Decizia civilă nr. 478/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 478/R
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursurilor civile declarate de pârâta R. I., domiciliată în S. M., str. V. H. nr. 247, județul M., precum și de intervenientul M. G., domiciliat în S. M., str. Iapa nr. 47, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1799 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta R. I.
, lipsă, avocat Alamș Teodor, răspunde intimatul M. -A. V., personal, lipsă fiind recurentul M. G. și intimații C. J. M. pentru aplicarea legii fondului funciar și C. L. de aplicare a legii fondului funciar S. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul M. -A. V. depune la dosar întâmpinare și încheierea civilă din data de_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Instanța pune în discuție efectuarea de copii ale înscrisurilor depuse de intimatul M. -A. V., pentru comunicare cu părțile.
Reprezentantul recurentei R. I., avocat Alamș Teodor învederează că, nu solicită comunicarea înscrisurilor depuse de intimatul M. -A. V. . Nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, unește excepția nulității recursului formulat de M. G. pentru nemotivare în termen, cu fondul, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei R. I., avocat Alamș Teodor solicită admiterea recursului declarat de R. I., casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, să se respingă acțiunea formulată de reclamantul M. -A. V. . Solicită cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial și deplasarea la instanță. Apreciază că, în cauză este o situație mai deosebită, în sensul că instanța de fond motivează respingerea acțiunii, însă, în contradicție cu
motivarea, în dispozitivul sentinței acțiunea este admisă. Susține că nulitatea sentinței este parțială, în partea de admitere a acțiunii, existând corespondent, între respingerea cererii de intervenție și motivare, precum și între motivare și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Asupra recursului declarat de M. G. solicită admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Intimatul M. -A. V. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legale, această sentință dată cu referire la teren este bună, dar cea cu corectarea numelui este altceva. Pe recursul declarat de M. G. solicită respingerea ca tardiv motivat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1799 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. - A. V., împotriva pârâtelor C. L. de A. a L. F. F. S. M., C. J.
M. pentru A. L. F. F. B. M. și R. Ilișca și în consecință s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. G.
.
Reclamantul Mih A. V. a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 2100 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că, prin cererea nr. 2097/_, R. Ilișca a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren ce au aparținut la cooperativizare părinților acesteia, printre terenurile solicitate figurând și cel de la locul numit Între Dealuri, prezentând ca înscrisuri doveditoare adeverința eliberată în baza registrului agricol din perioada 1959-1962 privind pe antecesorul acesteia Mih V. dar și extras CF nr. 5747 S. M. și Sentința Civilă nr. 74/1958 pronunțată de T. Raional S. în dosar nr. 3562/ 1957. Actul doveditor în baza căruia C. L. a apreciat că petenta este îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate a fost Sentința Civilă nr. 74/_ . Conform sentinței civile susmenționate, terenul identificat prin nr. top 672/2 constituia la acea dată proprietatea numiților Mih V., tatăl adoptiv al reclamantului, Mih Iulișca, pârâta din prezentul dosar și Mih Anuța cu titlu de moștenire. În perioada 1959-1962 suprafața de teren situată la locul numit Între Drumuri era înscrisă în registrul agricol la poziția antecesorului reclamantului, dar registrul agricol are valoare declarativă, făcând dovada proprietății până la proba contrarie. Cu declarațiile martorilor audiați în cauză au fost confirmate susținerile pârâtei R. Ilișca conform cărora aceasta înainte de cooperativizare a locuit în aceiași gospodărie cu tatăl reclamantului, nefiind căsătorită . Sentința civilă nr. 74/1958 constituie o dovadă contrară în baza căreia se poate stabili faptul că antecesorul reclamantului nu era proprietar exclusiv al terenului în cauză. Cuprinderea terenului în registrul agricol, în perioada 1961-1962, numai pe numele tatălui reclamantului, nu poate fi
caracterizată decât ca o operațiune pur administrativă fără ca prin acest demers să se înlăture proprietatea și a pârâtei asupra terenului, anterior cooperativizării.
În temeiul L. nr. 18/1991, pârâtei R. Ilișca i s-a reconstituit proprietatea pentru suprafața de 1161 mp din teren, tocmai în considerarea faptului că diferența de suprafață urma să fie eventual recunoscută pe seama fratelui său sau a moștenitorilor săi. Instanța a considerat că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei pentru suprafața de 1161 mp din terenul în discuție a foste conformă prevederilor L. 18/1991, neputându-se reține un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis în favoarea acesteia. În consecință, a fost respinsă acțiunea cu obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și câte 50 lei prezența fiecărui martor în instanță. De asemenea, instanța a respins și cererea de intervenție formulată de M. G., întrucât nu s-a făcut dovada unui drept de reconstituire, nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, chiar martorul propus de intervenient Onișa I. a declarat faptul că terenul Între Drumuri a fost folosit de R. Ilișca din 1965 și că nu l-a cunoscut pe fratele lui R. Ilișca, R. V. .
Împotriva acestei sentințe a declarat R. I. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și rejudecând cauza în fond a se respinge acțiunea reclamantului M. - A. V. .
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală parțial, cu referire la admiterea acțiunii în contradicție cu motivarea sentinței, în raport de care acțiunea formulată de reclamant trebuia respinsă, iar nu admisă. Sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Instanța motivează respingerea acțiunii, însă în contradicție cu această motivare, în dispozitivul sentinței acțiunea este admisă.
Subsidiar, a se avea în vedere și casarea în întregime a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimatul M. - A. V. s-a opus la admiterea recursului.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Obiectul litigiului vizează anularea parțială a titlului de proprietate nr. 60114/22 din 24 februarie 1994 eliberat în favoarea pârâtului cu privire la suprafața de 0,29 ha teren arabil situat în S. M. la locul numit "Între Drumuri"; care a fost proprietatea tatălui reclamantului M. V., suprafață de teren care a fost inclusă în titlul de proprietate amintit eliberat pe numele lui R. Ilișca.
Deși în considerentele sentinței recurate instanța ajunge la concluzia că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei pentru suprafața de 1161 mp din terenul în discuție este conform prevederilor L. nr. 18/1991,negăsindu-se vreun motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis în favoarea acesteia motiv pentru care se impune respingerea acțiunii reclamantului, în minuta și dispozitivul sentinței se admite acțiunea reclamantului M. - A. V. fără a se dispune nimic, iar reclamantul este obligat la cheltuieli de judecată față de pârâtă.
Din cele arătate se poate observa contrarietate între considerentele și dispozitivul sentinței.
Toate acestea duc la concluzia că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3,
art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
Cu privire la excepția nulității recursului declarat de M. G. tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la art. 306 Cod procedură civilă legiuitorul a statuat că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, cu obligația de a le pune în dezbaterea părților.
De asemenea, potrivit art. 3021lit. c) Cod procedură civilă, cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În cauză, sentința judecătoriei a fost comunicată în data de 29 octombrie 2012. recursul a fost înregistrat la data de 9 noiembrie 2012, deci în termenul legal, iar motivele nu au fost depuse nici până în prezent.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă urmează a se constat nulitatea recursului potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite recursul declarat de R. I., împotriva sentinței civile nr. 1799 din 6 august 2012 a Judecătoriei S. M., județul M. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Constată nul recursul declarat de M. G. împotriva aceleiași sentințe. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 23 octombrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. M. B. , | P. G. | , | Ț. D. | Bud M. |
Red. P.G./_ | ||
Dact. B.M./_ | ||
Ex. 2 J. ecător fond: V. | G. | C. |
| ← Decizia civilă nr. 447/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 400/2013. Fond funciar → |
|---|
