Decizia civilă nr. 535/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții V. T., V. I., V.
N., C. I. ȘI C. M. împotriva deciziei civile nr. 115 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului B. -Năsăud în dosarul nr._, privind și pe intimații
P. L., R. I. și A. G., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâții recurenți V. T. și
C. I. asistate de avocat Mândru M. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 februarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței,din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin.3 C.proc. civ., invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs invocate de către pârâți prin care se tinde la reaprecierea probațiunii, având în vedere că dezvoltarea acestora nu se încadrează într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.proc. civ. Reprezentanta pârâților recurenți arată că prin trimiterea la probele administrate în cauză nu dorește a se reaprecia probele, referirea la probe fiind
necesară din perspectiva normelor încălcate de către instanța de apel.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a apelului formulat împotriva sentinței instanței de fond,solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii excepției prescripției acțiunii introductive cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
În subsidiar, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții recurenți, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu cheltuieli de
judecată conform chitanței depuse la dosar.
Arată că suprafața reală și necontestată de către reclamanți a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din anul 1990 a fost aceea de 3100 mp și nu se 1,5 ha.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, precizată ulterior, reclamanții P. L., R. I., A. G. au chemat în judecată pe pârâții V.
T. și V. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună
rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de_ între reclamanți și pârâți și în consecință să dispună punerea părților în situația anterioară; să oblige pârâții la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de
30.000 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului la prețul actual de circulație.
Prin sentința civilă nr. 8835/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. L., R. I. și A. G. în contradictoriu cu pârâții V. T.
, V. I., V. N., C. M. și C. I. și s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâta V.
T. și defunctul V. I., în calitate de promitenți-vânzători, și reclamanții P. L.
, R. I. și A. G., în calitate de promitenți-cumpărători, prin care promitenții vânzători s-au obligat să vândă promitenților cumpărători imobilul teren în suprafață de 1,5 ha, situat în loc. Colibița, locul numit "Pripoara";, pârâții fiind obligați la plata în solidar către reclamanți a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând prețul imobilului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare rezoluționat, achitat de reclamanți, și daune interese, precum și la plata sumei de 5663,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ între reclamanți, pârâta V. T. și numitul V. I., decedat pe parcursul procesului, a intervenit contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care pârâta V. T. și numitul V. I., în calitate de vânzători, au vândut reclamanților, în calitate de cumpărători, terenul în suprafață de 1,5 ha, situat în satul Colibița, în locul zis "Pripoara";, între vecinii Țigăroi I., Badiu M., Zaharie Pavel și drum, prețul imobilului fiind de 45.000 lei, achitat integral de reclamanți la data încheierii contractului menționat. La data de_, reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dos. nr._ al Judecătoriei B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții V. T. și V. I., constatarea validității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Prin sentința civilă nr. 4048/2008 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei B. cererea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, reținându-se de către instanță că imobilul teren obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare este în proprietatea altor persoane decât pârâții, ca urmare a pronunțării de către Judecătoria Bistrița a sent. civ. nr. 3241/1992 și a înstrăinării de către pârâți, prin acte de vânzare- cumpărare, a suprafeței de 3100 mp.
