Decizia civilă nr. 497/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/R
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: Bud M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de către reclamantul Ț. I., domiciliat în D., str. T., nr. 50 (nr. 577), județul M., împotriva sentinței civile nr. 676 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 23 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 30 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 676 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Dragomirești și Ministerul Finanțelor Publice reprezentate prin D. G. a F. P. B. M. și s-a constatat că acestea nu au calitate procesuală în cauză.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți.
S-a respins acțiunea reclamantului Ț. I., în contradictoriu cu pârâții C. G.
, Primăria Dragomirești și Ministerul Finanțelor Publice reprezentată prin D. G. a F. P. B. M., având ca obiect anulare act.
Reclamantul Ț. I. a fost obligat să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1.600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Dragomirești și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. că reclamantul a motivat chemarea în judecată a acestora în calitate de "garanți"; ai imobilelor menționate, care au fost confiscate prin sentința penală nr. 141/1950 a T. ui Militar C. .
Însă raportat la obiectul procesului, prin care se solicită anularea unor înscrisuri sub semnătură privată, între persoane private, cu privire la bunuri care nu au aparținut niciodată statului român, nu au făcut parte nici din domeniul public, nici din domeniul privat al acestuia, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 213/1998, astfel că nici Primăria Dragomirești, nici Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate procesuală pasivă în această cauză.
Instanța de fond a constatat că prin sentința nr. 141 a T. ui Militar C. din dosarul nr. 47/1950 s-a dispus confiscarea averii lui Ț. V. a Lupului, iar prin sentința civilă nr. 1282 din dos. nr. 273/1957 al Judecătoriei Vișeu de Sus în care reclamanții Ț. M. și Ț. Lupu au chemat în judecată pârâții O. G., garantul Zubașcu I. având ca obiect revendicare, a intervenit în nume propriu Sfatul P. ular al Raionului Vișeu și s-a admis cererea de intervenție și dispus obligarea pârâtului O. G. să predea terenul în litigiu intervenientei, însă se pare că această dispoziție nu a fost operată în cartea funciară și dreptul de proprietate nu a fost niciodată înscris pe Statul român.
Atâta timp cât instituțiile statului nu au revendicat bunurile respective, reclamantul nu poate, în numele acestora, să solicite înscrierea dreptului de proprietate în patrimoniul orașului D. . Reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita așa ceva. În plus, o astfel de cerere a apărut ca lipsită de interes pentru reclamant.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți, reclamantul însuși recunoaște că s-a mai judecat cu pârâtul C. G. în dosarul în care acesta, sau tatăl lui și-au validat înscrisurile sub semnătură privată care fac obiectul prezentului litigiu, însă reclamantul a arătat atât în acțiunea introductivă, cât și în concluziile scrise că și hotărârile respective reprezintă "mari erori judiciare";, în care susține că s-au încălcat flagrant prevederile legale.
Instanța investită cu prezenta cauză nu a fost în măsură să se pronunțe cu privire la hotărârile pronunțate de alte instanțe cu putere de lucru judecat, ci poate doar să constate dacă obiectul prezentului dosar este același cu obiectul altui dosar în care s-a dorit de către părți obținerea aceluiași lucru ca și în prezentul dosar și cu privire la care s-a mai pronunțat definitiv și irevocabil altă instanță.
Potrivit art. 166 C.proc.civ., excepția puterii de lucru judecat este o excepție de ordine publică, care poate fi invocată de părți, sau de instanță în orice stare a pricinii.
Pentru a fi în prezența acestei excepții, conform art. 1201 C.Civ., trebuie să existe triplă identitate între persoane, obiect și cauză. În plus, este necesar ca prin hotărârea respectivă să se fi rezolvat pe fond procesul.
În dosarul nr. 80/R/1997 al Judecătoriei D. figurează reclamantul C. G. împotriva pârâților Ț. I. și Ț. Lupu, având ca obiect validare de contract, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 67/_, prin care s-a validat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din_ și înscrisul sub semnătură privată "Chitanța"; din_ și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantului C. G. pentru imobilele ce au făcut obiectul acestor înscrisuri.
În acel dosar, pârâtul Ț. I. a avut o poziție de opunere, solicitând anularea actelor respective, la fel ca și în prezenta cauză.
