Decizia civilă nr. 4661/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4661/R/2013
Ședința publică din 17 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. M. și V.
J. L. împotriva deciziei civile nr. 400 din 11 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ului C., privind și pe intimata
L. EVA, având ca obiect prestație tabulară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7000/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamanții - pârâți reconvenționali Varga M. și Varga J. L., în contradictoriu cu pârâta - reclamantă reconvențională B. L. Eva.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională B. L. Eva.
A fost obligată pârâta B. L. Eva să încheie cu reclamanții Varga
M. și Varga J. L. contract de vânzare cumpărare în formă autentică privind apartamentul nr. 6 din C. -N., str. Gh. Doja nr.19, înscris în CF nr. 1. C. -N., cu părțile indivize comune și cotă parte din teren atribuit în proprietate, în caz contrar hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului menționat în alineatul precedent, bun comun, cu titlu de cumpărare și succesiune.
A fost obligată pârâta B. L. Eva la plata către reclamanta: a sumei de 5431,11 Ron din care suma de 4236 Ron reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 1190 RON reprezintă onorariul avocațial, iar suma de 5,11 Ron reprezintă contravaloarea timbrului judiciar.
Considerente
În contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, încheiat între reclamanții - pârâți reconvenționali și Ramontean Erzsebet, decedată în data de_, s-a stipulat că Ramontean Erzsebet, în calitate de vânzătore,
"vinde pe veci și irevocabil" reclamantei Varga M. și soțului Varga E. apartamentul nr. 6 din C. -N., str. Gh. Doja nr. 19, înscris în CF nr. 1.
C. -N., pe care 1-a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 34035/_ încheiat cu SC Constructardealul SA.
Având în vedere că apartamentul nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării, potrivit art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995, contractul menționat este nul absolut ca act de vânzare cumpărare, dar, în temeiul principiului conversiunii actului juridic nul absolut, întrucât îndeplinește condițiile generale de validitate ale unei convenții, prevăzute de art. 948 Cod civil, este valabil ca antecontract, respectiv ca act prin care promitenta vânzătoare se obligă să transfere în viitor, când va exista posibilitatea, dreptul de proprietate. Principiul conversiunii actului juridic nul absolut se întemeiază, printre altele, pe principiul conform căruia consimțământul părților care își asumă drepturi și obligații trebuie să își producă efecte.
Totodată, s-a reținut că, prin convenția părților, s-a constituit un drept de abitație, viager, al promitentei vânzătoare asupra apartamentului, astfel că, la data încheierii convenției, nu se punea problema predării posesiei către promitenții cumpărători.
Prin urmare, au fost apreciate neîntemeiate susținerile pârâtei- reclamantă reconvențională conform cărora înscrisul este nul absolut ca promisiune sinalagmatică de vânzare la cumpărare, deoarece părțile sunt trecute cu titulatura de cumpărător și vânzător, contractul este numit vânzare cumpărare, nu există prevederea că transferul dreptului de proprietate se va face în viitor, convenția a fost încheiată cu intenția de a-și produce efectele la semnarea sa.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea pârâtei-reclamantă reconvențională, conform căreia potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, instanța nu poate suplini acordul de voință al părții la încheierea contractului în formă autentică, ci doar cu privire la formalitățile de înscriere în cf. Potrivit art. 1073 Cod civil, "creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare" iar potrivit art. 1077 cod civil "nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului". Prin urmare, obligația de a face a defunctei Ramontan Erzsebet, născută în temeiul contractului încheiat cu reclamanta Varga M. lena și în prezent defunctul Varga E., aceea de a încheia în viitor un act apt de a transfera de dreptul de proprietate, poate fi adusă la îndeplinire prin forța de constrângere a statului, și anume prin pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act prin care dreptul se transferă și poate fi întabulat în cartea funciară.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea conform căreia începerea executării exclude calificarea ca promisiune sinalagmatică de a încheia în viitor un contract în formă autentică. Dimpotrivă, începerea executării are valoarea unei recunoașteri a convenției și o reafirmare a intenției de respecta clauzele convenției, inclusiv sub aspectul transferului dreptului de proprietate, obligații care se mențin datorită principiului conversiunii actului juridic, așa cum s-a arătat mai sus.