Actul încheiat sub semnătură privată la data de_ și intitulat contract de vânzare-cumpărare este nul ca și contract de vânzare-cumpărare, nefiind încheiat în formă autentică, însă în temeiul principiului conversiunii actului juridic, instanța de fond a reținut că acest contract îndeplinește condițiile esențiale prevăzute de art. 948 cod civil pentru a fi valabil ca antecontract de vânzare-cumpărare, ce instituie în sarcina vânzătorilor o obligație de a face, respectiv obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege. Raportat la această stare de fapt, s-a reținut că pârâta V. T. și numitul V. I. nu și-au îndeplinit obligația contractuală de încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind totodată în culpă pentru neîndeplinirea acestei obligații. Conduita ulterioară încheierii antecontractului a promitenților vânzători de a vinde imobilul obiect al antecontractului altor persoane motivat de faptul că reclamanții nu au procedat la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren și nu au achitat impozitul pentru acest imobil este o conduită culpabilă prin care vânzătorii și-au încălcat obligațiile contractuale asumate față de reclamanți. Potrivit art. 1020 din Codul civil condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în
caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său, iar dispozițiile art. 1021 Cod civil prevăd că în acest caz contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Având în vedere faptul că pârâta V. T. și numitul V. I., decedat, nu și-au respectat culpabil obligația asumată prin contractul încheiat la data de_ de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1,5 ha prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum și dispozițiile legale mai sus menționate, prima instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în privința primului capăt de cerere, în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâta V. T. și defunctul
V. I., în calitate de promitenți-vânzători, și reclamanții P. L., R. I. și A.
G., în calitate de promitenți-cumpărători, prin care promitenții vânzători s-au obligat să vândă promitenților cumpărători imobilul teren în suprafață de 1,5 ha, situat în loc. Colibița, locul numit "Pripoara";.
Principalul efect al rezoluțiunii contractului îl reprezintă obligația părților de a restitui tot ceea ce au primit în temeiul contractului. Pe lângă obligația de restituire a prestațiilor, partea care nu este în culpă are dreptul, potrivit art. 1021 din Codul civil, la daune-interese, care cuprind, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 din Codul civil, pierderea ce a suferit-o creditorul și beneficiul nerealizat, respectiv micșorarea patrimoniului creditorului prin neexecutarea obligației de către debitor și sporul patrimonial pe care l-ar fi realizat creditorul dacă debitorul și-ar fi executat obligația. Prin contractul încheiat la data de_ prețul
imobilului a fost stabilit de părți la suma de 45.000 lei, sumă ce reprezenta la data respectivă jumătate din valoarea unui autoturism Dacia 1300. În prezent valoarea de piață a terenului ce a făcut obiectul contractului încheiat la data de_ este de 30.334 Euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Ani Dumitru, prețul minim de circulație pe mp fiind stabilit de expert la 10,5 euro. Raportat la dispozițiile legale cuprinse de art. 1084 Cod civil și la starea de fapt reținută, s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de
30.000 Euro cu titlu de preț achitat de reclamanți și daune interese, apreciind că prețul achitat, pierderea suferită și beneficiul nerealizat de reclamanți datorită neexecutării obligației de către pârâta V. T. și numitul V. I. se ridică la valoarea de piață actuală a imobilului teren obiect al contractului rezoluționat.
În ceea ce privește susținerea pârâților V. I., V. N., C. M. și
C. I. potrivit căreia nu au efectuat nici un act de acceptare a succesiunii după defunctul V. I., motiv pentru care nu au nici o obligație față de reclamanți, a fost apreciată ca neîntemeiată, pârâții înțelegând să continue acțiunea promovată de defunctul V. I. în dos. nr._, în calitate de moștenitori ai acestuia, ceea ce reprezintă o acceptare a succesiunii rămase după acesta.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 5663,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 115/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a în baza art.296 Cod procedură civilă s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții V. T., V. I., V. N., C.
M. și C. I., respectiv V. I., V. N., C. M. și C. I. .
S-a admis apelul declarat de pârâții V. T., V. I., V. N., C.
M. și C. I. împotriva sentinței civile nr.8835/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
- Au fost obligați pârâții să le plătească în solidar reclamanților suma de 89515 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 19.717 Euro și suma de 3406,3 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată în apel, în final intimații P.
