Decizia civilă nr. 381/2013. Fond funciar
Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 381/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Ana-SS
Judecător C. -V. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. L. DE A. A
L. F. F. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 14118/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat L. V., intimat R. C. M., intimat R. A., intimat C. J. DE A. A L.
F. F. C., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. F., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul R. A. și reprezentanta intimaților, av. P. M. D., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin Încheierea civilă nr. 111/CC/2013 au fost admise cererile de abținere formulată de doamna judecător E. L. și dl. judecător D. tașcă, referitoare la participarea lor ce formează obiectul dosarului nr._, acesta fiind repartizat spre soluționare, completului format din judecătorii Ana SS
, M. O. S. și C. V. B. .
Instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
La data de_ intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului pentru motivele indicate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14118/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă cererea de chemare în judecata formulata și precizata de către reclamanții L. V., R. C. M. și R. A.
, în contradictoriu cu paratele C. L. De Fond F. C. -N. Și C. J. Pentru S. D. De P. Asupra Terenurilor C. ; s-a anulat Hotărârea nr. 80/29 octombrie 1991 emisa de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în ceea de privește poziția nr. 104 din Anexa nr. 3 și, în consecința: a fost obligată pârâta C. L. de fond funciar C. -N. sa procedeze la punerea în posesie a reclamanților L. V., R. C. M. și
R. A. cu privire la suprafața de teren de 52.592 mp, astfel cum a fost
identificata prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica efectuat în cauza de către d-nii experți ing. R. Grigore și tehn. C. a N. C. și prin răspunsul la obiecțiuni și completarea la raportul de expertiza depuse la dosar, sa întocmească toată documentația necesara în vederea emiterii titlului de proprietate și sa trimită aceasta documentație Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ; a fost obligată pârâta
C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ca în baza documentației ce va fi întocmita de către C. L. de fond funciar C. -
N. să emită titlul de proprietate prin care să se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea reclamanților L. V., R. C. M. și R. A. cu privire la suprafața de teren de 52.592 mp, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica efectuat în cauza de către d-nii experți ing. R. Grigore și tehn. C. a N. C. și prin răspunsul la obiecțiuni și completarea la raportul de expertiza depuse la dosar; s-a luat act de faptul că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărare, isntanța a reținut următoarele:
La data de_ antecesoarea reclamanților, defuncta L. V. a depus la parata C. L. de fond funciar C. -N. o cerere prin care a solicitat, în temeiul L. nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate asupra suprafeței de teren de 7,53 Ha cu care socrul sau, numitul L. Dumitru, decedat în anul 1977, a intrat în C.A.P. (f. 34).
Prin Hotărârea nr. 80/29 octombrie 1991 emisa de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. au fost validate propunerile de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor în favoarea persoanelor prevăzute în anexa nr. 3 (f. 167), iar la poziția nr. 104 din Anexa nr. 3 s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanților doar cu privire la suprafața de 3,390 Ha teren extravilan (f. 28).
La data de_ parata C. L. de fond funciar C. -N. a emis adeverința nr. 31951 în favoarea antecesorilor reclamanților pentru suprafața de teren de 7,530 Ha, adică pentru întreaga suprafața de teren ce fusese solicitata în temeiul L. nr. 18/1991 (f. 5).
Or, este evidenta contradicția intre suprafața de teren de 3,39 Ha acordata prin Hotărârea nr. 80/29 octombrie 1991 emisa de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și suprafața de teren 7,53 Ha menționata în adeverința nr. 31951/_ emisa de către parata C. L. de fond funciar C. -N. .
Analizând probele administrate în cauza (înscrisurile de la dosar, declarațiile martorilor audiați, raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica, răspunsul la obiecțiuni și completarea la raportul de expertiza), instanța a apreciat că antecesorii reclamanților erau indreptățiti la întreaga suprafața de teren solicitată, de 7,53 Ha.
Aceasta deoarece în Registrul Agricol antecesorii reclamanților, numiții L. Dumitru și L. Aurel, figurau cu o suprafața totala de teren de 7,53 Ha pe care au adus-o în C.A.P. (fila 6 din dosarele conexate).
