Decizia civilă nr. 495/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.495/R/2013
Ședința publică din 30 Aprilie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | A. | -F. | D. |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul reclamant S. M.
T.
în contra Sentinței civile nr.3885/02 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimatul pârât R. N.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 29 Aprilie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin fax și ulterior prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea recurentului reclamant S. M. T., prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii pretențiilor, cu cheltuieli de judecată (f.22- 25).
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 Aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3885/_ pronunțată de Judecătoria Turda în prezentul dosar
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. u N., invocată prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. M. T. în contradictoriu cu pârâtul R. N., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda sub nr. 1217/P/_ (f.3 din dosar nr. 1217/P/_ ), numitul Aitoneanu I. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului R. N. (pârâtul din prezenta cauză) pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În susținerea plângerii, numitul Aitoneanu I. a arătat că în data de_ s-a deplasat la locuința pârâtului R. N., în satul P., pentru a consuma băuturi alcoolice, pârâtul desfășurând activități de vânzare a produselor alcoolice, tutunului și cafelei. În susținerea plângerii sale, numitul Aitoneanu I. a mai arătat că după ce a consumat băuturi spirtoase, a solicitat pârâtului să-l servească în continuare, dar acesta a refuzat, devenind violent și lovind-o pe partea vătămată cu piciorul peste piept, lovituri în urma cărora partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale de 42-
45 de zile, aspect ce reiese din certificatul medico-legal nr. 2674/I/a/491/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. -N. (f.5 din dosar nr. 1217/P/_ ).
La data de_, partea vătămată Aitoneanu I. și-a retras plângerea față de numitul R. N., arătând că nu mai solicită trimiterea în judecată a acestuia și nu mai are față de el nicio altă pretenție.
În aceste circumstanțe, prin Rezoluția procurorului din_ dată în dosar nr. 1217/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda (f.17), în baza art. 228 alin.6, raportat la art. 10 lit.h) Cod procedură penală s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de numitul R.
N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 181 alin.1 Cod penal.
Potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
Prevalându-se de aceste dispoziții legale, reclamantul S. M. T. a formulat prezenta acțiune, apreciind totodată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința pârâtului, care prin fapta sa ilicită a vătămat integritatea corporală a numitului Aitoneanu I. .
Pe temeiul art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. În consecință, răspunderea pârâtului poate fi antrenată doar în condițiile întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 cod civil de la 1864.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar conform art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții, și anume: existența unui prejudiciu cert, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În conformitate cu art. 129 alin.1 teza finală Cod procedură civilă, părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările. Prin urmare, reclamantului îi revenea sarcina de a proba că în persoana pârâtului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 998-999 Cod civil de la 1864.
După cum s-a arătat în cele ce preced, în dosar nr. 1217/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul R. N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 181 alin.1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată Aitoneanu I. .
Instanța de fond a reținut că retragerea plângerii în cazurile în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, constituie o cauză care înlătură răspunderea penală (art. 131 alin.2 Cod penal). Retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voință a persoanei vătămate printr-o infracțiune, care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, revine și renunță, în condițiile legii, la plângerea făcută, mai înainte de soluționarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.
Despăgubirile civile solicitate de unitatea spitalicească nu pot fi acordate, în lipsa stabilirii vinovăției persoanei față de care s-a retras plângerea prealabilă și a întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale. Desigur, retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, nu are consecințe asupra acțiunii civile
promovate de unitatea spitalicească ce a acordat îngrijiri medicale acesteia. Unitatea medicală are posibilitatea de a propune și administra probele admise de lege pentru dovedirea pretențiilor sale.
În fața instanței, reclamantul a solicitat doar audierea în calitate de martor a părții vătămate din dosar nr. 1217/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, respectiv numitul Aitoneanu I., depoziția acestuia urmând a fi apreciată de instanță sub rezerva gradului intrinsec de subiectivism, acesta fiind "victima"; pretinsei infracțiuni imputate pârâtului R. N. .
A mai reținut instanța că depozițiile martorilor audiați în dosar nr. 1217/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda nu conduc spre concluzia vinovăției pârâtului R. N. în producerea leziunilor numitului Aitoneanu I., leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale, pentru a căror contravaloare reclamantul a promovat prezenta acțiune. De asemenea nu există nici un alt element care să fie de natură a determina o legătură de cauzalitate între o faptă a pârâtului și leziunile numitului Aitoneanu I. .
Astfel, nici unul din martorii audiați în dosarul parchetului (f.8, f.9, f.10. f.11, f.12, f.13, f.14 din dosarul penal)), deși au fost prezenți la locuința pârâtului R.
