Decizia civilă nr. 366/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 366/A/2013
Ședința publică din 04 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții apelanți J.
L., C. L. R. și F. M. împotriva Sentinței civile nr. 17206/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații U. D. M., U. M., O. L. I., SC C. P.
S., SC C. M. S., B. E. J. C. M. R., B. E.
J. S. R. M., SA D. SI O. A., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelanților, avocat Codoban L. Zorica, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de_, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea apelantului F.
V. dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 404 lei, aferentă lunii iunie, iar la data de 29 august 2013, apelantul J. R. a depus la dosar chitanța ce atestă plata taxei de timbru în sumă de 3169 lei și timbru judiciar de 10 lei.
Instanța constată că apelantul Crițan L. avea obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4310,5 lei și timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Constatând că apelantul C. nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, instanța invocă și pune în discuție excepția netimbrării apelului declarat de acesta.
Reprezentanta apelanților lasă la aprecierea instanței excepția netimbrării.
Reprezentanta apelanților depune la dosar practică judiciară, hotărâri pronunțate în dosarul nr._ . Solicită de asemenea, efectuarea unei expertize prin care să se facă dovada că devizele de lucrări respectă valoarea lucrărilor efectuate de reclamanți față de obligațiile asumate de vânzătorii inițiali.
Raportat la obiectul cauzei, soluțiile pronunțate, instanța apreciază ca fiind neutilă cererea în probațiune.
Reprezentanta apelanților arată că nu mai solicită alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și taxă de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra apelului declarat de J.
R. L., F. V. și F. M. și asupra excepției netimbrării în ce privește apelul declarat de C. L. R. .
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 17206/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții: J. R. L., C. L. - R., F. M., căsătorită cu F.
V., în contradictoriu cu pârâții: U. D. M. și soția U. M., O. L. I.
, S.C. C. P. SSR.L., reprezentată prin BARDOS ȘTEFAN FRANCISC în calitate de administrator; S.C. C. M. S.R.L., reprezentată prin U. D. M. în calitate de administrator; B. E. J. M.
R. S. U, B. E. J. CÂMPIAN M. R. și SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A. D. ȘI O. A. .
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor anexate la dosarul cauzei între reclamanții: J.
R. L., C. L. -R. și F. M., în calitate de promitenți-cumpărători și pârâții: U. D. M. și U. M., în calitate de promitenți-vânzători s-au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare, astfel: antecontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 6 de Av. Godorogea D. L. prin care pârâții s-au obligat să înstrăineze dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în C. -N., str. N. R., nr. 6, parter în suprafață de 85 mp, asupra cotei părți indivize din terenul de sub construcție, precum și asupra primului loc de parcare care se va crea în stânga drumului de servitute, primul de la drumul principal (str. N. R. ), în favoarea reclamantului J. R. L. ; antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2855/_ de către BNP L. Moigrădean având ca obiect mansarda aceluiași imobil, în favoarea reclamantului C. L. -R. iar în favoarea reclamantei F. M., antecontractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2854/_ de către același notar, având ca obiect etajul I al imobilului.
De menționat că, prețul stabilit de comun acord între părțile contractante a fost de 77.500 de euro pentru parterul imobilului, din care reclamantul J. R. L. a achitat suma de 75.000 de euro, rămânând de achitat o sumă de 2.500 de euro la momentul perfectării în formă autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare. Pentru etajul I al imobilului, prețul a fost stabilit la suma de 77.000 de euro, din care reclamanta F.
M. a achitat suma de 74.000 de euro, rămânând o diferență de 3.000 de euro ce urma a fi plătită la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare. Pentru mansarda imobilului, a fost stabilit un preț de
euro, din care reclamantul C. L. - R. a achitat suma de 40.600 de euro, rămânând o diferență de preț de 9.400 de euro.