L., R. I. și A. G., fiind obligați în solidar să plătească apelanților suma de 2705,65 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Impedimentele procedurale invocate în apel nu sunt de natură a exclude verificarea fondului pretenției dedusă judecății. Rezoluțiunea judiciară a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamanții P. L., R. I. și A. G. pe de o parte și V. I. și T. pe de altă parte cu termen de finalizare a formalităților stabilit la data de_ a fost pretinsă de primii la data de_, consecutiv rezolvării defavorabile a cererii de validare a antecontractului promovată la data de_, soluția negativă fiind determinată de transferarea proprietății din patrimoniul promitenților-vânzători către un terț urmare a înstrăinării aceluiași imobil convenită ulterior între aceștia la data de_ .
Nu face obiect de controversă caracterul personal al acțiunii pendinte și circumscrierea acesteia termenului general de prescripție de 3 ani instituit de art. 3 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, ci momentul de la care acest termen începe să curgă. Contrar susținerii pârâților apelanți care îl raportează la data de_ stabilită de cocontractanți pentru predarea actului apt de întabulare, tribunalul a reținut că în speță data nașterii dreptului la acțiunea în reziliere este momentul pierderii posesiei terenului de către promitenții cumpărători. Cum înșiși apelanții învederează că acesta coincide cu predarea posesiei prin contracte autentice de vânzare cumpărare către alte persone -_ -, împrejurare confirmată atât de actele dosarului acvirat nr._ cât și de depozițiile testimoniale ale martorilor audiați în apel ( unitar afirmându- se că doar recoltarea fânului se făcea de către promitenții vânzători cu acordul promitenților cumpărători f.50-54), s-a conchis că demersul juridic pendinte promovat la dat de_ a fost exercitat înlăuntrul termenului de prescripție, epuizat la data de_ . Mai mult decât atât, neantrenarea efectelor prescripției este determinată concomitent din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 16 lit. a din actul normativ menționat, ce instituie drept cauză de întrerupere a cursului prescripției recunoașterea dreptului făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, și de argumentul apărării intimaților reclamanți ce se raportează la manifestarea neechivocă a pârâților în acest sens în fața primei instanțe, de achiesare la dezdăunarea reclamată, chiar dacă ei se referă la un cuantum mai mic decât cel pretins. Acordul pârâților manifestat în fața primei instanțe de
judecată de achiesare la desființarea antecontractului și la restituirea sumei încasate se constituie neîndoios în argument suplimentar de natură a impedimenta excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în apel.
Nici excepția lipsei calității procesual pasive nu poate primi o soluție favorabilă. Din această perspectivă prima instanță a valorizat corespunzător manifestarea de voință neechivocă a celor patru pârâți apelanți, fii ai pârâtului V.
I. al cărui deces a survenit pe parcursul judecății cauzei promovate ce a format obiectul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, echivalând actul lor de continuare a procedurii judiciare demarate în timpul vieții de defunct cu cel de acceptare a succesiunii sale. Ca atare susținerea că aceptarea succesiunii s-ar fi făcut tacit și doar de către soția supraviețuitoare nu poate fi primită, dovezile cauzei fiind în sens contrar. Cheltuirea sumei remise de reclamanții cumpărători cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare în interesul exclusiv al promitenților vânzători și neincluderea ei în pasivul succesoral nu se constituie în argumente de natură a fundamenta
opoziția pârâților descendenți, deferirea succesiunii impunând și suportarea sarcinilor ei, în ipoteza subzistenței pasivului succesoral.
