Decizia civilă nr. 685/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 685/R/2013
Ședința publică din 19 Iunie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. C. G. Împotriva Sentintei civile nr. 5998/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. C. Dumitrașcu, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat, este scutit de taxa de timbru.
La data de_ intimatul a depus la dosar întâmpinare. Instanța comunică reprezentantului recurentului un exemplar de pe întâmpinare.
Reprezentantul recurentului invocă excepția tardivității depunerii întâmpinării, conform dispoz. art. 308 al. 2 raportat la art. 103 C.pr.civ, solicitând ca întâmpinarea să fie luată ca și concluzii scrise.
Instanța califică întâmpinarea ca și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului, excepție invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției tardivității recursului, întrucât a fost formulat în termenul legal.
Instanța respinge excepția tardivității recursului, întrucât din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii reiese că recursul a fost formulat în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii de fond sub aspectul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 5998/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. C. G., ca neintemeiata.
A fost respinsă cererea paratului de obligare a reclamantului la plata unei amenzi judiciare.
A fost obligat reclamantul la plata în favoarea paratului a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant și parat s-a incheiat la data de_ un contract de imprumut, materializat intr-un inscris sub semnatura privata, prin care reclamantul a acordat paratului suma de 10000 Euro cu obligatia restituirii acestei sume pana la data de_ . Contractul a fost semnat de martorii Centea P. Horatiu si Somlea D. V., martorii audiati in cauza (f.9).
La data de_ s-a eliberat de BNP Ciugudean G. Maximilian certificatul de mostenitor nr. 97 prin care s-a dezbatut succesiunea dupa defuncta C. I., decedata la data de_, mostenitorul acesteia fiind paratul C. C. G., in calitate de fiu, reclamantul C. M. renuntand la succesiune, conform declaratiei autentice data in fata notarului la data de_ (f. 141,142). Masa succesorala a fost compusa din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 14 situat in C. N. str. D., bl. V (f. 58).
La data de_ s-a incheiat intre reclamant si parat contractul de vanzare cumparare avand ca obiect cota de ½ parte din apartamentul nr. 14 situat in C. N. str. D., bl. V, cota care ii revinea reclamantului in calitate de mostenitor. Pretul convenit de parti a fost de 25000 euro din care s-a incheiat la data incheierii actului suma de 14000 euro cu titlu de avans, urmand ca suma de 1000 euro sa fie platita pana la data de_, iar diferenta de 10000 euro sa fie achitata pana la data de_ . In contract s- a facut mentiunea ca in saptamana 04.06-_ se vor perfecta actele legalizate la notar. Contractul a fost semnat de aceeasi martori care au semnat si contractul de imprumut in litigiu (f. 147).
La data de_ paratul a incheiat cu SC Raiffeisen Bank SA un contract de credit cu privire la suma de 17270,46 CHF, suma efectiv imprumutata fiind de 16898,69 CHF pentru o perioada de 132 de luni (f. 77- 80). Valoarea in lei a imprumutului la cursul BNR din ziua incheierii contractului a fost de 33410 lei.
La aceeasi data,_, paratul a ridicat de la Banca Transilvania suma de 4000 euro si suma de 15130 lei (f. 75,76).
Analizand contractul de imprumut depus la dosar, prin prisma situatiei de fapt care rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, instanta apreciaza ca raportul juridic care s-a nascut intre parti la data de_, cand s-a redactat inscrisul intitulat contract de imprumut, nu a fost unul de imprumut, ci a reprezentat o conventie prin care reclamantul si paratul au stabilit ca in schimbul renuntarii la drepturile succesorale de catre reclamant paratul sa-i plateasca suma de 10000 euro in patru ani. Instanta apreciaza ca obligatia de plata a sumei de 10000 euro a fost asumata de catre parat sub forma unui contract de imprumut, desi nu a avut loc remiterea vreunei sume de bani de catre reclamant cu cea ocazie.