O primă solicitare a reclamanților formulată prin prezenta cerere de chemarea în judecată constă într-o obligație de a face, respectiv aceea de a obliga pârâții U. D. M. și U. M. la înscrierea în cartea funciară a construcției noi conform autorizației de construire nr. 630/_, compusă din 3 apartamente situate administrativ în C. -N., str. N. R., nr. 6, parter, în suprafață de 85 mp, etaj I în suprafață de 85 mp și mansardă în suprafață de 85 mp, construcție edificată pe terenul situat înscris în C.F. nr.
C. -N., nr. top 6972/1, sau instanța să încuviințeze efectuarea acestei operațiuni în favoarea reclamanților pe cheltuiala pârâților.
Or, așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul Adeverinței nr. 189677/432 eliberate la data_: f. 19, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și certificatul de atestare a extinderii construcției, obiect al prezentului litigiu situat, în C. -N., str. N. R., nr. 6, extinsă, etajată și mansardată în baza autorizației de construcție nr. 630 emisă la data de_ în favoarea beneficiarilor U. D. M. și U. M. nu au fost eliberate deoarece nu a fost respectată documentația DTAC vizată ’’ spre neschimbare’’.
Conform clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în vigoare nu se poate întabula o construcție nou edificată în cartea funciară fără ca în prealabil să se fi emis procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și certificatul de atestare a extinderii construcției. Or, așa cum am arătat acestea nu au fost eliberate întrucât la edificarea construcției nu a fost respectată documentația aferentă autorizației de construcție.
Astfel, potrivit dispoz. Art. 37 din Legea nr. 50/1991, modificată și completată, ’’Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.
Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie.
La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizației de construire are obligația să regularizeze taxa pentru autorizația de construire, potrivit legii. O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizațiilor de construire vor regulariza și celelalte cote prevăzute de lege. Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.’’
Astfel, având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale invocate instanța nu poate dispune asupra unei obligații de a face în contradicție cu norma legală în vigoare. De asemenea, instanța nu poate interveni în contractul părților, care este legea acestora, prin diminuarea prețului de vânzare, solicitată de reclamanți pentru următoarele considerente: pentru neexecutarea obligațiilor asumate de pârâți prin antecontractele încheiate și pentru nerespectarea termenelor stipulate în convenții, pentru o așa zisă înstrăinare a unei suprafețe din terenul pe care sunt edificate construcțiile precum și a unor investiții realizate de ei la aceste edificate.
Or, potrivit clauzelor contractuale: Cap. 5, alin. 2, nerespectarea termenelor stabilite pentru finalizarea construcției și întabularea acesteia, dau dreptul promitenților vânzători să solicite daune interese.
Pe de altă parte susținerile reclamanților privind înstrăinarea unei suprafețe de teren și investițiile efectuate nu sunt susținute de nici un suport probator, iar în lipsa acestuia, afirmațiile reclamanților nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
În realitate între părți s-a realizat o promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare, în temeiul căruia transferul dreptului de proprietate nu a operat și care a dat naștere doar unei obligații de a face, adică de a încheia în viitor un contract în forma cerută de lege, capabilă să transfere dreptul de proprietate.
Prin petitele 3, 4 și 5 din cererea de chemare în judecată reclamanții solicită perfectarea promisiunilor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții
U., având în vedere refuzul acestora de a se prezenta la notar în vederea încheierii acestor contracte în formă autentică.
Conform prevederilor legale în vigoare, respectiv prin dispoz. Art. 2, alin. 1 din Legea nr. 247/2005, s-a stabilit că terenurile cu sau fără construcții …, pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Însă, valabilitatea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, cum sunt prezentele înscrisuri de care se prevalează reclamanții, și posibilitatea valorificării lor prin pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a fost recunoscută de practica judiciară.
Însă, în prezenta speță pârâții U. s-au obligat ca în viitor să înstrăineze un bun ce urma să fie edificat și ulterior întabulat în favoarea lor, fapt ce nu s-a realizat astfel că acestea se află în imposibilitatea de a transmite ceva ce ei nu au în virtutea principiului nemo dat quod non habet, promitentul vânzător nefiind proprietarul lucrului promis a fi vândut.
