Decizia civilă nr. 474/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA Nr. 474/R/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurentul B. F. V. împotriva Sentinței civile nr. 1797/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat P. V., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T.
C., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. C., având ca obiect prestație tabulară, disjuns din_ .
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 1797/_,
pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V., împotriva pârâților C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C., C. L. Pentru S. D. de P. C., B. F. V. și în consecință:
S-a constatat nulitatea T.P nr.26314/11/_ emis pe numele pârâtului B. F. V. .
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului 4.929,77 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 316/2012 emisă de Primăria comunei C., raportat la actele anexate la filele 57-69 se va constata că reclamantul P. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctei P. Dochia pentru 4,21 ha teren, în C., cererea acesteia fiind înregistrată sub nr.137/_ (f.50).
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin T.P 3079/649/_ .
Din Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că în urma identificării faptice a imobilului proprietatea lui P. V. din comuna
C. nr. 528 s-a constatat că este amplasat în intravilanul localității, este îngrădit cu gard și este înscris în titlul de proprietate nr. 3079/649/_ în favoarea lui P. V. .
- tarlaua 222, parcela 111 categoria de folosință, fânațe, în suprafață de 600 între vecinii: la N- drum, la E-B. V., la S-Frențiu T, la V-
P. V.
- tarlaua 222, parcela 1categoria de folosință, fânațe, în suprafață de 400 între vecinii: la N- drum, la E-P. V, la S-Frențiu T, la V- drum cu o suprafață totală Fn de 1000 mp.).
Această suprafață s-a întabulat cu numărul cad. 50136, în CF nr. 50136 C. nr. top. 553/3/2, 553/4/2 în favoarea lui P. V. prin documentație cad. întocmită în anul 2011, imobil care a fost identificat în regim de C.F cu nr. 2587 C. ca fiind parțial identic cu nr. top. 553/3, Casa de lemn la nr. 49 cu o cameră și curte in intravilan în suprafață de 100 stjp, echivalent a 360 mp; și nr. top. 553/4, grădină in intravilan în suprafață de 555 stjp., echivalentul a 1996 mp.înscris în favoarea lui P. I. a Vasilichii în cota de ½ parte și P. V. lui V. în cota de ½ parte.
Suprafața rezultată în urma măsurătorilor de teren este 1454 mp., și este mai mare decât cea înscrisă în Titlul de proprietate. Suprafața de 454 mp., care excede suprafața din titlu este amplasată sub construcția casa familială existentă pe acest teren și în jurul construcției și are categoria de folosință curți, construcții, restul suprafeței adică cei 1000 mp.,din titlul de proprietate are categoria de folosință actuală fânaț (f.93).
Din adresa nr.3474/2012 emisă de Primăria comunei C. rezultă că B. V. este titularul procesului verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 117/_ în baza căruia a fost emis Titlul de proprietate nr. _
. În arhivele comisiei nu a fost găsită cererea depusă în temeiul Legii 18/1991 iar la Anexa 2 B validată de C. J. la poziția 36, în rubrica observații din T.P. mai sus menționat ,figurează o altă persoană(f.30).
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că în urma identificării faptice a imobilului proprietatea lui B. V. din comuna
nr. 529 s-a constatat că este amplasat in intravilanul localității, este îngrădit cu gard și este înscris în TP nr. 26314/111/15 mai 1996 în favoarea lui B. F.V., tarla 222 parcela 14 categoria de folosință curți construcții, în suprafață de 310 mp. și parcela 14/1 categoria de folosință arabil, în suprafață de 1300 mp. Pe acest teren sunt amplasate construcțiile casă familială, anexă, grajd cu șură și cotețe de animale.
Suprafața rezultată în urma măsurătorilor de teren este de 966 mp.,mai mică decât cea înscrisă în titlu, se identifică parțial cu parcelele cu nr.top.533/3 și 553 /4 înscrise în CF 2587 C. în favoarea lui P. I. a Vasilichii și P. V. lui V. în cota de ½ parte fiecare.
Suprafața totală a celor două imobile este de 2420 mp., iar suprafața totală din CF este de 2356 mp., rezultând o diferență de 64 mp. Comparând suprafața rezultată din măsurători(f.2420 mp.) cu suprafața însumată a terenurilor din T.P. eliberate reclamantului și pârâtului (f.2610 mp.) se constată că suprafața din titluri excede atât suprafeței din CF cât și suprafeței existente în realitate. Expertul afirmă în baza acestor considerente că, aceste două imobile se suprapun din punct de vedere scriptic cu suprafața de 190 mp.(f.94).
Expertul Bede Zoltan în anexa întocmită la Raportul de expertiză efectuat de Colțan Dan M. constată că reclamantul P. V. are titlul de proprietate emis pe o suprafață mai mică decât cea folosită în fapt, cele două
imobile nu se pot suprapune scriptic iar suprafața de 190 mp.,se regăsește exclusiv în T.P. emis în favoarea pârâtului B. V. .
Acțiunea reclamantului urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
T.P. nr._ a fost emis cu încălcarea disp. art. III lit. a din Legea 169/1997, deoarece pârâtul B. F.V. nu era îndreptățit la o astfel de reconstituire, nu a formulat cerere pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate nu are calitatea de moștenitor ai proprietarilor de CF 2587 C. .
sunt incidente în cauză disp. art. III lit. c din Legea 169/1997, deoarece pentru suprafața pe care a fost emisă Titlul de proprietate nr. _
, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea acestuia fiind înregistrată sub nr. 137/_ (f. 50).
la emiterea Titlului de proprietate eliberat pârâtului au fost încălcate disp. art. 8 al. 3 și art. 13 al. 2 din Legea 18/1991, art. 11 al. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. III lit. a, c din Legea 169/1997, a fost admisă și s-a constatat nulitatea T.P nr. 26314/11/_ emis pe numele pârâtului B. F. V. .
În temeiul art. 274 cod proc.civilă, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului 4.929,77 lei cheltuieli de judecată (f. 131-138).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. V.,
în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 2, 3, 6 C.pr.civ., solicitând:
în principal, admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 1797/2012 a Judecatoriei D., in sensul respingerii ca nefondata a actiunii reclamantului P. V. privind constatarea nulitatii titlului de proprietate nr. 26314/111 din_ eliberat de C. judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C. in favoarea pârâtui-recurent B. V., cu inlaturarea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata pentru fond, in suma de 4.929,77 lei;
în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentintei civile nr. 1797/2012 a Judecatoriei D., trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, cu conexarea acestui dosar la dosarul initial cu nr._ - in prezent suspendat.
Cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acest litigiu, pentru fond si recurs, in temeiul art. 274 C.pr.civ. În motivare, recurentul a arătat ca, in speta, este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ., respectiv sentinta recurata este lipsita de temei legal, fiind pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita
a legii.
Reclamantul nu a facut dovada legaturii de rudenie cu proprietarii de C.F- P. I. a Vasilichii si P. V. lui V. . La dosarul cauzei exista certificatul de nastere al reclamantului P. V. si certificatul de deces P. Dochia -fila 69. Daca se face dovada ca si bunicul patern al reclamantului era V. atunci se poate afirma ca numitul P. V. lui V., inscris in cartea funciara pentru cota de ½ parte, este tatal reclamantului.