Pe de alta parte, din declarațiile martorilor audiați rezulta ca antecesorii reclamanților au avut casa și teren în Colonia Borhanci nr. 78, casa ce a fost construita înainte de al doilea război mondial (declarația martorului L. A. - fila 290), terenul pe care a fost construită casa era de peste un hectar, iar pe partea stânga a drumului antecesorii reclamanților au avut o gradina tot în suprafața de un hectar, cu denumirea locala de Șes (declarația martorului Bojan
Ștefan - fila 329). Rezulta ca doar terenul aferent casei și anexelor gospodărești din C. -N., Colonia Borhanici nr. 78, și gradinii de langa casa respectiva era de aproximativ 2 Ha.
Martorul Balea A. a arătat ca antecesorii reclamanților au avut vreo patru terenuri în Colonia Borhanci și vreo alte patru terenuri în zona Becas (fila 289).
Martorul L. A. a precizat ca familia reclamanților a avut vreo patru terenuri în Borhanci, soția lui L. Dumitru a avut un teren dincolo de Becas, de la soția lui L. Aurel au rămas trei terenuri, dintre care un teren în Becas, iar L. Dumitru a mai cumpărat teren (fila 290).
Martorul Bojan A. V. a precizat ca familia reclamanților a avut în loc. F. terenuri în trei locuri (fila 321).
Martorul Bojan Ștefan a reliefat ca terenurile care în trecut au aparținut lui Bojan P., lui L. I., lui L. Dumitru și lui Nechifor V. a Bancului sunt folosite în prezent de urmașii lor, deci de către reclamanți (fila 329 verso).
Din raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica efectuat în cauza de către d-nii experți ing. R. Grigore și tehn. C. a N. C. (f. 79-153) rezulta ca reclamanții folosesc în prezent, efectiv și fara a fi deranjați, mai multe parcele de teren în suprafața totala de 52.592 mp, situate în C. -N., așa cum aceste parcele de teren au fost identificate în raportul de expertiza. Printre aceste terenuri se număra și terenul pe care se afla situate casa de locuit și anexele gospodărești din C. -N., Colonia Borhanci nr. 78, jud. C., precum și gradina de langa casa (f. 88). În cartile funciare figurează atât antecesori ai reclamanților, cat și alte persoane de la care probabil antecesorii reclamanților au dobândit unele terenuri.
În răspunsul la obiecțiuni și în completarea la raportul de expertiza (f. 183-208) d-nii experți au arătat ca formele parcelelor reclamanților respecta întrutotul planurile de punere în posesie, nu se suprapun peste alte parcele și nici nu exista o suprapunere cu alte numere cadastrale, aflate în baza de date a
O.C.P.I. pana la data efectuării completării la raportul de expertiza (fila 183).
Având în vedere probele administrate în cauza, instanța a apreciat că este nelegala Hotărârea nr. 80/29 octombrie 1991 emisa de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în ceea de privește poziția nr. 104 din Anexa nr. 3, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanților doar cu privire la suprafața de 3,390 Ha teren extravilan (f. 28). Antecesorii reclamanților aveau dreptul și, prin urmare reclamanții au dreptul, la întreaga suprafața de teren solicitata, de 7,53 Ha.
Din suprafața de teren totala de 7,53 Ha, suprafața de teren de 52.592 mp este situata în C. -N., fiind formata din mai multe parcele de teren, ce au fost identificate în raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica efectuat în cauza de către d-nii experți ing. R. Grigore și tehn. C. a N. C. (f. 79-153), în răspunsul la obiecțiuni și în completarea la raportul de expertiza (f. 183-208).
Diferența de teren pe care reclamanții au solicitat-o, de 22.708 mp, se afla situata pe raza localității F. și se impune efectuarea unei expertize tehnice topografice cu privire la aceste terenuri, motiv pentru care instanța a disjuns din prezenta cauza petitele din acțiunea reclamanților privind terenurile situate pe raza localității F. și s-a format un nou dosar, a cărui judecata a fost suspendata pana la soluționarea irevocabila a prezentei cauze.
