Decizia civilă nr. 73/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.73 /A/2013 Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de contestatorul C. N. S. împotriva sentinței civile nr. 736/2013 din data de_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că apelul declarat este în termen legal formulat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Tribunalul, ținând cont că sentința atacată s-a dat cu drept de apel, iar contestatorul C. N. S. a declarat recurs, având în vedere obiectul cauzei, statuează că în mod legal instanța de fond a stabilit calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 736/2013 din data de_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, a fost anulată ca insuficient timbrată contestația la executare formulată de contestatorul C. N. -S. în contradictoriu cu intimatele
B. C. R. SA, C. I. și C. L. , B. L. , C. C. , C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N. , C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N.
. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele.
La termenul din_, s-a pus în vedere reprezentantului contestatorului să achite o diferență de 5627 lei taxă judiciară de timbru și 2,9 lei diferență timbru judiciar, raportat la capetele de cerere formulate, la valoarea contractului de ipotecă și la prevederile art. 9 pct. 6 și 2 al. 11din Lg nr. 146/1997.
Contestatorul a formulat la_ cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pentru soluționarea căreia s-a acordat termen la_, iar prin încheierea dată în Camera de Consiliu de la acea dată, a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare.
Pentru termenul din 10.04.203, acordat între altele și pentru achitarea diferenței taxei de timbru, reprezentantul contestatorului a formulat cerere de amânare, întrucât este angajat în mai multe cauze aflate pe rolul Tribunalului B. -N. și Judecătoriei B., precum și în vederea soluționării cererii de reexaminare a cuantumului taxei de timbru și/sau citării părții personal cu nivelul taxei de timbru astfel stabilită.
Având în vedere că cererea de reexaminare era deja soluționată la data la care reprezentantul contestatorului a solicitat termen în acest sens, raportat la prevederile art. 129 al. 1 C.pr.civ. potrivit cărora "părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările";, și la faptul că la dosar nu s-a depus dovada achitării taxelor de timbru, aceasta putând fi depusă/trimisă independent de prezența mandatarului contestatorului, instanța a respins cererea de amânare și, din oficiu, a pus în discuție anularea ca insuficient timbrată a contestației la executare.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat (art. 3 și art. 9 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările ulterioare și art. 20 alin (1) din Legea 146/1997 privind taxele de timbru).
Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, în conformitate cu art. 20 al. (3) din Legea 146/1997.
În cauză, contestatorul nu s-a conformat dispoziției instanței și nu a depus la dosar chitanța privind plata taxei de timbru și nici timbre judiciare, deși i s-a pus în vedere cuantumul acesteia la termenul din_ . Împrejurarea că aceasta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxe de timbru, nu justifică solicitarea mandatarului acestuia "de a fi citată personal partea cu nivelul taxei de timbru";, întrucât nu există nici o prevedere legală care să oblige instanța în acest sens, iar contestatorul avea obligația de a urmări desfășurarea procesului, astfel că putea să cunoască soluția asupra cererii de reexaminare și apoi să se conformeze dispoziției ce i-a fost pusă deja în vedere privind achitarea diferențelor taxelor de timbru.
Date fiind cele arătate, în temeiul art. 20 alin (3) din Legea 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, prima instanță a anulat contestația la executare ca insuficient timbrată.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedura civilă, instanța a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea căii de atac s-a reliefat că a formulat o contestație la executare cu mai multe capete de cerere, vizând și o contestație la titlu. Prima instanță s-a grăbit anulând contestația în condițiile în care nu a fost citat contestatorul cu mențiunea achitării diferenței taxei judiciare de timbru stabilite, astfel fiind încălcate prevederile art.20 alin.2 din legea nr.146/1997 ce impunea să fie comunicat contestatorului cuantumul taxei judiciare de timbru, dar acesta a fost comunicat doar mandatarului contestatorului. Mai mult având în vedere cuantumul ridicat al taxei de timbru ce trebuia plătită, precum și soluționarea cu doar câteva zile înaintea termenului de judecată a cererii de reexaminare, dar și lipsa fortuită a mandatarului contestatorului, era extrem de greu să ia cunoștință și să plătească suma stabilită, în acest mod fiindu-i îngrădit accesul la justiție.
S-a mai susținut că, având în vedere prevederile art.14 din legea nr.146/1997, în mod greșit instanța a anulat toate capetele de cerere, fiindcă petitul de contestație la executare a fost legal timbrat, iar cel privind anularea titlului de proprietate era scutit de la plata taxei judiciare de timbru
În drept s-au invocat prevederile art.14 și art.20 alin.2 din legea nr.146/1997. Calea de atac a fost legal timbrată.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței atacate f.18-20.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că recurentul a formulat cerere de reexaminare care a fort respinsă și că nu poate să-și invoce propria pasivitate în apărarea sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, contestatorul nu a achitat taxa corespunzător obiectului cererii principale, nefiind incidente art.20 alin.4 din legea nr.146/1997.
Ceilalți intimați, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în fața tribunalului și nici nu au depus întâmpinare.
Tribunalul la termenul de judecată din 10 iunie 2013, ținând cont că sentința atacată s-a dat cu drept de apel, iar contestatorul C. N. S. a declarat recurs, având în vedere obiectul cauzei, a statuat că în mod legal instanța de fond a stabilit calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul promovat de contestator se impune a fi admis potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Contestatorul a formulat o contestație la executare-la titlu cuprinzând mai multe capete de cerere, printre care anularea TP nr.27048/_, rectificarea întabulării în CF nr.2549 N., nr.cadastral 10, anularea actelor subsecvente, respectiv anularea contractului de ipotecă nr.45/18347/_, radierea ipotecii de rang I și a interdicției de grevare, înstrăinare, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restructurare și amenajare înscrise în favoarea BCR SA și anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.138/2012 de către executor judecătoresc M. u Viorel V. D. .
