Decizia civilă nr. 94/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/A/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. | I. | |
GREFIER: E. | M. | - M. |
S-a luat în examinare apelul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de pârâții S. I. și F. I. M. C., împotriva sentinței civile nr. 1706/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta-intimată T. S.
F. - avocat Rădăcină Sergiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ s-a comunicat la dosar, prin fax, răspuns la întâmpinare formulat de recurenții S. I. și F. I. M. C., prin care solicită respingerea excepției tardivității recursului, iar pe fond, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Rădăcină Sergiu, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării apelului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea apelului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei-intimate în susținere.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Rădăcină Sergiu, solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, iar pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1706 din 4 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta T. S. F. împotriva pârâților S. I., S. ANA și F. I. M. C. și în consecință:
S-a dispus rectificarea cărții funciare astfel: în CF 26016 B., număr cadastral 995, s-a înscris dreptul de coproprietate cu privire la imobilul teren arabil în suprafață de 2.765 mp în favoarea lui S. I., cu cota de ¼, S. I. V. Codruț și S. I. M. C. cu cota de ¾ împreună, iar în CF 26017, număr cadastral 996, dreptul de proprietate cu privire a imobilul teren arabil în suprafață de 2.766 mp în favoarea lui T. S. F. .
A fost dispusă dezmembrarea numărului cadastral 996 al reclamantei din CF 26017 în 2 loturi, primul de 589 mp fânețe și al doilea de 2.177 mp arabil, iar al numărului cadastral 995 al pârâților din CF 26016, în 3 loturi, primul de 396 mp arabil, al doilea de 589 drum și al treilea de 1.780 mp arabil;
A fost stabilit un drept de trecere al reclamantei, proprietară a imobilului teren arabil în suprafață de 2.766 mp, înscris în CF 26017 B., număr cadastral 996, pe terenul arabil în suprafață de 2.765 mp, înscris în CF 26016 B., număr cadastral 995, aflat în proprietatea pârâților, pe o cale de acces cu lățimea de 3 m și cu suprafața totală de 589 mp care a trecut în proprietatea reclamantei, conform completării raportului de expertiză de la filele 147-155 ale dosarului de fond;
S-a dispus ca reclamanta să transmită către pârâți dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren fânețe de 589 mp, rezultată în urma dezmembrării numărului cadastral 996 din CF 26017, cu titlu de justă despăgubire, conform completării raportului de expertiză de la filele 147-155 ale dosarului de fond;
dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei și al pârâților cu privire imobilele în litigiu, astfel:
În CF 26016 B.
: dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 396 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M.
C. cu cota de 3/8; dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 1.780 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M. C. cu cota de 3/8 și dreptul de proprietate cu privire la drumul în suprafață de 589 mp în favoarea lui T.
S. F. ;
În CF 26017 B.
: dreptul de proprietate cu privire la terenul fânețe în suprafață de 589 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M.
C. cu cota de 3/8 și dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 2.177 mp în favoarea lui T. S. F. .
Instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
În CF 26016 B., număr cadastral 995, a apărut înscris dreptul de proprietate al lui T.
S. F. cu privire la imobilul teren arabil în suprafață de 2.765 mp (f. 60 dosar fond), iar în CF 26017 B., număr cadastral 996, dreptul de coproprietate cu privire a imobilul teren arabil în suprafață de 2.766 mp în favoarea lui S. I., cu cota de ¼, S. I. V. Codruț și S. I.
M. C. cu cota de ¾ împreună (f. 59 dosar fond).
Cu toate acestea, prin Decizia Civilă 183/2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a modificat Sentința Civilă nr. 927/2008 (f. 5-15 dosar fond) s-a dispus tocmai invers, respectiv atribuirea numărului cadastral 995 lui S. I., S. I. V. Codruț și S. I. M. C., iar a numărului cadastral 996 lui T. S. F., aspect remarcat și prin expertiza efectuată în cauză (f. 55 dosar fond), astfel încât instanța a dispus rectificarea cărții funciare în acest sens.
