Decizia civilă nr. 1117/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1117/R/2013
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți C. local al municipiului C. -N.
, M. C. -N. prin primar
, în contra Sentinței civile nr.7570/29 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații pârâți C. V., C. N. L.
, având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 Noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Reține că, prin sentința civilă nr. 7570/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. LOCAL AL
C. N.
și M. C. -N.
în contradictoriu cu pârâții: C. V.
si C.
L.
, ca fiind formulată neîntemeiată și a obligat reclamanții în solidar să plătească în favoarea pârâților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei
, instanța a reținut că prin contractul de închiriere nr. 57390/_ C. LOCAL AL M. C. N.
, prin primar a închiriat a închiriat pârâtei locuința situată în C. -N., str. M., nr.41, bloc M1, ap.18, jud.C. cu o suprafața locuibila de 23,13 mp si dependințe cu suprafața totala de 21,67 mp.
Perioada contractuala a fost stabilita la 5 ani cu termen de expirare la_, începând de la data semnării contractului, chiria în valoare lunară de 12,7192 ROL/luna lei, urmând a fi achitată de pârâți până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs.
Prin art.6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca valoarea chiriei datorate să fie actualizată în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a guvernului până la data de 31 ianuarie a fiecărui an conform art.27, alin.2 din OUG nr.40/1999 și ca orice modificare a cuantumului chiriei să se comunice în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată.
Prin art.7 din contract, părțile au stipulat că neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându-se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei. Părțile au convenit de asemenea prin art.10.a.1 din contract că în situația în care până la expirarea termenului stabilit la art.3 vor apărea alte reglementări legale privind închirierea locuințelor construite din fondurile ANL, părțile vor putea negocia și stabili alte condiții de aplicare a clauzele stipulate anterior.
Părțile au modificat ulterior contractul prin câteva acte adiționale.
Astfel, s-a încheiat actul adițional nr. 2/_, potrivit căruia durata locațiunii a fost prelungita de la data de_ pana la data de_ si de la_ pana la_, respectiv chiria datorata de către parați s-a majorat la 279,64 lei începând cu data de_, cu mențiunea ca aceasta chirie se va achita pana la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna in curs.
Apoi, prin HCL nr.290/2010 s-a aprobat prelungirea contractului de inchiriere pentru perioada_ -_, sens in care s-a intocmit un act adițional, incheiat pe data de_, iar prin HCL nr.298/2011 s-a aprobat prelungirea locatiunii pentru perioada_ -_, sens in care s-a incheiat actul adițional nr.4.
Părțile contractante, au prevăzut la art.7 al contractului de inchiriere, ca
"neplata in termen a chiriei lunare, atrage majorări de intarziere confom legislației financiar bugetare in vigoare, si ca acestea se datorează fara punerea in intarziere, de la data scadentei chiriei (prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibila). Prin actul adițional încheiat la data de_, in baza HCL nr.284/2010, s-a prevăzut ca " incepand cu data de_ nivelul majorărilor de intarziere este de 0,5%/zi din cuantumul obligației neachitate in termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
Cu privire la capătul de cerere, având ca obiect debitul restant reprezentat de chirie, instanța a reținut că potrivit art. 969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În temeiul contractului de închiriere încheiat între părți, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei aferente intervalului august 2011-ianuarie 2013. Instanța a reținut că perioada precizată de reclamanți intră sub incidența contractului de închiriere deja modificat prin actul adițional din data de_, semnat de ambele părți conform căruia chiria lunară datorată de pârâtă este în sumă de 250,80 lei, fiind scadentă până la data de 30 a fiecărei luni în curs (f 17), dar din chitanțele anexate la dosar de către pârâți, care se coroborează cu situația depusă de reclamanți la, rezultă că pârâții au achitat chiria aferentă intervalului vizat de reclamanți. Prin urmare, cererea lor este neîntemeiată în aceste limite și instanța a respins-o.
Cu privire la capătul de cerere, având ca obiect pretențiile accesorii, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata majorărilor pentru întârziere aferente chiriei datorate pentru intervalul_ -_ .