Rezolvarea dată de prima instanță pretenției dedusă judecății este contestată din perspectiva dezdăunării acordate, verificarea în apel fiind circumscrisă acestei limite. Apelanții reclamă reducerea sumei invocând pe de o parte culpa comună în neperfectarea contractului de vânzare cumpărare, cu consecința achitării prețului încasat actualizat cu rata inflației, pe de altă parte antrenarea efectelor clauzei penale inserate în contract ce sancționează neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de vânzători cu restituirea prețului de vânzare primit, socotit la valoarea indicelui de inflație, cu precizarea că prețul primit reprezintă jumătate din contravaloarea unui autoturism Dacia, iar în cele din urmă circumscrierea despăgubirii prețului de circulație al imobilului stabilit de un expert în materie. Primele două argumente nu pot fi reținute. Mai întâi este exclusă ipoteza culpei comune a cocontractanților câtă vreme promitenții cumpărători și-au executat întocmai și deîndată obligațiile asumate, între care nu se numără și aceea de achitare a taxelor și impozitelor, decât a cheltuielilor "ocazionate de încheierea contractului autentic propriuzis și cele de publicitatea imobiliară";, etapă la care nu s-a mai ajuns, iar promitenții vânzători nu și-au onorat obligațiile asumate de "îndeplinire a tuturor formalităților necesare pentru a deveni proprietari tabulari asupra terenului vândut și apoi să predea cumpărătorilor contract autentic de vânzare-cumpărare în legătură cu acest teren până la data de_ ";. Culpa este exclusiv în sarcina acestora din urmă întrucât pe de o parte au devenit proprietari doar asupra suprafeței de 3100 mp din cea de 1,5 ha obiect al antecontractului în litigiu, iar pe de altă parte deși aveau la îndemână posibilitatea de epuizare a formalităților necesare pentru dobândirea în patrimoniu a imobilului în discuție, procedura
juridică finalizându-se cu mult timp anterior termenului convenit, respectiv prin sentința civilă nr. 3241/1992, certificatul de moștenitor obligatoriu a fi eliberat ulterior a fost întocmit abia după expirarea termenului, respectiv în vara anului 2006, în scopul încheierii contractului de vânzare cumpărare a aceluiași teren cu o altă persoană"; ( f.88 verso). Era în sarcina promitenților vânzători să obțină toate documentele ce atestau deținerea de către aceștia a proprietății terenului promis spre vânzare și să convoace pe promitenții cumpărători la perfectarea înstrăinării până cel târziu la data convenită,_, obligații neîndeplinite deși realizarea acestor sarcini asumate le era în putință. Mai apoi, făcându-se cuvenita distincție între un antecontract de vânzare cumpărare și un contract autentic de înstrăinare, se conchide că problema dezdăunării în ipoteza desființării convenției nu se rezolvă identic, ci în termeni diferiți specifici fiecăreia dintre cele două situații juridice deosebite. Ca atare este exclusă ipoteza incidenței clauzei penale contractuale, în cauza pendinte găsindu-și incidență prevederile art. 1073 și 1084 Cod civil ce sancționează neîndeplinirea obligației de a face prin dezdăunarea ce cuprinde atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul obligației neîndeplinite culpabil, reflectată în prețul de circulație actual al imobilului.
Este fondată însă teza avansată în partea finală a apelului, probațiunea administrată în fața primei instanțe dovedind caracteristica necorespunzătoarei evaluări a dezdăunării ce se impune a fi acordată reclamanților promitenți cumpărători, consecință a desființării antecontractului de vânzare cumpărare din culpa exclusivă a promitenților vânzători. Despăgubirea reclamată a fost corect circumscrisă de prima instanță prețului de circulație al imobilului litigios, identificat congruent de litiganți și expert a fi reprezentat de imobilul teren amplasat în com B. -B., sat Colibița, fânaț, identificat în c.f. 850 Colibița nr. top 1328/2/2, cu suprafața scriptică de 3100 mp. și cea reală de 2887 mp. Cuantificarea dezdăunării este însă eronată. Soluția pronunțată de prima instanță se bazează pe evaluarea expertului tehnic Ani Dumitru, care a apreciat prețul de circulație al imobilului la suma de 124.869 lei, echivalent a 30.00 euro (f.46-49 dos fond). O atare concluzie nu poate fi însă însușită pentru considerentul nedeținerii de către evaluator a calității de expert tehnic în materia evaluării imobilelor terenuri, ci doar cu referire la construcții. Astfel proba tehnică administrată s-a impus a fi înlăturată, în calea de atac fiind întocmit de către specialistul în materie un nou raport de expertiză tehnică judiciară (f.69- 101).