N. în data de_ nu au observat exercitarea de către pârât asupra pârâtului Aitoneanu I. a vreunui act de agresiune, așa cum susține acesta din urmă. Toți martorii au declarat că numitul Aitoneanu I. era în stare de ebrietate și a părăsit curtea locuinței pârâtului pe picioarele sale, după care s-a culcat pe iarbă, în fața casei martorului Reti Arpad. Mai mult chiar, martorul Bocutuș M. (f.9 din dosarul penal) a declarat că pârâtul R. u N. i-a arătat că are puloverul rupt, spunându-i că numitul Aitoneanu I. i l-a rupt întrucât a refuzat să îi mai dea de băut. Martorul Reti Arpad (f.14 din dosarul penal) a arătat că fiind în curte la pârât, numitul Aitoneanu I. care se afla în stare de ebrietate a venit la pârâtul R. u N. și i-a spus să îl ierte și să îi dea un pahar de țuică. Totodată, martorul Turdean I. (f.12) a arătat că în acea zi, întâlnindu-se la locuința pârâtului cu numitul Aitoneanu I., acesta din urmă nu a afirmat că l-ar fi agresat sau lovit cineva și nici nu s-a plâns că îl doare ceva.
În aceste circumstanțe a apreciat instanța că în privința pârâtului R. u N. nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Instanța a reținut că la termenul din data de_ a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. u N., invocată prin întâmpinare, excepție pe care la același termen a unit-o cu fondul.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. u N.
, s-au reținut următoarele:
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în art. 112 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Instanța este datoare să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă. În privința reclamantului, trebuie să constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției. În privința pârâtului trebuie verificat, pornind de la același raport juridic supus cercetării instanței, dacă el este obligat în acel raport.
Cum în cauză, în privința pârâtului nu sunt îndeplinite, așa cum s-a arătat, cerințele răspunderii civile delictuale, nu poate fi reținută nici existența vreunui raport obligațional între reclamant și pârât decurgând din vreo faptă ilicită a acestuia din urmă, astfel că prezenta acțiune a fost formulată împotriva unui pârât care nu justifică legitimare procesuală pasivă.
Față de cele expuse anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. u N. apare ca întemeiată, astfel că a fost admisă, acțiunea fiind respinsă pe acest considerent.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamantul (f.3)
solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii pretențiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
a arătat reclamantul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că pârâtul nu întrunește în persoana sa cerința calității procesuale pasive care presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Mai mult decât atât, întrucât sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale, nimeni altcineva decât pârâtul intimat este titularul obligației de reparare a prejudiciului recurentei.
Instanța de fond a apreciat că depozițiile martorilor audiați în dosarul de urmărire penală nu conduc spre vinovăția pârâtului și că nu există o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și leziunile numitului Aitonean I. și a preferat să dea eficiență declarațiilor unor martori audiați de către organele de cercetare penală în detrimentul mărturiei depusă sub prestare de jurământ în fața instanței de către numitul Aitonean I. .
Dacă instanța de fond avea dubii serioase în ce privește declarația acestuia, în virtutea rolului activ putea proceda la citarea și ascultarea martorilor audiați de organele de cercetare penală.
Mai mult, aceste declarații vin în totală contradicție cu certificatul medico- legal nr. 2674/I/a/491 din_ ce atestă necesitatea unui număr de 42-45 zile de îngrijiri medicale. Totodată, numitul Aitonean I. a fost internat o perioadă de 14 zile, de la_, ziua următoare accidentului.
Așa fiind, este greu de crezut faptul că deși în seara zilei de_ nu a avut loc nici un incident în care să fie implicat numitul Aitonean I. și pârâtul intimat R.
N., începând cu ziua următoare Aitonean I. să necesite internarea de 14 zile și 40-42 zile îngrijiri medicale.
Raportat la aceste aspecte, apreciază că instanța de fond în mod nejustificat și discreționar a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, fără a cerceta suplimentar și fără a aprecia corect și coroborat probele de la dosar.
Cu privire la întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului intimat, principala critică pe care instanța de fond o aduce acțiunii se referă la lipsa stabilirii vinovăției acestuia. În acest sens, consideră recurenta reclamantă că vinovăția pârâtului intimat reiese foarte clar din cuprinsul actelor depuse la dosarul cauzei: declarația pe proprie răspundere și referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din_, fiind completată de declarațiile martorilor și de referatul întocmit de postul de poliție P. .
Faptul că numitul Aitonean I. și-a retras plângerea prealabilă, din motive personale date fiind relațiile de rudenie dintre el și pârât nu trebuie să conducă la ideea că pârâtul nu a săvârșit o faptă culpabilă deoarece plângerea prealabilă este o condiție de procedabilitate în ce privește tragerea la răspundere penală a făptuitorului iar retragerea ei nu echivalează cu lipsa vinovăției.
