Decizia civilă nr. 4099/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4099/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta M. ANA, împotriva deciziei civile nr. 112/A din 22 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanții
D. . M. I., LEȘ A., D. V., precum și pe pârâtul M.
, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a treia strigare, pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 185 lei taxă judiciară de timbru. și 5 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2013, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință la care a fost anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 185 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, reprezentând a doua tranșă din taxa judiciară de timbru, aferentă recursului, stabilită prin încheierea din data de 2 august 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, dată în soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată de pârâta- recurentă de azi. Se precizează în aceste note de ședință faptul că recurenta a depus la dosar și dovada achitării primei tranșe, aferente taxei judiciare de timbru în cuantum de 185 lei, odată cu înscrisul înregistrat la data de 25 septembrie 2013 aflat la filele 21-22 din dosar.
Se constată de asemenea că la data de 18 octombrie 2013, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea
cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Instanța constată că cererea de ajutor public vizând taxa judiciară de timbru datorată în recurs a fost soluționată de Tribunalul Maramureș prin încheierea din data de 2 august 2013, iar împotriva acestei încheieri s-a formulat o cerere de reexaminare ce a fost soluționată prin încheierea din 3 septembrie 2013.
Raportat la această împrejurare, Curtea, în baza prevederilor art. 304 pct. 1 și 5 coroborate cu prevederile art. 105 Cod procedură civilă, invocă nulitatea acestor încheieri, soluționarea cererii de ajutor public judiciar cu privire la taxele judiciare de timbru datorate în recurs, revine potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 51/2008, instanței învestite cu soluționarea căii de atac, în speță, Curții de Apel C. .
La data de 22 octombrie 2013, Curtea de Apel C., a soluționat cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă, în sensul avansării de către stat a 50% din taxa judiciară de timbru în cuantum de 1430 lei stabilită în sarcina petiționarei, respectiv a sumei de 715 lei, și a stabilit în sarcina petiționarei obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 715 lei, aferentă soluționării recursului declarat în prezentul dosar, plata diferenței de 715 lei taxă judiciară de timbru rămasă în sarcina petiționarei, fiind eșalonată în 10 tranșe lunare, a câte 71,5 lei, scadența fiecărei plăți fiind stabilită la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2013.
Având în vedere că atât recurenta cât și intimații au solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1075 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei B.
M., s-a admis cererea reclamanților D. D., M. I., LEȘ A. și D.
V., împotriva pârâților M. ANA și M. E. și în consecință, s- a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți, în calitate de beneficiari-cumpărători și pârâtul M.
E., în calitate de promitent-vânzător, antecontract având ca obiect terenul înscris în CF 2009 Săcălășeni, nr. cadastral 6146, în suprafață de 2123 mp și cuprins în titlul de proprietate nr. 60445/71/_ .
Pârâta M. Ana a fost obligată la plata către reclamanții D. D. și D. V. a echivalentului în lei la data plății a sumei de 3.500 Euro, pentru fiecare, precum și a dobânzii legale aferente calculată conform art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, modificată, începând cu data de_ și până la achitarea integrală.
A fost obligată pârâta M. Ana să plătească reclamantului Leș
A. suma de 4.500 Euro, echivalentul în lei la data plății, precum și dobânda legală aferentă calculată conform art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, modificată, începând cu data de_ și până la achitarea integrală;
A fost obligată pârâta M. Ana să plătească reclamantei M. I. echivalentul în lei a sumei de 6.900 Euro, precum și dobânda legală aferentă calculată conform art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, modificată, începând cu data de_ și până la achitarea integrală;
A fost obligat pârâtul M. E. la plata către reclamanți a echivalentului în lei a sumei de 4.600 Euro, la data plății, pentru fiecare dintre petenți, precum și la plata dobânzii legale aferente calculată conform art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, modificată, începând cu data de_ și până la achitarea integrală;
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanta M. I. a sumei de câte 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată;
Au fost obligați fiecare dintre pârâți, la plata către toți reclamanții a sumei de 2.215,5 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din coroborarea declarațiilor martorilor M. V. și M. R., în raport cu susținerile pârâtei M. Ana și ale pârâtului M. E., a rezultat că între pârâți s-a încheiat un contract de mandat aparent, având ca obiect vânzarea terenului în suprafață de 2123 mp înscris în CF nr. 2009 Săcălășeni, nr. cadastral 6146, cuprins în titlul de proprietate nr._ al numitei M. F. . Aceasta a promis vânzarea terenului în litigiu lui M. V., care l-a "donat"; fiului său, pârâtul M. E. .