Concluziile expertei Malaicu Sabina sunt acelea că terenul în discuție, pentru care nu există posibilitatea de a fi parcelat întrucât, cu excepția suprafeței de aproximativ 1000 mp construibilă, este în pantă, supus riscului de alunecare și greu accesibil, fiind necesare lucrări de consolidare și amenajare, valorează 37.944 lei reprezentând contravaloarea a 8353 euro, preț calculat prin metoda comparațiilor prin bonitare, respectiv 89.515 lei reprezentând contravaloarea a 19.717 euro, preț calculat prin metoda comparativă a pieței. Opțiunea apelanților este pentru adoptarea primei variante, interesul lor fiind vădit orientat spre evaluarea minimă, cea mai puțin oneroasă pentru ei. Punctul de vedere nu poate fi însușit întrucât valoarea de bază a terenului de 12,24 lei/mp s-a stabilit conform unor normative întocmite cu mult timp în urmă (1998 și 2005) și în dezacord cu elementele de referință actuale, aspect confirmat de evaluările generice actuale avute în vedere la taxarea tranzacțiilor notariale și achitarea taxelor judiciare de timbru stabilite la nivelul Camerei Notarilor P. i, potrivit cărora terenul din intravilanul satului Colibița, cum este cel în discuție, este evaluat la 14 lei /mp- fânaț și 25,9 lei/mp cel construibil.De însușit este așadar evaluarea făcută de expert din perspectiva metodei comparative a pieței, relativ la proprietatea imobiliară amplasată într-o zonă preponderant de case de vacanță destinate odihnei și recreerii, pensiuni turistice de pe malul lacului Colibița, cu acees din drumul județean, curent electic și rețea telefonie la poartă, fiind avute în vedere nivelul prețurilor corespunzătoare pentru proprietăți similare din perioada lunilor septembrie și octombrie 2012, respectiv 15.09-_, la care s-a stabilit o marjă de valori, urmărindu-se raportul cerere-ofertă de pe piața imobiliară. Expertul a stabilit, ținând cont și de particularitățile terenului în discuție, că valoarea de piață actuală a acestuia este de 1500 euro/mp teren construibil și 250 euro/mp teren fânaț, în total 19.717 euro echivalentul sumei de 89.515 lei. Prin urmare, dezdăunarea reclamanților intimați se cuantifică în raport de această estimare, aparținând unui specialist și caracterizată de atributele obiectivității și rezonabilității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. Civ apelul declarat a fost admis și hotărârea atacată schimbată în parte în sensul obligării pârâților de a le plăti în solidar reclamanților suma de 89.515 lei reprezentând contravaloarea a 19.717 euro și cheltuieli de judecată în sumă de 3406,3 lei reprezentând onorar avocat și taxe judiciare de timbru aferente pretenției în măsura satisfacerii, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.
Dată fiind soluția adoptată, în temeiul art. 276 Cod proc civ., tribunalul a compensat parțial cheltuielile de judecată suportate de litiganți ( apelanții au achitat taxele judiciare de timbru, onorariul expertului tehnic, iar intimații onorariul avocațial, prestațiile avocaților fiind similare onorariul încasat de fiecare se impune a fi compensate integral), în final intimații au fost obligați în solidar să le plătească apelanților suma de 2705,65 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă pretenției satisfăcute integral în apel și onorar expert.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții V. T., V. I., V.
N., C. M. și C. I. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii în întregime a apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, aceasta urmând a fi schimbată în principal prin admiterea excepției prescripției acțiunii introductive, respingându-se ca prescrisă acțiunea, în subsidiar prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. I., V. N., Cioantă M. și C. I.
