegându-se cel care nu are nicio ieșire la calea publică, deci imposibilitatea absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave ori periculoase.
Potrivit art. 617, 618 C. civil servitutea de trecere trebuie instituită pe traseul cel mai scurt posibil și astfel încât să se pricinuiască o pagubă cât mai mică terenului peste care urmează a trece.
Așa cum s-a stabilit în practică și în literatura de specialitate mai trebuie reținut că pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat. Așadar, în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, trecerea nu mai poate fi cerută.
Potrivit art. 620 C. civil proprietarii au libertatea să stabilească pe proprietățile lor sau în folosul acestora orice servituți, cu condiția de a nu impune proprietarului fondului aservit obligația unui fapt personal și să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri.
Servituțile pot fi stabilite prin titlu, respectiv prin act juridic. Actul juridic constitutiv de servitute poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit și este suspus transcrierii.
Este reală susținerea reclamanților, respectiv a intervenienților că, prin antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâtul decedat în cursul procesului M. I., acesta le-a asigurat "acces la parcelă";, fără însă a se întocmi o schiță. Convenția părților cu privire la calea de acces a fost însă cu totul alta decât cea solicitată prin cererile de chemare în judecată, respectiv intervenție în interes propriu, așa cum a rezultat fără dubiu din întâmpinarea formulată de pârâtul M.
, dar și din răspunsurile acestuia la interogatoriu. Că este așa, rezultă și din declarația martorului O. I. care a precizat că chiar reclamantul G. prezent la fața locului cu ocazia efectuării expertizei în anul 2004 i-a indicat poziționarea drumului de acces.
Pe de altă parte, cu ocazia soluționării dosarului civil nr._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.756/_ - în baza căreia aceștia și-au întabulat în CF dreptul de proprietate, așadar anterior dobândirii de către pârâți a dreptului de proprietate asupra parcelelor de teren peste care se solicită instituirea servituții, reclamanții, respectiv intervenienții în interes propriu nu au înțeles să valorifice servitutea convențională, stabilită prin titlu, cu toate că au indicat expertului O. I.
, audiat ca martor în prezenta cauză, calea de acces convenită cu pârâtul M. I. - respectiv drumul de acces materializat cu culoare galbenă în schița de la f. 40. Acesta a fost de altfel traseul pe care pârâtul M. I. l-a indicat în întâmpinare și prin răspunsurile la interogatoriu. Și soția pârâtului decedat M. I. - respectiv M.
V. a afirmat că soțul său a dat acces reclamanților și intervenienților peste parcela sa până la prima parcelă - respectiv a intervenienților G. I. și soția, iar de acolo, înțelegerea părților a fost ca fiecare să lase drum de acces pentru următorul proprietar, din terenurile lor.
Împrejurarea că reclamanții și intervenienții nu au mai înțeles ulterior să folosească propriile terenuri pentru a ajunge la calea de acces stabilită prin convenția lor cu pârâtul M. I. și apoi la calea publică, nu îi îndreptățește pe aceștia la a obliga proprietarii vecini la servitute de trecere.
Pe de altă parte, instanța trebuia să țină cont nu numai de interesul celui care va beneficia de dreptul de trecere, ci și de interesul celui ce va suporta consecințele acestuia, trecerea trebuind să fie aleasă prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, așa cum s-a stabilit în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară.
Dacă potrivit art. 617 C. civil servitutea de trecere trebuie instituită pe traseul cel mai scurt posibil, potrivit art. 618 C. civil traseul ales trebuie să pricinuiască o pagubă cât mai mică terenului peste care urmează a trece.
Proprietarul fondului dominant poate face toate lucrările necesare pentru a se servi de servitute și de a o păstra, astfel cum prevăd dispozițiile art. 630 C. civil. Aceste lucrări se fac pe cheltuiala sa, iar nu pe cheltuiala fondului aservit, potrivit art. 631 C. civ.