În cauză a fost efectuată de către Necula Constanța Taniușa o expertiză tehnică topografică (f. 55-60, 91-103, 128-142 și 147-155, dosar fond) prin care s-a constatat că imobilul aflat proprietatea reclamantei, identificat prin numărul cadastral 996, a fost un loc înfundat, fără acces la calea publică, drept pentru care a fost propusă stabilirea unei căi de acces peste imobilul aflat în proprietatea pârâților, identificat prin numărul cadastral 995, în trei variante: cu lățimea de 2 m, cu lățimea de 3 m și cu lățimea de 4 m.
Instanța de fond a arătat că, din declarația martorului Costin Dan, mecanizator de profesie și care a avut în proprietate un tractor agricol cu care a efectuat lucrări specifice (f. 85 dosar fond) a rezultat că într-adevăr terenul reclamantei a fost fără ieșire la calea publică și că pentru acces a fost necesar a se trece pe terenul proprietatea pârâților și a fost necesar un drum cu lățimea de cel puțin 3 m, aceasta întrucât tractorul agricol, precum și remorca tractată au lățimea de 2,2 m, iar un utilaj pentru discuire are lățimea de 3-3,2 m.
Probele administrate în cauză au confirmat faptul că imobilul aflat în proprietatea reclamantei a fost un loc fără ieșire la calea publică în accepțiunea art. 617 Cod civil, și ca atare a fost întemeiată cererea acesteia de instituire a unui drept de trecere pe terenul pârâților, aspect cu privire la care aceștia au fost de acord. Cu privire la lățimea căii de acces, a trebuit avut în vedere faptul că fondul dominant a fost un teren arabil pentru a cărui valorificare a fost necesară intervenția utilajelor agricole care, așa cum a rezultat din proba testimonială, au o lățime care depășește 2 m, astfel încât instanța a adoptat varianta căii de acces cu lățimea de 3 m.
Judecătoria a arătat că expertul a mai propus în acest sens (f. 147-155 dosar fond) dezmembrarea numărului cadastral al reclamantei în 2 loturi, primul de 589 mp fâneață și al doilea de 2.177 mp arabil, iar al pârâților, în 3 loturi, primul de 396 mp arabil, al doilea de 589 drum și al treilea de 1.780 mp arabil. Întrucât prejudiciul produs pârâților prin instituirea dreptului de trecere nu a putut rămâne nerepârât, instanța a adoptat propunerea expertului în sensul atribuirii către aceștia din terenul reclamantei a unei suprafețe de teren de aceeași întindere cu a terenului care a urmat a fi afectat căii de acces, 589 mp, ca justă despăgubire.
Înscrierea în cartea funciară în urma stabilirii acestui drept de trecere ar urma să se facă potrivit tabelului de mișcare parcelară întocmit de expert cu propunerea de dezmembrare și schimb (f. 148 dosar fond), astfel: 1) În CF 26016 B. : dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 396 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M. C. cu cota de 3/8; dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 1.780 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M. C. cu cota de 3/8 și dreptul de proprietate cu privire la drumul în suprafață de 589 mp în favoarea lui T. S. F. ; 2) În CF 26017 B. : dreptul de proprietate cu privire la terenul fânețe în suprafață de 589 mp în favoarea lui S. I. cu cota de 2/8, S. I. V. CODRUȚ cu cota de 3/8 și S. I. M. C. cu cota de 3/8 și dreptul de proprietate cu privire la terenul arabil în suprafață de 2.177 mp în favoarea lui T. S. F. .
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada existenței lor drept pentru care a respins această cerere.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții recurenți S. I. și F. I. M. C., prin mandatar
O. V., în baza procurii judiciare autentificate sub nr. 232/2012 au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece prin hotărârea dată instanța a soluționat procesul în lipsa părții care nu a fost regulat citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului și fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 pct. 6 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința civilă recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva paraților-recurenți S. I., F. I. M. C., precum și împotriva pârâtei-intimată S. Ana, așa cum a fost menționat în mod expres în dispozitivul hotărârii.