, respingându-se acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În situația menținerii hotărârii referitor la soluționarea excepțiilor s-a solicitat modificarea în sensul obligării pârâților recurenți la plata prețului actualizat conform antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ . S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia atacată este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea ori aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile speței, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanța interpretând greșit actul
juridic dedus judecății, schimbându-i natura ori înțelesul vădit și neîndoielnic, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut în mod greșit că momentul de la care curge termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 167/1958 coincide cu încheierea
contractului autentic de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte că recunoașterea pârâților în fața instanței de fond echivalează cu întreruperea cursului prescripției.
Termenul prevăzut pentru perfectarea antecontractului fiind scadent la data de 0_, potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958, momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a fost 0_, împlinindu-se la data de_ .
După încheierea antecontractului de vânzare cumpărare pârâții au rămas în posesia terenului, fapt recunoscut de către reclamanți și probat cu martorii audiați în apel. Nu a existat nici un motiv pentru care să fi fost înlăturate declarațiile martorilor audiați în apel și luate în considerare cele ale reclamanților, cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor se coroborează cu celelalte probe din dosar. Pârâții nepierzând posesia imobilului ulterior încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din_ este evident că termenul de prescripție a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel cum s-a arătat anterior, iar nu de la data de_ când s-a autentificat contractul nr. 556/2006.
În ceea ce privește recunoașterea pârâților cu efect întreruptiv al cursului prescripției, în fața instanței de fond s-a depus întâmpinare doar de către pârâta
V. T., care fără a poseda cunoștințe juridice a arătat că timp de 18 ani a achitat impozitul pe teren, a înstrăinat terenul, urmând a restitui suma din contract dacă este cazul. Ceilalți pârâți nu au avut nicicând o poziție de recunoaștere a pretențiilor reclamanților. Oricum nici așa zisa recunoaștere a pârâtei V. T. nu putea fi acceptată de către instanța de apel, intervenind ulterior împlinirii termenului de prescripție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V.
I., V. N., C. M. și C. I. instanța de apel a dat o greșită
interpretare a dispozițiilor art. 690 și urm. Cod civil apreciind ca act de acceptare tacită a succesiunii manifestarea de voință a acestora de a continua demersul juridic ce a făcut obiectul dosarului nr. 3292/2007 al Judecătoriei B. . În acest dosar pârâții au fost introduși în cauză la cererea reclamanților, în calitate de succesori ai pârâtului V. I., ca urmare a decesului acestuia, poziția acestora exprimată în ședința publică din_, respectiv prin întâmpinare, fiind aceea că sunt străini de succesiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond și cea de apel au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv clauzele convenției din_, schimbându-le natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic. Procedând astfel s-au încălcat prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, judecătorul neputând decât să aplice aceste prevederi în litera și spiritul lor.
Prin contract, la pct. V alin. 2 s-a inserat o clauză penală în sensul că în situația în care din anumite motive, independent de voința vânzătorilor nu se va putea perfecta contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, aceștia se obligă să restituie cumpărătorului prețul de vânzare socotit la valoarea indicelui de inflație evaluat la alin. 3. Neexecutarea contractului nu s-a dovedit a fi din culpa pârâților recurenți, pârâta V. T. și def. V. I. îndeplinindu-și obligația de a-și înscrie dreptul de proprietate încă din anul 1992, reclamanții stând în pasivitate până în anul 2007.
Inserarea în contract a unei clauze penale devine obligatorie pentru părți și pentru instanțe, în mod nelegal instanța de apel nedând eficiență acesteia și dispunând restituirea prețului de circulație stabilit printr-o expertiză tehnică.