Or și din acest punct de vedere se poate cu ușurință observa din concluziile raportului de expertiză că cel mai scurt traseu la calea de acces îl reprezintă varianta 3, care însă nu poate fi valorificată în cadrul dosarului de față.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că intervenienții în interes propriu au înțeles să intervină în cauză și să dobândească în acest fel calitate de reclamanți, după momentul la care pârâtul M. I., ulterior decedat, i-a indicat că ar trebui introduși în cauză având în vedere convenția părților la înstrăinare. Dobândind calitate de reclamanți, varianta indicată în expertiză ca fiind cea mai scurtă cale de acces la drumul public, nu poate fi acordată de instanță, date fiind calitățile părților în proces.
Pentru toate aceste considerente, față de probele administrate în cauză, instanța a respins atât cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de reclamanții G. I. și soția G. M. și G. D. și soția G.
A., cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de G. I. si G.
G. .
Fiind în culpă procesuală, raportat la dispozițile art. 274, art. 277 C. proc. civ., reclamanții și intervenienții în interes propriu vor fi obligați în solidar, la plata către pârâții C. M. -C., F. M. D., M. C. -I., P. R. N. ,
O. R. C., C. R. S. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamanții și intervenienții in interes propriu au declarat recurs in termen impotriva sentinței, prin care au solicitta
în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea în intregime a sentinței civile atacate, în sentul cererilor de chemare în judecată principală și intervenție în interes propriu, extinsă și precizată, conform scriptului depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 06 Septembrie 2012, și in consecință, obligarea pârâților să le asigure și respecte un drept real de servitute de trecere stricto sensu auto și pietonal pe un drum de acces în lățime de 4 metri și în lungime de 159,62 ml, în varianta 1 sau în lungime de 162,15 ml în varianta nr.2, peste terenurile proprietatea acestora, de la drumul public care trece prin satul Mărișel, comuna Mărișel, județul C., în locul numit Hoanca Feredelului-Copcia, terenul proprietatea pârâților cu nr. topo 739/1/1, rât în copcia, în suprafață de 8.598 mp și nr. topo 741/2/1, în suprafață de 147 mp., înscrise în C.F. nr.902 Mărișel și nr. topo noi propuse spre dezmembrare din C.F. nr.902 Mărișel, cu nr. topo 741/2, în suprafață inițială de 5.637 mp., în suprafață totală atribuită pârâților de rândul 1-6 din acțiune de 5.490 mp., în baza Sentinței civile nr.1030/2008 a Judecătoriei Huedin, în prezent nr. cadastrale, respectiv peste: parcela cu nr. cadastral 50726 (nr. topo vechi 741/2/2/5), înscrisă în C.F. nr.50726 Mărișel, teren intravilan, în suprafață de 1.098 mp., parcela cu nr. cadastral 50731 (nr. topo vechi 741/2/2/3), înscrisă în C.F. nr.50731 Mărișel, teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp., parcela cu nr. cadastral 50730 (nr. topo vechi 741/2/2/4), înscrisă în C.F. nr.50730 Mărișel, teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp., parcela cu nr.