Totodată, a fost apreciat neîntemeiat argumentul conform căruia contractul este nul, deoarece, în sistemul nostru de drept, nu este reglementată promisiunea de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, fiind de principiu că orice convenție care îndeplinește condițiile, generale de valabilitate prevăzute de art. 948 și urm. din Codul civil este obligatorie pentru părți, fiind "legea părților", contractele nenumite fiind pe deplin valabile, în. condițiile legii.
Instanța reține că numita Ramontean Erzsebet a dorit să înstrăineze apartamentul prevăzut în contract, iar acest consimțământ trebuie să își producă efectele, în baza art. 969 Cod civil.
Așa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare încheiat de Ramontan Erzsebet cu SC Constructardealul SA, prețul stipulat în antecontract respectiv 13.000.000 lei vechi este aproape egal cu cel achitat de către Ramontean Erzsebet către SC Constructardealul SA, respectiv 12.099.743 lei vechi, motiv pentru care instanța a reținut că prețul stipulat în antecontract nu este derizoriu, cum a susținut pârâta-reclamantă reconvențională, astfel că nu este incident motivul de nulitate absolută al convenției prevăzut de art. 1303 Cod civil. Prețul este derizoriu numai în cazul în care este atât de nesemnificativ în raport cu valoarea bunului încât nu poate constitui o cauză a contraprestației vânzătorului, respectiv a promitentului vânzător, fiind de principiu că la analiza caracterului derizoriu al prețului se are în vedere întotdeauna relația dintre părți, existența unor sentimente de afecțiune, prietenie etc, aspecte care, de regulă determină o scădere a prețului față de valoarea bunului, fără însă a permite calificarea prețului ca derizoriu, deoarece în speță cuantumul prețului nu lipsește de cauză juridică obligația corelativă. Prețul nu are caracter derizoriu deoarece este foste apropriat de cel pentru care a cumpărat bunul Ramontan Erzsebet. În plus, pe lângă preț, s-a stabilit în sarcina promitenților cumpărători și o obligație de achita contravaloarea întreținerii apartamentului.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor convenției de la dosar, prețul de 13.000.000 lei a fost integral achitat. Faptul că s-a prevăzut că plata prețului se realizează prin reținerea si nerestituirea de către Ramontan Erzsebet a unei sume pe care o primise deja, cu titlu de împrumut, nu afectează în nici un fel caracterul de preț pe care îl are suma menționată în convenție. Faptul că s-a prevăzut că acea sumă cu titlu de împrumut fusese primită de Ramontan Erzsebet în data de_ ceea ce determină
imposibilitatea ca din acei bani să fi achitat Ramontan Erzsebet în data de_ (deci anterior) prețul către SC Constructardealul SA, nu are relevanță în speță sub aspectul reținerii de către instanță a faptului că prețul s-a plătit, deci reclamanții sunt îndreptățiți la a obține executarea în natură a obligației, conform art. 1077 și art. 1077 Cod civil.
Instanța a reținut că este inadmisibil, potrivit art. 1191 al. 2 C.pr.civ. a se dovedi cu martori peste sau contra cuprinsului înscrisului, respectiv a convenției de la fila 9, plata prețului sau neplata prețului, atâta timp cât în contract s-a prevăzut foarte clar că obligația de plată a prețului a fost executată tocmai prin reținerea si nerestituirea de către Ramontan Erzsebet a unei sume pe care o primise deja, cu titlu de împrumut de la reclamantă și actualmente defunctul său soț. Plata este un act juridic, astfel că prevederile art. 1191 Cod civil sunt pe deplin aplicabile iar actul juridic al plății este dovedit prin înscrisul sub semnătură privată semnat de numita Ramontan Erzsebet și de către reclamantă și soțul său.