În privința pârâților recurenți s-a menționat în mod expres " toți 3 au domiciliul în loc. B.
, str. O., nr. 60".
S-a arătat că, prin considerentele sentinței, în partea ce a privit pe pârâta S. Ana s-a menționat că a fost moștenitoarea pârâtului S. I. V. Codruț, decedat în timpul procesului, motiv pentru care reclamanta intimată a solicitat introducerea în cauza în calitate de pârâtă a soției precizată în mod greșit cu S. Ana.
S-a învederat instanței că pârâta s-a numit SA D. și nu S. Ana, cum greșit a indicat reclamanta. De asemenea, în mod eronat reclamanta a indicat adresa pârâtei în loc. B., str. O., nr. 60, deoarece aceasta a locuit în loc. Bistrița, str. Petre Ispirescu, bloc 2, Sc. D, ap. 46, și nu a locuit niciodată în loc. B. .
S-a menționat că, prin notele de ședință depuse pentru termenul din_ recurenții au precizat că pârâta s-a numit SA și că aceasta a domiciliat în loc. Bistrița, fără a fi în măsură să precizeze adresa exactă.
Recurenții au arătat că, în acea împrejurare instanța avea obligația legală să pună în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri oficiale din care să rezulte persoanele cu vocație succesorală față de defunctul S. I. V. Codruț, decedat în cursul procesului.
Pe de altă parte, pârâta SA D. cu siguranță nu a primit copia sentinței civile și astfel procedura de comunicare cu aceasta nu a fost îndeplinită, recurenții arătând că nu au reușit să ia legătura cu pârâta, deoarece după decesul fiului lor (soțul pârâtei) au apărut unele neînțelegeri.
În contextul arătat, s-a menționat că în mod indiscutabil judecata s-a făcut în lipsa pârâtei S.
A. D., care nu a fost legal citată, nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, fiind dat astfel motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, recurenții au apreciat că soluția instanței de fond a fost netemeinică și nelegală, fiind dat motivul de casare invocat, respectiv instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Mai mult decât atât instanța, deși a motivat hotărârea pe dispozițiile art. 617-619 Cod civil, în realitate prin modul de redactare a dispozitivului a depășit cadrul procesual, realizând un schimb de teren între părți. În acest sens, s-a învederat că servitutea de trecere a fost o sarcină impusă fondului aservit în favoarea fondului dominat, ca atare ea se înscrie astfel în colile de carte funciară a celor două fonduri, respectiv ca un drept real în favoarea fondului dominant și o sarcină în favoarea fondului aservit.
Prin dispozitivul sentinței instanța a dispus înscrierea în CF a unui drept de proprietate în favoarea părților asupra unor loturi egale de 589 mp, precum și a unui drept de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafețe identice, cu mențiunea că imobilul atribuit în proprietatea reclamantei a fost de natură drum. Astfel, instanța prin dispozitivul dat a realizat, fără acordul recurenților, dispunerea efectuării unui schimb de teren excedând astfel dispozițiile legale invocate.
S-a învederat că, în mod cu totul nejustificat instanța a apreciat că imobilul acordat recurenților S. I., S. I. C. și defunctul S. I. V. Codruț a reprezentat o justă despăgubire. În realitate prin modul de trasare a pretinsei servituți s-a creat o situație deosebit de împovărătoare pentru proprietarii fondului aservit.
Astfel, sub un prim aspect fondul aservit a fost divizat în două loturi, dintre care unul cu o suprafață de doar 396 mp, iar acel lot nu a mai putut fi folosit potrivit destinației sale, respectiv pentru practicarea unei agriculturi mecanizate și obținerea unor recolte.
Sub un alt aspect, pretinsa servitute de trecere cuprindea în totalitate suprafață de teren arabil, iar suprafața atribuită în schimb a fost în mod evident suprafață de teren de natură fânaț.