Concluzia la care a ajuns instanta a rezultat din coroborarea raspunsului la interogatoriu al partilor (f. 11-115, 59-60), cu depozitia martorului Somlea D. (f. 116-118) si cu inscrisurile depuse la dosar la filele 147, 75,76, 141 si 142. Astfel, din toata situatia de fapt pe care partile au incercat sa o dovedeasca in cauza, exista cateva imprejurari necontestate care dovedesc in realitate operatiunea juridica care a intervenit intre parti. Acestea au recunoscut in fata instantei ca inscrisul intitulat contract de imprumut a fost incheiat la sediul notarului public, unde partile se aflau pentru dezbatera succesiunii dupa mama lor. De asemenea, martorul a
indicat un aspect esential al cauzei, acela ca intre parti au existat de mai mult timp neintelegeri privind dezbaterea succesiunii dupa antecesoarea lor, neintelegeri care s-au manifestat si in ziua dezbaterii succesiunii, dar care s-au stins dupa ce partile au semnat pretinsul contract de imprumut. Martorul a aratat si partile au recunoscut la interogatoriu ca actul nu a fost incheiat in prezenta martorilor, de fata fiind doar reclamantul si paratul. Acelasi martor a precizat ca partile s-au retras afara din cabinetul notarului atunci cand acesta le-a intrebat daca au acceptat succesiunea, ocazie cu care partile au aratat ca mai au unele neclaritati, retragandu-se afara din biroul notarului public. In foarte scurt timp reclamantul si paratul s-au intors in biroul notarului public cu inscrisul semnat, reclamantul aratand ca renunta la succesiune. Or, dat fiind modul de derulare a evenimentelor, rezulta in mod cert ca renuntarea la succesiune a reclamantului a fost conditionata de incheierea acelui inscris. Totodata, n-ar fi fost logic ca reclamantul sa nu poata renunta la succesiune fara ca partile sa redacteze acel contract de imprumut, contract de incheierea caruia a fost conditionata finalizarea dezbaterii succesorale. In acest contxt, apare nefireasca sustinerea paratului in sensul ca a fost santajat de catre reclamant sa semneze contractul de imprumut, in conditiile in care in schimb paratul a primit cota de ½ parte din mostenire, cota care apartinea reclamantului. Deci instanta apreciaza ca ipoteza santajului nu poate fi retinuta in cauza. Pe de alta parte, instanta apreciaza ca in ipoteza in care actul incheiat ar fi fost un veritabil contract de imprumut, nu exista nicio explicatie logica ca partile sa conditioneze finalizarea dezbaterii succesorale de incheierea acelui act. Sub acest aspect, instanta retine ca niciuna dintre parti nu a contestat drepturile succesorale ale celeilalte, faptul ca vreuna n-ar fi acceptat in termen succesiunea si n-ar fi avut dreptul sa pretinda partea din mostenire ce i se cuvenea cu ocazia dezbaterii succesiunii. Deci, daca scopul urmarit de parti n-ar fi fost altul decat cel declarat in scris, dezbaterea succesorala, fiind una legala, fiecare dintre frati avea dreptul sa primeasca cota de ½ parte din mostenirea dupa mama. Insa faptul ca intre ele au existat mai multe neintelegeri legate de aceasta succesiune, anterioare zilei cand s-au prezentat la notar, faptul ca dezbaterea succesiunii n-a putut fi finalizata pana nu s-a inchieiat pretinsul contract de imprumut, precum si faptul ca dupa redactarea inscrisului nu au mai existat neintelegeri intre parti, confirma concluzia instantei ca scopul pentru care s-a incheiat pretinsul contract de imprumut a fost altul decat cel declarat in scris. Imprejurarea ca partile nu aveau cunostinte juridice, ca timpul pe care l-au petrecut in afara cabinetului notarului public a fost foarte scurt, justifica concluzia ca cea mai simpla modalitate pe care au inteles sa o adopte pentru lichidarea pretentiilor reciproce legate de succesiune a fost incheierea unui pretins contract de imprumut, dar fara ca reclamantul sa-i remita paratului vreo suma de bani, urmand ca paratul sa-i plateasca acest pret in cativa ani, avand in vedere ca se confrunta cu dificultati financiare la acel moment.