Suprafața reală și necontestată de către reclamanți a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din anul 1980 a fost de 3100 m.p. și nu de 1,5 ha., aceasta fiind expertizată în dosarul nr. 2696/1992 al Judecătoriei
B. prin care V. T. și V. I. au devenit proprietari.
Obligația asumată prin contract de către vânzători a fost aceea de a deveni proprietari ceea ce s-a și întâmplat prin sentința civilă nr. 3241/1992. Faptul că reclamanții nu au mai dat dovadă de nici un fel de diligență pentru încheierea contractului în formă autentică nu este imputabilă vânzătorilor, în mod nelegal
instanța reținând că în speță ar deveni incidente dispozițiile art. 1073 și 1084 Cod civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 298 și urm. C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 C.pr.civ., art. 690 și urm. Cod civil, art. 969 Cod civil, art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Reclamanții intimați P. L., R. I. și A. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod corect s-a reținut întreruperea termenului prescripției prin recunoașterea pârâtei V. T. .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiat a fost respinsă aceasta, pârâții înțelegând să continue acțiunea promovată de defunctul
V. I. în dosarul nr._, în calitate de moștenitori ai acestuia, ceea ce reprezintă o acceptare a succesiunii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în mod corect s-a stabilit suma care urmează a fi restituită de către pârâți, fiind în ipoteza unui caz de neexecutare contractuală imputabilă exclusiv recurenților.
Analizând recursul declarat de către pârâții V. T., V. I., V. N. ,
C. M. și C. I. împotriva deciziei civile nr. 115 din_ a Tribunalului B.
-Năsăud, Curtea reține următoarele:
În primul rând se impune a se analiza în ce măsură motivele de recurs invocate de către pârâți se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ, acesta fiind temeiul de drept al cererii de recurs.
În ceea ce privește modul de soluționare al excepției prescripției dreptului la acțiune, ceea ce se contestă în recurs este momentul stabilit de către instanța de apel de la care curge termenul de prescripție de 3 ani. Astfel, în accepțiunea pârâților recurenți, termenul de prescripție a început să curgă de la data menționată în contract pentru perfectarea contractului în formă autentică, adică, 0_ . Aceasta pornind de la teza că că pârâții au rămas în posesia terenului după încheierea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, în mod greșit interpretând instanța de apel probațiunea administrată în sensul că reclamanții s-au aflat în posesia terenului până în anul 2006.
Ceea ce se critică de fapt raportat la modul de soluționare al acestei excepții este modul în care instanța de apel a stabilit starea de fapt, pe baza probelor administrate, concluzionând în sensul că reclamanții au avut posesia terenului în litigiu până la data de_, acesta fiind deci momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiune în rezoluțiune.
Prin aceste critici se contestă deci temeinicia deciziei, iar nu legalitatea acesteia, punându-se problema modului de interpretare a probațiunii administrate pe aspectul pierderii posesiei terenului în litigiu de către reclamanți iar nu a modului de interpretare și aplicare a prevederilor în materie de prescripție extinctivă aplicabile în cauză.
Stabilindu-se că raportat la momentul pierderii posesiei terenului acțiunea a fost formulată de reclamanți în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 nu se mai impune a se analiza abordarea instanței de apel în ceea ce privește întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea dreptului în cursul judecății cauzei în primă instanță, aceasta putând prezenta relevanță numai în situația în care s-ar fi acceptat teza pârâților referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.
A doua critică formulată privește modul de aplicare a prevederilor art. 690 și urm. C.civ., respectiv statuarea din apel prin care s-a apreciat că pârâții V.
N., V. I., C. M. și C. I., au acceptat tacit succesiunea după defunctul V. I., având deci calitate procesuală pasivă în cauză.
Art.689 C.civ. prevede că acceptarea succesiunii este tacită atunci când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare, la art.690 menționându-se că actele de conservare, îngrijire și administrație provizorie nu sunt acte de acceptare a moștenirii.
Prima instanță a concluzionat în sensul acceptării tacite a succesiunii de către fiii defunctului V. I. prin aceea că au înțeles să continue acțiunea promovată de către acesta în dosarul nr._ . Într-adevăr la termenul de judecată din_, prezenți în fața instanței aceștia s-au exprimat în acest sens, după ce la termenul anterior reclamanta V. T. îi indicase ca fiind moștenitori, instanța de apel apreciind corect raționamentul instanței de fond. Susținerile pârâților din recurs în sensul că nu ar avea calitatea de părți în acel dosar nu sunt reale.