Instanța a reținut că pârâții au semnat actul adițional din_ încheiat la contractul de închiriere din litigiu și și-a asumat prin acest act obligația de a plăti chiria astfel majorată de la data semnării acestui act adițional, obligație pe care și-au îndeplinit-o de altfel, așa cum s-a reținut mai înainte, dar nici prin contractul inițial și prin nici unul din actele adiționale semnate ulterior, pârâții nu și-au asumat obligația de a achita și majorări pentru întârziere pentru sumele neachitate la termen, reprezentând diferența dintre chiria inițială și cea majorată. Prin urmare, reclamanții nu au nici un temei legal sau contractual să pretindă pârâților majorări de întârziere pentru diferența din chirie achitată de pârâți. Instanța reține de altfel că este imputabil exclusiv reclamanților motivul pentru care pârâții au fost nevoiți să achite doar retroactiv și prin urmare cu întârziere, diferența până la valoarea chiriei majorate în temeiul art.10.a.1 din contract conform noilor dispoziții legale apărute în cursul derulării contractului, întrucât reclamanții nu și-au executat obligația contractuală corelativă, asumată prin art.6 din contractul de închiriere conform căruia locatorul avea obligația să comunice în scris chiriașului orice modificare a cuantumului chiriei înaintea termenului scadent la plată. Prin urmare, doar din cauza neexecutării de către reclamanți a obligației corelative de informare, pârâții s- au aflat într-o imposibilitate obiectivă de a achita valoarea integrală a chiriei la termenul scadenței prevăzut în contract întrucât pârâții au aflat de majorarea chiriei începând cu data de_, abia la data de_ prin semnarea actului adițional nr. 2 (f 12). Așadar ei nu puteau achita în avans o chirie neadaptată încă la legislația în vigoare din culpa exclusivă a reclamanților. În plus, instanța apreciază că
pretenția reclamanților este nu doar neîntemeiată, ci și absurdă întrucât ei pretind achitarea la scadență a unei sume determinate abia la o dată ulterioară scadenței.
Prin prisma acestor considerente, instanța a reținut pe de o parte că reclamanții își invocă propria culpă pentru recunoașterea unui drept, dar potrivit unui vechi principiu consacrat în literatura juridică și aplicat consecvent în practica judiciară, (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), nimeni nu poate invoca propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obține protecția unui drept. Or în speță, imposibilitatea executării la scadență a obligației pârâțiilor de plată a diferenței dintre valoarea chiriei inițiale și valoarea chiriei majorate își are izvorul tocmai în conduita culpabilă a reclamanților care nu au calculat și nu au comunicat acesteia în interiorul termenului convenit prin contract, valoarea integrală a chiriei în urma majorării.
Instanța a reținut pe de altă parte că neexecutarea obligației contractuale născute în sarcina reclamanților prin art.6 din contractul de închiriere justifică dreptul pârâților de a invoca excepția de neexecutare a contractului în privința obligației corelative a acestora de a achita la scadență suma cu care a fost majorată chiria prevăzută inițial în contract.
În consecință, pârâții nu datorează reclamaților majorări de întârziere pentru suma cu care a fost majorată chiria retroactiv.
