Decizia civilă nr. 167/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 167/R/2013
Ședința publică din data de 05 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: F. G. C., președinte secție I civilă
GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de contestatoarea I. P. J. B. -
N., împotriva sentinței civile nr. 11124/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea -recurentă I. P.
J. B. -N., prin consilier juridic Boca Claudiu, lipsă fiind intimatul T. D. J. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, cerere de judecare a cauzei și în lipsă formulată de către intimatul T. D. -J. .
Tribunalul constată recursul în termen legal formulat, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul contestatoarei-recurente, consilier juridic Boca Claudiu, depune la dosar delegație de reprezentare a intereselor instituției în instanță, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în dezbatere.
Reprezentantul contestatoarei-recurente, consilier juridic Boca Claudiu, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare împotriva actelor de executare demarate de S.C.P.Andronesi V. n D. și Andronesi D. a M., în dosarul execuțional nr. 411/2011, anularea în întregime a formelor de executare și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, anularea sau reducerea onorariului executorului judecătoresc, ca fiind întemeiată.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11124/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea I. P.
J. B. -N. în contradictoriu cu intimatul T. D. J. . Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin Sentința civilă nr.1195/2011 pronunțată la data de 1 iunie 2012, de către Tribunalul B.
-N. în Dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul T. D. J. în contradictoriu cu intimata I. P. J. B. -N. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr.220 din 13 octombrie 2010 emis de către Prefectul județului B.
-N., s-a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară emiterii actului de concediere, a fost obligată intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul, începând cu data de 14 octombrie 2010, până la data reintegrării efective, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, a obligat intimata la plata către bugetul consolidat al statului, a contribuțiilor datorate de către angajat și angajator, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, calculate pentru perioada 14 octombrie 2010 până la data reintegrării efective, la întocmirea și depunerea
declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru perioada 14 octombrie 2010 până la data reintegrării efective, la întocmirea fișelor fiscale pe numele contestatorului pentru perioada 14 octombrie 2010 până la data reintegrării efective, la consemnarea în carnetul de muncă al contestatorului, a tuturor modificărilor salariale care au intervenit în perioada 14 octombrie 2010 până la data reintegrării efective, sentința fiind definitivă și executorie de drept.
Motivat de faptul că I. P. J. B. -N. având calitate de contestatoare în prezentul dosar, nu a procedat la executarea de bunăvoie a sentinței mai sus menționate, s-a încuviințat în baza cererii depuse de intimat potrivit art. 371/1 C.p.c, executarea silită a titlului executoriu prin încheierea nr.7970/CC/2001 din 21 septembrie 2011, dată în dos. nr._ al Judecătoriei B., formându-se dosarul de executare 411/2011 al SCPEJ Andronesi V. n D. și Andronesi D. a M. .
Ulterior întocmirii actelor de executare, respectiv a procesului verbal și a somației comunicate contestatoarei conform dovezii de la fila 13 din dosarul de executare, la data de_ debitoarea a emis ordinele de plată nr. 389-391/_ .
Art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Șandor contra României, V. Ionescu contra României, Sabin P. escu contra României).
Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
În Cauza Șandor contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi". Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. Autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere că intimatul a fost nevoit să recurgă la executarea silită a creanței sale, adresându-se executorului judecătoresc la data de_, instanța nu a putut reține apărările
contestatoarei că plata s-a făcut benevol, la data de_ prin ordinele de plată emise, în condițiile în care somația de plată a fost înregistrată la sediul debitoarei la aceeași dată, respectiv_ .
Referitor la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța a reținut prevederile art. 371/7 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu. Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că, creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371/7 alin. 2 Cod procedură civilă. În ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 /2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/ 2006 în vigoare la data formulării cererii de executare, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/ 2000, acesta fiind stabilit sub limita de 10\% din creanța pusă în executare așa cum rezultă și din expertiza administrată în cauză. Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/ 2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Mai mult din dosarul de executare nu rezultă că executarea silită a fost finalizată, că debitoarea și-a executat obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva proceselor-verbale de cheltuieli de executare și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 411/2011, al SCPEJ Andronesi V. n D. și Andronesi D. a M. .
Împotriva sentinței expuse, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea I. P. județului B. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii ca întemeiate a contestației la executare împotriva actelor de executare prevăzute în Sentința civilă nr.1195/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar civil nr._, rămasă definitivă, demarate de S.C.P. Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., în dosar execuțional nr. 411/2011, anularea în întregime a formelor de executare și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și anularea sau reducerea onorariului executorului judecătoresc. În motivare, s-a arătat că obligațiile stabilite prin sentința civilă nr.1195/2011 în sarcina Instituției P. J. B. -N. au fost îndeplinite în totalitate. Prin Ordinul P. J. B.
-N. nr.158/_ modificat prin Ordinul nr. 163/2011, intimatul T. D. -J. a fost reintegrat și reîncadrat pe postul contractual de consilier IA gradația 5, clasa de salarizare 57 în cadrul Serviciului Afaceri Europene, Dezvoltare Economică și Conducerea Serviciilor Publice Deconcentrate și s-a încheiat contractul de muncă nr.43/_ . De asemenea s-a procedat la întocmirea actului adițional nr.1/_ .