Astfel, natura distinctă a loturilor a denotat o vădită inechitate valorică a acestora. În obiecțiunile formulate la raportul de expertiză au solicitat instanței să pună în vedere expertei să întocmească o variantă în care să le atribuie o suprafață echivalentă de natură arabilă, deoarece terenul de natură fânaț atribuit în schimb a fost un teren neproductiv, situat în pantă care nu a putut fi lucrat mecanizat.
S-a mai arătat că, pentru un just echilibru se impunea ca instanța să le atribuie în schimb teren de natură arabil, fapt posibil deoarece reclamanta deținea o suprafață arabilă de 2.177 mp.
Recurenții au menționat că instanța avea posibilitatea în virtutea rolului activ și prin prisma obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză să solicite expertei o variantă de servitute care să fi fost trasată în partea dinspre vecinătatea numitei Simon C. M. . Trasarea servituții pe acea parte a terenului era favorabilă recurenților, deoarece nu se ajungea la împărțirea lotului lor în 2 parcele, existând și posibilitatea reală de atribuire în schimb a unei suprafețe echivalente, dar de natură arabilă.
Pe de altă parte, instanța de fond, în mod nelegal, prin modul în care a trasat drumul (culoare galbenă), i-a atribuit în proprietate reclamantei și drumul ce deservea imobilul proprietatea recurenților, făcând astfel imposibilă exploatarea imobilului.
S-a precizat că, prin modul în care s-a trasat pretinsa servitute și trecerea acesteia în proprietatea exclusivă a reclamantei a transformat lotul recurenților de teren într-un teren înfundat, fără a avea posibilitatea de acces la calea publică, iar prin modul de atribuire, instanța de fond în mod nelegal și netemeinic i-a deposedat de propriul lor bun în favoarea unui terț. De asemenea, prin modul de redactare a sentinței, aceștia au arătat că se află din punct de vedere juridic în prezența unui schimb de teren și nu a unei servituți de trecere, cu toate că instanța și-a motivat sentința pe acel temei de drept.
Recurenții au învederat faptul că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei au solicitat să fie despăgubiți cu suma de 2000 lei anual, având în vedere că servitutea de trecere a afectat o suprafață mare din terenul arabil proprietatea acestora, iar expertul trebuia să propună și o variantă pe acea modalitate, respectiv cea a despăgubirilor.
S-a mai precizat că, trasarea pretinsei servituți pe o lățime de 3 m de-a lungul întregii suprafețe a terenului proprietatea recurenților s-a diminuat în mod vădit lățimea terenului acestora, făcându-1 impracticabil pentru agricultura mecanizată. Astfel, raportat la lățimea totală a terenului și lățimea drumurilor existente în zonă, servitutea era suficientă și pentru o lățime de 2 m. Pe de altă parte, servitutea se putea trasa în mod proporțional, parte pe terenul proprietatea recurenților și de altă parte pe terenurile învecinate, cu precădere pe terenul numitei Simon C. M. sau Gergely Andrei, fiind cu totul inechitabil ca sarcina să fie suportată doar de recurenți, câtă vreme a existat posibilitatea reală ca servitutea să cuprindă jumătate din lățime pe terenul celorlalți vecini. În acest sens, trasarea unei servituți de trecere nu a putut fi lăsată în mod discreționar la aprecierea proprietarului fondului dominant, instanța având posibilitatea de a trasa eventuala servitute pe variantele care să fi prejudiciat în cea mai mica măsură proprietarii fondurilor aservite.
Reclamanta intimată T. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca depus peste termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a, raportat la art. 310 Cod procedură civilă vechi.
În motivare s-a arătat că în fapt, potrivit dovezilor existente la filele 167-169 din dosarul de fond, sentința civilă pronunțată în prima instanță a fost comunicată recurenților la data de_ . De la acea dată, socotind un număr de 15 zile libere în conformitate cu art. 301 Cod procedură civilă, s-a constatat că ultima zi în care acest recurs putea fi înregistrat la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, era 29 decembrie 2012. La fila nr. 6 fiind dovada certă a datei la care cererea de recurs a fost expediată poștei către Judecătoria Beclean, respectiv ștampila poștei aplicată pe plicul conținând recursul pârâților S. I., F. I. M. și F. A. :_, ceea ce a însemnat că recursul a fost expediat cu o întârziere de 53 zile, adică două luni fără o săptămână.