Faptul că s-a acordat, cu titlu de împrumut, numitei Ramontan Erzsebet de către reclamantă și de către soțul ei o sumă puțin mai mare decât prețul pe care trebuia defuncta să îl achite către SC Constructardealul, poate da naștere și unei prezumții judiciare că prețul s-a achitat astfel, acceptându-se teza că data împrumutului este trecută greșit dintr-o eroare materială, însă în opinia instanței această prezumție nu mai este necesară sub aspect probatoriu, deoarece, așa cum s-a reținut deja, actul juridic al plății este dovedit pe deplin prin înscrisul de la fila 9.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat nerelevante susținerile pârâtei - reclamantă reconvențională în sensul că suma nu constituie un
împrumut dat de către reclamanți deoarece defuncta a achitat prețul apartamentului către SC Constructardealul din bani proprii, prețul fiind achitat conform mențiunii din contractul de vânzare cumpărare, așa cum s- a arătat, plata prețului fiind dovedită prin înscrisul de la dosar.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea pârâtei - reclamante reconvenționale potrivit căreia contractul cuprinde o clauză de dezicere în sensul că dacă numita Ramontan Erszebet nu își va îndeplini obligația, va putea fi obligată exclusiv la restituirea sumei plătite de reclamanți, nu și la executarea în natură a obligației. Instanța a apreciat că nu există nicio clauză de dezicere, iar executarea în natură a obligațiilor contractuale este un principiu stabilit expres de art. 1073, 1077 Cod civil.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea pârâtei-reclamantă reconventională conform căreia contractul este nul absolut pentru că nu se poate proba contraprestația reclamanților - pârâți reconvenționali de plată a prețului și de prestare a întreținerii. Plata prețului și prestarea întreținerii constituie acte de executare a contractului, neavând relevanță pentru stabilirea caracterului valabil sau nul al contractului, motivele de nulitate a contractului, expres prevăzute de lege, sunt cauze anterioare sau concomitente încheierii contractului, nicidecum ulterioare acestui moment.
Nerelevante pentru stabilirea valabilității contractului au fost apreciate și susținerile pârâtei - reclamante reconvenționale conform cărora, cu circa un an înainte de încheierea contractului, defuncta a încheiat un testament în formă autentică în favoarea reclamanților - pârâți reconvenționali care au fost instituiți legatari universali, prin urmare contractul a avut scopul de a o determina pe defunctă să nu își revoce testamentul, primind astfel asigurarea că va fi îngrijită în viitor, că reclamanții - pârâți reconvenționali nu au notat înscrisul în CF decât după moartea defunctei, în data de_ când pârâții au aflat de existența testamentului făcut de defunctă în favoarea pârâtei, aspecte care conduc la concluzia că scopul contractului a fost ca în caz de revocare a testamentului făcut în favoarea lor, aceștia să fie siguri că vor dobândi apartamentul, că s-a respins acțiunea reclamanților - pârâți reconvenționali privind anularea certificatului de legatar al pârâtei - reclamantă reconventională și s-a stabilit că defuncta a avut discernământ atunci când a instituit-o legatară universală pe pârâtă.
Prin urmare, instanța a reținut că potrivit certificatului de legatar nr. 160/2004 eliberat de BNP L. Moigrădean, pârâta are calitatea de legatar cu titlu universal al defunctei Ramontan Erzsebet, astfel că obligația defunctei de a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 din C. -N., str. Gh. Doja nr.19, înscris în CF nr. 1. C. -N., cu părțile indivize comune și cotă parte din teren atribuit în proprietate, s-a transmis către pârâtă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 969 Cod civil, art. 1073, 1077 Cod civil, art. 948 și urm. Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanții-pârâți reconvenționali Varga M. și Varga J. L. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconventională B. L. Eva, a respins ca neîntemeiată cererea reconventională formulată de pârâta- reclamantă reconventională B. L. Eva, a obligat pârâta B. L. Eva să încheie cu reclamanții Varga M. și Varga J. L. contract de vânzare cumpărare în formă autentică privind apartamentul nr. 6 din C. -N.
, str. Gh. Doja nr.19, înscris în CF nr.1. C. -N., cu părțile indivize comune și cotă parte din teren atribuit în proprietate, în caz contrar
prezenta hotărâre ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar în temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996, a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului menționat în alineatul precedent, bun comun, cu titlu de cumpărare și succesiune.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., pârâta, reclamantă reconventională fiind în culpă procesuală, instanța a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 5431,11 RON din care suma de 4236 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 1190 RON reprezintă onorariul avocațial, iar suma de 5,11 RON reprezintă contravaloarea timbrului judiciar.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 155/A/_, a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă B. L. Eva împotriva sentinței civile nr. 7000 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatei V. M. suma de 1428 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar în privința excepției de neexecutare a antecontractului din partea promitenților cumpărători s-a apreciat că atâta timp cât acțiunea în rezoluțiune este prescrisă nu se poate invoca nici pe cale de excepție neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Primul recurs
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 3668/R/_, pronunțată de Curtea de Apel
C., dispunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Rejudecarea apelului după casare
Din motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut îndrumarul de casare, respectiv necesitatea ca T. ul să verifice pe fond susținerile pârâtei privitoare la neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor ce le reveneau față de defuncta Ramontean Erzsebet, în limitele stabilite prin contractul încheiat cu aceasta la data de_, rămânând irevocabile însă statuările T. ului în ceea ce privește nulitatea actului juridic și celelalte deficiențe ale actului de care s-a prevalat pârâta.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Cluj sub nr._ * în _
.