Deși reclamanții au solicitat majorări de întârziere pentru o perioadă mai îndelungată decât intervalul pentru care pârâții nu datorează majorări așa cum s-a reținut mai sus, susținând că unele plăți ar fi fost făcute de către pârâți cu întârziere, ei nu au depus la dosar dovezi care să ateste data fiecăreia dintre aceste plăți. Instanța reține așadar că o simplă situație a debitului depusă de reclamanți este insuficientă pentru a determina data plății de către pârâți a chiriei aferente fiecărei luni pentru care reclamanții au solicitat majorări pentru întârziere și implicit pentru a determina întinderea exactă a acestora. În consecință, deși conform contractului de închiriere, modificat prin actul adițional din data de_, pârâta datorează teoretic și majorări pentru întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, cât timp reclamanții nu au probat întinderea exactă a acestora, instanța va reține caracterul nelichid al pretențiilor accesorii formulate de reclamanți pentru intervalul pentru care au fost solicitate. Deși prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de _
, instanța a pus în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei modul de calcul al chiriei și majorărilor pretinse pentru fiecare lună, fiindu-le trimisă o adresă cu această mențiune, unicul răspuns al reclamanților în acest sens a fost fișa de calcul, insuficientă pentru clarificarea întinderii majorărilor pentru întârziere datorate pentru chiria deja achitată. Prin urmare, și aceste pretenții ale reclamanților sunt neîntemeiate și instanța le va respinge.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Întrucât cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost respinsă, instanța a reținut culpa procesuală a acestora și pentru că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată și a dovedit că a cheltuit pentru acest proces suma de 1000 lei pentru onorariul de avocat, instanța va obliga reclamanții în solidar să plătească în favoarea pârâților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanții C. local al municipiului C. -N., M. C. -N. prin primar,
solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că intimații au luat la cunoștință în anul 2008 despre faptul că se va modifica cuantumul chiriei lunare conform prevederilor legii 89/2008, situație în care chiria urma a fi percepută în cuantum modificat prin efectul legii și nu al acordului de voință exprimat de părțile contractului de închiriere.
Drept urmare aceștia datorează chiria lunară în cuantum de 278,95 lei/lună, pe perioada august 2011 - ianuarie 2013.
De asemenea, recurenții invocă faptul că pe toată durata valabilității contractului de închiriere, intimații nu au respectat termenul de scadență stabilit contractual, efectuând plăți cu întârziere pentru toate chiriile achitate cu întârziere, calculându-se penalități astfel:
Chiria datorată pentru luna iulie 2009 scadentă la data de 30 a lunii a fost achitată cu întârziere, respectiv la data de_, cu chitanța nr. 2., chirie datorată pentru lunile martie și aprilie 2010 a fost achitată cu întârziere în data de_, cu chitanța nr. 2., chiria datorată pentru luna mai, iunie, iulie, decembrie 2010, februarie 2011 au fost de asemenea achitate cu întârziere.
În drept se invocă prevederile art.304 pct.9 și art.312 C.pr.civ..
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-13)
intimații solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale arată că potrivit art. 1270 Noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.
Drept urmare, potrivit art. 6 teza finală din contractul de închiriere încheiat se impunea comunicarea majorări cuantumului chiriei și doar de la acel moment putea fi percepută.
Adresa nr. 128321/451.1/_, comunicată intimaților nu îndeplinește exigențele legale și contractuale pentru a se putea reține că au fost încunoștințați despre majorarea chiriei, în condițiile în care nu se arată cuantumul efectiv al noii chirii.
În drept se invocă art. 1270 Noul Cod civil.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 coroborat cu art. 304 ind.1 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamanții urmăresc obligarea pârâților la plata unei chirii majorate stabilite la suma de 279,64 lei prin actul adițional nr.2 datat_ care a fost semnat de către locatari cu mențiunea că sunt de acord cu plata unei chirii majorate începând din data de_, în condițiile în care au apreciat că această chirie se aplică în mod retroactiv începând cu data de_ (f. 12-13 dosar fond).
Este de remarcat că potrivit contractului de închiriere inițial, respectiv art. 6 alin. 2, orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată.
Cu toate acestea locatorul nu a respectat această dispoziție contractuală, trimițând o adresă generică în luna iulie 2008 intimaților (fila 10 dosar fond) prin care îi înștiințează că după expirarea perioadei inițiale de 5 ani contractul se va prelungi, dar cu recalcularea chiriei potrivit art.31 din Legea 114/1996 pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, prevalându-se de dispozițiile Legii 89/2008, fără a arăta în concret care este cuantumul chiriei.
Într-adevăr aceste texte de lege prevăd obligativitatea recalculării chiriei, însă recalcularea cu întârziere nu poate fi imputată locatarului căruia se impunea, în virtutea prevederilor contractuale, a-i fi comunicat cuantumul exact al chiriei înaintea termenului scadent la plată, calcul care se realizează de către reclamanți raportat la suprafața închiriată și prețurile de referință pe mp stabilite de lege.