Ca atare, în prezenta cauza se impune anularea Hotărârii nr. 80/29 octombrie 1991 emisa de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în ceea de privește poziția nr. 104 din Anexa nr. 3,
obligarea paratei de rând unu la punerea în posesie a reclamanților cu privire la suprafața de teren de 52.592 mp situata pe raza municipiului C. -N., la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate și obligarea paratei de rând doi la emiterea titlului de proprietate prin care sa se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea reclamanților cu privire la suprafața de teren de 52.592 mp situata pe raza municipiului C. -N. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. locala de aplicare a
L. nr. 18/1991, de pe langa Consiliul Local al Municipiului C. -N., reprezentata prin președinte, E. Boc, în temeiul art. 299 și urm. C.pr. civ., ale art. 312 și 304 pct.9, C.pr.civ., 304 ind. 1, C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr._, trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
În motivare s-a invocat excepția tardivității în ceea ce privește anularea HCJ nr. 80/_ .
Astfel, în baza L. nr. 18/1991, L. V., L. V. și L. Viorica, au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul lor
L. Dumitru, cu privire la suprafața de 7,53 ha situata în Borhanci. În urma acestei solicitări, au fost validați în anexa nr. 3, poziția 104, cu suprafața de 3,390 ha, în zona fiind aplicat coeficintul de reducere de 45%.
Aceasta hotărâre nu a fost contestata nici de către reclamanți și nici de către antecesorii lor în termenul legal prevăzut de lege, cu contestație la C. J.
, iar apoi plângere la Judecătorie în termen de 30 zile, hotărârea de validare rămânând perfect valabilă.
Reclamanții nu au formulat alte cereri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului aflat în litigiu.
Reclamanții susțin faptul că nu cunoșteau că sunt validați doar cu suprafața de teren de 3, 390, ceea ce este total fals, deoarece în dos. civil nr. _
, soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii reclamanților, aceștia au solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, având în vedere faptul că nu au formulat cerere în baza L. nr. 247/2005, pentru a putea solicita diferența de teren rămasa nevalidată. În acest dosar reclamanții au susținut faptul că abia în cursul judecării acțiunii civile nr._, la Judecătoria Cluj-Napoca, respinsa irevocabil prin decizia civila nr. 340/R/2009, au luat la cunoștința despre existenta faptului că au fost validați doar cu suprafața de 3,39 ha, fără a arata motivele care I-au împiedicat să depună cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în toți acești ani.
Evident că reclamanții cunoșteau faptul că antecesorii lor au fost validați în anexa nr. 3, poziția 104, cu suprafața de 3, 39 ha, încă din timpul judecații în fond a cererii, în dos. civil nr._, deoarece în cursul acestei judecați s-a făcut referire la aceasta situație, reținuta de altfel și de către instanța de judecata în considerentele sentinței civile nr. 12878/2008, pronunțată de către instanța de fond și comunicata reclamanților în data de_, și nu cum au susținut aceștia că nu au știut de acesta validare.
Ținând cont de cele mai sus menționate, iar solicitarea de anulare a HCJ nr. 80/1991 a fost formulata de către reclamanți în prezenta acțiune pentru prima oară, pentru termenul de judecata din data de_, evident termenul de
15 zile prevăzut de lege pentru a putea solicita anularea acesteia este evident depășit, prezenta acțiune fiind tardiv formulata.
Pentru a putea beneficia de diferența de teren, asupra căreia s-a aplicat coeficientul de reducere, reclamanții sau antecesorii lor trebuiau să formuleze cerere în baza următoarelor legi ale fondului funciar, după Legea nr. 18/1991 . În
lipsa unor asemenea cereri și datorita faptului că reclamanții nu au contestat HCJ nr. 18/1991, în termenul legal, reclamanții nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren pentru care nu au formulat cerere de reconstituire. Cererea formulata în anul 1991 a fost soluționată prin validarea din anexa nr. 3, poziția 104, care nefiind contestata a rămas valabila. Pentru diferența de teren rămasa nevalidata reclamanții trebuiau să formuleze o noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza următoarelor legi ale fondului funciar. Nedepunerea cererilor în termenul stabilit de lege a fost sancționată de legiuitor cu decăderea din termen.
