Decizia civilă nr. 427/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 427/R/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent D. F. I. împotriva Sentinței civile nr. 19058/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat SA D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei pârâte SA D., concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului declarat de către recurentul reclamant ca fiind netemeinic și nelegal, solicitând cheltuieli de judecată (filele 13-17).
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.19.058/05 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.,
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. F. -I., în contradictoriu cu pârâta SA D., fiind obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2.650 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat in data de_, reclamantul D. F. I. a înstrăinat pârâtei SA
D. autoturismul marca Mazda 929, cu numărul de identificare NO105069 pentru prețul de 5000 euro.
Martorul Ivoniciu D. C. a fost împuternicit de către reclamant pentru a înstrăina autoturismul marca Mazda 929 cu numărul de înmatriculare_, sens în care a fost întocmită procura specială autentificată la Biroul Notarului Public E.
V. .
Potrivit răspunsului la interogatoriul dat de către reclamant, în schimbul autoturismului ce urma a fi vândut, mandatarul trebuia sa îi plătească impozitul aferent mijlocului de transport pentru perioada anterioară vânzării, ceea ce mandatarul, potrivit celor arătate de el, a și făcut.
În executarea mandatului, martorul Ivoniciu, astfel cum acesta a declarat în fața instanței, necontestat de către reclamant, a dat un anunț online și a fost contactat de o persoana care a arătat că dorește să cumpere acel autoturism pentru prietena sa.
Drept urmare, mandatarul reclamantului s-a întâlnit cu aceasta din urmă persoană, a cărei identitate nu o cunoștea, acesta din urmă comunicându-i că achiziționează acel autoturism pentru prietena sa și, fără a-i prezenta o carte de
identitate sau o împuternicire a pârâtei S., în numele acesteia, a semnat contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 39 din dosar. Declarația martorului a confirmat astfel susținerile pârâtei. potrivit cărora nu a participat la încheierea acelui contract, precum și verificarea de scripte care a fost efectuată în acest sens. În schimbul autoturismului marca Mazda 929, potrivit celor declarate de către martor, acesta, în calitate de mandatar, a primit în schimb o mașină mai scumpă, pe care o achiziționase pentru el și pentru care a achitat diferența.
Reclamantul nu a cunoscut-o personal pe pârâtă anterior vânzării și nici ulterior, încercând doar să o contacteze telefonic pentru formalitățile anterioare.
Față de situația expusă, probată, instanța a reținut că un contract de vânzare-cumpărare poate fi încheiat și prin mandatar, atât în numele și pentru vânzător, cât și în numele și pentru cumpărător, caz în care efectele actului juridic încheiat prin intermediul mandatarilor vor obliga și vor da drepturi mandanților, potrivit art. 969 și art.1532 cod civil aplicabil.
Pentru a retine aceasta însă, instanța a constatat că, dacă în privința calității de mandant-mandatar în ceea ce privește persoana vânzătorului exista o procură autentificată, în privința calității de mandant-mandatar nu a fost probata existența unui contract de mandat încheiat între pârâta-mandant și persoana necunoscută, presupusul prieten al acesteia din urmă - mandatar.
Contractul de mandat pentru înstrăinarea unui autoturism nu presupune îndeplinirea unor condiții de formă, însă presupune cu necesitate existența consimțământului mandantului de a încredința mandatarului sau sarcina de a cumpăra în numele și pentru el un anumit bun, iar acesta din urmă să accepte mandatul care i-a fost încredințat. Acest consimțământ, ca și condiție a actului juridic, necesară pentru existența acestuia, nu a fost probat în cauză.
Pârâta nu a recunoscut existența acestuia și s-a probat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nu îi aparține.
În acest context, în lipsa oricărei împrejurări probate care să sprijine fie și o prezumție simplă în sensul că autoturismul a fost cumpărat într-adevăr pentru și în numele pârâtei, instanța nu a putut face aplicabilitatea regulilor de la mandat pentru a reține în sarcina pârâtei obligația de a-și executa o obligație derivată din dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca Mazda 929.