Prin decizia civilă nr. 400/_ a T. ului C.,
a fost admis în parte
apelul declarat de pârâta B. L. Eva împotriva sentinței civile nr. 7000 din 3 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, care a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii principale formulate de reclamanții V. M. lena și V. J. L. împotriva pârâtei B.
L. Eva.
Reclamanții au fost obligați să achite pârâtei 4242 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru aferentă apelului și recursului, compensând onorariile avocațiale.
Considerente
Ținând cont de îndrumările instanței de recurs, tribunalul, în baza art. 315 alin. 1 C. pr. civ., a administrat probe, interogatoriu, înscrisuri, probe testimoniale pentru a se stabili susținerile apelantei în ceea ce privește neîndeplinirea de către promitenții cumpărători a obligațiilor contractuale ce le incumbă.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreține încheiat în_, cumpărătorii s-au obligat să plătească 30.000 lei lunar pentru întreținerea curățeniei în locuință, sumă care a fost achitată lunar,
cu începere din_, să asigure o bună funcționalitate a locuinței, asumându-și toate obligațiile ce le revin în calitate de proprietari, fără să pretindă promitentei vânzătoare, defuncta Ramontean Erzsebet, chirie sau alte bunuri materiale pentru utilizarea locuinței, iar, în cazul stării maladive a vânzătoarei să asigure o îngrijire adecvată la domiciliu, cheltuieli de îngrijire care depășesc venitul lunar ( pensie plus dobânzile bancare) ale promitentei vânzătoare, fiind suportate de cumpărători.
Din interogatoriul luat promitentei cumpărătoare la domiciliul acesteia, a reieșit că aceasta și-a îndeplinit obligația de a achita suma de
30.000 lei lunar până la momentul decesului pentru întreținerea curățeniei în locuință.
De asemenea, a plătit impozitele aferente locuinței, a suportat înlocuirea, întreținerea, repararea instalațiilor de utilități, punerea apometrelor, termostat pentru sobă și a suportat cheltuielile de judecată aferente unui proces intentat de către o succesoare a fostului proprietar al imobilului în care se afla locuința, precizând că actele doveditoare au fost predate avocatului său pentru a fi depuse la dosar.
În ceea ce privește îngrijirea defunctei, intimata a precizat că a apelat la ajutorul unui medic generalist și a unui medic anestezist, care veneau ori de câte ori era nevoie, la 2-3 luni, săptămânal sau chiar zilnic și a acordat sume de bani defunctei ori de câte ori îi cerea, veniturile sale fiind mari, neputând preciza veniturile pe care le avea pentru că defuncta își gestiona singură banii.
A mai arătat că soțul său a ținut o evidență a sumelor de bani date.
Totodată, a precizat că și-a îndeplinit obligațiile asumate, până la decesul defunctei, exceptând o perioadă când intimata a avut mâna
fracturată, vreo 3 luni, însă a menținut legătura telefonic.
A recunoscut că defuncta a fost o femeie bolnavă, dar, în ciuda acestei stări, se descurca singură, organizând chiar petreceri, de abia din_ nu s-a mai putut descurca singură.
În ultima perioadă a vieții, intimata a precizat că defuncta avea menajeră, menționând numele a trei persoane care s-au perindat pe rând la domiciliul său, iar apoi a fost ajutată de Asociația Diaconia, încheind un contract, sumele fiind suportate de intimată, asigurându-i chiar gimnastică terapeutică prin intermediul unei persoane pe care tot ea o plătea.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către intimată, rezultă faptul că aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare, impozitul aferent clădirii, mai puțin în ultima perioadă a vieții defunctei, o situație a unor plăți aferente anului 2002- 2003.