Chiar daca s-ar face dovada legaturii de rudenie a reclamantului cu numitul P. V. lui V., trebuie observat ca acesta detine doar cota de ½ parte din terenul in suprafata de 2356 mp inscris in C.F.nr.2587 C. . In
aceste conditii reclamantul ar fi fost îndreptățit doar la suprafata de 1178 mp si nu la intreaga suprafata cum gresit a retinut instanta de fond.
Reclamantul are eliberat titlul de proprietate nr.3079/649/_ pentru o suprafata totala in intravilan de 1700 mp, in tarla 222, parcela 111 - 600 mp, parcela 1 - 400 mp, ambele cu categoria de folosinta fînețe, tarla 230, parcela 3/1 - 400 mp, arabil si parcela 3 - 300 mp, curti constructii.
Din raportul de expertiza judiciara intocmit de expert Coltan Dan M. rezulta ca reclamantul foloseste o suprafata de teren de 1454 mp, mai mare cu 454 mp decat cea inscrisa in titlul de proprietate nr.3079/649/_ . Aceasta suprafata excedentara de 454 mp este amplasata sub constructia casei existente pe acest teren si in jurul constructiei, are categoria de curti, constructii, restul suprafetei de 1000 mp din titlul de proprietate susmentionat avand categoria de folosinta fânat.
In mod greșit expertul se raporteaza doar la o suprafata de 1000 mp, ignorand ca reclamantul are in titlul de proprietate susmentionat suprafata de 1700 mp -intravilan.
Raportat la considerentele expuse, in mod nelegal reclamantul si-a inscis in C.F.nr.50136 C., terenul in suprafata de 1000 mp, fara a cuprinde si terenul aferent constructiei de la nr. 528, in conditiile in care acestea formeaza un singur corp de proprietate.
În mod corect, suprafata cuvenita reclamantului - sub rezerva dovedirii dreptului de proprietate dupa proprietarul tabular P. V. lui V.
- ar fi de 1178 mp, suprafata ce ar include si terenul aferent constructiei. Astfel, titlu de proprietate al reclamantului, in calitate de mostenitor, trebuia sa cuprinda suprafata de 454 mp, cu ramura de folosinta curti, constructii, si suprafata de 724 mp, cu ramura de folosinta fânete.
Ca reclamantul avea reprezentarea indreptatirii sale doar la suprafata de 1000 mp rezulta din cuprinsul cererii formulate in baza Legii nr.18/1991- fila 30- unde precizeaza ca posedă 0,05 ha curti si 0,05 ha arabil. Prin faptul ca reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, in temeiul Legii nr.18/1991, echivaleaza cu o recunoastere a lipsei calitatii sale de proprietar pentru o suprafata mai mare de 1000 mp si, ca atare, nu este indeptatit in a ataca titlul de proprietate eliberat recurentului, neavand, in opinia sa, nici calitate procesuala si nici interes legitim.
Un alt motiv de recurs vizeaza retinerea gresita a instantei de fond privind indreptatirea reclamantului in a solicita anularea titlului de proprietate emis in favoarea sa, pe motiv ca, prin cererea nr.137/1998 (fila 60), reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren.
Daca se va analiza continutul cererii inregistrata la C. locala de fond funciar C. se va observa ca, reclamanul impreuna cu mostenitoarea Frentiu Susana solicita o suprafata totala de 4,24 teren agricol, dupa antecesoarea P. Dochia, neinvocand in dovedirea dreptului de proprietate al antecesoarei C.F. nr. 2587 C. .
La fila 61 dos exista un extras olograf, neînregistrat la C. locala C.
, de pe registrul agricol aferent anilor 1956-1958 privind pe numita P. Dochia, pretins a fi anexat in dovedirea cererii nr. 137/1998. Are indoliei asupra autenticitatii acestui script olograf, care nu poarta nr. de inregistrare
si nici stampila institutiei, sens in care solicitam a se depune de catre comisia locala C. o copie certificata pentru conformitate cu originalul dupa registrul agricol respectiv.
Acceptand ca scriptul olograf corespunde realitatii, observă ca. in realitate, reclamantul nu a solicitat terenul inscris in titlul de proprietate al său, prin depunerea in dovedirea cererii de reconstituire a extrasului de carte funciara si indicarea antecesorului tabular.
Titlul de proprietate al reclamantului este unul eliberat in mod nelegal, intrucat este beneficiar in nume propriu, nu in calitate de mostenitor, in conditiile in care s-a nascut doar in anul 1935 iar terenul a fost inscris in C.F.nr.2587 C., in favoarea numitilor P. I. a Vasilichii si P. V. lui V.
, in anul 1926 - data la care reclamantul nu era nascut. Corect ar fi fost ca titlul de proprietate sa se elibereze in calitate de mostenitor si nu in nume propriu, cu inscrierea si a celuilalt mostenitor Frentiu Susana.
Mai mult, titlul de proprietate eliberat reclamantului P. V. priveste in intravilan suprafata de 1700 mp, in conditiile in care, asa cum a aratat anterior, ar fi fost indreptatit doar la suparafata de 1178 mp.
Instanta de fond ar fi trebuit sa aplice dispozitiile art. 8 din Decretul-Lege nr.42/1990, privind unele masuri pentru stimularea taranimii, conform carora terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperatizivate, constituie proprietatea particulara a detinatorilor, coroborat cu dispozitiile art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991-rep. potrivit carora sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatie sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina determinate potrivit art.8 din Decretul -Lege nr.42/1990.
Cum terenul litigios reprezinta curtea casei proprietatea pârâtului, in mod firesc, a fost inclusa in titlul de proprietate a carui anulare se solicita, finalitatea fiind recunoasterea in favoarea sa a dreptului de proprietate asupra terenului cuvenit ope legis.
Pârâtul a dobandit in anul 1978, in baza contractului de vanzare cumparare sub semnatura privata din_ incheiat cu vanzatorul P. G.
, script intitulat <invoiala> posesia asupra casei de la nr.529 si gradina pana la stâlpul de gaz. Chiar daca inscrisul precizat nu este tranzlativ de proprietate, pârâtul a folosit incepand din anul 1978 si pana in prezent intreg imobilul si a platit impozitul aferent.
Suprafata de teren este determinabila intrucat pârâtul a cumparat cota de ½ parte de la mostenitorul proprietarului tabular P. I. a Vasilichii, inscris in C.F. nr. 2587 - vanzatorul P. G., cota ce corespunde suprafetei de 1178 mp.
Apreciază ca varianta corecta din raportul de expertiza judiciara intocmit de expert Coltan Dan M., privind granituirea proprietatilor litigioase, este varianta nr.I, in care pârâtul ramane cu suprafata de 1288 mp, iar reclamantul rămâne cu suprafata de 1132 mp.