S-a precizat că, față de acest motiv al tardivității, toate celelalte motive de fond nu au mai putut fi discutate, cu toate acestea s-a învederat că și pe fond se impunea respingerea recursului ca neîntemeiat.
Astfel, susținerea privind nelegala citare a pârâtei S. Ana, a fost fără acoperire, atâta vreme cât recurenții nu au făcut nici o dovadă că într-adevăr această pârâtă ar fi avut alt domiciliu decât adresa la care s-a efectuat procedura legală de citare prin afișare: B., str. O., nr. 60. Dacă pârâta respectivă nu ar fi locuit acolo, factorul poștal ar fi învederat acest aspect esențial, cu atât mai mult cu cât adresa fiind la o casă și nu la un bloc cu mai multe apartamente, exista o probabilitate foarte redusă ca poștașul să fi greșit adresa acestei pârâte.
În al doilea rând, s-a arătat că dacă această pârâtă se simțea nedreptățită urmare unei greșite citări, trebuia să facă ea un recurs - chiar peste termen, la momentul la care pârâții ar fi anunțat-o despre proces, respectiv despre sentința pronunțată fără știrea ei. Pe cale de consecință, în condițiile unui recurs depus de către ceilalți pârâți peste termenul legal, nu a mai putut fi discutată problema greșitei citări a altei părți procesuale care nu a înaintat recurs.
S-a învederat faptul că, pârâții au contestat servitutea de trecere dispusă de către instanță prin acordarea către proprietarii fondului aservit cu titlu de compensație a unei parcele de teren de aceeași mărime cu suprafața servituții, deși la timpul la care au luat act de solicitarea intimatei prin acțiunea introductivă, nu s-au opus, ci, dimpotrivă s-au declarat de acord cu acțiunea. La fila 63 din dosarul de fond, în întâmpinarea depusă ei au arătat: "Suntem de acord cu instituirea servituții pe o lățime de 2 m și o lungime de 182 m, cu condiția să ne predea o suprafață echivalentă".
Intimata a mai precizat că, în ciuda admiterii în totalitate a solicitării susmenționate formulată de către pârâți prin întâmpinare de acordare cu titlu de justă despăgubire a unei suprafețe identice ca mărime din terenul proprietatea reclamantei-intimată, actualmente aceștia nu au mai fost de acord cu acea rezolvare susținând că trasarea servituții pe o lățime de 3 m, diminuează lățimea terenului lor, făcându-1 impracticabil pentru agricultură. În ce a privit-o pe intimată, aceasta a arătat că a dovedit testimonial prin audierea unui martor - Costin Dan de profesie mecanizator, împrejurarea că o lățime de 2 m a căii de acces ar fi fost insuficientă pentru deplasarea unui tractor agricol cu remorcă. Pe de altă parte, lățimea de 10’80 m, mărită cu doar un metru, nu ar fi adus o lărgire atât de considerabilă, încât să fi contat la creșterea substanțială a posibilităților reale de exploatare agricolă, așa cum au pretins recurenții.
S-a menționat că, ideea propusă de a se trasa servitutea pe aceeași lungime de 184 m, însă jumătate (adică 1,5 m lățime) pe terenul proprietatea lor, respectiv jumătate (1,5 m lățime) pe terenul proprietatea vecinilor SIMON C. și GEGELY ANDREI (prin constituirea a două fonduri de proprietate aservite), putea fi o soluție viabilă, dacă ar fi fost avansată de pârâți în timp util și nu direct într-un recurs tardiv.
La data de_, după punerea în discuția prealabilă a părților a naturii căii de atac, tribunalul, raportat la obiectul pricinii (instituirea unui drept de servitute) a recalificat calea de atac ca fiind apel.