Totodată, consideră că declarația pe proprie răspundere dată de partea vătămată Aitonean I. prin care arată faptul că înțelege să plătească personal cheltuielile de spitalizare în ipoteza în care nu va interveni împăcarea părților, nu afectează în nici un fel dreptul recurentei de a obține repararea prejudiciului de la autorul faptei culpabile.
Astfel, pe de o parte a intervenit retragerea plângerii prealabile și nu împăcarea, ceea ce în planul dreptului procesual penal reprezintă două instituții distincte, iar această declarație dată de o terță persoană, față de raportul juridic obligațional dintre recurentă și intimat nu va putea niciodată afecta dreptul
recurentei reclamante de a solicita și obține contravaloarea prejudiciului creat de pârât.
Prin întâmpinarea formulată (f.13)
intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale
intimatul arată că nu a fost probată întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C.civ. recurenta mărginindu-se doar la invocarea referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției Parchetului T., fără a ține seama de prevederile art. 22 alin. 1 C.pr.pen.
Nu poate fi reținută declarația martorului Aitonean I., care este tocmai victima pretinsei infracțiuni ca singură probă la stabilirea adevărului în cauză, declarația sa necoroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauza penală.
Intimatul apreciază că nici critica privind lipsa rolului activ al judecătorului nu se justifică câtă vreme reclamantului îi revine sarcina probei iar din cele propuse și administrate de acesta nu rezultă justețea pretențiilor formulate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. 1 C.pr.civ., părțile au obligația să își probeze pretențiile și apărările. În susținerea pretențiilor sale, recurenta s-a prevalat de referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, de actele medicale privind spitalizarea persoanei vătămate Aitoneanu I. și de declarația unicului martor propus, victima menționată anterior.
Așa cum în mod temeinic și legal a reținut judecătoria, probele administrate în cauză nu sunt concludente pentru a susține pretențiile formulate din perspectiva îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 C.civ.
Astfel, declarația martorului audiat este subiectivă în condițiile în care, așa cum s-a arătat, este chiar victima agresiunii în discuție, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în dosarul penal.
Deși aceste persoane se aflau la locul faptei sau în apropriere, nici unii nu au susținut existența unui incident soldat cu vătămarea corporală a numitului Aitoneanu I., aceștia relatând că se afla în stare de ebrietate și a solicitat băuturi alcoolice pârâtului care a refuzat să i le ofere.
S-a invocat faptul că aceste declarații testimoniale au fost avute în vedere de către prima instanță, deși au fost făcute în fața organelor de cercetare penală, fără a fi îndeplinită formalitatea prestării de jurământ. T. ul apreciază însă că aceste declarații nu sunt lipsite de importanță probatorie în condițiile în care au fost luate de organele de cercetare penală în urma plângerii formulate de către pretinsa victimă.
De asemenea, recurenta s-a prevalat de faptul că instanța, în virtutea rolului activ avea posibilitatea să purceadă la audierea din oficiu a martorilor audiați de către organele de cercetare penală.
Această critică nu poate fi primită raportat la prevederile art.129 alin.5 ind.1 C.pr.civ. conform căruia părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele însele nu le-au propus și administrat în condițiile legii .
În susținerea pretențiilor formulate, recurenta s-a prevalat de referatul întocmit de Postul de poliție P. și de certificatul medico legal din care rezultă vătămarea corporală suferită de către victimă, ca urmare a agresiunii săvârșite de către pârât.
Într-adevăr, nu poate fi contestată împrejurarea că numitul Aitoneanu I. a fost internat suferind anumite traumatisme însă nu s-a făcut dovada, așa cum s-a arătat anterior, a faptei culpabile a pârâtului și cauzatoare a prejudiciului produs persoanei menționate.
Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale prin care s-a stabilit că pârâtul l-ar fi agresat pe numitul Aitoneanu I. se bazează pe declarațiile martorilor audiați în dosar, care au fost interpretate de către acest organ în sensul arătat însă, instanța a făcut o altă interpretare a acestor probe care a dus la
concluzia contrară, a nevinovăției pârâtului, fiind suverană în aprecierea acestor declarații, așa cum s-a arătat.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului, îl va obliga să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței din_ eliberate de avocat Gyori Ildiko S. (f.20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. M. T., împotriva Sentinței civile nr.3885/02 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului R. N. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Aprilie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./30 Aprilie 2013/1035OT/G.P. 10 Mai 2013
Judecător fond M. M. O. -Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 201/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 485/2013. Pretenții → |
|---|
