Decizia civilă nr. 483/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter opersonal 3184
DECIZIE Nr. 483/A/2013
Ședința publică de la_ 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. JUDECATOR O. S. M. GREFIER C. E. E. L.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant, M.
C. -G., împotriva Sentinței civile nr. 1539/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei G., privind și pe intimat S. R. ,PRIN O.
G. ,R. PRIN P., intimat C. L. A M. G., având ca obiect,revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului av. H. P. A, lipsind apelantul și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților, au fost consemnate în Încheierea Ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 1539/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G.
a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a M. G. prin P. în reprezentarea pârâtului S. ui R., invocată de P. ul municipiului G. .
A fost respinsa acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamantul M.
C. G., împotriva pârâtului S. R. prin Municipiul G. reprezentat prin P. și Consiliul local al M. G., având ca obiect rectificarea suprafeței terenului înscris în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1 de la 416,5 mp. la 461 mp.; stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1 și imobilul proprietatea pârâtului S. R. înscris în C.F. nr.2613 G., nr. top. 908/3 în suprafață de 1131 mp. și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 44 mp. parte din C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. G. prin P. în reprezentarea pârâtului S. ui R., invocată de P. ul municipiului G., instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât în realitate, proprietatea imobilelor proprietate privată a S. ui R. de pe teritoriul municipiului G., aparțin unității administrativ teritoriale Municipiul G.
care o administrează prin Consiliul Local și nu se impune introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice care potrivit Constituției reprezintă
S. R. .
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul M. C. G. este proprietarul tabular al imobilului construcții și teren în suprafața de 416,5 mp. înscris sub A+3 în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1, iar pârâtul S.
R. este proprietarul terenului învecinat în suprafața de 1131 mp. înscris sub A+1 în C.F. nr.2613 G., nr. top. 908/3, iar construcția casă cu 7 apartamente este proprietatea mai multor persoane, fost imobil naționalizat. (fila 5-8-10).
În data de_, reclamantul înregistrează la Primăria M. G. o cerere înregistrată sub nr.4050 prin care solicită eliberarea unui certificat de ramură în vederea actualizării situației juridice în evidențele cărții funciare, ocazie cu care declară că deține în G. pe str. C. nr.57, un imobil a cărui teren este în suprafață reală de 416,5 mp., anexând o documentație tehnică topografică întocmită de o persoană autorizată, pe baza căreia primește un Certificat de ramură pe care îl înaintează serviciului de cartea funciară, din cadrul Judecătoriei G., de la acea vreme, și în baza căruia se înscriu în cartea funciară construcțiile reclamantului și se rectifică suprafața terenului de la 461 mp. la 416,5 mp. cât s-a constatat prin măsurătorile evidențiate în documentația tehnică că există în realitate (fila 18-28, 147-152).
În cauză s-a dispus și întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară topografică de către expert top P. Antoanela D., din ale cărui
concluzii rezultă (filele 115-158) că imobilul proprietatea reclamantului, situat în G., str. C. nr. 57, este înscris în CF nr. 284 G. nr. topo. 637 și 638/1, că are o suprafață de 401 mp., măsurătorile efectuându-se pe limitele de proprietate - gardurile și construcțiile existente. De asemenea a rezultat că și suprafața rezultată din măsurători a terenului pârâtului este 1127 mp. cu 4 mp. mai puțin decât este înscris în cartea funciară, că ambele imobile sunt delimitate de garduri vechi, așa cum rezultă și din planșele foto anexate, experta concluzionând că nu se poate spune dacă pârâta ocupă vreo suprafață din terenul reclamantului (f. 115-121).
În același raport a fost configurată în anexa 3 și schița cum dorește reclamantul să fie grănițuire proprietățile, diminuând cu 60 mp. din terenul pârâtului, schiță în care se observă că dacă s-ar grănițui proprietățile în acest mod, reclamantul ar intra într-un mod nenatural pe terenul pârâtului iar mejda dintre proprietăți nu ar mai fi dreaptă.
