Decizia civilă nr. 624/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 624/2013
Ședința publică din 31 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: N. C. C. Judecător: D. C. Judecător: I. D. H.
Grefier: E. C. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul C. I. cu domiciliul în localitatea Giurtelecu Șimleului, nr. 99, comuna Măieriște, județul S., împotriva sentinței civile nr. 428 din 02 aprilie 2013, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul C. I.
, apărătorul acestuia avocat M. Ovidiu, în substituire avocat M. D. cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 9-10, lipsă fiind intimatul I. de
P. J. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat și semnat, după care :
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Reprezentantul recurentului arată că nu are alte cereri
Nefiind alte cereri formulate sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii plângerii contravenționale, arătând că recurentul a fost sancționat în urma testării cu aparatul etiltest, rezultând o alcoolemie de 0,17 mg/l iar până la 0,4 mg/l potrivit art. 88 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, se poate solicita agentului să se recolteze probe biologice, dar recurentul a fost refuzat de agentul constatator. În motivarea primei instanțe se arată că petentul se putea prezenta singur să facă acest test dar acest lucru nu este posibil și potrivit aceluiași art. menționat mai sus organul de poliție era obligat să-l însoțească pentru recoltarea probelor biologice. Acest mijloc de testare nu este unul absolut, recurentul nu și-a putut proba nevinovăția, recurentul suferind de diabet, este evident că agentul constatator nu a dorit să meargă cu recurentul pentru recoltarea probelor biologice, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 428 din 2 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. I. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CP nr. 2096616 din_ încheiat de intimatul I. de P. J. S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de_ petentul a fost sancționat contravențional deoarece a circulat cu autoturismul_, fiind sub influența băuturilor alcoolice, rezultând o alcoolemie de 0,17% alcool pur în urma testării cu aparatul etilotest marca Drager, neavând asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere.
Prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr. 2096616 încheiat la data de_ orele 17,05 a fost sancționat cu amendă de 630 lei, pentru prima faptă, cu avertisment pentru lipsa documentelor, fiind dispusă suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile și aplicate 9 puncte penalizare.
Prima instanța a procedat mai întâi la verificarea legalității procesului verbal în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001 sub aspectul lipsei mențiunilor a căror lipsă atrage nulitatea absolută, constatând că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Reținând că fapta contravențională stabilită în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța a acordat procesului-verbal de contravenție valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Prezumția simplă de legalitate nu a fost răsturnată de către petent. Mai mult, aceasta, coroborată cu dovada rezultatului alcooltestului depusă la dosar la fila 22, au format convingerea primei instanțe că cele consemnate în procesul verbal sunt conforme cu starea de fapt. Nici martorii audiați nu au răsturnat această prezumție.
Dovada obținută printr-un mijloc tehnic certificat potrivit legii, omologat și verificat metrologic (f.23) constituie proba majoră cu privire la fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, în raport de dispozițiile art. 88 alin.3 și 4 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Referitor la susținerile reprezentantului petentului, că procedura este viciată prin conducerea petentului la Șimleu și lăsarea autovehiculului pe marginea drumului deschis și cu cheile în contact, prima instanță a considerat că acest aspect nu este relevant în cauză, atâta timp cât petentul a fost sancționat pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice și lipsa documentelor.
Chiar în situația ipotetică contrară, în care agentul constatator ar fi refuzat, la solicitarea petentului, să îl conducă la spital pentru recoltarea de probe biologice, acesta ar fi avut posibilitatea, fiind deja în oraș, să se prezinte singur, după audierea din fața procurorului, la spital pentru recoltarea de probe biologice, cu atât mai mult cu cât petentul are permis de conducere de mai mulți ani și, teoretic, ar trebui să cunoască legislația rutieră (f. 25-27).
S-a mai reținut și că martorul Szabo Miklos Odon, semnatar al procesului verbal, a confirmat faptul că la momentul opririi sale era de față o persoană și o mașină, alături de polițiști, astfel că nu poate fi primită afirmația petentului că nu ar fi văzut vreo mașină oprită în zonă (f. 37).