Cu toate acestea, intimații nu și-au achitat cu regularitate, în timp util, nici chiria nemajorată, dar nici cea majorată de la momentul comunicării modificării, situație în care tribunalul apreciază că datorează penalități de întârziere pentru aceste sume în limita dobânzii legale în contextul în care se consideră că nu sunt aplicabile dobânzile fiscale atâta timp cât această creanță vizează un bun aflat în domeniul privat al municipiului și decurge dintr-un raport civil.
Drept urmare, conform art. 1090 C.civ, raportat la situația plăților și având în vedere prevederile contractuale conform cărora chiria se achită până la data de 30 ale fiecărei luni pentru luna în curs, iar neplata chiriei atrage dobânzi de întărziere de la data scadenței chiriei (f. 89-90, 92 dosar fond), tribunalul va obliga intimații să achite dobânda legală:
pentru chiria în sumă de 52,22 lei aferentă lunii Iulie 2009 din data de 31 Iulie 2009 până în 12 August 2009;
pentru chiria în sumă de 52,22 lei aferentă lunii Martie 2010 din data de 31 Martie 2010 până în 18 Mai 2010;
pentru chiria în sumă de 112,84 lei aferentă lunii Aprilie 2010 din data de 01 Mai 2010 până în 18 Mai 2010 și pentru diferența de chirie de 60,62 lei aferentă aceleași luni din 18 Mai 2010 până la momentul plății acestui debit;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Mai 2010 din data de 31 Mai 2010 până în 16 Iunie 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Iunie 2010 din data de 01 Iulie 2010 până în 19 Iulie 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Iulie 2010 din data de 31 Iulie 2010 până în 18 August 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Decembrie 2010 din data de 31 Decembrie 2010 până în 17 Ianuarie 2011;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Februarie 2011 din data de 01 Martie 2011 până în 16 Martie 2011.
În baza art. 276 C.pr.civ, având în vedere soluția de admitere în parte, reținând culpa procesuală a recurenților, îi va obliga să plătească pârâților 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorarii avocațiale parțiale din totalul de 1500 lei achitat la fond de către pârâți conform chitanței nr. 79/_, 21/_ și 52/_, eliberate de avocat C. A. Tătaru (f. 117-119) și 1500 lei achitat în recurs conform chitanței nr. 59/_, eliberată de aceeași avocată (f. 14).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. local al municipiului
-N. și M. C. -N. în contra Sentinței civile nr.7570/29 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulate de către reclamanți împotriva pârâților C. V. și C. N. L. și, în consecință:
Obligă pe pârâți să achite reclamanților dobânda legală
pentru chiria în sumă de 52,22 lei aferentă lunii Iulie 2009 din data de 31 Iulie 2009 până în 12 August 2009;
pentru chiria în sumă de 52,22 lei aferentă lunii Martie 2010 din data de 31 Martie 2010 până în 18 Mai 2010;
pentru chiria în sumă de 112,84 lei aferentă lunii Aprilie 2010 din data de 01 Mai 2010 până în 18 Mai 2010 și pentru diferența de chirie de 60,62 lei aferentă aceleași luni din 18 Mai 2010 până la momentul plății acestui debit;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Mai 2010 din data de 31 Mai 2010 până în 16 Iunie 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Iunie 2010 din data de 01 Iulie 2010 până în 19 Iulie 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Iulie 2010 din data de 31 Iulie 2010 până în 18 August 2010;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Decembrie 2010 din data de 31 Decembrie 2010 până în 17 Ianuarie 2011;
pentru chiria în sumă de 279,64 lei aferentă lunii Februarie 2011 din data de 01 Martie 2011 până în 16 Martie 2011.
Obligă reclamanții să achite pârâților 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./20 Noiembrie 2013 Red. O.C.T./C.Ț./2 exemplare/_
Judecător fond: A. Moș - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 685/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1170/2013. Pretenții → |
|---|