Reclamantul a solicitat instanței reținerea variantei nr. III din raportul de expertiza, fiind varianta care respecta limita dintre proprietăți ce apare pe planul cadastral din 1988-1989, varianta in care subsemnatul parat rămână cu suprafața de 966 mp. Astfel, instanta ar fi trebuit sa sesizeze ca, desi se
solicita constatarea nulitatii intregului titlu de proprietate, in realitate, din pozitia ulterioara a reclamantului, rezulta o nulitate partiala privind doar suprafata de 644 mp, cu mentinerea celor 966 mp.
Un alt motiv de recurs se refera la neefectuarea tuturor demersurilor necesare pentru comunicarea inscrisurilor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate in favoarea sa, instanta de fond retinând lacunar, superficial ca nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Or, imprejurarea ca, prin adresa comisiei locale C. de la fila 30, se aduce la cunostiinta instantei ca nu se gaseste cererea formulata de pârât nu echivaleaza cu nedepunerea cererii, fiind culpa comisiei locale in nearhivarea cererii subsemnatului, culpa care nu poate conduce la constatarea nulitatii titlului de proprietate. In aceste conditii, s-ar fi impus solicitarea de inscrisuri de la comisia judeteana C., institutie ce a eliberat titlul de proprietate, precum si de la OCPI C. .
De asemenea, era relevant in speta solicitarea de informatii privind data de la care recurentul figureaza inscris in registrul agricol cu terenul litigios.
Lipsa acestor cercetari a condus la pronuntarea unei hotarari netemeinice si nelegale.
Este relevantă în speță, Hotărârea din_ în cauza Silviu M. împotriva României, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit că, în măsura în care din probele aflate la dosar nu rezultă sub nici o formă că partea a acționat în mod ilegal pentru a i se acorda terenul în discuție și în măsura în care era de datoria autorităților să verifice dacă cerințele impuse de lege erau întrunite (…), partea interesată, nu putea să se aștepte în mod rezonabil ca această decizie să poate fi anulată după mai mult de 13 ani de la adoptarea ei, prin aplicarea unei noi legi care stabilea o astfel de sancțiune.
Or în cauza de față, pârât-recurent se află în această situație, respectiv titlul de proprietate, eliberat de mai mult de 16 ani, in temeiul Legii nr.18/1991, nu poate fi anulat pentru motivele invocate de reclamant, in conditiile in care acesta a facut cerere in anul 1998, la Legea nr.169/1997.
Referitor la solicitarea de casare si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond cu conexarea acestui dosar la dosarul initial cu nr. _
, in prezent suspendat, precizeaza urmatoarele;
In subsidiar, a facut aceasta solicitare deoarece apreciaza ca expertiza judiciara topografica intocmita in acest dosar de catre expert Coltan Dan M.
, prin reunirea dosarelor, ar putea fi folosita pentru judecarea pretentiilor de granituire a celor 2 proprietati, conform variantei nr.I din raportul de expertiza susmentionat.
Cu ocazia rejudecarii, in cadrul suplimentarii expertizei topografice, trebuie identificata intreaga suprafata de 1700 mp teren intravilan, inscris in titlul de proprietate eliberat reclamantului si nu doar cei 1000 mp inscrisi in C.F., pentru a stabili cu exactitate delimitarea si amplasamentul intregii proprietati a reclamantului si nu doar selectiv.
De asemenea, apreciază ca sunt pertinente si utile cauzei si depozitiile testimoniale din dos.initial cu nr._, respectiv martorul semnatar al
conventiei din 1978 si mostenitoarea vanzatorului P. G., ceea dovedeste inca o data necesitatea conexarii.
Se impune si avizarea tehnică de catre OCPI C. a expertizei judiciare depusa in acest dosar de catre expert judiciar Coltan Dan M., raportat la dispozitiile art.1 din Regulamentul 2011 privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de expertii judiciari in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, in caz contrar, aceasta expertiza nu va putea fi folosita la inscrierea in cartea funciara.
In ipoteza in care instanta va stabili linia despartitoare a celor 2 proprietati conform variantei nr. I se va impune o rectificare partiala a inscrierilor din C.F.nr.50136 C., iar o expertiza neavizata nu va putea fi luata in considerare la C.F.
Referitor la cheltuielile de judecata efectuate de reclamant, in mod nelegal instanta de fond a dispus exclusiv obligarea pârâtului la plata intregului cuantum al acestor cheltuieli, in condițiile in care nu era singurul parat si nu s-a demonstrat culpa procesuala a sa.
Chiar daca am accepta, ipotetic vorbind, emiterea nelegala a unui titlu de proprietate vorbim de culpa celor 2 comisii, cea locala si cea judeteana, care trebuiau sa verifice intrunirea conditiilor legale pentru emiterea titlului de proprietate, nedovedindu-se in nici un fel ca a acționat in mod ilegal pentru eliberarea acestui titlul de proprietate. Nu este culpa sa ca s-a pierdut cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulata de recurent, nu este culpa sa ca s-a consemnat gresit poziția din anexa 2 B.
În drept: art. 304 pct.9 C.pr.civ., art. 312 alin.1, 2, 3, 6 C.pr.civ., art.
274 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către reclamantul P. V.
, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul susține că recursul formulat de către pârât este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și lipsa interesului în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 26314/111 eliberat în favoarea recurentului, solicită instanței să respingă aceste excepții ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 nulitatea absolută a unui titlu de proprietate în baza dispozițiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim.
În baza acestor dispoziții, calitatea procesuală este justificată de interesul legitim urmărit de reclamant prin acțiunea în constatarea nulității unui titlu de proprietate.
În doctrină s-a definit acțiunea în revendicare ca fiind acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Reclamantul are calitatea de posesor al imobilului față de care recurentul B. F. V. a solicitat lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie, astfel încât deține calitatea de
titular al obligației în raportul juridic ce formează obiectul acțiunii în revendicare.
Calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni rezidă așadar din calitatea procesuală pasivă a subsemnatului în acțiunea în revendicare.
Actualitatea interesului a fost definită tot de doctrină ca fiind justificată de suportarea unei pagube în eventualitatea în care acțiunea civilă nu ar fi promovată.
Interesul reclamantului în promovarea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate litigios îl reprezintă în același timp conservarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicate și evitarea unei pagube în patrimoniul reclamantului prin diminuarea suprafeței de teren pe care o foloseste în acest moment la adresa sa de domiciliu.
În eventualitatea în care nu ar cere constatarea nulității absolute a titlului de proprietate de care se prevalează recurentul, există posibilitatea pierderii suprafeței de teren revendicate de acesta.
Celelalte susțineri ale recurentului cu privire la aceste excepții referitoare la pretinsa nedovedire a legăturii de rudenie cu antecesorii săi din C.F. nr. 2.578 C., la titlul de proprietate eliberat în favoarea subsemnatului, la expertiza efectuată în cauză și la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, nu prezintă relevanță cât timp interesul și calitatea procesuală activă ale reclamantului în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate sunt atrase de simpla sa calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare, calitate care nu este condiționată de dovedirea dreptului de proprietate, ci de simpla posesie asupra terenului revendicat.