Referitor la declarațiile martorilor P. Florica și Gal I. (f. 38-39), s-a reținut că acestea evidențiază faptul că nu l-au văzut pe petent consumând băuturi alcoolice. Dar acest aspect este relativ, deoarece martorii nu l-au supravegheat în permanență pe petent, astfel ca observațiile lor să fie absolute sub aspectul neconsumării de către petent a băuturilor alcoolice, fiind persoane care l-au ajutat la sacrificarea unui porc în propria gospodărie.
Față de aceste considerente, plângerea petentului a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul C. I., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
În motivare, sunt reiterează aspectele de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal, expuse în cuprinsul plângerii. Se susține că, încălcând prevederile art. 88 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator a refuzat să dea curs cererii petentului de a-l conduce la un spital în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Recurentul contestă temeinicia procesului-verbal, susținând că la data controlului nu consumase deloc băuturi alcoolice și că aparatul alcooltest a înregistrat în mod eronat nivelul de alcoolemie. Recurentul mai arată că agentul constatator a avut un comportament abuziv, agresându-l fizic și silindu-l să-și abandoneze autoturismul pe marginea drumului, cu ușile deschise și cheile în contact, pentru a-l conduce în fața unui procuror al Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei, unde a fost lăsat să aștepte timp de 5 ore.
Se mai arată că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că petentul ar fi avut posibilitatea de a se prezenta singur la spital pentru recoltarea probelor biologice, deoarece legea nu prevede o astfel de procedură, în cuprinsul art.88 alin.1 din OUG 195/2002 legiuitorul instituind obligația absolută ca recoltarea probelor biologice în unitățile de asistență medicală să se facă numai în prezența unui reprezentant al poliției rutiere
Intimatul I. de P. J. S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă indubitabil, respectiv rezultatul testării cu aparatul alcooltest "Drager";, ce face dovada stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, la data efectuării testării, precum și dovada verificării metrologice a aparatului etilotest utilizat, ca și garanție a rezultatelor corecte ale testării.
Simpla afirmație a petentului, exprimată prin plângere, în sensul că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa, nu poate fi luată în considerare ca probă ce înlătură temeinicia procesului verbal, cu atât mai mult cu cât apărările invocate de petent nu au fost probate convingător, declarațiile martorilor propuși de petent nefiind concludente. De altfel, singura modalitate de a dovedi contrariul ar fi fost rezultatul obținut ca urmare a prelevării probelor biologice, însă petentul-recurent nu a solicitat recoltarea lor, admițând implicit că rezultatul testului este real.
Cu privire la aceste aspect, petentul a susținut atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, că mențiunea înscrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului- verbal, referitoare la nesolicitarea recoltării de probe biologice, nu corespunde declarației sale. În realitate, susține petentul, a solicitat expres agentului constatator
să-l conducă la o unitate medicală în vederea recoltării acestor probe, însă polițistul a refuzat. Apărarea petentului referitoare la pretinsul refuz nu rezultă din nicio probă și, având în vedere atât declarația martorului asistent, care arată că la momentul controlului erau de față cel puțin doi polițiști, cât și propriile susțineri ale petentului, care pretinde că, la solicitarea agentului constatator, au sosit la fața locului "o adevărată armată de jandarmi și agenți de poliție";, după care petentul ar fi fost dus la Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și prezentat unui procuror, este greu de crezut că toate aceste persoane, care au obligația de a asigura respectarea legii, au încălcat în mod nepermis dreptul petentului la apărare, refuzându-i prelevarea de probe biologice.
În ce privește sancțiunile aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei, instanța de recurs consideră că sancțiunea principală a amenzii aplicate a fost corect individualizată de către agentul constatator și nu există motive pentru înlocuirea ei cu avertismentul. Tot legală este și sancțiunea complementară aplicată, a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. I., împotriva Sentinței civile nr.
428 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
N. | C. C. | D. | C. I. D. H. | E. C. P. |
Red. I.D.H./_ /dact. ECP/_ / 2 ex/ jud. fond. S. L.
| ← Decizia civilă nr. 1023/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1194/2013. Plângere contravențională → |
|---|