Cu toate acestea, în literatura de specialitate s-a statuat că termenul de depunere a cererii are o natura juridica mixta, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual.
În aceste condiții s-a apreciat că, în ceea ce privește termenul de depunere a cererilor, isi găsesc aplicarea dispozițiile art. 103 C. Proc. Civ, care reglementează decăderea procesuala.
În consecință, regula o constituie aplicarea sancțiunii decăderii în cazul tuturor termenelor legale, iar excepția trebuie să rezulte din lege.
De altfel prin acțiunea civila nr._, reclamanții au solicitat repunerea în termenul de a formula cerere în baza L. nr. 247/2005, insa aceasta a fost respinsa irevocabil că tardiva.
Adeverința de proprietate nr. 31951/_, unde apare înscrisa suprafața de 7,53 ha, este un duplicat, care a fost eliberat pentru acordarea de subvenții la motorina și putea fi folosita doar în acest sens și nicidecum pentru a solicita aceasta suprafața de teren, deoarece potrivit L. nr. 18/1991, reclamanții au fost validați doar cu suprafața de 3,390 ha în anexa 3, poziția 104.
Terenul în litigiu apare înscris doar în registrul agricol al reclamanților, iar declarațiile date de către martori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de către disp. art. 6 al. 1A2 și 1A3, din Legea nr. 1/2000, aceștia nefiind vecini ai terenului pe toate laturile, înscrierile în registrul agricol având doar valoare declarativa .
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 și 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanatii au obligația de a face dovada identificării terenului solicitat din punct de vedere dimensional și topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara.
Prin sentința atatactă, instanța a obligat pârâta la punerea în posesie asupra unui teren, fără a specifica care este acest amplasament, în condițiile în care terenul este înscris doar în registrul agricol al reclamantului și fără a preciza nr. topografic pe care urmează a fi făcuta punerea în posesie, pentru a putea verifica dacă terenurile sunt libere și nu sunt eliberate titluri de proprietate în favoarea altor persoane, pentru a putea fi restituite în natura.
Prin obiecțiunile formulate în cauza s-a învederat instanței de fond faptul că, în expertiza extrajudiciara întocmita în cauza, expertul nu a transpus parcelele în litigiu pe planurile cadastrale, scara 1:5000, pe care s-au raportat punerile în posesie efectuate în baza Legilor fondului funciar. Acesta s-a limitat a desena parcelele de teren, pe un plan gol (care exista înainte de revoluție) fără nici o punere în posesie în zona, că și cum terenul ar fi unul izolat și nu aflat intr-o zona în care au fost eliberate titluri de proprietate pe numere cadastrale.
Astfel, expertul ar fi trebuit să suprapună planul de carte funciara, peste planul cadastral existent la OCPI pentru a putea identifica cu exactitate unde se găsește terenul revendicat, pe ce nr. Topo și dacă nu se suprapune peste alte nr.
cadstrale pentru care au fost eliberate titluri de proprietate în favoarea altor persoane, și nu pe un plan gol unde nu exista nici o parcela de teren identificata. De asemenea, din expertiza extrajudiciara lipsește planul de amplasament și delimitare a bunului imobil a căror limite să fie calculate în sistem de coordonate
S. eografic 70, prezentate intr-un inventar de coordonate. Acest plan lipsește doar din expertiza de identificare a terenurilor solicitate, situate pe raza Municipiului Cuj-N., deoarece în cealaltă expertiza efectuata, de către același expert, privind identificarea terenurilor situate pe raza Comunei F., acest plan este întocmit.
În aceste condiții, C. L. nu poate face punerea în posesie asupra unui teren înscris în registrul agricol, fără nici un număr topografic sau alt reper de identificare, lipsind coordonatele, în condițiile în care acest teren nu a fost validat în întregime.
Astfel, punerile în posesie din zona s-au făcut în baza legii nr. 18/1991, în favoarea persoanelor validate, când terenul se afla la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, fără a se tine cont de numerele topografice. Actualele puneri în posesie nu respecta vechile numerele topografice, și nici parcelele nou formate forma avuta înainte de colectivizare.