Legea apără nu numai pe proprietar, ci și pe posesor de efectele juridice ale un titlu de proprietate nul absolut.
Recurentul speculează că reclamantul nu deține titlu de proprietate decât pe suprafața de 1.000 mp din suprafața totală de 1.454 mp pe care a folosit-o și o folosește în prezent și îți motivează excepția lipsei de interes și de calitate procesuală pasivă fără a lua în considerare situația juridică și faptică actuală, plecând de la niște premise ipotetice, respectiv cum ar fi trebuit să îi fie eliberat titlul de proprietate și cum ar fi trebuit să fie înscris acesta în cartea funciară.
În speță, chiar dacă reclamantul deține titlu de proprietate doar pe suprafața de 1.000 mp din suprafața totală de 1.454 mp pe care a folosit-o și o folosește în prezent, din planul de amplasament și de delimitare al imobilului înregistrat la O.C.P.I. C. sub nr. 7203/_ anexă la C.F. nr. 50136 C. rezultă că suprafața de 644 mp este revendicată de recurent din suprafața de 1.000 mp pentru care a fost eliberat titlu de proprietate, rezultând o suprapunere scriptică între suprafețele deținute de părți în baza titlurilor de proprietate pe o suprafață de 644 mp.
Și în ipoteza reținută de recurent conform căreia reclamantul ar avea dreptul doar la suprafața de 1.000 mp, ar exista o suprapunere scriptică între suprafețele deținute în baza titlurilor lor de proprietate pe o suprafață de 190 mp. Suprafața totală a terenurilor deținute de reclamant și de recurent măsurată de experți este de 2420 mp, iar recurentul revendică
suprafața de 1610 mp, rămânând un rest de 810 mp, ce i-ar diminua proprietatea de 1.000 mp cu suprafața de 190 mp.
Prin urmare, luând în considerare doar suprafața de 1.000 mp, în oricare dintre cele două variante de amplasare a acestei suprafețe, suprafața revendicată de recurent în baza titlului de proprietate atacat îi produce o pagubă, astfel încât calitatea sa procesuală activă și a interesului în constatarea nulității acestui titlu este una justificată.
Însă, contrar susținerilor recurentului, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de
1.000 mp, aspect dovedit de Tabelul nominal privind persoanele fizice și persoanele juridice care au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit căruia a solicitat o suprafață totală de 4,21 ha (fila nr. 59), iar legătura de rudenie cu antecesorii mei din C.F. nr. 2.578 C. este recunoscută de recurent prin cererea introductivă din dosarul civil nr._ .
Pe fondul cauzei, recurentul nu și-a dovedit nici în recurs calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței înscrise în titlul de proprietate atacat și nu a dovedit respectarea dispozițiilor privitoare la procedura administrativă de emitere a titlului de proprietate.
Întreaga construcție a recursului o reprezintă 1. pretinse nereguli cu privire la procedura administrativă de emitere a titlului de proprietate nr. 3079/649 din_ eliberat în favoarea reclamantului și la înscrierea acestuia în cartea funciară, 2. aplicarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, 3. nulitatea parțială a titlului de proprietate și 4. încercarea de transmitere a culpei în obținerea nelegală a titlului de proprietate în sarcina autorităților publice competente să elibereze acest titlu.
Însă niciunul dintre aceste motive, chiar dacă ar fi dovedite, nu pot acoperi nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 26314/111 eliberat în favoarea lui B. F. V. .
Cauza prezentei acțiuni civile este reprezentată de dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 169/1997, instanța de judecată fiind învestită cu constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 26314/111 eliberat în favoarea lui B. F. V. din prisma acestor dispoziții.
Pin urmare, pretinsele neregularități în procedura administrativă a emiterii titlului de proprietate al reclamantului și la înscrierea acestuia în cartea funciară exced limitelor cu care a fost învestită în această cauză instanța de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) din C.proc.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cu toate acestea, va semnala doar anumite împrejurări cu care recurentul se află în eroare.
Din suprafața de teren intravilan de 1.700 mp, menționată în T.P. nr. 3079/649 din_ eliberat în favoarea reclamantului, doar suprafața de 1.000 mp, identificată cu tarla 222 parcela 1 și parcela 111, este situată administrativ la domiciliul reclamantului din comuna C., sat C., nr. 528, județul C., așa cum rezultă din planul parcelar vizat de Primăria
C. .
Prin urmare, expertul nu avea cum să ia în considerare întreaga suprafață de 1.700 mp de teren intravilan menționată în titlul de proprietate, iar solicitarea recurentului de a fi casată hotărârea primei instanțe și de a fi lămurit în cadrul rejudecării amplasamentul întregii suprafețe de 1.700 mp nu este întemeiată și nici utilă raportat la obiectul prezentei cauze.
În plus, de vreme ce nu a formulat obiecțiuni, nu a solicitat un supliment de expertiză și nu și-a manifestat nemulțumirea față de acest raport până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, consideră că recurentul a fost întru totul de acord cu constatările acestui raport de expertiză.
De asemenea, este nelegală și inutilă solicitarea de avizare tehnică de către O.C.P.I. C. a raportului de expertiză tehnică judiciară în baza dispozițiilor art. 1 din Regulamentul din_ privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, deoarece, pe de-o parte, titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat nu este înscris în cartea funciară, iar prin admiterea acțiunii în constatarea nulității acestuia nu se tinde la modificarea sub aspect juridic sau tehnic a mențiunilor din cuprinsul acesteia și, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din acest Regulament obligativitatea acestei avizări subzistă doar în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.
Neîntemeiate sunt susținerile recurentului și cu privire la faptul că suprafața de 1.000 mp ar cuprinde în realitate suprafața de 454 mp cu destinație de curți, construcții.
Din cuprinsul T.P. nr. 3079/649 din_ eliberat în favoarea sa rezultă în mod clar că suprafața de 1.000 mp identificată cu tarla 222 parcela 1 și parcela 111 are destinația de fânețe, astfel încât în mod corect s- a reținut atât de către expertul care a întocmit documentația pentru înscrierea în cartea funciară a titlului de proprietate, cât și de către experții care au efectuat expertiza tehnică judiciară că suprafața de 1.000 mp nu cuprinde și suprafața de 454 mp.
Recurentul a interpretat în mod restrictiv și speculativ afirmația primei instanței de judecată în sensul în care cererea reclamantului nr. 137/1996 nu indică numărul de carte funciară.
Dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu condiționează formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de indicarea numărului de carte funciară sau a suprafeței de teren, actele doveditoare putând fi anexate ulterior și suprafața exactă urmând să fie stabilită cu ocazia punerii în posesie.
Însă prin cererea din anul 1991 adresată Primăriei C. (fila nr. 30) reclamantul a indicat asupra cărui teren dorește să îi fie reconstituit dreptul de proprietate, respectiv terenul aflat la nr. 528.
Neîntemeiată este și afirmația recurentului conform căreia nu a depus în dovedirea celor două cereri de reconstituire extrasul C.F. nr. 2587
C. . Comparând harta aferentă C.F. nr. 2.587 C. cu planul parcelar vizat de Primăria C. rezultă că suprafața de teren identificată cu numerele topografice 553/3 și 553/4 este aceeași cu suprafața identificată cu tarla 222 parcela 1 și parcela 111.
Conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățită, iar potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 18/1991 prin cererea pe care moștenitorii o fac comisiei se consideră că ei au acceptat moștenirea, repunerea în termenul de acceptare al moștenirii realizându-se prin efectul Legii nr. 18/1991 numai față de aceștia.
De vreme ce doar reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în mod corect titlul de proprietate a fost eliberat doar pe numele său. Dacă ar fi fost eliberat pe numele antecesorului său s- ar fi eludat dispozițiile mai sus menționate.
Din suprafața de teren de 2.356 mp înscrisă în C.F. nr. 2587 C. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate doar asupra unei suprafețe de
1.000 mp, care se regăsește în suprafața de 1.700 mp de teren intravilan din
T.P. nr. 3079/649 din_, pentru diferența de 454 mp urmând să obțin titlu suplimentar după stingerea litigiului. Diferența de 700 mp de teren intravilan din T.P. nr. 3079/649 din_ este aferentă altei cărți funciare. Aceasta rezultă din compararea hărții aferentă C.F. nr. 2.587 C. cu planul parcelar vizat de Primăria C., respectiv numerele topografice 553/3 și 553/4 cu parcelele nr. 1 și nr. 111 din tarla nr. 222.
În ceea ce privește pretinsa omisiune a primei instanțe de judecată de a aplica prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, această omisiune s-a datorat în primul rând neinvocării acestor dispoziții de către recurent în fața primei instanțe.
Recurentul nu se regăsește în situația reglementată de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, deoarece el nu a făcut dovada calității de membru cooperator.
În practică s-a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 este permisă doar dacă se face dovada contribuirii cu teren în cooperativa agricolă sau dacă se face dovada calității de membru cooperator.
În speță, suprafața de teren de 966 mp, pentru care reclamantul a obținut titlu de proprietate pentru 1610 mp, nu a fost cedată și nici primită din partea cooperativei agricole, ci a fost cumpărată de la un frate de-al său, potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit ";Învoială";.
Prin urmare, recurentului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 18/1991.
Din cuprinsul cererii reconvenționale rezultă în mod neechivoc că a solicitat nulitatea absolută în întregime a titlului de proprietate nr. 26314/111 din_, iar nu nulitatea parțială a acestuia.
Cererea adresată primei instanțe de a aplica varianta a III-a de stabilire a limitei între cele două proprietăți propusă de expert conform situației faptice și juridice reale nu poate fi interpretată de recurent drept o cerere în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate litigios.
Raportat la motivele de nulitate invocate o astfel de nulitate parțială nu poate fi constatată decât dacă ar fi existat o suprapunere parțială de titluri eliberate în favoarea unor persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. În speță, una dintre aceste persoane, recurentul,
nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, astfel încât se impune constatarea nulității absolute totale a acestui titlu de proprietate.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 966 mp recurentul are la dispoziție alte acțiuni civile, cum sunt acțiunea în prestație tabulară sau uzucapiunea.
Recurentul încearcă să acopere nulitatea absolută a titlului de proprietate arătând că autoritățile publice competente sunt culpabile de lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și de lipsa hotărârii comisiei județene, invocând hotărârea pronunțată de C.E.D.O. în cauza Silviu M. împotriva României.
Situația recurentului nu este identică și nici măcar comparabilă cu cea a d-lui Silviu M. . Din hotărârea C.E.D.O. rezultă că d-l Silviu M. era o persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, pe când recurentul nu îndeplinește această calitate.
Cunoscând că nu are calitatea de moștenitor a niciunuia dintre antecesorii menționați în C.F. nr. 2.587 C., ci pe aceea de creditor a unuia dintre moștenitorii acestor antecesori, recurentul a acționat de o manieră ilegală în vederea obținerii titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prevăzând că la un moment dat, chiar după 16 ani, acest titlu să fie revocat sau anulat.
În plus, maniera ilegală este relevată și de obținerea unei suprafețe mai mari decât cea pe care acesta a folosit-o în fapt, suprafața de 1610 mp menționată în titlul de proprietate excedând inclusiv suprafeței de teren revendicate ";până la țeava de gaz";. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară expertul a calculat suprafața pretinsă de recurent";până la țeava de gaz"; ca fiind de 1288 mp, cu 322 mp mai puțin decât în titlul său de proprietate (varianta nr. I din raport).
Dacă era de bună credință, recurentul ar fi solicitat o modificare a titlului de proprietate cel puțin cu privire la suprafață. Primind un titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea pe care o folosea în fapt, acesta a prevăzut și a acceptat că această suprafață excedentară nu putea să provină decât de la vecini.
Nu în ultimul rând, susținerea conform căreia prima instanță nu a făcut verificări suplimentare la C. județeană și la O.C.P.I. pentru identificarea cererii și a hotărârii comisiei județene este neîntemeiată, deoarece dosarele de fond funciar se păstrează în arhiva comisiilor locale. În plus, sarcina probațiunii revine părților, iar nu instanței de judecată, aceasta manifestând un suficient rol activ prin solicitarea dosarelor de fond funciar Comisiei locale C. . Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) din C.proc.civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de casare a hotărârii primei instanțe și de trimitere spre rejudecare a cauzei în vederea conexării prezentului dosar la dosarul nr._, o astfel de solicitare este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 164 alin. (1) din C.proc.civ. conexarea a două cauze între care există strânsă legătură se poate face înaintea aceleiași instanțe sau în fața unor instanțe diferite, de același grad.
Conexarea unor pricini nu constituie motiv de casare și admiterea cererii recurentului ar constitui o eludare a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din C.proc.civ., potrivit cărora conexarea nu se poate face decât în fața unor instanțe de același grad.
Conexarea celor două dosare ar fi necesară doar dacă prin aceasta s-ar preîntâmpina pronunțarea a două hotărâri contradictorii.
Soluționarea prezentului dosar nu depinde de soluția ce se va da în dosarul nr._ .
Doar soluția ce se va da în dosarul nr._ depinde de soluția ce se va da în prezentul dosar, având în vedere că este cerută constatarea nulității absolute a unuia dintre titlurile ce trebuie comparate, însă, în prezent, dosarul nr._ este suspendat la cererea părților.
Potrivit art. 165 din C.proc.civ. în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de a fi judecată. Cu atât mai mult, se impune ca în cazul în care aceste pricini sunt despărțite pe motiv că una nu se află în stare de judecată să se refuze reunirea lor.
Solicitarea recurentului este de rea credință deoarece acesta avea posibilitatea să ceară oricând această conexare în fața primei instanțe. Ba mai mult, la termenul de judecată din data de_ (fila nr. 45) acesta s-a opus conexării celor două dosare, nedorind ca o eventuală anulare a titlului să îi afecteze soluția în acțiunea în revendicare. Dacă cele două dosare s-ar fi conexat în fața primei instanțe, acțiunea recurentului în revendicare ar fi fost acum respinsă.