În dosarul nr. 1231/1998 al T. ui M. s-a pronunțat decizia civilă nr. 649/A/_ prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de Ț. I. împotriva sentinței civile nr.67/_ din dos. nr. 80/1997/R al Judecătoriei D. și s-a constatat nulitatea apelului lui Ț. Lupu.
Împotriva acestei hotărâri, frații Ț. au declarat recurs, care a făcut obiectul dos. nr. 3619/1998 al Curții de Apel C., în care s-a pronunțat decizia nr. 292/_ prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Ț. I. și Ț. Lupu împotriva deciziei civile nr. 627/A/_ din dos. nr. 3936/2002 al T. ui M. .
Având în vedere aceste aspecte instanța a constatat că este incidentă autoritatea de lucru judecat, sens în care a admis excepția invocată.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost, de asemenea, considerată ca fiind admisibilă, raportat la faptul că se solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ între O. G. și O. I. în calitate de cumpărători și Zubașcu I. în calitate de vânzător, precum și anularea chitanței nr. 382/_ încheiate între O. G. și O. I. ca "primitori de bani"; și C. D. ca "predator de bani";. Fiind înscrisuri sub semnătură privată, ele singure nu sunt apte să ducă la nașterea, sau transferul dreptului de proprietate, ci pot fi considerate simple promisiuni, care produc efecte doar între părțile semnatare. Tocmai de aceea a fost necesar ca înscrisurile respective să fie validate în instanță. Cu privire la valabilitatea acestora, s-au mai pronunțat, de altfel instanțele, în hotărârile amintite care beneficiază de putere de lucru judecat.
S-a mai reținut că este regretabilă situația reclamantului și de înțeles dorința acestuia de a recupera bunurile de care a fost privat în mod abuziv el și familia lui, însă modalitatea juridică aleasă pentru a recupera bunurile respective, nu a fost cea mai adecvată, raportat la legislația actuală în vigoare.
Fiind în culpă procesuală, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C.proc.civ., cheltuieli reprezentând onorariul avocațial plătit de pârâți, conform chitanțelor din dosar și câte 100 lei cheltuielile de deplasare ale avocatului de la Sighetu Marmației la Judecătoria Dragomirești, acesta fiind prezent la trei termene de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ț. I., solicitând admiterea recursului și în baza articolului 3041din C.proc.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele, de aceea a solicitat instanței să examineze faptele petrecute, nu doar să se pronunțe asupra unor excepții, deoarece soluționarea unora dintre acestea depinde în totalitate de analizarea celor petrecute și sentințelor date în procesele anterioare referitoare la același obiect, terenul situat în D. în locul numit "Călimăneasa" compus din teren, casă, șură și grajd.
S-a arătat că în fapt, cronologia evenimentelor, care este extrem de importantă, a fost următoarea: în anul 1947 D. V. Cerbu a donat lui Ț. V. a Lupului imobilele situate în D. cu numerele topografice 3565/a, 3565/b, locul intravilan între vecinii: Chindriș Gheorghe, C. I., Dascăl Șmil, Florea Ș. și Valea Călimănesei. Pe imobilele donate se află casa, șura și grajdul care formează obiectul donației.
În anul 1951 D. V. Cerbul a decedat și de aceasta a profitat fiul lui Hrușca
M., numitul Zubașcu I., care printr-un act de mână încheie, în luna octombrie ziua 26, un contract de vânzare-cumpărare cu O. G. și O. I. pentru un teren intravilan în hotarul comunei D. de circa 20 ari cu prețul de 40.000 (patruzeci mii) lei.
În_ O. G. fiind bolnav la pat, netransportabil, a chemat la domiciliul său notarul și secretarul lui unde au întocmit procesul verbal nr. 382/1954 și chitanța prin care declară că a primit de la C. D. suma de 15.000 (cincisprezece mii) lei reprezentând valoarea terenului intravilan de circa 25 ari, situat în hotarul D. în locul numit Călimăneasa. în chitanță s-a menționat că locul se învecinează la răsărit cu Valea Călimăneasa, la apus cu Chindriș Gheorghe, la sud cu Zubașcu M. și Zubașcu I., la nord cu șoseaua națională și că O. G. se obligă să vândă acest teren lui C. D. după obținerea autorizațiilor și documentelor legale necesare, când se va întocmi actul autentic de vânzare.
