Decizia civilă nr. 510/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 510/R
Ședința publică din 30 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTORI: P. G. G.
: Ț. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul H. V.
, domiciliat în B. M., str. N., nr. 34, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 299 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul
H. V. lipsă, avocat Ștețca A., lipsă fiind intimații P. S. și P. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ concluzii scrise din partea intimaților P. S. și P. I., într-un singur exemplar.
Reprezentanta recurentului H. V., avocat Ștețca A. arată că a luat la cunoștință de cuprinsul concluziilor scrise depuse de intimații P. S. și P. I. . Nu mai are alte cereri de formulat.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului H. V., avocat Ștețca A. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării reclamanților intimați la plata în întregime a cheltuielilor de judecată avansate de pârâtul-recurent în fața instanței de fond reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.500 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală. Singurul temei care a stat la baza reducerii onorariului de avocat avansat de recurent a fost faptul că reclamanții au renunțat la judecată. Acest motiv nu poate duce la reducerea onorariului de
avocat care a fost încasat pentru întreaga cauză. Arată că nu avea de unde să știe faptul că reclamanții vor renunța la judecată la al treilea termen de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra cererii de recurs de față.
Prin sentința civilă nr. 299 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate de reclamanții P. S. și P. I. în contradictoriu cu pârâtul H.
V. . S-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat de la suma totală de 1.500 lei la 500 lei. Reclamanții au fost obligați la 500 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că, prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile afirmate.
Instanța a reținut o complexitate a cauzei relativ ridicată, iar munca depusă de avocații pârâtului se circumscrie acestei complexități, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depuse, fiind formulate apărări ce au la bază studiul situației de fapt deduse judecății, dar și studiul celor stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate între aceleași părți.
Fără a se diminua importanta activității apărătorilor pârâtului, instanța a observat că aceasta s-a limitat la cea de întocmire a întâmpinării și aceea de a răspunde în reprezentarea pârâtului, fiecare dintre apărători, la câte unul dintre cele două termene de judecată acordate în cauză.
Din mențiunile înscrise în împuternicirile avocațiale, rezultă că la stabilirea onorariilor pretinse de pârât cu titlu de cheltuieli de judecată, au fost avute în vedere toate activitățile specifice (de asistare, reprezentare, redactare cereri și memorii), așa încât este neîndoielnic că plata acestor onorarii, efectuată de către pârât anterior întocmirii și depunerii întâmpinării, a fost efectuată în considerarea tuturor acestor activități, cu privire la care se reține că nu mai sunt necesare, ca urmare a renunțării reclamanților la judecată.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorii pârâtului, instanța de fond a apreciat suma de 1.500 lei ca fiind excesivă, astfel că, în baza textelor legale precitate, a fost redusă la suma de 500 lei, considerată de aceasta instanță ca fiind o cheltuială rezonabilă, diferența urmând a fi supusă regimului stabilit în Contractele de asistență juridică încheiate între pârât și apărătorii săi aleși.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs H. V. care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în raport de prevederile art.
304¹ și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul obligării reclamanților la plata în întregime a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.500 lei.
În motivarea recursului se arată că nici un act normativ și nici măcar în Legea nr. 51/95 nu se prevede un tablou cu onorariile minimale ale avocaților. Cu toate că se reține complexitatea cauzei precum și faptul că avocații au desfășurat o muncă proporțională complexității acesteia, reducerea onorariului de avocat are la bază în mod excesiv renunțarea la judecată a reclamanților, fără a se avea în vedere că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună- credință ignorându-se astfel prevederile art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă.
Renunțarea la judecată la al treilea termen de către reclamanți nu avea cum să fie prevăzută de avocat la momentul încheierii contractului de asistență juridică cu recurentul-pârât.
Intimații P. S. și P. I. prin concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, chitanța depusă la dosarul cauzei nu conține mențiuni cu privire la ce reprezintă suma plătită, nu face referire dacă suma a fost plătită pentru asistare sau reprezentare, nu se indică numărul de dosar sau contractul de asistență juridică.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanța de fond reclamanții P. S. și P.
I. au solicitat obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de un ar teren, să ridice gardul de pe terenul proprietatea reclamanților și să sisteze lucrările la gradul pe care pârâtul îl edifică pe terenul proprietatea lor până la soluționarea prezentului dosar.
După comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtul și-a angajat avocat care a redactat întâmpinare, atașând o serie de acte justificative în vederea susținerii poziției procesuale redată în întâmpinare, toate documentele fiind depuse la dosar înainte de primul termen de judecată. La primul termen de judecată reclamanții au solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător iar la al doilea termen de judecată au renunțat la acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 2 Cod procedură civilă dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
În cauză, prin renunțarea la judecată de către reclamanți după ce cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, reclamanții se află în culpă procesuală, au determinat pe pârât să facă cheltuieli, astfel că aceștia urmează să suporte cheltuielile făcute de pârât.
Față de împrejurarea că între aceleași părți au mai existat litigii privind același imobil, că prin prezentul proces pârâtul a fost nevoit să suporte
cheltuieli pentru pregătirea apărării, că în urma înscrisurilor depuse de către acesta odată cu întâmpinarea reclamanții au înțeles să renunțe la judecată, se apreciază că în cauză trebuiau acordate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în totalitate.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că reclamanții vor fi obligați la cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE recursul declarat de H. V. împotriva sentinței civile nr. 299 din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe reclamanți să plătească pârâtului 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. M. B. | P. G. | G. | , Ț. D., O. | V. |
Red. P.G.G./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. ecător la fond:E. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 641/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 444/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