Mai mult, contrar susținerilor recurenților, în dosarul pendinte, la termenul de judecată din_, în fața primei instanțe, primul termen de judecată după ce au fost citați în calitate de moștenitori ai defunctului V. I., pârâții V. N., C. M. și V. I. au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii, condiționat de respectarea clauzei contractuale, la termenul de judecată din_ pârâta C. M. arătând că nu este de acord cu admiterea acțiunii. Abia la termenul din_ pârâții depun la dosar un script prin care practic își exprimă poziția procesuală față de acțiunea formulată, aceasta fiind în sensul respingerii, motivat de faptul că nu au primit bani din vânzarea terenului. Nicicând pe parcursul judecății în fața primei instanțe pârâții nu au invocat că ar fi străini de succesiune, dimpotrivă participând în proces și exprimându-și poziția procesuală față de acțiunea formulată, aceasta putând fi exprimată numai în calitate de moștenitori ai defunctului V. I. .
Din coroborarea celor reținute mai sus rezultă că pârâții recurenți nu au demonstrat greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a prevederilor art.689, 690 C.civ.
A treia critică formulată în recurs este aceea privind interpretarea greșită a actului dedus judecății, adică a clauzelor convenției încheiate la data de_, încălcându-se art.969 alin.1 C.civ.
Ceea ce se invocă este nerespectarea clauzei penale din contract, conform căreia prețul care trebuia restituit cumpărătorilor se calcula altfel decât a făcut-o instanța de apel.
Nu este deci incident pct.8 al art.304 C.pr.civ., neinvocându-se schimbarea naturii ori a înțelesului vădit neîndoielnic al clauzelor convenționale ci faptul că această clauză penală nu a primit eficiență în dosar, așa cum se cuvenea. Critica ar putea fi încadrată tot la pct.9 al art.304 C.pr.civ, invocându-se de fapt greșita
interpretare și aplicare a art.969 alin.1 C.civ.
Atâta timp cât instanța de apel a stabilit că este vorba despre culpa exclusivă a pârâților în eșuarea perfectării contractului în formă autentică prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale în acest sens, acest fapt trebuind a fi stabilit în prealabil pentru a se verifica incidența sau nu a clauzei penale, în mod corect s-a stabilit că nu este incidentă clauza penală, despăgubirile urmând a fi calculate potrivit normelor legale în materie. Problema culpei părților nu mai poate fi rediscutată în recurs având în vedere prevederile art.304 alin.1 C.pr.civ., nefiind vorba despre o chestiune de nelegalitate ci de netemeinicie a deciziei atacate.
Legalitatea cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților nu a fost contestat și din altă perspectivă în recurs.
Se face referire și la obiectul convenției din anul 1990, invocându-se că ar fi vorba de o suprafață de 3100 m.p. teren, iar nu 1,5 ha. Nici aici nu este însă
incident pct.8 al art.304 C.pr.civ, nefiind vorba despre o clauză contractuală a cărei natură sau înțeles vădit neîndoielnic să fi fost schimbat, în convenție stabilindu-se în mod clar că se vinde o suprafață de 1,5 ha teren(indicată și în cererea de chemare în judecată) proprietatea vânzătorilor, dobândită prin
moștenire, această suprafață fiind avută în vedere și de către instanță la judecarea cauzei.
Prin urmare, ținând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de către pârâții V. T., V. I., V. N., C. M. și
C. I. împotriva deciziei civile nr. 115 din_ a Tribunalului B. - Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâții V. T., V. | I. | |
, V. | N., C. M. și C. I. împotriva deciziei civile nr. 115 din _ | a |
Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
A. A. C. | ANA I. A. | C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: C. | Nășcuțiu, M. | L. | B. |
Jud.fond: A. | J. |
| ← Decizia civilă nr. 291/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 343/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