Unicul martor propus de către intimată (în condițiile în care, conform precizărilor sale, ceilalți potențiali martori au decedat), numitul Lorincz Miklos a arătat că a efectuat o serie de reparații la imobilul defunctei la solicitarea familiei V., care l-a și plătit, în 1998, în 1999, în 2001 și în 2003, când a făcut diverse reparații, a montat un dispozitiv de siguranță pentru arderea gazelor, un contor pentru apă la baie și bucătărie și a remediat o conductă de apă spartă. Cu prilejul acestor reparații, a constatat că locuința defunctei era curată și îngrijită, defuncta stând în pat și discutând cu câte o cunoștință.
În contraprobă, apelanta a propus doi martori, P. M. Rosvita și Marie Aurel, care, însă, au declarat că anterior decesului defunctei, acesta avea nevoie de îngrijire, nefiindu-i asigurată de intimată.
Astfel, prima persoană a arătat că mama, împreună cu sora sa, i-au asigurat curățenia în apartament, cu aproximativ 4 ani înainte de deces, iar
înainte cu 2 ani de deces chiar a fost rugată de către defunctă să o îngrijească la domiciliul lor comun, însă nu au putut să o ajute pentru că era necesar să urce niște scări până a ajunge la apartamentul la care locuiau deoarece umbla cu un cadru.
Cu 1 an înainte, rudele din S. au invita-o la ele, dar le-a refuzat pentru că nu vroia să se mute de la propria casă, situație în care i-au angajat o femeie care să o îngrijească și au pus o persoană de încredere, pe nume I., care să o supravegheze.
A mai detaliat că persoana angajată nu își făcea treaba, îi dădea medicamentele și trebuia să facă curat, dar nu făcea, așa că defuncta a trăit în mizerie, alte persoane nefiind găsite.
Al doilea martor, administrator al clădirii în care a locuit defuncta, mergea lunar la aceasta ca să încaseze cheltuielile de apă și salubritate. A constatat că zilnic o prietenă a acesteia pe nume M. venea în vizită, făcându-i cumpărături și pregătindu-i mâncare, însă a murit cu 1 an înainte de decesul defunctei, care a survenit în_ . Din cele relatate de defunctă, a înțeles că a apelat la rudele din S., care i-au propus să meargă acolo, dar a refuzat, pentru că vroia să rămână acasă și mai avea o rudă în G. ni, pe a cărei fiică martorul a identificat-o în sală ca fiind cealaltă martoră, care îi aducea de mâncare și, de asemenea, i-a propus să se mute în casa sa, dar din cauza unor scări care trebuiau urcate a refuzat.
A mai arătat că rudele din S. au angajat o femeie care să o îngrijească, dar nu era atât de curat ca și atunci când era ajutată de prietena sa, M. .
Martorul a mai relatat o discuție pe care a avut-o cu intimata, în legătură cu o sumă de bani care i-a fost remisă de către intimată, respectiv
60 milioane, pe care dorea să-i investească în montarea unei centrale termice, care însă nu a mai fost instalată.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a concluzionat că intimata și-a îndeplinit alături de soțul său doar parțial obligațiile asumate, mai puțin în ultima perioadă a vieții defunctei când a avut nevoie de o îngrijire adecvată la domiciliu datorită stării maladive grave, îngrijire care însă i-a fost acordată de terțe persoane și apoi de către rude.
Susținerile sale privind îndeplinirea acestor sarcini nu au fost confirmate în întregime potrivit art. 129 alin. 1 C. pr. civ., din probele administrate în cauză reieșind doar achitarea impozitelor aferente locuinței, efectuarea reparațiilor necesare, suportarea cheltuielilor de înmormântare și alocarea unor sume de bani în perioada 2002-2003, conform răboajelor depuse.
Într-o asemenea situație, chiar a unei neexecutări parțiale, tribunalul a apreciat, în virtutea art. 1020 C. civ., că apelanta este îndreptățită a invoca excepția neexecutării obligațiilor contractuale pentru a paraliza cererea de validare a antecontractului, fiind de esența contractului de întreținere acordarea îngrijirii persoanei întreținute, cu atât mai mult cu cât starea maladivă a acesteia s-a acutizat în ultimii 2 ani de viață.