Astfel, având în vedere impedimentele legale și împrejurarea că construcțiile edificate - obiect al promisiunilor de vânzare-cumpărare - nu se găsesc în patrimoniul vânzătorului, acesta nefiind individualizat în C.f., instanța nu poate în temeiul dispoz. art. 1073-1077 C. civil să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, beneficiarii cumpărători având posibilitatea - legală și contractuală - de a solicita daune interese. De altfel, prin Cap. 5, alin. 6 din contractul părților se menționează expres: ‚’’ Noi părțile prezentului antecontract înțelegem faptul că acesta nu transferă dreptul de proprietate de la promitenții-vânzători la promitentul-cumpărător, dar creează obligația fermă și necondiționată de a efectua acest transfer în viitor la momentul la care promitenții-vânzători își vor înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.’’
Or, acest fapt nu este posibil datorită împrejurărilor anterior menționate, privind lipsa procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor și a certificatului de atestare a extinderii construcției, care fac imposibilă înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor construcții în C.F..
Prin ultimul capăt de cerere reclamanții au solicitat radierea creanțelor înscrise în cartea funciară nr. 1. C. -N., nr. top 6972/1 și C.F. nr. 1.
C. -N., nr. top 6972/1/1, respectiv a unor somații de plată emise în cadrul unor dosare execuționale, pentru datorii personale ale pârâților U., care datează din anii 2009 - 2010, în condițiile în care imobilul a fost înstrăinat în favoarea lor în anul 2007, astfel încât acesta nu mai poate fi grevat de datoriile personale ale vânzătorului.
Or, așa cum am arătat anterior prin promisiunile de vânzare- cumpărare încheiate între părți nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu - promisiunea de vânzare fiind de fapt un antecontract, care dă naștere la un drept de creanță, una din părți fiind obligată, obligație de a face, față de cealaltă să vândă în viitor un anumit bun, beneficiarul putând opta în sensul de a-l cumpăra ori nu -, imobile
care, conform extraselor de carte funciară anexate cauzei, sunt întabulate pe pârâții U., în calitate de proprietari, astfel că notarea acestor somații în
C.F. este legală.
Pentru considerentele anterior reținute și în temeiul dispoz. art. 969, art. 1073-1077 din Codul civil a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți. A luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs reclamanții
J. R. L., C. L. -R. și F. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în mod greșit au fost reținut art. 37 din Legea 50/1991, întrucât prin antecontractele încheiate pârâții se obligau să finalizeze și să înstrăineze apelanților apartamentele, aceștia asumându-și obligația de întabulare a construcției. Ulterior pârâții U. au înstrăinat o suprafață de 200 mp în dezacord cu autorizația de construire reclamanții aui suferit un real prejudiciu. Pârâții au obținut autorizația în anul 2007 și la 2 luni de la emiterea acesteia au înstrăinat terenul. La momentul încheierii antecontractelor de vânzare pârâții dețineau o autorizație de construire valabilă în baza căreia s-a construit imobilul. Fiind vorba de o acțiune oblică, reclamanții fiind creditori iar pârâții debitori ai obligației de
întabulare, instanța putea pronunța o hotărâre de admitere a cererii.
Referitor la diminuarea contractului de vânzare-cumpărare, reținerea instanței că nu poate interveni în contractul părților și că au dreptul la daune interese nu este întemeiată, raportat la faptul că în temeiul art 1334 cod civil instanța poate dispune diminuarea prețului.
S-a solicitat diminuarea prețului în primul rând că prin înstrăinarea terenului nu s-a putut elibera procesul verbal de recepție finală și pentru nerespectarea convenției. Reclamanții au efectuat lucrări la apartamentele cumpărate și au adus investiții pe cheltuiala lor.
Lucrările efectuate de reclamanți au fost necesare, lucrări care însă ar fi trebuit realizate de constructor.