În ceea ce privește obligarea recurentului pârât la plata cheltuielile de judecată efectuate de s reclamant în fața primei instanțe, prima instanță l-a obligat în mod corect pe acesta la plata acestor cheltuieli, deoarece, pe de-o parte, prezenta acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate a fost determinată de acțiunea civilă în revendicare a recurentului, iar pe de altă parte, așa cum a arătat anterior, recurentul a fost de rea credință la momentul în care a obținut un titlu de proprietate la care nu era îndreptățit și pentru o suprafață mai mare decât cea pe care a folosit-o în fapt.
Își menține în continuare argumentele pentru care se impune constatarea nulității titlului de proprietate nr. 26314/111 din_, respectiv pentru următoarele motive de nulitate absolută:
Motive de nulitate absolută prevăzute expres de lege:
Motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997-"actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri";.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate) stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau
constituirea acestui drept doar în favoarea membrilor cooperatori sau altor persoane ori moștenitorilor acestora.
Titlul de proprietate nr. 26314/111 din_ a fost emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de teren pe care acesta o ocupă cu toate că acesta nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această suprafață, deoarece acesta nu este moștenitorul niciunuia dintre antecesorii menționați în C.F. nr. 2.587 C. .
Conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991 calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, înscrisuri pe care pârâtul nu le poate prezenta pentru a dovedi că este moștenitorul proprietarilor tabulari P. I. a Vasilichii și P.
lui V. din C.F. nr. 2.587 C. .
Prin urmare, pretinsul drept de proprietate asupra suprafeței pe care pârâtul o folosește în fapt (966 mp) putea fi valorificat doar prin intermediul unei prestații tabulare, în baza înscrisului denumit "Învoială"; sau prin uzucapiune și nicidecum prin intermediul unei cereri formulată în baza Legii nr. 18/1991.
Motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. c) din Legea nr. 169/1997 - "actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege (art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată)";.
Titlul de proprietate nr. 26314/111 din_ a fost emis în favoarea pârâtului pentru suprafața revendicată cu toate că la data emiterii acestuia exista înregistrată la C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața revendicată de pârât, formulată de subsemnatul încă din data de_ .
Motive de nulitate absolută ce rezultă din încălcarea unor norme juridice de ordine publică:
Încălcarea dispozițiilor privitoare la acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege:
Conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățită, iar potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 18/1991 prin cererea pe care moștenitorii o fac comisiei se consideră că ei au acceptat moștenirea, repunerea în termenul de acceptare al moștenirii realizându-se prin efectul Legii nr. 18/1991.
Chiar dacă pârâtul ar fi avut calitatea de moștenitor în prezenta cauză, lipsa cererii de stabilire a dreptului de proprietate echivalează cu neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Încălcarea dispozițiilor privitoare la procedura administrativă de emitere a titlului de proprietate
În baza dispozițiilor art. 12 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 18/1991, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate este necesară formularea unei cereri depuse la comisia locala competenta, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu. Întreaga legislație a fondului funciar este guvernată de principiul disponibilității.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 comisia județeană este competentă să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate, respectiv să valideze propunerile de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea persoanei îndreptățite.
Cererea din partea pârâtului, propunerile Comisiei locale C. și hotărârea Comisiei județene C. ce ar fi trebuit să valideze eventuale propuneri de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului cu privire la suprafața de teren ce face obiectul titlului de proprietate atacat nu au existat niciodată, dovadă fiind lipsa lor de la dosarul de fond funciar.
Procedura de stabilire a dreptului de proprietate reglementată de Legea nr. 18/1991 este guvernată de norme de ordine publică, deoarece vizează un interes general, respectiv restituirea proprietăților imobiliare persoanelor îndreptățite și constituie garanția unei verificări obiective a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege de către persoana îndreptățită.
Încălcarea dispozițiilor privitoare la suprafață și la amplasament Potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 și ale art. 13
alin. (2) din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente și pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că recurentul folosește în fapt o suprafață mai mică decât cea pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, respectiv acesta folosește suprafața de 966 mp față de 1610 mp menționată în titlul de proprietate, rezultând o diferență scriptică suplimentară de 644 mp.
Prin afirmația din recurs conform căreia subsemnatul aș avea dreptul la suprafața 1.178 mp acesta recunoaște că i-a fost emis titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea pe care o folosește.
Așa cum rezultă din planul cadastral scara 1:2000 întocmit în anii 1988, 1989 și din constatările de la fața locului ale experților privitoare la gardul edificat între cele două proprietăți, recurentul nu a folosit niciodată suprafața de 1610 mp menționată în titlul de proprietate și nici măcar suprafața măsurată de d-l expert Colțan Dan până la borna de beton de pe terenul subsemnatului. Potrivit constatărilor expertului o porțiune de 19 m din gard are caracteristicile unei construcții mai vechi, iar diferența de 21 m edificată în anul 2011 de reclamant păstrează aliniamentul porțiunii mai vechi din gard.
Atât planul cadastral amintit, cât și construcția gardului fac dovada limitei reale dintre cele două proprietăți și sub aspectul caracterului liniar pe care îl are de regulă hotarul dintre două imobile.
Susținerile d-lui expert Colțan Dan conform cărora terenul recurentului ar fi amplasat dincolo de gardul ce desparte în prezent cele două proprietăți nu sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Borna din beton nu este posibil să fie identică cu "stâlpul de gaz"; menționat în înscrisul "Învoială"; din_ "; deoarece, pe de-o parte, nu s-au făcut săpături pentru a se identifica vreo țeavă de gaz sub această bornă, iar, pe de altă parte, nu se poate stabili vechimea acestei borne.
Chiar dacă o astfel de bornă ar putea fi considerată "stâlpul de gaz"; din înscrisul "Învoială";, aceasta nu face dovada limitei dintre cele două proprietăți în varianta nr. I propusă de d-l expert Colțan Dan, respectiv paralel cu gardul ce desparte în prezent cele două proprietăți, deoarece lipsește reperul corelativ de pe latura sudică a limitei proprietății pârâtului plasat în dreptul acestei borne. Într-o astfel de ipoteză limita nu poate fi trasată decât în diagonală între borna de beton și stâlpul de gard de pe latura sudică a proprietății pârâtului.
Chiar și în varianta nr. I propusă de d-l expert Colțan Dan suprafața calculată de d-l expert Colțan Dan până la borna de beton (1288 mp) este mai mică decât suprafața din titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtului (1610 mp), rezultând o diferență în minus de 322 mp.
Susținerea d-lui expert Colțan Dan conform căreia menționarea în procesul-verbal de punere în posesie al pârâtului drept vecini pe latura sudică a lui Frențiu Tanasie și a reclamantului nu schimbă situația existentă, deoarece pe latura sudică terenul pârâtului, așa cum este îngrădit în prezent, se învecinează cu proprietatea lui Ferențiu Tanasie, deoarece colțurile celor două proprietăți sunt alăturate, fiecare dintre proprietari putând trece de pe o proprietate pe cealaltă. Faptul că cele două proprietăți se despart printr-un punct, pe colț, iar nu printr-o linie de hotar, nu înseamnă că ele nu se învecinează.