În afara contractului semnat de o altă persoană decât pârâta și în privința căreia nu s-a probat calitatea de mandatar al acesteia, reclamantul nu a probat faptul că pe parcursul anului 2010 și ulterior, acel autoturism a fost în posesia pârâtei, sarcina probei acestui fapt, în contextul probatoriului administrat în cauza, revenindu-i reclamantului, potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil aplicabil cauzei, acesta neizbutind să răstoarne sarcina probei în persoana pârâtului.
De asemenea, nu s-a putut face aplicabilitatea teoriei mandatului aparent în persona pârâtei, din declarația martorului rezultând că acestuia, în calitate de mandatar, nu i-a fost prezentată nici o împuternicire, acesta din urmă nesolicitând nici măcar o carte de identitate din partea acestuia, neexistând astfel nici un element care să justifice aparența împuternicirii dată de către pârâtă persoanei necunoscute, care s-a prezentat în numele său.
În consecință, constatând inexistența calității pârâtei de proprietar al autoturismului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.
Făcând aplicabilitatea prevederilor art.274 Cod de procedură civila, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2.650 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, iar în privința bonurilor de carburant, instanța a apreciat că nu probează efectuarea unor astfel de cheltuieli pentru prezentul proces, neexistând nici o legătură între bonurile de carburant și termenele de judecată din prezenta cauză, simplu fapt că avocatul pârâtei își are sediul în Buzău, nefiind suficient în acest sens.
Împotriva Sentinței civile nr.19.058/05 Octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal, reclamantul D. F.
-I.
(f.3-4) prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile
atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 09 Februarie 2010, prin mandatarul său, Ivoniciu D. C., a înstrăinat pârâtei autoturismul marca Mazda 929 în schimbul prețului de 5.000 Euro, autoturismul fiind predat cumpărătoarei astfel că, de la acea dată autoturismul se găsește în posesia cumpărătoarei.
Fiind vorba despre un bun mobil, transmiterea dreptului de proprietate se face prin contract consensual, nefiind nevoie pentru validitate de existența formei autentice și, în aceste condiții, de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare, pârâta a devenit proprietara autoturismului în discuție.
Mai învederează recurentul că instanța de fond nu a fost sesizată, nici pe calea acțiunii reconvenționale și nici pe cale de excepție cu vreun capăt de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, toate reținerile din considerentele hotărârii atacate relative la nevalabilitatea contractului determinată de inexistența unui contract de mandat și de lipsa semnăturii pârâtei, sunt străine de obiectul cauzei.
Atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului și atâta timp cât acest contract produce efecte juridice până la desființarea lui, instanța trebuia să constate calitatea de proprietară a pârâtei asupra autoturismului, indiferent de împrejurările în care s-a încheiat convenția.
Astfel, în condițiile în care pârâta a devenit proprietara autoturismului, nu cădea în sarcina sa să facă dovada folosinței autoturismului de către pârâtă, în condițiile în care obligația de înmatriculare și de plată a impozitului aparține proprietarului și nu posesorului.
În realitate, pârâta și prietenul acesteia au intrat în posesia autoturismului, încercând să se sustragă de la plata impozitului și de la obligația de înmatriculare.
Pentru toate aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata SA D. deși legal citată, nu a formulată întâmpinare. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul
reține următoarele:
Critica potrivit căreia instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, astfel că toate reținerile din considerentele hotărârii referitoare la nevalabilitatea contractului de mandat și de lipsa semnăturii pârâtei sunt străine de obiectul cauzei, nu poate fi reținută ca fiind fondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Elementul esențial în prezenta cauză îl reprezintă depoziția martorului Ivoniciu D. C., împuternicit de către reclamant pentru a înstrăina autoturismul marca Mazda 929 cu numărul de înmatriculare_, sens în care a fost întocmită procura specială autentificată la Biroul Notarului Public E. V. ..
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în executarea mandatului, martorul Ivoniciu, potrivit depoziției, aspect necontestat de către reclamant, a dat un anunț online și a fost contactat de o persoana care a arătat că dorește să cumpere acel autoturism pentru prietena sa.