Contestatorul a timbrat contestația formulată cu o taxă judiciară de timbru de 194 lei achitată prin chitanțele depuse la dosar la filele 12-14 și 34.
La termenul din_ , prima instanță a pus în vedere reprezentantului contestatorului să achite o diferență de 5627 lei taxă judiciară de timbru și 2,9 lei diferență timbru judiciar, raportat la capetele de cerere formulate, la valoarea contractului de ipotecă și la prevederile art. 9 pct. 6 și 2 al. 11din legea nr. 146/1997. Contestatorul a formulat la_ cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pentru soluționarea căreia s-a acordat termen la_, iar prin încheierea dată în Camera de Consiliu de la acea dată, a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare.
Potrivit art.20 din legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Tribunalul constată că prima instanță nu a aplicat în mod corespunzător aceste prevederi legale, în sensul că după ce a stabilit diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 5627 lei, nu a pus în vedere personal contestatorului să achite suma datorată, ci la termenul de judecată din 06 martie 2013 a pus în vedere acest lucru mandatarului contestatorului, deși contestatorul era lipsă, acesta nefiind înștiințat nici în scris despre obligația impusă de instanță în sarcina sa.
Tribunalul consideră că, procedând în acest mod, prima instanță a făcut aplicarea greșită a prevederilor legale evocate care impun expres ca instanța să comunice părții cuantumul taxei de timbru ce mai trebuie achitată, iar nu avocatului sau mandatarului părții. În această situație, contestatorului lipsă la termenul de judecată anterior arătat prima instanță trebuia să-i pună în vedere în scris, prin adresă, obligația de plată a diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 5627 lei.
În ce privește prevederile art. 129 al. 1 Cod procedură civilă invocate de prima instanță în considerentele sentinței, potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, tribunalul apreciază că aceste prevederi legale nu pot fi interpretate în sensul urmărit de prima instanță, fiindcă, ori de câte ori există o prevedere legală specială expresă ce impune în sarcina instanței de judecată o obligație de comunicare a unor aspecte unei părți litigante, în cazul de speță, comunicarea cuantumului diferenței taxei de timbru și a obligației de plată, această îndatorire trebuie îndeplinită de instanță în modul impus de legiuitor, iar nu să se considere că partea respectivă trebuia să se conformeze acelei obligații în virtutea acestui text legal ce conține o normă procesual civilă generală.
Nici faptul că s-a pus în vedere mandatarului contestatorului obligația de plată a diferenței taxei judiciare de timbru stabilite de prima instanță nu este suficient pentru o strictă aplicare a dispozițiilor legale speciale fiindcă art.20 alin.2 legea nr.146/1997 ce prevede expres că trebuie să se comunice părții litigante, iar nu avocatului sau mandatarului părții, fiindcă obligația de plată a taxei stabilite revine părții litigante, iar nu altor persoane.
Tribunalul nu găsește fondată cealaltă critică a contestatorului apelant potrivit căreia prima instanță trebuia să examineze acele capete de cerere care au fost legal timbrate ori erau scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
Tribunalul consideră că în speță prevederile art.14 din legea nr.146/1997 ce prevede că atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel, nu pot fi interpretate în sensul urmărit de apelant, fiindcă acest text legal prevede doar modul în care trebuie timbrate acțiunile complexe, iar nu și ceea ce se întâmplă în cazul în care se timbrează doar o parte din capetele de cerere formulate.
De altfel, tribunalul arată că art.20 alin.4 din legea nr.146/1997 reglementează că dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
În cauză, se constată că încă din momentul înregistrării contestației la executare aceasta avea mai multe capete de cerere și că aceasta inițial nu a fost legal timbrată, contestația nefiind ulterior modificată, caz în care prima instanță putea și trebuia să soluționeze în mod unitar contestația la executare.
Tribunalul consideră că prin scopul urmărit de contestator, ce a atacat executarea silită pornită în temeiul contractului de ipotecă ce a stat la baza executării silite imobiliare, se poate considera că există între capetele de cerere din contestația la executare introductivă o strânsă interconexiune și că trebuie soluționată unitar, nefiind posibilă anularea ca netimbrat a unui petit din contestație și soluționarea pe fond a celorlalte.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul reținând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și că apelantul a solicitat în mod expres prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr.736/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Beclean.
În rejudecare, prima instanță va proceda la citarea părților, a contestatorului cu mențiunea că are obligația să plătească o diferență de taxă judiciar de timbru de 5627 lei taxă judiciară de timbru și 2,9 lei diferență timbru judiciar, iar dacă contestatorul se va conforma și va timbra legal contestația la executare, instanța va proceda la soluționarea acesteia pe baza probelor ce se impun a fi administrate raportat la obiectul contestației, iar în caz contrar, se va putea aplica măsura anulării contestației la executare ca insuficient timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul C. N. -S., cu domiciliul în comuna
N., sat B., nr. 280, județul B. -N., împotriva sentinței civile nr.736/2013
a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Beclean.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. | G. | C. | F. L. | D. |
MLB// 10 ex.// 26 iunie 2013Jud. fond C. K. L.
| ← Decizia civilă nr. 328/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 349/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
