Decizia civilă nr. 65/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
JUDECĂTORI: P. G.
: P. M. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs declarate de contestatorul
L. de A. B. M., cu sediul procesual ales la Cab. Av. M. F. în B. M., str. George Coșbuc, nr. 22A, jud. M. și de către intimata S. V. cu domiciliul în U., nr. 89, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 6474/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului
L. de A. B. M. și a recurentei intimate S. V. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că recurentul L. de A. B. M. a depus la dosar, la data de_, prin serviciul registratură al instanței o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, însoțită de chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Se constată legal timbrat recursul declarat de intimata S. V. . Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului de față,
Prin Sentința civilă nr. 6474/_, Judecătoria Baia Mare a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul L. de A. B. M. cu sediul în B. M., str P. S. nr 2-4, județul M., și sediu procesual ales în
B. M., str George Coșbuc nr 22A, județul M., în contradictoriu cu intimata S. V. domiciliată în localitatea U. nr 89, județul M. .
A anulat în parte somația emisă la data de 05 martie 2012 în dosar execuțional nr 25/2012 al Birou executor J. ecătoresc Vucea Gheorghe pentru suma de 5196,36 lei. Menține somația pentru suma de 271,65 lei.
A respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că:
Potrivit art 1 alin 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin urmare, în cursul anului 2012 contestatoarea este obligată să plătească din suma acordată prin hotărârea judecătorească suma de 271,65 lei (5% din 5433 lei). Executarea silită trebuie de asemenea, să se desfășoare în cazul de față cu respectarea dispozițiilor OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, de la data emiterii somației de executare debitoarea având la dispoziție un termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de 6 luni curge de la data la care debitoarea a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului (art 2 din OG 22/2002).
În baza dispozițiilor legale antecitate și ale dispozițiilor art 404 cod procedură civilă, contestația la executare va fi admisă în parte, va fi anulată în parte somația emisă la data de 05 martie 2012 în dosar execuțional nr 25/2012 al Birou Executor J. ecătoresc Vucea Gheorghe pentru suma de 5196,36 lei, urmând a fi menținută somația pentru suma de 271,65 lei. Nu au fost îndeplinite alte acte de executare în dosarul execuțional.
Contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei. A depus în dovedirea chitanța nr 2 din 26 martie 2012 (f. 52). Întrucât din datele înscrise pe această chitanță nu se poate determina că suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocat achitat de contestator pentru dosar nr_, cererea formulată cu privire la cheltuielile de judecată va fi respinsă.
Împotriva sentinței, ambele părți au declarat recurs.
Contestatoarea L. de A. B. M. a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a cenzurat nelegal acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat cu toate că acestea au fost dovedite cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Motivul neacordării cheltuielilor de judecată, invocate de instanță, respectiv acela ca pe chitanța depusă nu era indicat numărul de dosar nu are corespondență legală și aceasta deoarece la momentul încheierii contractului de asistență juridică și a achitării onorariului de avocat nu putem cunoaște
numărul de înregistrare a contestației la executare ce a format obiectul contractului de asistență juridică.
Dacă instanța a avut incertitudini legate de cheltuielile de judecată, avea obligația, în virtutea rolului său activ să clarifice acest aspect și nu să respingă capătul de cerere cu privire la cheltuielile de judecată, fără niciun temei.
Drept urmare contravaloarea cheltuielilor de judecată a fost dovedită cu chitanța anexată, s-au respectat dispozițiile art. 274 al. 2 Cod procedură civilă, prevedere pe care instanța de fond nu a respectat-o, respingând acordarea cheltuielilor pe care partea care a câștigat a dovedit că le-a făcut.
S-a anexat în copie certificate chitanța nr. 9/_ cuprinzând suma de 400 lei.
Prin recursul său, S. V. a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea acestui recurs s-a arătat că în sentința atacată instanța de fond a interpretat indemnizația de pensionare ca fiind un drept salarial, motiv pentru care a considerat că sunt aplicabile disp. OUG 71/2009. În opinia recurentei-intimate instanța de fond este în eroare. Indemnizația de pensionare este o măsură socială și nu un drept salarial, chiar dacă este negociată prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Această indemnizație reprezintă o măsură de protecție a foștilor salariați bugetari, care are ca și scop asigurarea mijloacelor de subzistență necesare până la momentul încasării pensiei, motiv pentru care nu poate fi asimilată veniturilor de natură salarială, cum de altfel nici în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național nu este definitivă ca și drept salarial.
În altă ordinei de idei, OUG 71/2009 se aplică personalului din sectorul bugetar, ori recurenta nu mai are această calitate fiind pensionară. Prin urmare nici din acest punct de vedere dispozițiile menționate mai sus și care stau la baza hotărârii primei instanțe nu își găsesc aplicabilitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Suma pretinsă de S. V. a fost stabilită prin Sentința civilă nr. 107 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar_, la data de_, dată de la care a devenit executorie.
Prin hotărârea menționată contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei indemnizația de pensionare în cuantum de trei salarii de bază raportate șa salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
În motivarea sentinței ce constituie titlu executoriu se arată că reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de_ conform deciziei nr. 240451/_ eliberată de Casa J. ețeană de Pensii M., ultimul
său loc de muncă fiind la L. de A. B. M. .
Potrivit art. 36 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJ M. pe 2008-2009 se stipulează: "salariații care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art. 127 (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin 3 salarii de bază, raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";.
Acest contract colectiv de muncă a fost prelungit tacit și pentru anii 2009- 2010 fiind în vigoare la data pensionării reclamantei.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010 prevede:
"cel puțin 2 salarii de bază…"; iar cel inferior, la Nivelul ISJ MM pe 2008-2009 prevede 3 salarii de bază. Potrivit art. 238 (1) Codul muncii "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";.
Cum reclamanta nu a primit indemnizația de pensionare, instanța va admite cererea acesteia și va obliga unitatea școlară la plata celor trei salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Fiind drepturi stabilit prin Contractul colectiv de muncă, sume pretinse de S. V., au fără îndoială caracter de drepturi de natură salarială.
Art. 155 din Codul Muncii (în forma în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți), prin drepturi salariale se înțelege salariul de bază, sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri.
Indemnizația de pensionare (egală cu 3 salarii de bază) este așadar un drept de natură salarială, iar titlul executoriu Sentința civilă 107/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul_ este supus regimului art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009, așa cum corect a reținut prima instanță.
În consecință recursul declarat de S. V. va fi respins conform dispozitivului.
Recursul L. ui de A. B. M. va fi de asemenea respins ca nefondat raportat la împrejurarea că din chitanța nr. 2/_ depusă în copie certificată la fila 52 dosarul primei instanțe nu rezultă numărul de dosar pentru care s-a achitat respectivul onorariu.
În ipoteza în care la data achitării sumei nu se cunoștea nr. de dosar, pe chitanță se impunea a se menționa măcar obiectul cauzei ce s-a formulat, mențiune care ar fi condus la concluzia că respectiva sumă s-a achitat pentru cauza de față, dar care lipsește din cuprinsul chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul L. de A. B. M. cu sediul în
B. M. str. P. S. nr. 2-4 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 6474/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Respinge recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta S.
V. domiciliată în localitatea U. nr. 89 jud. M. . Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
W. D. | P. G. | P. M. B. | M. | C. |
Red.: W.D./_
T.red.: M.C./_ /2 ex.
J. ecător la fond: A. R. A.
| ← Decizia civilă nr. 580/2013. Contestaţie la executare | Sentința civilă nr. 527/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