cadastral 50729, înscrisă în C.F. nr.50729 Mărișel (nr. topo vechi 741/2/2/2), teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp. și parcela cu nr. cadastral 50725 Mărișel, cu nr. cadastral 50725 (nr. topo vechi 741/2/2/1), teren în intravilan, în suprafață de 1.098 mp. și peste parcela rămasă în proprietatea pârâtului M. I. după defunctul bunic proprietar tabular M. I. Albu, fonduri aservite, la terenurile proprietatea reclamanților, tabulara situate în comuna Mărișel, sat Mărișel, județul C., la locul numit Hoanca Feredelului-Copcia, imobile înscrise în
C.F. nr.1761 Mărișel, cu nr. cadastral 553, nr. topo vechi 740/2/2, fâneață, în suprafață de 1.000 mp. - reclamanții G. și în C.F. nr.1762 Mărișel, cu nr. cadastral 554, fâneață, în suprafață de 3.250 mp. - reclamanții G. și în C.F. nr.1763 Mărișel, cu nr. cadastral 555 - intervenienții G., fonduri dominante, cale de acces care să fie stabilită de către instanță, în principal, în conformitate cu varianta nr.1 din raportul de expertiză tehnică topo, completat prin răspunsul la solicitarea instanței depus la dosar la data de 18 Iulie 2012, întocmit în cauză de către expert Tatiana Gheorghiță și potrivit tabelului de mișcare parcelară, varianta nr.1 parte integrantă din raportul de expertiză tehnică completat iar, în subsidiar, conform variantei nr.2 din același raport de expertiză topo. Întabularea în regim de carte funciară în C.F. nr.902 Mărișel, cu nr. topo 741/2/1 și nr. topo 739/1/1 și în
C.F. nr.60726 Mărișel, cu nr. cadastrale 50726, în C.F. nr.50731 Mărișel, cu nr. cadastrale 50731, în C.F. nr.50730 Mărișel, cu nr. cadastrale 50730, în C.F. nr.50725 Mărișel, cu nr. cadastral 50725 și în C.F. nr. 50729 Mărișel, cu nr. cadastral 50729 a dreptului de servitute solicitat potrivit variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică topo completat la data de 18 Iulie 2012, conform tabelului de mișcare parcelară parte integrantă a raportului de expertiză tehnică topo completat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocat și taxe carte funciară, contravaloarea a celor cinci extrase de carte funciară depuse în probațiune la dosarul de la fond și taxa judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu de avocat în recurs.
În motivare, reclamanții au susținut nelegalitatea sentinței atacate, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și cu ignorarea probatoriului administrat in cauză.
Deși raportul de expertiză administrat in cauză au relevat că terenurile proprietate lor reprezintă loc înfundat in sensul art. 616 cod civil și au fost propuse
3 variante de stabilire a căii de acces, instanța, încălcând dispozițiile legale in materia servituții de trecere, le-a respins acțiunea.
La pronunțarea soluției, instanța s-a intemeiat pe concluzia greșită că ar fi convenit cu vânzătorul M. I. ca accesul la teren să se facă pe parcela ce le-a fost vândută.
In realitate, contrar susținerilor vânzătorului M. I. și a soției acestuia M.
V., reținute in mod greșit de către instanță, M. I. nu le-a vândut o suprafață compactă de teren, ci 3 parcele distincte de 1000 m.p., 3250 m.p., respectiv 3250
m.p. și s-a obligat să le asigure acces din drumul public, pe terenul rămas in proprietatea sa, până la fiecare dintre aceste parcele.
Susținerile martorului O. I. referitoare la amplasamentul drumul de acces marcat cu ocazia intomcirii expertizei in baza căreia s-au intabulat pârâții sunt irelevante, deoarece ințelegerea vânzătorului M. I. cu pârâții nu ii este opozabilă, pârâții fiind ținuți să respecte o servitute de trecere consimțităî de vânzător anterior instrăinării. Prin urmare, sunt lipsiți total de calea de acces avută anterior de la drumul public, peste acel teren care aparținuse lui M. I. la terenurile proprietatea lor, așa încât în prezent sunt în imposibilitate obiectivă de a nu exercita atributele dreptului de proprietate conferite de art.480 Cod civil, alte căi de acces din drumul public la terenul proprietatea lor neexistând.
Consideră că, convențiile încheiate în anul 2004 cu numitul M. I., proprietar al terenului în suprafață de 5.490 mp. aparținând în prezent pârâților, prin care au convenit cu acesta să le asigure cale de acces, la parcelele de 1.000 mp., respectiv 3.250 mp. cumpărate, sunt opozabile în prezent și pârâților, care au dobândit acel teren, în prezent împărțit în cinci parcele, de la numitul M. I., care încă anterior vânzării acestui teren - 2004 îl grevase ca fond aservit, cu o servitute
de trecere în favoarea fondurilor dominante, cele două parcele de teren proprietatea lor, întrucât practic pârâții sunt succesori în drepturi ai acestuia asupra terenului în suprafață de 4.590 mp., format din cinci parcele în suprafață de 1.098 mp., fiind astfel ținuți să respecte titlul servituții înființat de autorul lor.