Din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de același expert tehnic judiciar P. Antonela D., în specialitatea topografie, rezultă că deoarece gardul este construit de reclamant, după cum afirmă acesta, nu crede că se poate spune că pârâta a mutat gardul de pe proprietatea sa din G., str. L. Rebreanu nr. 12; pe limita între reclamant și pârât doar între punctele de frântură 1108 și 1047 este gard de lemn, între punctele de frântură 1041-1108 limita de proprietate fiind dată de construcția existentă pe terenul pârâtei. La propunerea efectuată în varianta din anexa nr. 3 din raport conform solicitării reclamantului, proprietatea pârâtei se diminuează cu 60 mp, astfel pârâta ar rămâne cu suprafața de 1067 mp din suprafața deținută în momentul de față de 1127 mp.
Cu privire la diferența de teren înscrisă în cartea funciară a reclamantului și terenul găsit în realitate, s-a concluzionat că diferența de teren nu ar avea unde să se regăsească în alte parte, terenul reclamantului
fiind delimitat în mare parte de construcțiile proprietăților vecine, iar în momentul efectuării măsurătorilor reclamantul a contestat doar limita de proprietate pe partea de vest, vecinătate cu proprietatea pârâtei (filele 169-
170) .
Contrar susținerilor reclamantului, care cu o vădită rea credință și o disimulată ipocrizie, afirmă că fără cunoștința lui a fost modificată în cartea
funciară suprafața terenului de la 461 mp. la 416,5 mp deși nu s-au făcut măsurători de specialitate în acest sens și nu s-a depus nici o documentație tehnică topografică, iar această modificare a fost posibilă în urma modificării liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate prin desființarea semnelor vechi de delimitare a proprietăților, ce exista de mai bine de 100 de ani, când în realitate din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că aceste modificări au fost efectuate la cererea expresă a reclamantului și în urma unui memoriu tehnic întocmit de persoane autorizate pentru a întocmi lucrări de cadastru (P. Zamfir și Pătac I. ) la solicitarea reclamantului care a și plătit onorariul acestor persoane (filele 18-28).
Acest memoriu tehnic prin care a fost diminuată suprafața terenului a fost depus chiar de către reclamant împreună cu o cerere adresată Primăriei
M. G. și înregistrată sub nr. 4050 din_, prin care declară că deține în G. pe str. C. nr.57, un imobil a cărui teren este în suprafață reală de 416,5 mp. și solicită eliberarea unui certificat de ramură în vederea actualizării situației juridice în evidențele cărții funciar (fila 18, 147).
Având în vedere că din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar rezultă că suprafața de 44 mp. pretinsă de reclamant nu se regăsește în terenul înscris în cartea funciară proprietatea pârâtului care la rândul său are în teren o suprafața cu 4 mp. mai mică, respectiv 1127 mp. în realitate față de 1131 mp. cât este înscris în cartea funciară, mejdia este formată din garduri vechi ce au fost modificate chiar de reclamant, astfel că este exclus ca pârâtul să fi modificat mejdia dintre proprietăți, instanța a apreciat că nu a fost probată ocuparea de către pârât a terenului reclamantului, astfel că nu se impune nici modificarea mejdiei dintre terenul părților, motiv pentru care, în temeiul art. 480-481 și art. 1169 din Codul Civil, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamantul M. C. G., împotriva pârâtului S.
R. prin Municipiul G. reprezentat prin P. și Consiliul local al M.
G., având ca obiect rectificarea suprafeței terenului înscris în C.F. nr. 284
G. nr.top. 637, 638/1 de la 416,5 mp. la 461 mp.; stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1 și imobilul proprietatea pârâtului S. R. înscris în
C.F. nr.2613 G., nr. top. 908/3 în suprafață de 1131 mp. și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 44 mp. parte din C.F. nr. 284 G. nr.top. 637, 638/1.
Impotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul
M. C. G. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii extinse formulată de reclamantul Murresan C. G. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Suprafața reală a imobilului inscris sub nr. top. 637, 638/1 G. a fost pană in anul 2003 de 461 mp. corespunzând suprafeței reale înscrise in C.f. inca in anul 1898 /B.3,4/.