Având în vedere aceste aspecte și pentru a evita pronunțarea unui hotărâri care să nu poate fi pusa în aplicare, solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei în vederea rejudecării acesteia și efectuarea raportului de expertiza pentru identificarea terenului solicitat, în suprafața de 3,39 ha validată.
Intimații L. V., R. C. M. și R. A. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a arătat că acțiunea introductivă de instanță a fost promovată având la baza Adeverința nr. 31951/_, script din care rezulta faptul că a fost validata suprafața de teren de 7,53 ha și, în nici un caz, suprafața de teren de 3,39 ha.
Recurenta pârâtă, în cadrul întâmpinării, nu face referire la faptul că aceasta Anexa 3 a fost validata prin H.C.J.nr.80/1991, acest aspect aflându-1 ulterior comunicării întâmpinării.
În acest context, la data de_ (deci în termenul de 30 de zile de la data când li s-a comunicat prima data faptul că li s-a validat doar suprafața de teren de 3,39 ha și nu 7,53 ha cum rezulta din Adeverința nr. 31951/1997), au promovat o a doua cerere pe rolul Judecătoriei C. -N., înregistrata sub nr. _
, care are ca obiect contestația împotriva H.C.J.nr.80/1991 și cererile aferente de punere în posesie și de emitere de titlu de proprietate pentru suprafața de teren de 7,53 ha.
Intimata comisia județeană a solicitat conexarea dosarului nr._ la dosar nr._, în condițiile în care între cele doua dosare exista o strânsa legătura.
La termenul din data de_, completul de judecata investit cu soluționarea dosar nr._ s-a admis cererea de conexare, astfel încât cele doua cereri au continuat să se judece împreuna.
Precizarea de acțiune depusa pentru termenul din data de 16 aprilie 2010 nu a făcut altceva decât să reia petitele din cele doua acțiuni introductive de instanța formulate în dosarul nr._ și dosarul nr._ .
În condițiile în care cele doua dosare erau conexate, singurele precizări facandu-se cu privire la temeiul juridic în baza căruia se mai puteau admite cele doua cereri.
Practic, în aceasta precizare de acțiune nu exista o cerere noua referitoare la HCJ nr.80/1991, ci doar o reluare a petitelor formulate ințial în dos.nr._
, dosar care avea că obiect contestația împotriva acestei hotărâri.
În acest context, este clar că termenul de 30 de zile prevăzut de art.53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 începe a curge numai de la data comunicării acestei hotărâri.
Or, abia la termenul de judecata din data de_ intimații au aflat de validarea făcuta pentru suprafața de 3/39 ha, iar la data de_, au promovat contestația împotriva hotărârii comisiei județene de validare.
Aici trebuie reamintită poziția intimatei comisia județeană care, în dos.nr._, pentru termenul din data de_ (f.47-49) și ulterior prin Adresa nr. 1657/IV/_ (f.51), arata în mod clar faptul că nu este în posesia dovezii de comunicare a H.C.J. nr. 80/1991 către reclamanți sau către antecesorii reclamanților, aceasta comisie neînțelegând nici în prezent raționamentul pentru care la data respectiva nu a fost validata întreaga suprafața de teren înscrisa în Registrul Agricol în favoarea antecesorului reclamanților, fiind totodată de acord cu admiterea acțiunii introductive de instanța dacă își dovedesc dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren solicitate, precum și dacă identifică terenurile respective.
Mai mult, obligativitatea atacării hotărârii comisiei locale a fost introdusa de abia prin Legea nr.247/2005, în cadrul acesteia fiind indicate și temenele speciale de atac, dar acest act normativ se refera doar la hotărârile emise după intrarea sa în vigoare.
În ceea ce privește hotărârile pronunțate în dos.nr._, consideră că acestea nu au nici o importanta în speța, în condițiile în care intimații nu se prevalează de prevederile L. nr.247/2005, dorind doar ca în acel litigiu să fie repuși în drepturile răpite de către comisia locala prin emiterea Adeverinței nr.31751/1997, cea în care este indicata suprafața de 7,53 ha, și nu 3,39 ha cât era validat prin H.C.Jnr.80/1991, fiind astfel induși în eroare timp de cel puțin 10-13 ani în legătura cu privire la suprafața validată.