De asemenea, înstrăinarea terenului de 200 mp de către pârâți a fost dovedită prin depunerea actului autentic încheiat în acest sens. Petitele 3, 4 și 5 au fost respinse ca neîntemeiate întrucât pârâții nu și-au îndeplinit până în prezent obligația contractuală de a încheia în formă autentică.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1295 Cod civil rezultă că vânzarea- cumpărarea de imobile este un contract consensual, susceptibil de a transfera proprietatea prin simplul consimțământ al părților, iar excepțiile care impun îndeplinirea unor forme ad validitatem sunt în mod expres prevăzute de lege, cum este în cazul terenului.
Reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă pârâților să își îndeplinească obligația.
Cu privire la petitul 6, învederează că acesta este întemeiat ca efect al admiterii celorlalte petite. Apelanții au calitatea de creditori ai obligațiilor asumate de pârâții U., iar vânzarea terenului a fost făcută cu rea credință.
Prin încheierea ședinței publice din data de 19 iunie 2013, în temeiul art. 282 ind. 1 C.pr.civ. instanța a recalificat calea de atac ca fiind apel.
Pentru termenul de judecată din data de 04 septembrie 2013, apelantul C. L. -R. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4310,5 lei și timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f. 135), însă apelantul nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată T. ul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva modului de stabilire a acestei taxe, apelantul C. L. R. a formulat cerere de reexaminare, iar prin Încheierea civilă nr. 76/R/CC/_
, dosar nr._ /a1 al T. ului C., a fost soluționată cererea în sensul respingerii ca tardiv formulată.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, se va anula ca netimbrat apelul declarat de C. L. R. .
Analizând apelul declarat de J. R. L., F. V. și F.
M.
în baza motivelor invocate și a celor de ordine publică T. ul va respinge apelul în temeiul art. 296 C.pr.civ. pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond nu a fost contestată.
Soluția instanței de fond în legătură cu incidența art. 37 din Legea 50/1991, modificată și completată, asupra petitului 1 din cererea de chemare în judecată este întemeiată, întrucât în mod corect instanța a dat eficiență unor norme care ocrotesc ordinea publică, siguranța și stabilitatea circuitului civil.
În temeiul convențiilor încheiate, pe calea acțiunii oblice reclamanții, în raport de pasivitatea pârâților, au înțeles să solicite realizarea formelor de publicitate imobiliară necesare realizării întabulării dreptului de proprietate dobândit prin convențiile încheiate.
Pe calea acțiunii oblice într-adevăr reclamanții pot acționa în vederea înlăturării consecințelor ce pot apărea din pasivitatea celui obligat, însă este evident că pe calea acțiunii oblice creditorii nu pot pretinde decât realizarea acelor drepturi pe care le pot executa cei obligați, fără însă ca prin aceasta cei care acționează pe cale oblică să fie îndreptățiți la mai mult decât ar putea obține cel obligat sau să formuleze pretenții în contra dispozițiilor legale în vigoare la data formulării cererii, invocând o pasivitate a debitorilor. Este evident că în cauza de față așa cum rezultă din adeverința eliberată de autoritățile locale, construcția a cărei evidențiere în CF se solicită nu este realizată în consonanță cu dispozițiile cupprinse în
autorizația de construire și implicit dispozițiile legale.
În considerentele Deciziei 199/2005 pronunțată de Curtea Constituțională într-o speță legată de constituționalitatea unor dispoziții cuprinse în Legea 50/1991, s-a reținut că: "In masura in care, insa, dobandirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea conditiilor prevazute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de proprietate
se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fara a se putea apara invocand principiul constitutional al ocrotirii proprietatii".
Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca prin textele de lege criticate se instituie obligatia obtinerii autorizatiei de constructie, al carei scop este prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii necorespunzatoare, sanctiunea nerespectarii acestei obligatii - desfiintarea constructiei - nefiind contrara prevederilor constitutionale mentionate";.