Pentru efectuarea acestei operațiuni, între M. Ana moștenitoarea terenului și M. E., s-a încheiat contractul de mandat autentificat sub nr. 3237/_ .
Cunoscând că terenul a fost promis spre vânzare de către mama sa, pârâta M. Ana nu a primit și nici nu a pretins suma de bani obținută de M. E. cu titlu de preț, situație în care se poate vorbi de un mandat aparent, întrucât în realitate voința părților contractante nu a fost ca M. E. să vândă terenul în numele și pe seama pârâtei
M. Ana. Mandatarul nu a contractat în numele și pe seama mandatarului, care nu i-a dat nicio împuternicire în acest sens, dar pentru terți s-a creat aparența că mandatarul nu acționează în nume propriu, ci în numele mandantului M. Ana.
Pârâtul M. E. a încheiat în calitate de mandatar cu reclamanții în calitate de beneficiari-cumpărători, un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul cu număr cadastral 6146 la data de_, când a primit suma de 14.000 euro, la data de_ a primit suma de 1.000 euro, la data de_ a primit suma de 1.900 euro, iar la data de_ a mai primit 1.500 euro, în total 18.900 euro.
Întrucât contractul de mandat aparent produce aceleași efecte ca și contractul de mandat, înseamnă că între reclamanți și pârâta M. Ana s-au creat raporturi juridice în sensul că pârâtul M. E. a promis înstrăinarea imobilului în litigiu, în numele și pe seama intimatei M. Ana, care urmează să fie obligată la restituirea banilor achitați de reclamanți cu titlu de preț, ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, fiindcă nu și-a respectat obligația de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Culpa privind neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu reclamanții, aparține pârâtului M. E., în timp ce reclamanții și-au îndeplinit obligațiile asumate, neputându-li-se reproșa că nu au achitat suma de 500 euro, având în vedere că pârâtul a înstrăinat terenul altor persoane.
Prin decizia civilă nr. 112 din 22 mai 2013 a T. ului C., s-a admis excepția netimbrării apelului declarat de M. E. și în consecință, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul M. E. împotriva sentinței nr. 1075 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei B. M. .
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta M. Ana împotriva sentinței civile nr. 1075 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei B.
M. .
A fost obligat apelantul M. E. la plata sumei de 3332 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea având ca obiect cheltuieli de judecată în sumă de 3.332 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește apelul declarat de pârâtul M. E., s-a admis excepția netimbrării lui în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru datorate, în sumă de 2.216 lei.
În privința apelului declarat de M. Ana, acesta a fost respins ca nefondat, reținând că aceasta l-a împuternicit pe M. E. ca în numele și pentru apelantă să vândă cui va crede de cuviință întregul drept de proprietate pe care apelanta M. Ana îl are asupra terenului situat în comuna Săcălășeni, sat C., jud. Maramureș, înscris în CF nr. 2009 Săcălășeni, nr. cadastral 6146, constând în teren arabil în suprafață de 2.123 mp bun propriu, dobândit cu titlu de moștenire.
Înscrisul constatator al procurii autentificate are nr. 3237 din data de 12 iunie 2007.
La data de_, între M. E. și M. I., D. D., Leș A. și D. V., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare prin care M. E. s-a obligat să le vândă terenul cu privire la care are un drept potrivit procurii speciale din 12 iunie 2007, prețul fiind stabilit la suma de 18.900 euro, din care la data semnării a fost încasată suma de 14.000 euro.
Ulterior, la data de 20 decembrie 2007, 4 ianuarie 2008, 25
martie 2008, s-au achitat 1.000 euro, 1.900 euro și 1.500 euro, urmând ca diferența de preț de 500 euro să fie achitată la terminarea tuturor formalităților de identificare a celor 3 parcele.
La data de 27 noiembrie 2008, M. Ana a înstrăinat prin mandatarul M. E., terenul în litigiu, prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 617 din 27 noiembrie 2008.
Din cuprinsul procurii a rezultat că M. Ana l-a împuternicit pe
M. E. să vândă în numele său terenul arabil în suprafață de
2.123 mp. În același mod trebuie interpretată și mențiunea legată de existența certificatului de moștenitor nr. 12, în care este consemnată dezbaterea moștenirii după defuncta M. F., antecesoarea apelantei M. Ana, în cuprinsul certificatului de moștenitor fiind
cuprins un singur bun, respectiv terenul ce face obiectul antecontractului.
Având în vedere că părțile au încheiat un act juridic sub semnătură privată, interpretarea acestuia trebuie făcută în sensul că M.
E. avea dreptul de a negocia vânzarea în baza procurii din_, astfel că acesta s-a obligat în calitatea sa, nu de titular al dreptului de proprietate, ci în calitatea sa de persoană împuternicită să negocieze și să intermedieze vânzarea în numele proprietarului.