Mai face recurenta referire la faptul că adeverința menționata a fost emisa doar pentru a acordarea de subvenții la motorina, ceea ce este cel puțin ridicol, în condițiile în care aceste subvenții se acordau în funcție de suprafața validata de comisie și nu de suprafața solicitata.
Oricum, aceasta afirmație nu este susținuta de nici o proba administrată Recurenta invoca în ajutorul susținerilor sale O.G.nr.21/1991, dar uita
să indice conținutul acestui act normativ, respectiv: ART. 1 în vederea procurării de materiale și de servicii necesare lucrărilor agricole în campania agricolă din toamna anului 1997, se instituie sistemul de plata pe baza de cupoane valorice cu finanțare de la bugetul de stat.
Practic, din acest act normativ rezultă că, și dacă am fi în situația acordării respectivelor cupoane, și de aceea ni s-a emis respectiva, adeverința, ea trebuia să cuprindă suprafața validata și nu suprafața solicitata.
În acest context, acest motiv de recurs se impune a fi respins că nefondat.
Un alt motiv de recurs este acela că terenurile care au fost deduse judecații sunt înscrise doar în registrul agricol al intimaților (respectiv al antecesorului nostru), iar martorii audiați nu sunt vecini ai terenurilor pe toate laturile.
Reclamanții au depus la dosar numeroase cărți funciare, din care rezulta cu prisosința faptul că dreptul de proprietate asupra acestora a fost înscris în favoarea antecesorilor lor (străbunici, bunici etc.), iar aceste aspecte au fost confirmate cu ajutorul probelor testimoniale. În cărțile funciare respective sunt
înscrise imobilele care au făcut obiectul raportului de expertiza intomcit în prezentul dosar.
Practic reclamanții nu au ce să dovedească cu ajutorul martorilor decât legăturile de rudenie cu proprietarii tabulari, fiind astfel nevoiți pe langa proba cu înscrisuri să administreze și proba testimoniala.
Intr-adevăr, în cărțile funciare mai exista câteva persoane care nu sunt antecesorii intimaților, dar aceștia sunt doar coproprietari iar în cazurile respective, cota lor de proprietate va ramane neatinsa.
Nu se poate susține că parcelele care au fost atribuite nu au fost identificate din punct de vedere topografic întrucat în raportul de expertiza exista inserat și un tabel de mișcare a parcelelor de unde rezulta în mod clar care parcele urmează a fi atribuite.
În cazul în care instanța de recurs va considera că se pot identifica imobilele care urmează să li se atribui, nu se opun unei asemenea operațiuni și modificări a hotărârii recurate, deși, practic, cu aceasta sentința nu se modifica înscrierile de carte funciara, ci doar se identifica anumite imobile.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă, în realitate, obiecțiuni la raportul de expertiza ntocmit în cauza, obiecțiuni a căror depunere o consideram tardiva.
Recurenta a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiza de doua ori: pentru termenul din data de_ și la termenul din data de_, iar cele formulate în recurs nu au fost niciodată aduse la cunoștința instanței de fond.
În acest context, impune aplicarea dlsp.art.212 al.2 Cod procedară civilă, deoarece este clar că se încearcă formularea de noi obiecțiuni, care nu au fost formulate în termenul legal.
Se poate observa faptul că la fiecare teren sunt 5 planșe, iar printre ele sunt și cele indicate cât fiind lipsa de către recurenta.
În ceea ce privește faptul că actualele parcele din planurile de punere în posesie nu respecta forma vechilor numere topografice, nu este o problema, în condițiile în care, legile fondului funciar prevăd clar faptul că punerea în posesie se poate face doar pe vechiul amplasament.
Totodată, vechiul amplasament a fost identificat în regim de carte funciara și prin suprapunere peste actualele planuri cadastrale, verificându-se dacă se încalcă sau nu limitele terenurilor învecinate cu privire la care s-au emis titluri de proprietate, astfel incat identificarea acestora și punerea în posesie nu mai poate constitui o problema.