Prin incheierea de C.f._, necomunicată reclamantului, s-a înscris în cartea funciară construcția noua existenta pe teren, dar s-a modificat si suprafața terenului de la 461 mp. la 416 ,5 mp. deși nu s-au făcut măsurători de specialitate in acest sens si nu s-a depus nici o
documentație tehnica topografica care sa susțină din punct de vedere tehnic cererea de diminuare a suprafeței imobilului. Aceasta modificare a fost posibila ca urmare a modificării liniei de hotar dintre cele doua proprietăți învecinate prin desființarea semnelor vechi de delimitare a proprietăților .
Imobilul proprietatea reclamantului inscris in C.f. 284 G. nr. top. 637,638/1 -locuința familiala corp C 2, clădire P + 1 cu S.C. de 113,30 mp.; corp C 2 - spațiu comercial cu S.C. 65,3 mp., curte împrejmuita in supr. 461mp. si imobilul învecinat proprietatea paratei constând din teren cu suprafața înscrisa de 1131 mp. C.f. G. nr.2613 nr. top.908/3 G. sunt învecinate intre pct. de frântura_ -1041 conform raportului de expertiza topografica întocmita in cauză de exp. P. Antoanela.
Imobilul in prezent proprietatea paratei a intrat in patrimoniul acesteia in anul 1959 scris in C.f. 1844/ anexat prezentei/ fiind transcris din C.F. 1726 G., cu suprafața 18Lstj.p./880mp./sub A+2.
Potrivit mențiunilor din C.f 1844 de sub B 3, imobilul a fost transcris in anul 1974 in C.f 2613 cu suprafața de 1131 mp.
Modificarea suprafeței nr. top. 908/3 de la 881 mp. la 1131 mp. nu este susținuta de nicio mențiune de carte funciara.
Evident că in C.F. 438 G., depus de expert, unde nu se regăsește nici un topografic 908/3, nr. top. inițial înscris 908/1 a fost dezmembrat de mai multe ori, devenind 908/1/1 în suprafață de 181 stj in final intrând parțial in patrimoniul S. ui R. în anul 1960.
Imobil cu nr. top. 908/3 in litigiu a fost preluat de S. R. in anul 1959 fiind transcris din C.f. 1726 si inscris in C.f 1844 G. sub A+2 cu suprafata de 181 stj p/880 mp.
In anul 1974 imobilul cu nr. top. 908/3 a fost transcris in C.f 2613 ,cu suprafața de 1131 mp, rezultând în plus 251 mp., pentru care parata nu deține niciun titlu.
De altfel cu ocazia soluționării notificării formulate de moștenitorii foștilor proprietari având ca obiect imobilul in litigiu parata a apreciat ca suprafața reala a imobilului cu nr top 908/3 este 181 stj.p. /880mp si nu de 1131 mp., suprafața pentru care a si stabilit măsurile reparatorii cuvenite.
Cartea funciara nu garantează întinderea terenului, care poate fi mai mica sau mai mare decât cea înscrisa împrejurarea ca harta de C.f/anexa 4/ este absolut indescifrabila si neutilizabila, considera recurentul ca singurele criterii ce pot fi avute in vedere la soluționarea cauzei sunt mențiunile privind suprafața terenului in momentul preluării acestuia de către parata si suprafața in raport de care aceasta a stabilit masurile reparatorii ,precum si susținerea acesteia cu ocazia întocmirii raportului in sensul ca suprafața terenului aferent nr. top. 908/3 a fost la data preluării de 181 stj p./880 mp./. Imprejuarea ca in prezent suprafața măsurata a imobilului paratei/nr. top.908/3/ învecinat cu imobilul reclamantului este 1127 mp cu 251 mp. mai mare decât suprafața inițial la preluata de aceasta iar suprafața măsurata a proprietății reclamantului este de 401 mp. cu 60,5 mp. mai mica decât suprafața inițial înscrisa in C.f, nu poate fi explicata decât prin aceea ca limitele de hotar dintre cele doua proprietății au fost modificate prin ocuparea unor terenuri aferente parcelelor învecinate. Prin stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți conform anexei 3 din raportul de expertiza parata va deține in continuare o suprafața mai mare decât cea pe care a preluat-o de 1067 mp., diferența dintre 1127 mp. suprafața măsurata pt. nr. top.908/3 si suprafața de 60,5 mp. aferenta
imobilului nr. top. 637, 638/1, proprietatea reclamantului, a cărui suprafața măsura este de 401 mp. conform expertizei.