Intrarea în stăpânire de fapt și de drept asupra imobilului mai-sus menționat urmând a avea loc la data autentificării contractului de vânzare. Chitanța nu ține loc de act de vânzare și nu poate fi transcrisă, respectiv intabulată.
La acțiunea civilă de revendicare intentată de Ț. Mărie contra lui O. G. prin sentința civilă nr. 2036/_ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Prin Sentința Civilă nr. 2565/_ s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei după această casare. În dosarul civil nr. 273/57 Statul P. ular al Raionului Vișeu intervine în nume propriu în cauză, iar T. procedând la judecarea cauzei, din ansamblul probelor de la dosar constată că terenul din litigiu este înscris în C.F. pe numele decedatului Ț. V. a Lupului, fost soț al
reclamantei.
Prin adresa nr. 275/_ s-a cerut T. ui să continue executarea Sentinței Penale nr. 141/1950 și pentru terenul respectiv, întrucât a fost proprietatea lui Ț.
V. Lupului.
Prin Sentința civilă nr. 1282/_ s-a hotărât, în sensul că, pârâtul O. G. a fost obligat să predea în deplină proprietate și posesiune terenul din litigiu pe seama Statului P. ular al Raionului Vișeu ca formând proprietatea Statului.
Dar după cum s-a constatat, O. G. nu a predat niciodată terenul Statului, care nu a trecut la recuperarea lui și trecerea ternului din litigiu în patrimoniul Statului conform sentinței penale nr. 141/1950 și a Decret-Lege nr. 115/1938 respectiv art. 16.
În 1991 a depus cerere la Comisia Comunală D. de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru terenul din locul numit Călimăneasa. Comisia a propus spre validare Comisiei J. ețene de aplicare a Legii nr. 18/1991, care prin hotărârea nr. 1936/1991 a validat terenul pentru Ț. I. . Dar C. G., fiul lui C. D., a făcut plângere la
J. ecătoria Vișeu de Sus, care în Dosarul civil nr. 2683/_, prin Sentința civilă 626/_, respinge plângerea lui C. G. . Această sentință civilă nu a fost executată nici până în momentul de față.
În dosarul civil nr. 80/1997/R al Judecătoriei D., prin Sentința civilă nr. 67/_ s-a admis acțiunea lui C. G. și a fost validat înscrisul chitanță și act de vânzare-cumpărare, dispunând în plus înscrierea imobilelor în C.F. pe numiții C.
G. și C. A. cu mențiunea definitivă și irevocabilă. La apelul declarat în dosarul civil 1231/1998, Tribunalul Maramureș prin Decizia Civilă 649/A a respins ca nefondat apelul. Recursul declarat în dosarul civil 3619/1998, a fost soluționat de Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 292/_ s-a constatat nulitatea recursului.
A depus notificare la Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului compus din casă, șură, grajd și 3281 mp., teren intravilan la Primăria Dragomirești.
Prin dispoziția nr. 1, Primarul comunei D. a respins notificarea restituirii în natură și a propus măsuri reparatorii prin echivalent prin acordarea de despăgubiri bănești.
La contestația depusă la Tribunalul Maramureș în dosarul civil nr. 217/2002, prin Sentința civilă nr.235/_ a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile în revendicare și pretenții.
În dosarul civil nr. 384/2002, Judecătoria Dragomirești prin Sentința civilă nr. 328/_ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții Ț. I. și Ț. Lupu.
Recurentul a mai arătat că a solicitat Primăriei D. să i se comunice cine reprezintă Statul Român într-un proces civil având ca obiect revendicarea unui imobil. Prin adresa nr. 1451/1256 din_ a fost informat că în conformitate cu Legea nr. 213/1998 Statul este reprezentat de M. F. .
La apelul declarat în dosarul civil nr. 3936/2002, Tribunalul Maramureș prin Decizia Civilă nr. 627/A din_ a respins ca nefondat apelul reclamanților, iar recursul declarat în dosarul civil nr. 6149/2002, a fost soluționat de Curtea de Apel
C. prin Decizia civilă nr. 2599/_ soluția fiind aceea de respingere ca nefondat a recursul reclamanților.
Din anul 2002 M. F. a răspuns, prin adresa nr. 214107/_, ca în cazul său, Legea nr. 215/2001 la art. 10 prevede că "Autoritățile administrative publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor și județelor în conformitate cu principiul autonomiei locale."