Prin Anexa nr.3 (f.28) s-a validat doar suprafața de teren din extravilan, deși, așa cum rezulta din raportul de expertiza depus la dosar, o mare parte din terenul solicitat este situat în intravilanul localității, pe acesta fiind construita și casa antecesorilor intimaților încă înainte de război.
Mai mult, aceasta casa are aferent un teren (curte și gradina) în suprafața totala de cca. 1,5 ha, aspect care nu a fost reținut de către recurenta la momentul în care a emis aceasta anexa. Or, în condițiile art.23 din Legea nr.18/1991, cei care dețin construcția sunt și raman proprietari ai terenului aferent, curte și gradina.
În drept, au fost invocate disp.art.115 și următoarele Cod procedura civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea promovată de reclamanții intimați, înregistrata sub nr._ al Judecătoriei C. -N., aceștia au solicitat obligarea paratei C. locală pentru aplicarea L. nr.18/1991 de pe langă Consiliul local al municipiului C. -
N. la punerea în posesie cu suprafața totală de 7,53 ha conform adeverinței nr.31951/_ emisă de aceasta bși obligarea Comisiei Județene C. la emiterea titului de proprietate cu privire la această suprafață, iar prin cererea înregistrată sub nr._ al aceleiași instanțe, la data de_, reclamanții au contestat Hotărarea Comisiei Județene C. emisă sub nr.80/_ poziția 104 anexa 3.
Această din urmă cerere a fost conexată cu cea inițială, înregistrata sub nr._, ca urmare a admiterii excepției conexității, conform încheierii de ședință din data de_ .
Așadar, intimații au constestat pentru prima dată Hotărarea Comisiei Județene C. emisă sub nr.80/_ la data de_, în condițiile în care au aflat despre existența acesteia doar ca urmare a întampinării depuse de recurentă pentru termenul de judecată din_ .
Se observă că, nu există la dosar vreo dovadă a comunicării catre intimați a acestei hotărari anterior acestui moment ,astfel încat se naște prezumția simplă că au aflat despre existența și conținutul ei, la data de_ .
Ca atare, ținand cont de faptul că intimații au contestat Hotărarea Comisiei Județene C. nr.80/_ prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de_, apare că termenul de 30 de zile prevăzut de art.53 al.2 din Legea nr.18/1991 rep. a fost respectat, critica recurentei în sens contrar nefiind întemeiată.
T. ul apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la greșita administrare a probei testimoniale, martorii audiați neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 6 al.12 și art. 6 al.13 din Legea nr.1/2000.
Astfel, aceste prevederi legale își găsesc incidența doar în situațiile în care solicitanții nu se prevalează în dovedirea dreptului de proprietate deținut anterior cooperativizării decat de dovada cu martori, lipsindu-le înscrisurile.
Ori, această ipoteză nu este aplicabilă în speță întrucat reclamanții intimați s-au prevalat în susținerea cererii și de înscrisuri, respective registrul agricol și cărți funciare.
Se constată că este însă fondată critica referitoare la raportul de expertiză extrajudiciar care a fost avut în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărarii atacate.
Astfel, la adoptarea soluției, instanța a ținut cont de un raport de expertiză extrajudiciar, completat pe parcursul desfășurării litigiului la fond, raport față de care recurenta C. locală pentru aplicarea L. nr.18/1991 de pe langă Consiliul local al municipiului C. -N., a formulat o serie de obiecțiuni.
O parte dintre motivele de recurs formulate de C. locală C. -N. vizează tocmai acest raport de expertiză, criticile referindu-se în esență, la faptul că lucrarea nu a fost corect întocmită.
T. ul reține că potrivit art. 14 alin. (1) și art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, experții tehnici judiciari pot efectua expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestați.
Aceste prevederi legale sunt aplicabile atat expertizelor dispuse de organele judiciare, cat și expertizelor extrajudiciare, efectuate la solicitarea persoanelor fizice sau juridice și de asemenea, și experților recomandați de părți să participe la efectuarea unei expertize.