In prezent suprafața măsurata a celor doua parcele in litigiu este de 1127 mp., parcela paratei si de 401 mp., parcela reclamantului, total 1528 mp., mai mare decât suprafața înscrisa in C.f a celor doua imobile cu 231,5 mp. procentual aprox 20%. Astfel, chiar si un simplu calcul matematic susține cererea reclamantului de majorare a suprafeței înscrise in C.f aferent imobilului proprietatea sa cu 60 mp. suprafața reprezentând procentual o majorare cu 15% a suprafeței deținute in prezent si de aprox. 12 % a suprafeței înscrise in C.f.
Prin întâmpinarea formulată intimatele
O. G. si Consiliul Local
G. au solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 1539/2012 pronunțată de către Judecătoria Gherla în dos._, si menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere textele legale incidente în soluționarea petitului principal de rectificare teren, respectiv art. 33(1 ),(2) și (4) din Legea nr. 7/1996, respingerea actestui petit este în mod evident justificat deoarece potrivit art. 33(l) rectificarea poate fi cerută în cazul în care cuprinsul cartii funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală, ori în prezenta cauză situația juridică reală corespunde cuprinsului cărții funciare, în C.F., fiind înscrisă suprafața de 416,5 mp corespunzătoare realității juridice a imobilului.
Mai mult suprafața actuală de 416,5 mp a fost înscrisă în urma demersurilor reclamantului, care prin cererea nr. 4050/_ a solicitat schimbarea ramurii de folosință asupra imobilului din CF 204 G. nr. top 637, 638/1, cererea fiind însoțită și de memoriu justificativ.
Ulterior acestui demers i s-a eliberat un certificat de ramură cu nr. 40/4050/03.03.203 care cuprinde suprafața solicitată de reclamant, iar prin încheierea de CF. nr._ i s-a admis cererea reclamantului de actualizare a CF. 204.
În ceea ce privește petitul de grănițuire instanța a reținut corect că limitele de proprietate, respectiv mejdia formată din garduri vechi edificate chiar de către reclamant, împrejurare în care si acest petit se impune a fi respins.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Reclamantul a investit instanța cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a paratei, dublată și de revendicarea unei suprafețe de teren de cca. 44 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar.
O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se
impune readucerea ei la forma inițială.
De asemenea, potrivit art. 1169 c. civ., partea care face o sustinere în justiție trebuie să o dovedească.
În speță, reclamantul s-a limitat a invoca faptul că intimatul ar fi ocupat o parte din suprafața sa de teren, modificand linia de hotar dintre proprietăți, fără a aduce însa dovezi concrete în acest sens.
Astfel, probatoriul administrat în cauză nu a confirmat susținerile apelantului în condițiile în care documetația tehnică efectuată a relevat faptul că, între proprietatea reclamantului și a paratului limitele sunt date între punctele 1108 și 1041 de construcția existentă, iar între punctele 1108 și 1047 de un gard de lemn. Ori, acest gard a fost edificat chiar de recurent, conform afirmațiilor acestuia, așadar nu se confirmă susținerea reclamantului privitoare la modificarea mejdiei de către parat.
Este de menționat că apelantul nu a produs alte dovezi care să îi susțină afirmațiile în această privință, astfel încat ele apar ca lipsite de orice suport probator, neputandu-li-se acorda eficiență.
În plus, contrar criticilor apelantului, varianta de grănițuire agreată de acesta nici din perspectiva hărții de CF anexată raportului de expertiză din care se poate observa că fronturile din partea de Vest, spre proprietatea
intimatului, și respectiv din partea de Est, spre strada C., sunt aproape egale ca dimensiuni. Ori, în varianta propusă de apelant între cele două ar exista o diferență accentuată, în sensul că frontul dinspre parata s-ar îngusta semnificativ, fără corespondență în schița de CF. Apoi, limita de proprietate dinspre str. L.Rebreanu este o linie dreaptă ,iar în situația propusă de apelant, aceasta ar deveni o linie frantă, ceea contravine schiței de CF .