Câtă vreme terenul lor este loc înfundat, dispozițiile art. 616 Cod civil ii îndreptățea să li se recunoască o servitute de trecere intr-una din variantele solicitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.274, art.299-316 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimații C. R. -S., Câmpan M. -C.
, F. M. -D., M. C. -I., P. R. -N., O. R. -C.
(f.38-41), au
solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției lor procesuale, intimații au arătat că sentința atacată este temeinică și legală, instanța procedând la
analizarea probelor administrate în cauză prin raportare la prevederile legale în materie de servituți, dar și la practica judiciară, prima instanță în mod corect a respins cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție.
Din lecturarea contractelor de vânzare-cumpărare incheiate intre vânzătorul
M. I. pe de o parte și reclamanți și intervenienți pe de altă parte, se poate observa că nu este menționată nicio clauză prin care s-ar fi stabilit, pe cale convențională, instituirea vreunei servituți astfel că susținerile recurenților conform cărora aceste convenții au reprezentat titlu de dobândire a dreptului de servitute de trecere peste terenul care în momentul respectiv era proprietatea pârâtului M. I. până la drumul public, în înțelesul art.624 Cod civil, sunt eronate. Intimații arată că au cumpărat ulterior de la defunctul M. I. parcela de teren în suprafață de
5.490 mp. care apoi în temeiul raportului de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin a fost dezmembrată în cinci parcele.
De asemenea, nu corespunde realității susținerile recurenților potrivit cărora pârâtul M. I. cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu aceștia s-ar fi obligat să le asigure servitute de trecere pentru fiecare dintre parcele, peste terenurile care în prezent sunt proprietatea intimaților.
De reținut, în speță este și faptul că recurenții în dosarul civil nr._ nu au înțeles să-și valorifice calea de acces convențională stabilită cu pârâtul M. I. cu toate că au indicat domnului expert O. calea de acces hașurată cu galben în schița de la fila 40 dosar fond, iar din raportul de expertiză efectuat de către expert Tatiana Gheorghiță rezultă fără putință de tăgadă că drumul cel mai scurt este cel stabilit prin varianta nr.3, recurenții și intervenienții neînțelegând să solicitate această variantă.
Pentru aceste considerente, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.114, art.274 Cod procedură civilă, art.616 și următoarele Cod civil.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Susținerea recurenților potrivit căreia, la momentul vânzării-cumpărării terenurilor dobândite de ei, au convenit cu vânzătorul M. I. să le acorde cale de acces către fiecare dintre parcelele cumpărate, porțiunea de teren rămasă in proprietatea sa, actualmente proprietatea pârâților pe un traseu care corespunde celui trasat in varianta 2 a raportului de expertiză, nu a fost probată.
Vânzătorul M. I. a recunoscut că a convenit cu reclamanții și intervenienții asigurarea accesului la parcelele vândute, insă pe porțiunea de teren colorată in galben din planul de amplasament aflat la fila 40 dosar.
In cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare aflate la filele 11 și 12 dosar se arată că se înstrăinează parcelele de 1000m.p., respectiv 3250 m.p. cu acces la parcelă. Nu se precizează insă vreun traseu sau o suprafață a căii de acces.
Din înscrisurile de la dosar nu rezultă să fi existat vreo clauză prin care să se stabilească vreo servitute de trecere in favoarea recurenților. Stabilirea unei
servituți prin care proprietarul fondului aservit își limitează in mod voluntar atributele aferente dreptului său de proprietate, pe cale convențională, trebuie să se facă fără echivoc, identificându-se traseul servituții, lungimea, lățimea, dacă este servitute auto sau pietonală.