După cum s-a constatat, P. susține că Statul este reprezentat de M. F.
, iar M. F. susține că Statul este reprezentat de administrația publică locală, încercând să sustragă de la responsabilitățile civile. Iar instanțele de judecată dispun și atribuie imobilele Statului independent de legi și de sentințe date anterior, cum s-a observat din faptul că procesul verbal de confiscare a averii imobile nu a fost întocmit conform Decret-Lege 115/1938, respectiv art. 16.
Ținând cont de toată această cronologie a evenimentelor, instanța trebuia să observe că este nevoie de o analiză mai aprofundată înainte de a putea soluționa pur și simplu excepțiile invocate.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost admisă, fiindcă a solicit anularea contractului de vânzare-cumpărare a înscrisului chitanță nr. 382/_ la care nu este parte, însă instanța a trecut cu vederea faptul că și reclamantul la rândul său, nefiind parte în litigiu, a fost chemat în judecată de către
C. G., în dosarul 80/R/1997 al Judecătoriei D. pentru validarea
contractului de vânzare-cumpărare supus și aici judecății, contract la care nu este parte, după cum a menționat instanța în motivare. Dacă în acel litigiu poate fi chemat în judecată pentru validarea unui contract la care nu a fost parte, de ce acum, când solicită anularea lui, instanța consideră că nu are această capacitate în legătură cu același contract.
Același lucru s-a aplicat și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, care a fost admisă și aplicată fără a verifica legalitatea sau ilegalitatea cu care a fost pronunțată hotărârea care beneficiază de puterea de lucru judecat. În acest caz, dacă se continuă aplicarea legii în mod greșit, în repetate rânduri, neținând seama de înscrisuri, acte doveditoare, solicită să i se spună care este metoda prin care se poate scăpa de hotărârile date în mod eronat, si cum se poate scoate la iveală adevărul. În cuprinsul sentinței, instanța de fond i-a pus în vedere că ea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la alte hotărâri cu putere de lucru judecat. Atunci de ce a fost luată în considerare doar sentința civilă nr. 67/_, prin care s-a validat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din_ și înscrisul sub semnătură privată "chitanță" din_, Decizia Civilă nr. 649/A/_, Decizia civilă nr. 292/_, Decizia civilă nr. 627/A/l_ din dosarul nr. 3936/2002 a T. ui M. . Este autoritate de lucru judecat și față de Sentința civilă nr. 1282/_ care obligă pe pârâtul O. G. să predea în deplină proprietate și posesiune terenul în litigiu (terenul intravilan în locul numit
"Călimăneasa") pe seama Sfatului P. ular al Raionului Vișeu ca formând proprietatea Statului. Conform acestei sentințe, întrucât terenul este prin hotărâre judecătorească atribuit statului, cum a putut instanța să valideze atât contractul de vânzare-cumpărare cât și înscrisul "chitanță" și să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantului C. G., în dosarul nr. 80/R/1997. Tocmai pentru că printr-o hotărâre judecătorească terenul a fost atribuit statului ar fi trebuit ca cele 2 înscrisuri a căror nulitate o solicită să nu fi fost validate de la bun început, însă justiția a făcut aceste mari și grave erori, iar instanța se pare că nu este în măsură să le corecteze. Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele lui C. G., s-a făcut cu încălcarea voită a legii, a art.
33 din Decretul-lege nr. 115/1938, astfel permițând dobândirea dreptului de proprietate tabular de către pârât în mod ilicit, folosind chitanța din_, care după cum s-a putut observa fiindcă a atașat-o la dosar, nu ține loc de act de vânzare și nu poate fi transcrisă, respectiv intabulată.
Erorile justiției au început cu neîntocmirea procesului verbal pentru confiscarea averii imobile a lui Ț. V. a Lupului, tatăl său, și au culminat cu neexecutarea Sentinței civile nr. 1282/_ . De asemenea, instituțiile statului, în acest caz Primăria Dragomirești, nu a îndeplinit sarcinile impuse de instanța, aceea de a trece imobilul în cauză în registrele de carte funciară ale comunei, conform Decretului-Lege nr. 115/1938, art. 16.