Apoi, tribunalul apreciază că nu poate fi primit nici argumentul apelantului referitor la faptul că suprafața imobilului paratei, așa cum apare înscrisă în cartea funciară, respectiv 1131 mp, nu își găsește justificare în inscrierile anterioare,mai precis că modificarea suprafeței nr. top.908/3 de la 881 mp la 1131 mp. nu este susținută de nicio înscriere in cartea funciară.
În acest sens se reține, așa cum a arătat și apelantul, că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului de proprietate nu și întinderea acestuia. Ori, dacă acest argument este valabil pentru parat, el este valabil, în egală măsură, și pentru reclamant, care pretinde recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 461 mp. față de 416,5 înscrisă în cartea funciară, bazandu-se numai pe înscrierile din cartea funciară, necoroborate cu alte probe.
Aprecierile apelantului referitoare la implicita recunoaștere a paratului a împrejurării că suprafata reală a imobilul detinut, cu nr. top 908/3 ar fi de 880 mp. și nu 1131 mp, decurgand din modul de soluționare a notificării formulate de foștii proprietari ai acestui teren,nu pot fi primite. Aceasta deorece, este fără relevanță suprafata de teren la care parata este îndreptățită, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că ar avea el însuși dreptul la o suprafată de teren mai mare decat cea din cartea funciară și că pretinsa diferență de teren ar fi fost ocupată în vreun fel de parat.
Relevant este de asemenea că intimatul, la fel ca și apelantul ,deține în fapt, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, o suprafață de teren mai mică decat cea înscrisă în cartea funciară.
Apoi, nu există nicio certitudine cu privire la modul în care s-a soluționat în final notificarea foștilor proprietari ai imobilului cu nr. top.908/3, soluția unitătîi deținătoare putand fi contestată pe cale
judiciară, și știut fiind totodată, că au existat numeroase situații în care deși scriptic, s-a preluat o anumită suprafață de teren, faptic, s-a preluat o suprafață mai mare.
Cu alte cuvinte,ceea ce reclamantul apelant era ținut sa dovedească în speță, nu era întinderea mai mică a dreptului de proprietate a intimatului, ci întinderea mai mare a propriului său drept de proprietate precum și faptul că pretinsa reducere a dreptului său se datorează intimatului, aspecte care însă nu au fost probate.
Nu sunt întemeiate nici susținerile apelantului privitoare la faptul că pană în anul 2003 suprafața reală a imobilului său ar fi fost de 461 mp., iar ulterior, prin incheierea de carte funciară nr._ s-a redus suprafața la 416,5 mp,. fără a se efectua măsurători și făra o documentație tehnică topografică ce să susțină această diminuare.
Documentele depuse la dosar relevă, așa cum, corect a observat și prima instanță, că reducerea suprafeței de teren s-a făcut la cererea expresă a apelantului. Mențiunea vizand suprafața reală a terenului de 416,50 mp. este cuprinsă atat în cererea formulată de reclamant sub nr.44050/_, cat și în documentatia anexată acesteia în care se precizează expres că s-au efectuat măsurători în prezența și la indicațiile proprietarului.Ca atare, față de aceste dovezi, apelantul nu poate susține cu succes că nu a avut cunoștință despre diminuarea suprafeței de teren .
Cu toate acestea, față de chestiunea invocată, a necomunicării încheierii de carte funciară adusă în discuție, se reține că apelantul are la îndemană mijloace legale pe care le poate utiliza în vederea remedierii acestei situații. Desigur, în măsura în care eventualele sale demersuri vor conduce la o modificare a înscrierilor în cartea funciară, va avea posibilitatea de a promova o nouă acțiune în grănițuire, impunandu-se cu prioritate, clarificarea aspectelor legate de mențiunile din cartea funciară pentru a se putea determina cu exactitate întinderea dreptului său de proprietate și implicit, a limitelor proprietății.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelant și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. Cludiu G., împotriva Sentinței civile nr. 1539/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei G., pe care o va menține în totul.
Față de soluția adoptată, reținand că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. CLUDIU G.
, împotriva Sentinței civile nr. 1539/_, pronunțată în dosar nr. _
, al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 oct.2013.
Președinte,
E. L.
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
E. C.
E.C. 14 Octombrie 2013 Jud. fond F. S. Red.Dact.M.O.S.-_
| ← Decizia civilă nr. 115/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 1260/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