Suprafața excedentară scriptică constatată de d-l expert Colțan Dan de 190 mp se regăsește exclusiv în titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului B. V., deoarece reclamantul are titlu de proprietate emis pe o suprafață mai mică decât cea folosită în fapt, spre deosebire de pârât care are titlu de proprietate emis pe o suprafață mai mare decât cea folosită în fapt.
Dintre toate variantele propuse de d-l expert Colțan Dan reclamantul este de acord cu varianta a III-a de stabilire a limitei între cele două proprietăți, respectiv cu limita stabilită conform gardului existent în prezent între cele două proprietăți. În această variantă terenul propus pârâtului B.
este de 966 mp, cu 644 mp mai puțin decât în titlul de proprietate nr. 26314/111/_, iar terenul propus reclamantului este de 1454 mp, cu 454 mp mai mult decât în tilul de proprietate nr. 3079/649/_ .
Această variantă respectă limita dintre cele două proprietăți ce apare pe planul cadastral scara 1:2000, întocmit în anii 1988 - 1989, limita stabilită prin gardul edificat între cele două proprietăți și schița anexată procesului-verbal de punere în posesie a subsemnatului.
Nu este de acord cu variantele nr. I și nr. II propuse de d-l expert Colțan Dan pentru aceleași motive exprimate de către d-l expert asistent Bede Zoltan.
Nu este de acord cu varianta nr. I pentru că borna de beton identificată pe terenul reclamantului nu este identică cu "stâlpul de gaz"; din înscrisul "Învoială";, iar acest înscris nu poate constitui titlu de proprietate, neavând caracter translativ de proprietate. Prin urmare, nu poate fi propusă o linie de demarcație plecând de la această bornă.
Nu este de acord nici cu varianta nr. II propusă de d-l expert Colțan Dan deoarece nici din înscrisuri (plan de CF, plan parcelar sau plan
cadastral), nici din examinarea la fața locului și nici din declarațiile martorilor nu rezultă existența unei astfel de linii despărțitoare.
În plus, această variantă ar contraveni și mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie a reclamantului, conform cărora reclamantul are două parcele de teren, dintre care parcela de 1.000 mp este situată între prima sa parcelă de teren, pe care se află casa sa și parcela de teren a pârâtului, respectiv aceasta se învecinează la vest cu reclamantul și la est cu pârâtul B. F. V. . În varianta propusă de d-l expert Colțan Dan suprafața de 1000 mp s-ar învecina la vest cu drumul comunal, iar nu cu reclamantul, contrar mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie al reclamantului.
Nu în ultimul rând, prin acceptarea variantei a II-a s-ar schimba destinația terenului din cuprinsul titlului de proprietate și din cuprinsul C.F. nr. 2587 C., respectiv terenul de sub casă și-ar schimba destinația din curți, construcții în destinație de arabil, contrar situației faptice, deoarece pe titlul de proprietate al reclamantului terenul de 1000 mp are destinația de arabil.
În drept, art. 115 și următoarele din C.proc.civ., art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, art. 164 alin. (1) din C.proc.civ., art. 165 din C.proc.civ., art. III lit. a) și lit. c) din Legea nr. 169/1997, art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, art. 12 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 18/1991, art. 11 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către intimata pârâtă C. locală de fond funciar C.
a arătat că este de acord cu admiterea recursului formulat de către pârât și ca urmare modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului privind constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 26314/111 din_ eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
În motivare arată că B. V. a fost înainte de anul 1990 proprietarul casei de locuit și a anexelor gospodărești situate în C., la numărul administrativ 529.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii";.
Dreptul de proprietate al celor ce dețin construcții cu privire la terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora este recunoscut de lege. Aceștia devin proprietarii în temeiul legii nefiind necesar a urma procedura prevăzută de art. 9 din Legea nr. 18/191. Așadar, izvorul dreptului de proprietate îl constituie legea, titlul de proprietate având doar valoarea de înscris probator.
Terenurile aferente casei de locuit revin de drept foștilor cooperatori sau membrilor acestora, astfel că cererea de stabilire a dreptului de proprietate nu este necesară. Prin urmare, chiar dacă domnul B. V. ar fi omis să solicite dreptul de proprietate cu privire la curtea și grădina din
intravilan aferentă casei, acesta nu poate constitui un motiv pentru anularea titlului de proprietate ca în această situație are valoarea doar de înscris probator.
Solicită a se observa că pe titlul de proprietate ca face obiectul litigiului nu sunt înscrise și alte categorii de teren, astfel că în situația de
față nici nu se mai pune problema reconstituirii dreptului de proprietate, întrucât prin însăși aplicarea dispozițiilor art. 8 din Decretul Lege nr., 42/1990 s-a recunoscut de iure acest drept.
Din documentele existente la C. locală de fond funciar C. nu rezultă că reclamantul P. V. ar fi formulat cerere de reconstituire înregistrată sub nr. 137/_ pentru aceeași suprafață de teren cu domnul B. V. .
Apreciază că, C. locală nu are nici o culpă la întocmirea documentelor pentru eliberarea Titlului de proprietate deoarece Procesul- verbal de punere în posesie a fost semnat de domnul B. V., suprafața și vecinii fiind înscrise conform declarațiilor acestuia.
În drept s-a invocat art. 115-118 vechiul C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către intimata pârâtă C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.
, s-a solicitat exonerarea de la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivare intimata arată că raportat la pretențiile recurentului arată că titlul de proprietate litigios, a fost emis de comisia județeană la propunerea Comisie locale C., cea care în conformitate cu atribuțiile stabilite prin art. 5 din HG nr. 890/2005 are obligația de stabilire a amplasamentelor, a întinderii acestora, precum și întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate.
Astfel, emiterea unui titlul de proprietate este o operațiune ulterioară punerii în posesie de către comisia locală și înaintarea propunerii și a documentației aferente comisiei județene.
În aceste condiții, comisia județeană a emis titlul de proprietate litigios, astfel cum a fost întocmită documentația transmisă de către C. locală C. .
În acest sens, invocă dispozițiile art. 36 al. 1 din HG nr. 890/2006 "Pe baza documentației înaintate de comisiile locale care cuprins anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate";.
În lumina acestor dispoziții legale, reiese cu prisosință lipsa de culpă a comisiei județene în ce privește înscrisurile eronate din conținutul titlului de proprietate litigios, întrucât competența de identificare a terenului din planurile parcelare și hărțile cadastrale care conțin numerele de tarlale și parcele, revine în exclusivitate comisiilor locale.
Consideră că în cauza de fata este deosebit de relevanta poziția procesuala a Comisiei locale C., care recunoaște dreptul de proprietate a recurentului asupra suprafeței înscrise în titlul de proprietate anulat de instanța de fond.
Potrivit art.23 alin.(l) din Legea nr.18/1991 ,,Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile eferente casei de locuit si anexelor
gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.".