Examinând cu prioritate excepția tardivității apelului,
tribunalul reține că apelul este declarat cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de lege.
În dispozitivul sentinței civile nr. 1706/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._ este indicat că hotărârea poate fi atacată prin recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În ceea ce privește natura căii de atac, mențiunile instanței de fond sunt greșite, motiv pentru care tribunalul a și procedat la recalificarea căii de atac. Sub aspectul termenului și a momentului de la care începe să curgă calea de atac, statuările instanței de fond sunt însă corecte, fiind conforme prevederilor Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 101 C.proc.civ. termenul de 15 zile se calculează pe zile libere, respectiv nu intră în calcul ziua în care începe să curgă și nici ziua în care se împlinește termenul legal.
Așa cum rezultă din dovezile de comunicare a hotărârii atacate către apelanții S. I. și F.
I. M. (f.168-169 dosar de fond), comunicarea hotărârii a intervenit la data de_, actul fiind afișat, întrucât nici o persoană nu a fost găsită la domiciliu. Termenul de 15 zile curge astfel începând cu data de_ și se împlinește pe data de_, raportat și la dispozițiile art. 101 alin.5 Cod procedură civilă, aceasta fiind ultima zi pentru declararea căii de atac. Cererea de recurs (recalificată apel) a fost însă expediată prin poștă de către mandatarul apelanților, O. V., abia la data de_, fiind depășit cu mult termenul prevăzut de lege.
Apelanții au invocat în răspunsul la întâmpinare că hotărârea nu le-a fost comunicată la data de_ la adresa din B., S. O., Nr. 60, ci abia în 6-7 februarie 2013 la adresa mandatarului lor O. V. din B., S. G., Nr. 7. Verificând filele de comunicare (f.168-169 dosar de fond), tribunalul constată că instanța de fond a comunicat sentința civilă atacată doar la domiciliul pârâților apelanți la data de_, mențiunile factorului poștal privind afișarea, fac dovada privind comunicarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile legale. La nici un moment dat instanța de fond nu a dispus comunicarea hotărârii către mandatarul O. V., la domiciliul acestuia. De altfel din consultarea actelor depuse la instanța de fond, se poate observa că în primul ciclu procesual pârâții
S. I. și F. I. M. au indicat ca și domiciliu pentru comunicarea actelor procedurale adresa:
B., S. O., Nr. 60 și nu pe cea a mandatarului lor (f. 63, 112, 119), astfel încât instanța de fond a procedat corect prin comunicarea hotărârii la această adresă.
În ceea ce privește eventualele neregularități în identificarea și citarea pârâtei SA D.
, tribunalul reține că acestea pot avea ca și sancțiune doar nulitatea relativă a actelor de procedură, astfel încât pot fi invocate numai de pârâta SA D., nu și de pârâții - apelanți, motiv pentru care nu se impune analizarea lor.
Față de cele arătate mai sus, rezultă că apelul a fost declarat ulterior expirării termenului legal, motiv pentru care tribunalul urmează să respingă apelul declarat de pârâții S. I. și F. I.
M. C., prin mandatar O. V., împotriva sentinței civile nr. 1706/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca fiind tardiv
Declararea căii de atac peste termenul prevăzut de lege face ca instanța de control judiciar să nu fie legal sesizată cu o cerere de apel, astfel că nu se impune analizarea soluțiilor pronunțate de prima instanță în hotărârea atacată cu privire la excepțiile invocate sau fondul cauzei.
Tribunalul urmează să constate că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția tardivității apelului, excepție invocată de intimata T. S., cu domiciliul în B., S. G. S., nr. 1, Bl. A40, ap. 19, jud. Bistrița-Năsăud.
Respinge apelul formulat de pârâții S. I. și F. I. M. C., ambii cu domiciliul procesual ales la mandatar O. V. în B., S. G., nr. 7, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1706/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca tardiv.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
B. | I. S. | S. | I. E. | M. M. |
| ← Decizia civilă nr. 311/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 307/2013. Servitute → |
|---|