În ceea ce privește instituțiile statului, instanța i-a pus în vedere că reclamantul nu poate solicita în numele acestora înscrierea dreptului de proprietate în patrimoniul orașului D. cu privire la imobilul asupra căruia poartă actele din acest litigiu, o astfel de cerere apărând lipsită de interes pentru reclamant. Din acest motiv recurentul a arătat că dorește o analiză aprofundată a cauzei care ar
permite justificarea interesului său, acela ca instanța să ia la cunoștință și în același timp să solicite instituțiilor statului să constate că terenul în cauză a aparținut tatălui său, iar după confiscare Statului Român, astfel pârâtul C. G. și deținătorii anteriori ai imobilului neputând dobândi proprietatea asupra acestuia decât prin mijloace nelegale și erorile justiției.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-recurent Ț.
I. îl constituie solicitarea acestuia de a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între O. G. și O. I. în calitate de cumpărători și Zubașcu I. în calitate de vânzători, contract încheiat la data de_, respectiv constatarea nulității absolute a înscrisului chitanță/proces-verbal nr. 328/_ încheiat între O. G. și O. I. ca primitori de bani și C. D. predator de bani pentru terenul intravilan în suprafață de 0,25 hectare în locul numit Călimăneasa.
În motivarea cererii s-a arătat în privința primului act a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată că Zubașcu I. nu avea calitatea de moștenitor/proprietar deoarece la momentul vânzării, procesul-verbal pentru averea imobiliară a numitului Ț. V. a lupului nu era efectuat conform Sentinței penale nr. 141/1950 a T. ui Militar C. .
În privința celui de-al doilea act considerat a fi lovit de nulitate absolută s-a arătat că pe documentul respectiv se menționează că vânzătorii s-au obligat să vândă terenul după obținerea autorizațiilor legale și a documentelor necesare perfectării contractului, iar actul respectiv nu ține loc de act de vânzare și nu poate fi transcrisă respectiv întabulată.
Aceste apărări ale reclamantului-recurent Ț. I. au fost formulate și analizate în dosarele nr. 410/1998 al Judecătoriei D. . Astfel, în acest dosar, atașat prezentei cauze, la fila 36 Ț. Lupu și Ț. I. solicită instanței "să declarați nul contractul de vânzare-cumpărare între Zubașcu I. și O. G. ";, menționându- se faptul că terenul în cauză (terenul situat în locul numit Călmineasa, la fila 23 se află Chitanța nr. 26 noiembrie 1954, iar la fila 25 se află Contractul de vindere- cumpărare din 22 octombrie 1951).
În dosarul nr. 731/1995 al Judecătoriei D., C. G. a solicitat validarea contractului de vânzare-cumpărare din data de 22 octombrie 1951 încheiat între Zubașcu I. și O. G. și O. I. .
Cele 2 dosare au fost conexate, fiind soluționate ambele cereri în dosarul nr. 410/1995 al Judecătoriei D. . Apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 76 din data de 14 februarie 1996 a Judecătoriei D. din dosarul nr. 410/1995 a fost admis (decizia civilă nr. 958/A din 4 decembrie 1996 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1296/1996) și ca urmare a desființării sentinței atacate, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr. 80/R/1997. Prin Sentința civilă nr. 67 din 2 februarie 1998 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 80/1997/R, a fost validat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 22 octombrie 1951 între Zubașcu I. și O. G. și
O. I., precum și înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 26 noiembrie
1954 prin care O. I. și O. G. se obligă să înstrăineze lui C. D. terenul în locul numit Călimăneasa.
La data de 9 martie 1998, Ț. Lupu și Ț. I. a formulat apel împotriva Sentinței Judecătoriei D., solicitând admiterea apelului și respingerea cererii de validare a actelor arătate. În motivare se arată că nu poate fi avută în vedere chitanța depusă la dosarul cauzei deoarece aceasta cuprinde mențiunea "prezenta nu ține loc de act de vânzare și nu poate fi transcrisă, respectiv întabulată";. De asemenea s-a arătat că terenul în litigiu este terenul pe care prin Sentința nr. 1282/1957 O. G. era obligat să-l predea statului deoarece acesta a fost confiscat.
Prin Decizia civilă nr. 649/A din data de 24 iunie 1998, Tribunalul Maramureș (dosarul nr. 1231/1998) a respins ca nefondat apelul declarat, fiind analizate apărările reclamantului Ț. I. prin care acesta a arătat că actele a căror validare se solicită nu sunt legale.