Drept urmare, tribunalul a respins cererea principală.
În baza art. 276 C.pr.civ., tribunalul, reținând culpa procesuală a reclamanților, i-a obligat să achite pârâtei 4242 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru aferentă apelului și recursului (2118 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar pentru apelul împotriva acțiunii principale și 2118 lei taxe aferente recursului), compensând onorariile avocațiale.
Al doilea recurs
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată, conform precizării de la ultimul termen de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că decizia obiect a recursului este nelegală, pentru că instanța de apel a analizat doar îndeplinirea obligațiilor legate de clauza de întreținere, fără a ține seama de faptul că a fost îndeplinită obligația principală specifică unui contract de vânzare-cumpărare, care era aceea a plății prețului, preț care a fost superior celui plătit de antecesoarea pârâtei la momentul cumpărării imobilului de către stat, astfel că excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta intimată trebuia respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește obligația de întreținere, aceasta, la rândul ei, a fost îndeplinită, reclamanții plătind 30.000 lei lunar pentru întreținerea curățeniei în locuință, începând cu data de_ și până la decesul promitentei vânzătoare, recunoscându-i uzufructul viager și permițându-i să locuiască în continuare în imobil, fără a-i pretinde contravaloarea folosinței, au asigurat o bună funcționalitate a locuinței, asumându-și toate obligațiile ce reveneau unor proprietari, asigurând și îngrijirea medicală a promitentei vânzătoare, însă, din modul de redactare a contractului, rezultând că aveau această obligație doar în măsura în care cheltuielile aferente depășeau veniturile lunare ale defunctei.
Instanța de apel, în rejudecare, în mod greșit a reținut această neexecutare parțială ca fiind motiv de respingere a acțiunii pentru executarea silită a contractului.
Instanța de apel a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, întrucât reclamanții au încheiat o simplă promisiune de vânzare- cumpărare, fără a-și asuma vreo obligație de întreținere veritabilă, ci doar în măsura în care promitenta vânzătoare nu avea venituri suficiente pentru a se întreține singură, apelanta nefăcând dovada costurilor ce depășeau veniturile antecesoarei sale.
În mod greșit instanța de apel a reținut ca esențială obligația de întreținere, respingând cererea reclamanților de executare silită a contractului, fiind vorba, în realitate, de o obligație subsidiară, incertă, lipsită de importanță față de cele executate.
Instanța de apel și-a fundamentat dezlegarea, în fapt, exclusiv pe depozițiile a doi martori propuși de apelantă, ale căror declarații vădit nesincere ar fi trebuit să fie înlăturate, fiind vorba, astfel, și de o greșită apreciere a probelor.
Inclusiv cele statuate în considerentele deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare sunt greșite în ceea ce privește imprescriptibilitatea excepției de neexecutare a contractului.
Întâmpinarea din recurs
Intimata Banyai L. Eva, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, invocând, în principal, excepția inadmisibilității cu privire la motivele de la ultimele două puncte, care vizează netemeinicia deciziei pronunțate în apel și, respectiv, constituie un recurs la recurs, criticând considerentele deciziei de casare.
De asemenea, în întâmpinare, se arată că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește calificarea naturii juridice a actului ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, conform considerentelor deciziei de casare, precum și considerentelor deciziei civile nr. 883/2011 a Curții de Apel C., pronunțată într-un alt dosar având ca
obiect rezoluțiunea contractului și care se impune și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.
Recurenții nu indică în mod expres textul de lege încălcat de instanța de apel, iar aceasta în mod corect a analizat în rejudecare cauza pornind de la natura contractului și calificarea sa, statuând că, distinct de plata prețului și a unei sume lunare pentru întreținerea curățeniei în locuință, ca și asigurarea bunei funcționalități a acesteia, reclamanții datorau și întreținere, în măsura în care cheltuielile de îngrijire depășeau venitul lunar al defunctei, o astfel de obligație fiind una esențială, neexecutarea chiar parțială a ei fiind de natură a atrage respingerea acțiunii. De altfel, în dosarul privind desființarea antecontractului, acțiunea a fost respinsă tocmai cu motivarea că acest act nu este nul pentru preț neserios, tocmai pentru că promitenții cumpărători și-au asumat mai mult obligații, nu numai pe aceea a plății prețului. Prețul plătit de reclamanți era de 1496,48 USD, mult inferior valorii de circulație a imobilului care era de 25.325 USD.