Drept urmare, mandatarul reclamantului s-a întâlnit cu aceasta din urmă persoană, a cărei identitate nu o cunoștea, acesta din urmă comunicându-i că achiziționează acel autoturism pentru prietena sa și, fără a prezenta o împuternicire a pârâtei S., în numele acesteia, a semnat contractul de vânzare- cumpărare ( fila 39 din dosarul de fond).
În aceste condiții în mod pertinent și judicios prima instanță a reținut că declarația acestui martor a confirmat astfel susținerile pârâtei potrivit cărora nu a participat la încheierea acelui contract, precum și verificarea de scripte care a fost efectuată în acest sens.
În schimbul autoturismului marca Mazda 929, potrivit celor declarate de către martor, acesta, în calitate de mandatar, a primit în schimb o mașină mai scumpă, pe care o achiziționase pentru el și pentru care a achitat diferența.
Pe cale de consecință, în mod judicios prima instanță a reținut că reclamantul nu a cunoscut-o personal pe pârâtă anterior vânzării și nici ulterior, încercând doar să o contacteze telefonic pentru formalitățile anterioare.
Chestiunile statuate de către judecătorul fondului în ceea ce privește posibilitatea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare prin mandatar, ocazie cu care a concluzionat, pornind de la faptul că pârâta nu a recunoscut existența acestuia și s-a probat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nu îi aparține, că în speță nu se poate face aplicabilitatea regulilor de la mandat pentru a reține în sarcina pârâtei obligația de a-și executa o obligație derivată din dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca Mazda 929, nu aduc atingere valabilității contractului de vânzare-cumpărare, contrar celor susținute de către recurent.
Instanța de fond s-a limitat la a statua că dacă în privința calității de mandant-mandatar în ceea ce privește persoana vânzătorului exista o procură autentificată, în privința calității de mandant-mandatar nu a fost probata existența unui contract de mandat încheiat între pârâta-mandant și persoana necunoscută, presupusul prieten al acesteia din urmă-mandatar.
Tot din perspectiva reținerii în sarcina pârâtei a obligației derivate din dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca Mazda 929 prima instanță a stabilit în mod corect că un contract de mandat pentru înstrăinarea unui autoturism presupune cu necesitate existența consimțământului mandantului de a încredința mandatarului sau sarcina de a cumpăra în numele și pentru el un anumit bun, iar acesta din urmă să accepte mandatul care i-a fost încredințat., acest consimțământ, ca și condiție a actului juridic, necesară pentru existența acestuia, nefiind probat în cauză.
Nici critica potrivit căreia, în condițiile în care pârâta a devenit proprietara autoturismului, reclamantul nu trebuia să facă dovada folosinței acestuia de către pârâtă nu poate fi primită ca fiind pertinentă în condițiile în care, așa cum corect a reținut prima instanță, reclamantul nu a probat faptul că pe parcursul anului 2010 și ulterior, acel autoturism a fost în posesia pârâtei, sarcina probei acestui fapt, în contextul probatoriului administrat în cauza, revenindu-i reclamantului, potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil aplicabil cauzei, acesta neizbutind să răstoarne sarcina probei în persoana pârâtului.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. F. I. împotriva Sentinței civile nr.19.058/05 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 925 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
T. ul pentru a stabili acest cuantum al cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea art.274 alin 3 C pr civ .
Procedând la aplicarea dispozițiilor asrt.274 alin 3 C pr civ prin reducerea onorariului de avocat tribunalul nu a intervenit în convenția încheiată de intimată, în calitate de client, și avocatul acesteia, pentru a fi încălcate dispozițiile art.1166 Cod civil sau dispozițiile speciale din Legea nr.57/1995.
Aplicând dispozițiile art.274 alin 3 C pr civ tribunalul nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. F. I. împotriva Sentinței civile nr.19.058/05 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 925 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
Red. A.P.B./18 Aprilie 2013
Red. A.F.D./tehn A.P.B /2 exemplare/25 aprilie 2013 Judecător fond: I. T. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 485/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 509/2013. Pretenții → |
|---|