Recursul promovat a fost declarat nul de Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 292 din data de 23 februarie 1999 pronunțată în dosarul nr. 3619/1998.
Așadar în prezenta cauză, pe cale principală, reclamantul-recurent Ț. I. dorește să pună din nou în discuție valabilitatea înscrisurilor care au fost validate de instanța de judecată prin hotărârile arătate mai sus, hotărârea de validare ținând loc de act autentic. În dosarele amintite mai sus, Ț. I. a solicitat instanței să constate că înscrisurile sunt nule, însă apărările reclamantului-recurent, apărări care sunt identice cu motivele care au stat la baza prezentului dosar, nu au fost însușite de instanța de judecată, care a constatat valabilitatea actelor sub semnătură privată.
Autoritatea de lucru judecat, astfel cum a reținut și prima instanță este reglementată de art. 1201 C.civ.. Această excepție de procedură poate fi opusă de parte sau invocată de instanță din oficiu pentru a exclude formularea unei noi cereri care să pună instanța în situația de a analiza din nou o problemă de drept soluționată irevocabil.
În prezenta cauză se constată existența triplei identități de părți, obiect și cauză. Astfel, partea care a invocat nevalabilitatea actelor sub semnătură privată în prezenta cauză este reclamantul Ț. I., iar în dosarele amintite anterior au fost Ț.
I. și Ț. Lupu, pârâși în prezentul dosar fiind printre alții și C. G., persoană cu care s-a discutat în contradictoriu anterior valabilitatea acelorași acte.
Obiectul cererii este același-analiza valabilității contractului de vânzare- cumpărare încheiat între O. G. și O. I. în calitate de cumpărători și Zubașcu
I. în calitate de vânzători, contract încheiat la data de_, respectiv constatarea nulității absolute a înscrisului chitanță/proces-verbal nr. 328/_ încheiat între O.
G. și O. I. ca primitori de bani și C. D. predator de bani pentru terenul intravilan în suprafață de 0,25 hectare în locul numit Călimăneasa.
În ceea ce privește cauza, se constată că reclamantul-recurent a susținut în ambele dosare că înscrisurile respective nu sunt valabile deoarece terenul a aparținut altor persoane decât cele care au încheiat actele arătate, iar prin Sentința Penală nr. 141/1950 a T. ui Militar C. s-a dispus confiscarea terenului, acesta aparținând la acest moment Statului Român.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că o solicitare ce a fost analizată irevocabil de instanța de judecată nu mai poate fi pusă în discuție din nou în cadrul unui alt proces pornit de partea nemulțumită de soluția pronunțată. Din acest punct de vedere instanța consideră că soluția pronunțată de instanța de judecată este corectă.
Recurentul a mai invocat faptul că în mod incorect s-a reținut că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă. Instanța consideră că și sub acest aspect soluția instanței de judecată este corectă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea 213/1998 pentru ca Statul român sau Orașul D. să aibă calitate procesuală pasivă.
În privința celorlalte susțineri ale recurentului, se apreciază că atâta vreme cât s-a constatat îndeplinirea condițiilor pentru a se reține existența autorității de lucru judecat, instanța nu mai poate reanaliza aspectele legate de fondul cauzei, chiar dacă susținerile reclamantului ar fi corecte, deoarece acestea au făcut obiectul judecății anterioare.
Reținând cele de mai sus, instanța consideră recursul nefondat.
În ceea ce privește solicitarea intimatei C. A., moștenitoarea lui C. D., privind cheltuielile de judecată în recurs, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., astfel că această solicitare va fi admisă. În consecință, instanța va obliga recurentul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Având în vedere prevederile art. 312 raportat la prevederile art. 304 respectiv 3041C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de Ț. I., acesta urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Ț. I., domiciliat în D.
, str. T., nr. 50 (nr. 577), județul M., împotriva Sentinței civile nr. 676 pronunțată la data de 22 noiembrie 2012 de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul Ț. I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei C. A. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | P. G. | , | Bud M. |
Red. /dact./P.M.B../_ /verificat_ Dact. B.M./
Ex. 2
J. ecător fond: Garviș Todincă E. V.
| ← Decizia civilă nr. 226/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 474/2013. Anulare act → |
|---|