Terenurile aferente casei de locuit revin de drept fostilor cooperatori sau membrilor acestora, astfel ca cererea de stabilire a dreptului de proprietate nu este necesara
(a se vedea Tribunalul Cluj-Sectia civila, decizia nr.454/R din aprilie 2008). In titlul de proprietate care face obiectul litigiului nu sunt înscrise si alte categorii de teren, astfel ca în situatia de fata nici nu se mai pune problema reconstituirii dreptului de proprietate, intrucat prin aplicarea dispozitiilor art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 s-a recunoscut de iure
acest drept.
In principiu, C. județeana C. nu se opune admiterii recursului declarat, motivat și de poziția comisiei locale, precum și de faptul ca înscrisurile eronate din titlul de proprietate anulat de instanța de fond, pot fi corectate pe cale administrative, comisiile locale detinând procedura necesara în acest sens.
Devreme ce acest titlul în cauza poate fi corectat pe cale administrative, apreciază ca" nu mai este necesar a se anula un titlu de proprietate care să priveze recurentul de dreptul sau, suprafața înscrisa în titlu fiind cea aferentă casei de locuit și grădinii.
Precizează că ulterior înaintării de catre comisia locală a documentației necesare, comisia judeteana va face corecturile necesare în titlul de proprietate litigios.
Cat privește eventualele cheltuieli de judecata" și în sarcina comisiei judetene, învederează instanței faptul ca" pe lângă lipsa de culpă, expusă mai sus, C. județeană nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, avand atributii jurisdicționale, astfel încât solicita exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Motivele pentru care C. județeana C. nu poate sa platească cheltuielile de judecata și să facă vreo plată în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice sunt urmatoarele:
Deși prin art. 44 alin. 2 din Legea nr. 169/1997, prin care s-a modificat Legea nr. 18/1991, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, comisiile județene de fond funciar au calitate procesuală activă sau pasivă, aceasta nu însemnă că acestea au dobândit și calitate de persoană juridică și că au un patrimoniu propriu-ca element distinct al personalității.
Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție sui-generis, derogatoriu de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această sintagmă "în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă"; stabilită expres de legiuitor, conduce la ideea, că aceste comisii județene participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
În sprijinul susținerii cererii, intimata invocă practica judiciară, conform căruia concepția legiuitorului potrivit căreia "comisiile acționează din "oficiu"; exclude răspunderea procesuală, în sensul prevederilor art. 274 C.pr.civ., deoarece cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii fără o dispoziție expresă a legii.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ., H.G. nr. 890/2005.
Analizând recursul declarat de pârât B. V., T. ul îl va admite în parte, pentru următoarele considerente
:
Primul motiv de recurs vizează nedovedirea de către reclamant a legăturii de rudenie cu proprietarii tabulari.
În această privință, T. ul constată că reclamantul a depus acte de stare civilă, din care rezultă că este succesor al proprietarului tabular.
Recurentul a mai susținut, la motivele 2 și 3 din recurs, că reclamantul nu este îndreptățit în a ataca titlul de proprietate emis pârâtului, neavând nici calitate procesuală și nici interes legitim.
Aceste chestiuni nu au fost invocate în fața instanței de fond și, deci, nu pot fi analizate direct în recurs, întrucât ar duce la încălcarea prevederilor art. 316 coroborat cu art. 294 C.pr.civ.
În ce privește motivul 4 din recurs, T. ul constată că, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina determinate potrivit art. VIII din Decretul-lege nr. 42/1990.
Așadar, chiar dacă nu există o cerere formulată de B. V. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, T. ul constată că, în aplicarea art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, nu era necesară formularea unei cereri.
Cât privește întinderea terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, se constată că recurentul a dobândit prin contractul intitulat Învoială din 1978 (fila 10 din dosarul de recurs), casa și grădina până la stâlpul de gaz.
Conform martorei Chizec Cornelia, audiată în dosarul din care a fost disjuns prezentul dosar, declarație depusă în copie la fila 31 din recurs, aceasta este fiica celor care au vândut pârâtului casa și grădina, locuind acolo până în 1978.
Martora a arătat că pe teren erau două case, iar linia de demarcație era până la țeava de gaz, țeavă care există și în prezent și includea magazia (șura). În prezent, șura nu mai există, a fost demolată și pe locul respectiv s- a construit o fântână.
Coroborând înscrisul intitulat Învoială din 1978, declarațiile de martori, cu folosința pe care o exercită recurentul B. V., asupra terenului de 966 m.p., astfel cum se arată în varianta III din expertiza întocmită de expert Colțan Dan M. și cu prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, T. ul constată că nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului B. V. poate interveni până la limita suprafeței de 966 m.p., asupra căreia este considerat prin lege proprietar de drept.
Cel de-al cincilea motiv de recurs, privind nedepunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la dosar, nu se impune a mai fi
analizat, față de cele reținute anterior, privind aplicarea art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în speță.
Recurentul a mai solicitat casarea și trimitere cauzei spre rejudecare, pentru conexarea acestui dosar cu dosarul_ .
În această privință, T. ul reține că acest motiv nu constituie un caz de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ., astfel încât nu poate fi primit.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., T. ul va admite în parte recursul declarat de recurentul pârât B. V., împotriva Sentinței civile nr. 1797/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte și în consecință, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâților C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și B. F. V., cu consecința constatării nulității parțiale a Titlului de proprietate nr. 26314/11/_, emis în favoarea pârâtului B. F. V., până la limita suprafeței de 966 m.p., conform planului de situație Varianta III din raportul de expertiză întocmit de expert Colțan Dan M. .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond, având în vedere și soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantului și prevederile art. 276 C.pr.civ., T. ul va compensa cheltuielile de judecată de la fond până la limita celei mai mici, adică 900 lei și va obliga pârâtul B. F. V. să plătească reclamantului P. V. suma de 1072 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
În baza art. 276 C.pr.civ., T. ul va compensa cheltuielile de judecată din recurs până la limita celei mai mici, adică 708,57 lei și va obliga intimatul să plătească recurentului suma de 791.43 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurentul pârât B. V. , împotriva Sentinței civile nr. 1797/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr._, pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâților C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și B. F. V. .
Constată nulitatea parțială a Titlului de proprietate nr. 26314/11/_
, emis în favoarea pârâtului B. F. V., până la limita suprafeței de 966 m.p., conform planului de situație Varianta III din raportul de expertiză întocmit de expert Colțan Dan M. .
Compensează cheltuielile de judecată de la fond până la limita celei mai mici, adică 900 lei și obligă pârâtul B. F. V. să plătească reclamantului P. V. suma de 1072 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Compensează cheltuielile de judecată din recurs până la limita celei mai mici, adică 708,57 lei și obligă intimatul să plătească recurentului suma de 791.43 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 07 Mai 2013
Tehn. L.C./ 12 iunie 2013 Red.O.R.G./ Tehnored. C.H. 2 ex./19 iulie 2013.
Jud. fond: C. Iasmina Mânzat - Judecătoria D.
| ← Decizia civilă nr. 366/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 301/2013. Prestație tabulară → |
|---|