Instanta a apreciat, astfel, ca intre parti la data de_ nu s-a incheiat in realitate un contract de imprumut, intelegerea intervenita intre acestea fiind simulata sub forma unui contract de imprumut, in realitate reclamantul renuntand la drepturile sale succesorale in schimbul platii sumei de 10000 euro de catre fratele sau. Deci instanta a apreciat ca in sarcina paratului incumba obligatia de plata a sumei de 10000 euro, insa nu cu titlu de imprumut, in consecinta, avand in vedere ca instanta este tinuta de cauza cererii de chemare in judecata, este nevoita sa respinga actiunea ca neintemeiata.
Concluzia instantei ca renuntarea la succesiune a reclamantului nu a fost una pura si gratuita este sprijinita si de inscrisul intitulat contract de vanzare cumparare incheiat la data de_, cu numai cateva zile inainte de dezbaterea succesiunii. Prin acest contract reclamantul si-a instrainat cota de ½ parte care i-ar fi revenit in calitate de mostenitor din apartamentul mamei pentru suma de 25000 euro, din care la data perfectarii contractului a primit efectiv suma de 14000 euro, diferenta de 10000 euro urmand sa o primeasca in termen de 4 ani, adica exact termenul prevazut si in contractul de imprumut. Instanta retine totodata, ca in ziua in care s-a incheiat acest contract de vanzare cumparare, paratul a contractat un imprumut in franci elvetieni, suma imprumutata in lei fiind de aproximativ 33410 lei. De asemenea, in aceeasi zi paratul a ridicat de la o alta banca suma de 4000 euro si suma de 15130 lei, imprejurari care indreptatesc instanta sa considere ca cea mai mare parte a acestor sume a fost platita de catre parat reclamantului in schimbul cotei de ½ parte din apartamentul nr. 14 situat in C. napoca str. D., bl. V, singurul bun inclus in masa succesorala a defunctei. Desigur aparent, partile n-ar mai fi avut niciun interes sa redacteze inscrisul intitulat contract de imprumut, cata vreme acestea au incheiat anterior un contract de vanzare cumparare pe care reclamantul putea sa-l valorifice impotriva paratului cu privire la diferenta de pret de 10000 euro. Insa, acest contract de vanzare cumparare a cotei de mostenitor a reclamantului intra in contradictie cu certificatul de mostenitor potrivit caruia reclamantul era strain de mostenire, neavand dreptul sa mai aiba pretentii succesorale. Tocmai pentru ca reclamantul sa se puna la adapost in ipoteza in care paratul nu si-ar fi respectat intelegerea intervenita intre ei, si pentru a-si procura un titlu in temeiul caruia sa poata solicita restituirea sumei de 10000 euro de la parat, a pretins reclamantului redactarea inscrisului intitulat contract de imprumut. Asa se explica depozitia martorului Somlea D. care a aratat ca dupa ce partile s-au intors in cabinetul notarului cu inscrisul redactat a avut impresia ca acesta este rezultatul unui compromis intervenit intre ele, aspect pe care paratul i l-a confirmat in zilele urmatoare.