Astfel fiind, conținutul sumar al contractelor din perspectiva accesului, nu sprijină susținerea recurenților referitoare la ințelegerea părților contractante asupra căii de acces indicată de ei, și nu infirmă susținerea vânzătorului M. I. și a succesorilor legali sau cu titlu particular ai acestuia.
Împrejurarea că vânzătorul M. I. a tolerat până la instrăinarea terenului către pârâții intimați ca reclamanții și intervenienții să treacă peste terenul rămas in proprietatea sa nu are semnificația că acesta recunoaște dreptul de servitute al reclamanților și al intervenienților, căci sunt întâlnite frecvent in practică situații in care trecerea inspre terenuri care nu au acces la calea cale publică se face pe terenuri cu acces la drum, neîngrădite, proprietatea altor persoane.
Martorul O. I. susține teza afirmată de vânzătorul M. I., arătând in declarația sa că in anul 2004, când a întocmit raportul de expertiză prin care s-a dezmembrat parcela de 7500 m.p. cumpărată de reclamanți, in prezenta sa s-a discutat despre un drum de acces cu lățime de 6 metri, care incepea dintr-un drum de acces și se termina in colțul parcelei intervenientului Rostaș. Acest drum a fost delimitat cu țăruși, insă nu a fost marcat pe planul de delimitare a amplasamentului. In prezenta sa nu s-a discutat despre vreo cale de acces in continuarea celei la care sa referit. Într-adevăr, mai apoi martorul arată despre drumul acesta marcat pe schița întocmită in anul 2008 in vederea intabulării dreptului de proprietate al pârâților, insă instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe aceste din urmă susțineri, ci pe relatările făcute de martor cu ocazia intocmirii expertizei din 2004.
Apoi, recurenții nu pot explica rezonabil din ce considerent nu au solicitat deodată cu intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de servitute convenit cu vânzătorul M. I., care le-a tolerat trecerea pe teren, dacă este real că s-a încheiat o convenție cu vânzătorul M. I. cu privire la servitutea de trecere.
Intr-adevăr expertiza relevă că terenurile proprietatea reclamanților și a intervenienților sunt loc infundat, fără acces la calea publică iar potrivit art. 616 Cod civil ar fi fost îndreptățiți la recunoașterea unui drept de trecere pentru acces spre parcelele lor.
Reclamanții solicită ca servitutea de trecere să fie stabilită in variantele 1 iar in subsidiar conform variantei 2.
Potrivit disp. art. 618 Cod civil, trecerea trebuie să se facă in locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe a cărui loc trecerea urmează să fie deschisă.
Așa cum a reținut corect prima instanță, trecerea cea mai puțin păgubitoare pentru pârâți este cea indicată în varianța 3 a raportului de expertiză, care insă nu a fost solicitat de reclamanții recurenți
Astfel, văzând disp. art. 618 Cod civil și art. 129 alin 6 Cod pr.civ. și imprejurarea că existența unei servituți convenționale in varianta pretinsă de reclamanți, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Față de considerentele reținute mai sus, tribunalul apreciază neîntemeiat recursul reclamanților și in consecință, văzând disp. art. 312 alin 1 Cod pr.civ. va respinge recursul.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului C. R. -S. suma de 200 lei cheltuieli de judecată in recurs reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. I., G. M. ,
G. D., G. A., G. I., G. G. S., împotriva Sentinței civile
nr.1381/22 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatului C. R. -S. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 Septembrie 2013
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./20 Septembrie 2013/0750
Pregătit pentru motivare A.P.B./23 Septembrie 2013/1835Red. C.V.B./2 exemplare/6 februarie 2014
Judecător fond: S. Jeni M. - Judecătoria Huedin
| ← Decizia civilă nr. 4647/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 67/2013. Servitute → |
|---|