Faptul că imobilul nu a fost predat promitenților cumpărători nu are vreo relevanță, câtă vreme aceștia au recunoscut uzufructul viager al promitentei vânzătoare.
În mod corect a analizat instanța de apel excepția de neexecutare a contractului, acesta fiind motivul casării cu trimitere spre rejudecare.
Pentru defunctă, obligația de întreținere era însuși scopul încheierii actului, aceasta având nenumărate probleme de sănătate care o impuneau în imposibilitate de a se deplasa, iar veniturile nu îi permiteau acoperirea tuturor cheltuielilor de întreținere și cu medicamentele.
Din cuprinsul contractului, rezultă că reclamanții și-au asumat obligația de întreținere în cazul stării maladive a defunctei, stare care exista deja la momentul încheierii actului, iar, separat de aceasta, avea și obligația de a achita cheltuielile ce depășeau veniturile, or, din probele administrate, rezultă că defuncta era îngrijită de alte persoane.
Nici obligațiile pretinse a fi executate nu au fost dovedite prin chitanțe liberatorii sau depoziții de martori.
Hotărârea este motivată și nu conține motive contradictorii, acestea fiind fundamentate pe probațiunea administrată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, sunt fondate apărările pârâtei intimate privind inadmisibilitatea unor motive de recurs ce vizează netemeinicia deciziei pronunțată în apel, solicitându-se reevaluarea unor probe, precum și statuări cuprinse în considerentele deciziei de casare, intrate în autoritate de lucru judecat, privind stabilirea naturii juridice a actului ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, urmând, din aceleași considerente, a fi înlăturate apărările formulate prin întâmpinare privind caracterul esențial al obligației de întreținere, instanța de recurs calificând contractul ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și nu doar de întreținere, ceea ce înseamnă că a apreciat că prețul are o pondere însemnată în ceea ce privește executarea obligațiilor asumate prin contract.
De remarcat, însă, că, deși reține în considerente această calificare a actului dată de instanța de recurs, atunci când analizează executarea obligațiilor contractuale, instanța de apel califică contractul ca fiind unul
de întreținere, arătând că de esența acestuia este acordarea îngrijirii persoanei întreținute.
Cu privire la aceasta, se reține că starea maladivă a defunctei s-a acutizat în ultimii doi ani de viață, răstimp în care îngrijirea sa a fost asigurată de terțe persoane, iar această neexecutare parțială este de natură să justifice admiterea excepției de neexecutare a contractului, cu consecința respingerii acțiunii privind executarea silită a acestuia.
O astfel de calificare a actului încalcă dezlegarea obligatorie dată de instanța de recurs în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 (și nu pct. 9) Cod proc. civ., fiind vorba de încălcarea unor norme de drept procesual civil (și nu de drept substanțial) și echivalează și cu o nemotivare parțială a hotărârii raportat la ponderea celorlalte obligații, subzistând și motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ.
Analizând ansamblul obligațiilor executate de promitenții cumpărători, așa cum aceste au fost reținute în starea de fapt stabilită de instanța de apel, ce nu mai poate fi schimbată în recurs, instanța de recurs apreciază că reclamanții au executat majoritatea obligațiilor asumate prin contract, respectiv aceea de plată a prețului, a impozitului, au achitat sume de bani defunctei în perioada 2002-2003, conform răboajelor depuse, au suportat și cheltuielile de înmormântare, au efectuat reparațiile necesare bunei funcționări a imobilului, partea de obligație din clauza de întreținere rămasă neexecutată nefiind suficientă pentru a justifica refuzul executării obligațiilor contractuale de către promitenta vânzătoare, respectiv moștenitoarea acesteia, pârâta intimată.
Din aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., recursul reclamanților va fi admis și decizia pronunțată în apel modificată, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanții V. M. și V. J. L. împotriva deciziei civile nr. 400 din 11 septembrie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta B. L. EVA împotriva sentinței civile nr. 7000/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: O.C. Tatu, O.R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 346/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 366/2013. Prestație tabulară → |
|---|