In solutionarea cauzei, instanta nu a putut retine depozitia martorului Centea P. (f. 119) deoarece aspectele relatate de martor sunt contrazise chiar de catre reclamant. Astfel desi reclamantul a sustinut ca pentru redactarea inscrisului partile s-au retras din biroul notarului public, martorul a mentionat ca inscrisul a fost redactat in prezenta martorilor. Pe de alta parte, martorul a declarat ca nu-si mai aduce aminte cu exactitate mai multe aspecte petrecute in acea zi, a precizat ca nu l-a vazut pe parat decat in acea zi, aspect infirmat de mentiunile din contractul de vanzare cumparare a drepturilor succesorale, semnat chiar de catre martor, si de asemenea a aratat ca nu este un apropiat al reclamantului. In schimb, martorul propus de catre parat cunostea deopotriva ambele parti, neintelegerile dintre acestea legate de dezbaterea succesorala, chiar martorul dandu-le sfaturi de impacare. Aspectul remiterii banilor sustinut de catre martorul Centea nu poate fi retinut de catre instanta ca dovada a existentei imprumutului, avand in vedere ca aceasta sustinere nu se coroboreaza cu celelalte probe de la dosar care conduc la concluzia certa ca raportul obligational care s-a nascut intre parti la data redactarii inscrisului avea o alta natura juridica decat cea pretinsa de reclamant. In plus instanta retine ca acest martor a aratat ca a vazut cand partile au avut discutii contradictorii cu privire la data restituirii imprumutului, fiind nefiresc ca imprumutatorul sa aiba neintelegeri cu imprumutatul referitor la data
restituirii imprumutului, avand posibilitate pur si simplu sa refuze acordarea imprumutului daca imprumutatul nu-i accepta conditiile contractuale. De altfel, aceasta imprejurare daca ar fi reala nu face decat sa confirme concluzia instantei referitoare la scopul real urmarit de parti la momentul redactarii acestui pretins contract de imprumut. Concluzia instantei ca partile nu au incheiat un contract de imprumut este sustinuta si de recunoasterea reclamantului la interogatoriu, ocazie cu care acesta a aratat ca a discutat cu fratele sau despre acordarea imprumutului doar in ziua dezbaterii succesiunii, fiind nefiresc ca acest imprumut solicitat spontan sa creeze atatea probleme la dezbaterea succesiunii.
Pentru toate aceste considerente, instanta a respins actiunea formulata ca neintemeiata.
Retinand culpa procesuala a reclamantului, in conformitate cu art.
274 C.p.civ., instanta l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentand o treime din onorariul de avocat achitat de catre parat. Instanta a apreciat ca in cauza nu se impune ca reclamantul sa restituie paratului integral onorariul de avocat achitat de catre acesta, suma pretinsa fiind prea mare in raport de complexitatea cauzei.
Instanta a respins cererea paratului de obligare a reclamantului la plata unei amenzi judiciare, apreciind ca reclamantul nu a formulat cererea de chemare in judecata cu rea credinta, dimpotriva acesta s-a prevalat fata de parat de singurul act care, in opinia sa, ii dadea dreptul sa pretinda plata sumei de 10000 euro pe care paratul s-a obligat sa o achite in schimbul drepturilor succesorale ce i se cuveneau reclamantului. Avand in vedere adevaratul raport obligational existent intre parti, faptul ca in opinia instantei paratul este dator sa achite reclamantului suma de 10000 euro, insa nu cu titlu de imprumut, prezenta actiune fiind respinsa exclusiv pentru considerentul ca instanta este tinuta de cauza cererii de chemare in judecata, nu pentru motivul ca reclamantul nu este indreptatit sa pretinda aceasta suma de la parat, instanta apreciaza ca cel care da dovada de rea credinta, nerespectandu-si obligatiile contractuale asumate este chiar paratul.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul
C. C. G. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii de fond, sub aspectul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, în sensul obligării reclamantului C. M. la plata sumei de 3000 lei, iar nu doar 1000 lei, în favoarea recurentului cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Sentința civ nr.5998/2013 a Judecătoriei C. -N. este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în art.274 alin.3 CPC, motiv de modificare prevăzut de art. 3041 C.proc civ. rap. la art. 304 pct.9. C.proc.civ.