Anularea ulterioară a procurii, nu are importanță pentru terții de bună-credință, care convinși că M. E. are dreptul acordat de M. Ana să înstrăineze terenul în suprafață de 2.123 mp, au încheiat contractul cu persoana împuternicită de proprietarul imobilului.
Susținerea că sub nr. 3237 din 12 iunie 2007 ar fi fost autentificat un contract de vânzare-cumpărare, nu a putut fi reținută de instanță, întrucât el reprezintă o procură specială, dovadă a încheierii contractului de mandat între părți; transferul dreptului de proprietate urma să se realizeze direct din patrimoniul apelantei, M. Ana, în patrimoniul persoanelor cu care ar fi contractat mandatarul M.
E. .
Nu a fost primită nici susținerea apelantei potrivit căreia antecontractul de vânzare-cumpărare ar fi nul absolut, deoarece acesta nu trebuie întocmit neapărat în formă autentică, întrucât nu transmite dreptul de proprietate.
Nici susținerea apelantei conform căreia actul a cărui rezoluțiune se solicită ar fi nul absolut pentru că obiectul acestuia nu ar fi determinat, nu a fost primită de instanță, fiindcă din cuprinsul actului rezultă că obiectul acestuia este determinat, nefiind incident motivul de nulitate prevăzut de art. 964 C.civ.
Aceeași apelantă a mai susținut neîntemeiat că mandatul a fost acordat pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, nu și pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, or în măsura în care mandatul este acordat pentru o anumită operațiune juridică, mandatarul este împuternicit să realizeze și alte operațiuni juridice care se realizează ulterior.
Este exclus ca față de terți mandatul să fie unul aparent, deoarece mandatarul a acționat în nume propriu, iar nu în numele apelantei M. Ana.
Din probele administrate, nu a rezultat că înscrisul autentificat sub nr. 6617 din data de 27 noiembrie 2008, în baza căruia a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare de BNP Asociați Căpușan-
S., ar fi fost contestat sau atacat de apelantă.
Mandatul dat de apelanta M. Ana, apelantului M. E., a fost un mandat în baza căruia M. E. a și înstrăinat la data de 27 noiembrie 2008, în baza mandatului, în numele apelantei M. Ana, terenul înscris în CF nr. 2009 Săcălășeni, nr. cadastral 6146.
Nu a fost reținută susținerea că ar fi fost încheiate mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare cu privire la același teren, deoarece între părți s-a încheiat un singur antecontract de vânzare-
cumpărare, celelalte înscrisuri constituind doar acte adiționale la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ .
La momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, procura era în vigoare, ea fiind anulată abia prin sentința civilă nr. 8907 din_, irevocabilă la data de_ .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M. Ana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal să dispună modificarea ei, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, cu consecința înlăturării obligației recurentei la plata sumelor către D. D., D. V., Leș A. și M. I., dispunând ca aceste sume să fie plătite de pârâtul M. E. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată; în subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei tribunalului, anularea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii: din dosar rezultă că proprietara M. F. (mama recurentei), căreia i s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr._ terenul înscris în CF nr. 2009, nr. cadastral 6146, a promis vânzarea terenului în litigiu numitului M. V., ia acesta l-a donat fiului său, pârâtul M. E., fără încheierea actelor în formă autentică. Cunoscând că mama ei, M. F. a promis terenul spre vânzare, pârâta-recurentă M. Ana nu a primit și nu a pretins suma de bani obținută de pârâtul M. E. cu titlu de preț.
Decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât deși reține că procura autentificată sub nr. 3237 din 12 iulie 2007 este valabilă și produce efectele specifice contractului de mandat, în opinia instanței de apel procura era valabilă atât pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, cât și pentru încheierea contractului autentificat sub nr. 6617 din 27 noiembrie 2008, or procura a fost dată pentru încheierea unui singur contract de vânzare- cumpărare a terenului în litigiu.
Mandatul dat în baza procurii autentificate sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, a încetat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, prin care pârâta-recurentă, prin mandatarul M. E. cu procura specială autentificată sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, a vândut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, numitului Kovacs N. .
Recurenta nu poate răspunde pentru încheierea unui act cu privire la care nu l-a împuternicit pe mandatar în baza procurii speciale, despre existența antecontractului de vânzare-cumpărare aflând doar după promovarea prezentului litigiu, adică după executarea și încetarea mandatului.
Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Promisiunea de vânzare-cumpărare este un contract autonom, distinct de vânzarea-cumpărarea propriu-zisă, ce dă naștere unor drepturi și obligații specifice care nu se confundă cu cele care își au izvorul în contractul de vânzare-cumpărare, or instanța de apel a
apreciat promisiunea de vânzare-cumpărare ca fiind echivalentă cu o vânzare-cumpărare propriu-zisă, reținând că întrucât mandatarul a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare în baza procurii speciale autentificate sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, deși procura s-a dat pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.
Mandatul dat pentru încheierea unui contract de vânzare- cumpărare este un mandat special având ca obiect încheierea unui contract de vânzare-cumpărare și nu este un mandat general în baza căruia mandatarul să încheie alte operațiuni juridice, inclusiv antecontracte de vânzare-cumpărare; din momentul încetării mandatului prin executare, mandatarul nu îl poate reprezenta în mod valabil pe mandant.
De asemenea, recurenta a mai susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale ce reglementează contractul de mandat: art. 1535, art. 1536 alin.(2) și art. 1546 C.civ.
Instanța de apel a pus semnul egalității sub aspect legal, între promisiunea de vânzare-cumpărare sau antecontract, și vânzarea- cumpărarea propriu-zisă, prin aceea că prima are ca obiect obligația de a face, de a încheia în viitor un antecontract de vânzare-cumpărare și nu una de a da, de a transfera proprietatea lucrului vândut.
Aceeași instanță de apel a mai făcut și aplicarea greșită a excepțiilor de la principiul nulității actului juridic civil: nulitatea unui act juridic produce efecte între părțile contractante ale actului juridic, astfel că fiind nul contractul de mandat, numai față de mandatar s-ar putea aplica vreo excepție de la principiul retroactivității actului juridic civil și nu față de un terț; motivul de nulitate absolută a procurii speciale constă în lipsa cauzei, reținând că obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare s-a realizat fără contraprestația mandatarului, constând în restituirea prețului încasat mandantului.
În motivarea capătului de cerere subsidiar, privind casarea deciziei cu trimitea cauzei spre rejudecare la prima instanță, recurenta a susținut că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Instanța de apel a reținut că este valabilă procura specială autentificată sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, însă a nesocotit dispozițiile art. 1546 C.civ., conform cărora mandantul suportă direct efectele actelor încheiate de mandatar, numai în măsura în care acesta a acționat în limita puterilor ce i-au fost conferite.
Prin procura specială, mandatarul a fost împuternicit să vândă terenul în litigiu și să încaseze prețul, iar nu să încheie o promisiune de vânzare-cumpărare.
Nicio lege nu prevede că anterior încheierii unui contract autentic de vânzare-cumpărare, se impune încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
Dacă a apreciat că s-a formulat o cerere nouă în apel, tribunalul avea obligația să pună acest aspect în discuția părților, dar constatarea
nulității absolute a procurii autentificate nu constituie o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel.
Instanța de apel era obligată să pună în discuția părților în virtutea rolului său activ, cererea reclamanților-intimați de anulare a hotărârii Judecătoriei B. M. .
Întrucât procura specială nu produce nici un efect, înseamnă că
M. E. a acționat în nume propriu, iar răspunderea contractuală poate fi angajată doar împotriva acestuia.
T. ul a ignorat dispozițiile sentinței civile nr. 897 din_ a
Judecătoriei B. M., prin care s-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr. 3237 din_, care nu produce nici un efect, conform principiului quod nullum est, nullum produccit effectum.
Reținerea de către instanța de apel că se mențin efectele procurii speciale lovite de nulitate absolută, iar recurenta își invocă propria culpă, prevalându-se de o faptă ilicită care a dus la anularea procurii, nu are nicio susținere legală sau probatorie.
Nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 301, art. 304 pct. 7,8 și 9, art. 312 și art. 274 C.pr.civ.
Recurenta a depus și concluzii scrise la doar fila 34-35.
Intimații D. D., M. I., Leș A. și D. V. prin întâmpinare depusă la dosar fila 40-41, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei tribunalului și a sentinței judecătoriei ca legale și temeinice, cu motivarea că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin procura specială autentificată sub nr. 3237 din 12 iunie 2007 a BNP Corpadea C. -Raluca, Vacla C. -M. și Rakoczi Ferencz-Robert, pârâta M. Ana l-a împuternicit cu depline puteri pe pârâtul M. E., ca în numele ei și pentru ea să vândă cui va crede de cuviință (cu sau fără credit bancar), întreg dreptul de proprietate pe care mandanta îl are asupra terenului situat în com. Săcălășeni, nr. cadastral 6146, constând din teren arabil în suprafață de 2.123 mp.