Este evident și din interpretarea acestei hotărâri că edificarea unei lucrări fără respectarea dispozițiilor legale nu se poate bucura de vreo ocrotire, indiferent dacă această cerere este formulată pe calea acțiunii oblice.
Soluția asupra petitului 2 este corectă plecând de la soluția petitelor 3,
4 și 5 întrucât convenția părților nu poate fi analizată din perspectiva indicată de reclamanți și a stării de fapt existentă, respectiv faptul locuirii în imobil. Pretențiile formulate în legătură cu petitul 2 pot fi analizate doar în
condițiile în care existența acestei construcții este supusă formelor de întabulare, ceea ce denotă că din perspectiva pârâtului precum și a autorității locale construcția este finalizată și convenția executată.
Așa cum a reținut și instanța de fond, diminuarea prețului nu poate fi dispusă de către instanță întrucât ea nu are îndreptățirea de a interveni în contractul părților iar interpretarea art. 1334 Cod civil dată de către reclamanți este în afara situației de față. Chiar dacă este probată înstrăinarea unei părți din teren, din analiza obiectului antecontractului rezultă că s-a promis înstrăinarea imobilului ce se va dobândi prin construcție, compus din apartament cota parte indiviză din terenul de sub construcție precum și primul loc de parcare. Din această convenție nu rezultă că s-a înstrăinat și terenul (decât cota parte indiviză de sub construcție), precum și un loc de parcare în sensul de spațiu unde se va depozita mașina, fără ca prin aceasta să se realizeze o înstrăinare a terenului pe care se va edifica locul de parcare.
Argumentele privitoare la forma actelor de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul sunt neîntemeiate întrucât la momentul actual forma autentică ad validitatem, este cerută oricărui contract care are ca obiect imobile, indiferent că este vorba de teren sau doar construcție. Pentru validarea unui astfel de contract, pe lângă condițiile necesare oricărei convenții, condiții cuprinse în art. 948 Cod civil în vigoare la data încheierii convențiilor din cauza de față, se solicită ca promitentul vânzător să fie proprietarul bunului al cărui vânzare se solicită.
În cauza de față o astfel de calitate nu poate fi reținută în sarcina pârâților atâta timp cât din interpretarea art. 37 din Legea 50/1991 pârâții nu au dobândit dreptul de proprietate în mod legal asupra construcției. Faptul edificării și a existenței construcției în materialitatea sa nu justifică calitatea de proprietar din punct de vedere legal ai imobilului în ceea ce-i privește pe promitenții vânzători. Doar în condițiile în care o construcție îndeplinește toate condițiile necesare înscrierii în cartea funciară, se poate afirma că persoana care a edificat acea construcție dobândește calitatea de proprietar. Cum în cauza de față pârâții nu au o astfel de calitate, ei nu pot fi obligați să vândă ceea ce din punct de vedere legal, respectiv dreptul de proprietate asupra construcției nu îl au.
În ceea ce privește petitul 6 soluția este corectă raportat la considerentele reținute în cauza de față, acest petit fiind practic unul
subsidiar și care nu are nicio legătură cu antecontractele încheiate iar din punct de vedere legal notarea somațiilor nu comportă nicio critică.
Raportat la cele reținute anterior instanța va respinge apelul declarat de J. R. C., F. M. și F. V. împotriva sentinței civile nr. 17206/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Intimata C. P. SS a solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât intimata nu a făcut dovada vreunei cheltuieli, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 C. civ., instanța va respinge cererea intimatei C. P. SS pentru cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării invocată din oficiu. Anulează ca netimbrat apelul declarat de C. L. R. .
Respinge apelul declarat de J. R. C., F. M. și F. V.
împotriva sentinței civile nr. 17206/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei C. P. SS pentru cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.D.T./C.Ț.
14 ex/_ Jud.fond.A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 4661/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 474/2013. Prestație tabulară → |
|---|