Recurentul apreciază soluția de acordare parțială, în limita cotei de 1/3 din onorariu avocațial, profund nelegală atât din perspectiva nesocotirii prev. legale din codul de procedură civilă (art.274 alin.3) cât și a celor cuprinse în Statutul profesiei de avocat. Și motivarea adusă o consider lacunară, fără raportare concretă la speță și fără a lua în considerare criteriile legale indicate explicit în normele legale sus precizate.
Onorariul a fost stabilit interpartes conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, iar procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de pârât, prima instanță nu a ținut seama de criteriile la care se referă art.274 alin. 3 CPC, respectiv de valoarea pricinii și de munca depusă de avocat.
Referitor la primul criteriu, întrucât în cauză este suprimată calea de atac a apelului, se impune a se da eficiență prev. art. 304 ind. 1 C.pr.civ, solicitând tribunalului să facă el însuși o apreciere a proporționalității onorariului de 3000 lei cu pretențiile în valoarea de 10.000 Euro, onorariul perceput fiind sub 10% din valoarea pretențiilor, fiind astfel un just echilibru între prestația avocațială și onorariu solicitat.
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu prevăzut de lege, prima instanță nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Faptul că, în cadrul pregătirii apărării, avocatul a înțeles să depună întâmpinare prin care a înțeles să invoce apărări pe fond si pe cale de excepție, prezența sa la toate termenele de judecată, la administrarea probelor, solicitând și proba confruntării martorilor, depunând înscrisuri și, în final, concluzii scrise, și, astfel, conducând la soluția de respingerii acțiunii reclamantului nu poate conduce la concluzia că subsemnatul pârât am convenit cu apărătorul meu plata unui onorariu "prea mare", așa cum reține judecătoria.
Se poate reține drept criterii de apreciere, îndeplinite în mod corect, cu privire la munca prestată de avocat caracterul său real adică să fi fost efectiv desfășurată, "necesar" adică în lipsa ei să nu se poată realiza procedurile și susținerile avute în vedere de judecători și "rezonabil", adică să nu fie exagerată.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, pârâtul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu a fost în culpă procesuală și nici în culpă de a fi convenit cu dl avocat un onorariu exagerat.
Prin întâmpinarea formulată,
intimatul C. M. a solicitat respingerea recursului.
Intimatul invocă excepția taițdividății recursului, raportat la faptul că recursul a fost declarat la data de 24 aprilie, iar intimatul, care locuiește in sat Barai, com. Căianu, i-a fost comunicată cererea in data de 08 aprilie, deci ultima zi de declarare in termen legal a recursului ar fi fost 23 aprilie.
Pe fond, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Finalitatea firească a onorariului de avocat este aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de asistență juridica onorariului, pe parcursul procesului. In aprecierea cuantumului onorariului, instanța este ținută să aibă în vedere proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Este necesara respectarea proporționalității între munca depusă și cuantumul onorariului pe de o parte și respectarea dreptului de "acces la
instanță" prevăzut de art. 6 din CEDO pe de alta parte.
Art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat prevede ca elemente de care trebuie ținut seama in determinarea cuantumului onorariului:
timpul solicitat pentru executarea mandatului primit și munca desfășurată de avocat - prezenta avocatului a fost necesară doar la 3 termene (administrarea probei cu martori si concluzii), restul termenelor reprezentând decizii luate in camera de consiliu, amânare de pronunțare și pronunțare.
natura, noutatea și dificultatea cazului - speta a reprezentat un litigiu clasic, un contract de împrumut sub semnătură privată, nu a reprezentat o noutate juridica si nu a avut elemente de complexitate.
conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului - nu a fost cazul.
constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante - nu a fost cazul.
valoarea cauzei - din punctul de vedere al Codului Deontologic al avocatului, indiferent că valoarea obiectului cauzei este una redusa sau ridicata, cazul trebuie abordat cu aceeași seriozitate si munca din partea avocatului.