În baza acestei procuri speciale, pârâtul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu, cu reclamanții D. D., M. I., Leș A. și D. V., la data de _
, pentru prețul de 18.900 euro, din care promitenții-cumpărători au plătit suma de 18.400 euro, rămânând neachitată suma de 500 euro. Între părți nu s-a mai încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6617 din_, pârâtul M. E. i-a vândut terenul în litigiu numitului Kovacs N., iar apoi cu încheierea nr. 12079 din_ acesta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2123 mp, în CF nr. 50029 Săcălășeni, nr. cadastral 6146.
Prin sentința civilă nr. 8907 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei
B. M., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta de atunci M. Ana, în contradictoriu cu pârâtul M. E. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr. 3237 din 12 iunie 2007, pentru lipsa scopului imediat al procurii.
Rezultă că în baza procurii speciale autentificate sub nr. 3237/_, pârâtul M. E. nu le-a vândut reclamanților terenul în litigiu, încheind cu ei doar un antecontract de vânzare-cumpărare, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare l-a încheiat cu numitul Kovacs N., iar cu privire la această procură specială, s-a constatat nulitatea ei absolută prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Conform art. 1546 alin.(1) C.civ., mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date.
Întrucât terenul în litigiu a fost proprietatea defunctei M. F. (mama recurentei M. Ana), care l-a promis spre vânzare lui M. V. (tatăl pârâtului M. E. ), care i-a plătit prețul promitentei- vânzătoare M. F., iar M. V. a dat acest teren fiului său, M.
E., procura specială s-a dat de către pârâta M. Ana, pârâtului M.
E., pentru ca acesta să poată înstrăina legal terenul pe care îl deținea doar în fapt. De aceea, pârâta M. Ana nu a primit și nu a pretins vreo sumă din prețul terenului, contravaloarea acestuia fiind primită de către M. F., de la M. V. .
Fiindcă antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între promitentul-vânzător M. E. și beneficiarii-cumpărători care sunt reclamanții, iar cu privire la acest antecontract de vânzare-cumpărare prima instanță a dispus rezoluțiunea lui, rezultă că suma de bani încasată cu titlu de preț de către pârâtul M. E., trebuie restituită numai de către acesta, inclusiv dobânzile, nicidecum de către
pârâta-recurentă M. Ana, care nu a primit nicio sumă de bani pentru terenul în litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.(1) și (2) C.pr.civ., se va admite recursul pârâtei împotriva deciziei civile a tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile a tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței judecătoriei, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata către reclamanții
D. D. și D. V. a echivalentului în lei la data plății a sumei de 3.500 euro pentru fiecare, precum și a dobânzii legale aferente; reclamantului Leș A. a echivalentului în lei la data plății a sumei de
4.500 euro și a dobânzii legale aferente, reclamantei M. I. a echivalentului în lei a sumei de 6.900 euro, precum și a dobânzii legale aferente.
Vor fi obligați intimații-reclamanți să îi plătească apelantei M. Ana cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 3.212,5 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și ale deciziei.
Vor fi obligați intimații-reclamanți să îi plătească recurentei- pârâte M. Ana, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 685 lei.
Vor fi obligați intimații-reclamanți să îi plătească în solidar Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de 1.430 lei cheltuieli judiciare în recurs, avansate de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta M. ANA, împotriva deciziei civile nr. 112/A din 22 mai 2013 a T. ului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de pârâta M. ANA, împotriva sentinței civile nr. 1075 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dos. nr. _
, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtei M. Ana la plata către: reclamanții D. D. și D. V. a echivalentului în lei, la data plății a sumei de 3.500 euro pentru fiecare, precum și a dobânzii legale aferente; către reclamantul Leș A. a echivalentului în lei la data plății a sumei de 4.500 euro și a dobânzii legale aferente; către reclamanta M. I. a echivalentului în lei a sumei de 6.900 euro precum și a dobânzii legale aferente.
Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea pârâtei M. Ana la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Obligă intimații M. E., D. D., M. I., Leș A. și D.
V. să-i plătească apelantei M. Ana cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 3.212, 5 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Obligă intimații M. E., D. D., M. I., Leș A. și D.
V. să îi plătească recurentei M. Ana cheltuieli de judecată în recurs în sumă 685 lei.
Obligă intimații M. E., D. D., M. I., Leș A. și D.
V. să plătească în solidar Statului Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de 1.430 lei cheltuieli judiciare în recurs avansate de stat.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
J. ecători,
M. -C. V.
T.
D.
A.
-T. N.
G. ,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -8 ex.
J. .fond:R. D.D.
J. .apel:P. M.B, Ciucă V.
| ← Încheierea civilă nr. 78/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 413/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