În speță, expertul R. Grigore, care a întocmit lucrarea în specialitatea "Topografie"; ale cărei concluzii au fost însușite de prima instanță, nu este
atestat în această specialitate, ci în în specialitatea "Construcții civile și industriale";, conform evidenței Biroului Local de Expertize C. .
În plus, expertul C. a C. care a semnat alături de expertul R. Grigore
lucrarea ce a stat la baza emiterii hotărarii, nu figurează pe lista experților judiciari a Biroului Local de Expertize C., ca expert topograf.
Ori, potrivit art.4 al.5 din titlul XIII al L. nr.247/2005 " Expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probanta ca și expertizele ordonate de către instanta de judecata, cu condiția ca acestea sa fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției,"; condiție nerealizată în speță relative la expertul C. a C. .
Ca atare instanta de fond în mod greșit și-a întemeiat soluția pe concluziile raportului de expertiză depus în cauză, fără a avea în vedere caracterul imperativ al normelor susmenționate, în condițiile în care raportat la reglementarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, expertul R. Grigore nu avea abilitarea legală de a participa în calitate de expert la efectuarea unei expertize în specialitatea "Topografie, geodezie - cadastru", iar pe de altă parte, cum expertul C. a C. nu are calitatea de expert judiciar, lucrarea acestuia nu putea constitui probă în adoptarea hotărarii atacate, neavand valoarea probantă a unei expertize judiciare.
Prin urmare, se constată că expertiza depusă în probațiune, a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, art. art.4 al.5 din titlul XIII al L. nr.247/2005 și a dispozițiilor art. 202 alin. (1) Cod procedură civilă, iar vătămarea produsă recurentei-pârâte nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, în condițiile art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă.
De asemenea se constată că prin Sentința civilă nr. 12878/2008 pronunțată de judecătoria C. -N. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă conform Deciziei nr.340/R/2009 a T. ului C. a fost respinsă solicitarea reclamanților intimați cu privire la anularea Titlului de proprietate nr.7405/2007 emis pe seama moștenitorilor defunctului Bartha Ștefan și reconstituirea în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din suprafața cuprinsă în acest titlu, instanțele reținand în mod irevocabil că reclamanții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Ori, în aceste condiții se impune a se verifica, cu ocazia rejudecării, pe bază de probe, inclusiv prin efectuarea unei expertize judiciare, dacă terenurile solicitate pe calea prezentului demers se suprapun și în ce măsură, cu cele care au fost solicitate prin acțiunea înregistrată sub nr._ a Judecătoriei C. -N.
, și în privința cărora instanțele au stabilit că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire. Aceasta întrucat, ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat printr-o hotărare judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis printr-o altă hotărare.
Așa fiind, față de considerentele și temeiurile legale expuse, tribunalul reține că recursul declarat de parata C. L. C. -N. de aplicare a legii fondului funciar este întemeiat, urmand să îl admită, să caseze în întregime hotărarea atacată ,și raportat la dispozițiile art.305 C.pr.civ. conform cărora, în faza de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.312 al.3 C.pr.civ., fără a se mai impune analizarea celorlaltelalte critici formulate de recurenți .
Cu ocazia rejudecării se va dispune efectuarea expertizei cu respectarea dispozițiilor legale menționate, prin care să se identifice cu precizie terenurile solicitate cu date de carte funciară, să se stabilească cu precizie amplasamentul acestora, să se verifice dacă cu privire la acestea nu s-au efectuat alte puneri în posesie, ori terenurile nu se suprapun cu parcele avand numere cadastrale pentru care s-au emis titluri de proprietate altor persoane, să se stabilească de asemenea dacă și în ce măsură, terenurile obiect al prezentului dosar se suprapun și în ce măsură, cu cele solicitate prin acțiunea înregistrată sub nr._ a Judecătoriei C. -N., urmand a se administra orice alte probe necesare justei soluționări a cauzei .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite recursul declarat de parata C. L. C. -N. de aplicare a legii fondului funciar împotriva Sentinței civile nr. 14118/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Ana-SS | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 10 Aprilie 2013
Red. M. / dact C.H. -_
Jud. Fond. ramona claudia rus - JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
← Decizia civilă nr. 1135/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 602/30. Fond funciar → |
---|