Luarea în considerare a valorii cauzei, sintagmă care trebuie interpretată larg, cuprinzător, care există și în cazul acțiunilor neevaluabile în bani, nu înseamnă neapărat o raportare procentuală, mecanică, la acest criteriu.
Dispozițiile art. 274 (3) C. pr. civ au menirea de a sancționa exercitare* abuziva a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care ii presupune pregătirea apărării.
In privința muncii îndeplinite de avocat, nu se pot găsi motive de acordare integrala a onorariului de 3000 lei deoarece: speța concretă nu a fost una complexă, fiind și des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar, pentru mulți avocați, iar efortul, munca, concrete, pe partea de susținere, consideram ca nu reprezintă un motiv suficient.
Marja de reducere aplicații de prima instanță nu a fost una arbitrară, ci s-a bazat pe mai multe criterii: echivalenta cu onorariul pe care l-am achitat avocatului meu, faptul ca atât intimatul cat si soția sa sunt pensionați de boala (neoplasm, respectiv diabet) si nu. avem alte mijloace de trai in afara de pensii.
Prerogativa judecătorească de a nu încuviința integral cererea accesorie a părții câștigătoare vizând cheltuielile de judecată a fost exercitată strict numai cu privire la situația pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecție pentru partea căzută în pretenții care poate fi expusă unor solicitări ruinătoare și punitive de cheltuieli, profitându-se de câștigul din cererea principală.
Menționează ca pentru intimat, inițierea acestui proces a reprezentat un efort financiar. A beneficiat de ajutor public judiciar constând in eșalonarea taxei de timbru pe o perioada de 16 luni, pe care o plătesc in continuare in fiecare luna.
Analizând recursul formulat de către C. C. G., având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, actele și probele de la dosar, tribunalul reține următoarele:
În esență, recurentul critică hotărârea primei instanțe susținând că motivarea adusă soluției de acordare parțială a cheltuielilor de judecată ca fiind lacunară pe de o parte, iar pe de altă parte prima instanță nu a ținut seama de criteriile la care se referă art. 274 al. 3 C.pr.civ.
Referitor la prima critică, tribunalul constată ca fiind neantemeiata intrucat este motivată soluția primei instanțe de a reduce onorariul avocațial la suma de 1000 lei, reținând că onorariul integral ar fi prea mare în raport de complexitatea cauzei.
Analizând însă criteriile, în raport de care în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ. instanța are dreptul să micșoreze onorariile
avocațiale, în situația în care se constată că sunt nepotrivit de mari în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, tribunalul apreciază că raportat la valoarea obiectului pricinii10.000 EURO, prezența la termenele de judecată, depunerea întâmpinării, la administrarea probelor și depunerea de concluzii scrise, se justifică un onorariu în sumă de 2000 lei, acesta fiind proporțional atât cu munca prestată, cât și cu valoarea pricinii.
Ținând seama de aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de C. C. G. împotriva Sentinței civile nr. 5998/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtului a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, restul dispozițiilor sentinței recurate urmând a fi menținute.
În temeiul art. 276 al 3 C.pr.civ. va obliga intimatul să plătească recurentului 500 lei cheltuieli parțiale, in recurs, proportional cu modificarea in parte a hotararii primei instante.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de C. C. G. impotriva Sentintei civile nr. 5998/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. pe care o modifica in parte in sensul ca obliga reclamantul la plata in favoarea paratului a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
Obliga intimatul sa plateasca recurentului 500 lei cheltuieli in recurs, partiale.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Presedinte | Judecator | Judecator | |||
ANA SRINA S. | D. | T. F. | S. | B. |
(in concediu de odihna (in concediu de odihna semneaza vicepresedintele semneaza vicepresedintele instantei-L. E. ) instantei-R. A. )
Grefier
P.
A.P. 26 Iunie 2013
Red. FB/tehn C.Ț/2 EX. Jud fond - V. R. C.
| ← Decizia civilă nr. 17/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1117/2013. Pretenții → |
|---|