Obligațiile referitoare la plata despăgubirilor și a contribuțiilor datorate de angajat și angajator au fost executate în data de_, conform ordinelor de plată nr.389-391/_ prin care au fost plătite salariile aferente perioadei_ -_ indexate cu rata inflației, impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile angajatului și angajatorului la bugetul asigurărilor sociale. De asemenea, așa cum rezultă și din probatoriul depus de către I. P. - Județul B. -N. la dosarul de fond, au fost întocmite și depuse declarațiile fiscale lunare pentru perioada_ -_
, a fost completat carnetul de muncă al intimatului T. D. -J. și a fost întocmită fișa fiscală aferentă anului 2010, precum și fișa fiscală aferentă anului 2011 care a fost întocmită și depusă în
luna februarie 2012, conform normelor legale. Obligațiile referitoare la plata despăgubirilor și a contribuțiilor datorate de angajat și angajator au fost stabilite corect și executate integral în data de_ ceea ce rezultă și din raportul de expertiză contabilă judiciară nr.92/A_ întocmit la dispoziția instanței.
Recurenta apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut că executarea silită nu a fost finalizată și că I. P. J. B. -N. nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin Sentința civilă nr.1195/2011. De asemenea și obligațiile referitoare la plata despăgubirilor și a contribuțiilor datorate de angajat și angajator au fost executate voluntar, de bună voie și cu bună credință, la data la care au fost deschise creditele bugetare. Prefectul este ordonator terțiar de credite, bugetul instituției fiind finanțat exclusiv din bugetul de stat, astfel că bugetul Instituției P. J. B.
-N. este aprobat anual de către Ministrul Administrației și Internelor (art.16 alin. l lit. d din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare) în limita veniturilor existente și cu respectarea principiilor bugetare. În cadrul acestui raport bugetar, ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite în raport cu sarcinile și atribuțiilor acestora.
Se arată în continuare că urmare a rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței Civile nr. 1195/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. nr._ I. P. - Județul B. -N. a solicitat Ministerului Administrației și Internelor suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli cu sumele necesare executării sentinței, imediat după data de_, data comunicării titlului executoriu cu instituția reclamantă, așa cum reiese și din probatoriul depus la dosar de către I.
P. județului B. -N. (adresele Instituției P. J. B. -N. nr.ll.101/2011 și 14._ ).
Potrivit prevederilor art.2 pct.21 din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, deschiderea de credite bugetare se face numai cu aprobarea expresă a Ministerului Finanțelor Publice, prin trezoreria statului, fără această aprobare sumele suplimentate în bugetul instituției nu pot fi cheltuite conform destinației lor. Conform extrasului de cont din data de_ depus la dosarul cauzei, deschiderea creditelor bugetare solicitate pentru achitarea despăgubirilor bănești s-a făcut la aceeași dată, în perioada 28-_ au fost întocmite documentele necesare efectuării plății, iar în data de_ au fost înregistrate tranzacțiile, fiind întocmite ordinele de plată nr.389-391/_ prin care au fost plătite salariile aferente perioadei_ -_ indexate cu rata inflației, impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile angajatului și angajatorului la bugetul asigurărilor sociale.
Recurenta apreciază că nu se poate reține că I. P. J. B. -N. a avut o atitudine pasivă care a determinat intimatul să recurgă la executarea silită, întrucât a făcut toate demersurile necesare în vederea executării obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, timpii impuși de procedura bugetară pentru repartizarea și deschiderea creditelor bugetare nu pot fi imputați Instituției P. care și-a executat obligațiile voluntar, a făcut demersurile necesare în vederea deschiderii creditelor bugetare pentru plata despăgubirilor și a făcut plățile către intimat în cel mai scurt timp permis de procedura bugetară, motive pentru care am formulat contestația la executare prin care am solicitat anularea sau reducerea onorariului executorului judecătoresc.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc se susține că suma de 2.480 lei este disproporționat în raport cu activitatea depusă. Este real că potrivit art.39 alin.l lit.a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătorești au dreptul pentru executările silite purtând asupra creanțelor ce au ca obiect plata unor sume de până la 50.000 lei la un onorariu care poate reprezenta maxim 10% din valoarea creanței. Legea limitează onorariile executorilor, așa cum a apreciat și instanța de fond, pentru a înlătura o disproporție vădită între onorariu, valoarea creanței și serviciul prestat de executor, însă și în cazul individualizării onorariului există un maxim stabilit de lege în același scop. în opinia noastră nu este suficient ca onorariul să fie stabilit în limita de 10% din valoarea creanței pentru ca acesta să fie considerat justificat. Maximul de 10% din valoarea creanței a fost prevăzut tocmai pentru a se individualiza de la caz la caz onorariul executorului și reprezintă echivalentul muncii prestate pentru punerea în executare a titlului executoriu. În cazul executării silite demarate împotriva Instituției P. J. B. -N. activitatea executorului a constat doar în redactarea unei simple somații - care se face prin copierea unei somații anterioare în care se schimbă numele
părților - ceea ce ne determină să observăm că există o vădita disproporție între onorariul de 2000 lei plus TVA și activitatea efectiv depusă de acesta, onorariul constituindu-se într-un mijloc de îmbogățire fără justă cauză, în detrimentul Instituției P. județului B. -N. , din fonduri publice.
Intimatul T. D. J. a formulat întâmpinare solicitând respingerea în totalitate a recursului formulat ca nefondat, cu motivarea că prefectura nu si-a îndeplinit nici măcar în prezent obligația pe care o are, în baza sentinței civile nr. 1195/2011, de a corecta eroarea inadmisibilă comisă în timpul executării silite, în sensul de a actualiza cu rata inflației la data efectuării plății salariile indexate, majorate și reactualizate de care a fost lipsit în perioada celei de-a doua concedieri nelegale, din culpa exclusivă a contestatoarei.
În acest sens, intimatul solicită, în probațiune, a fi avut în vedere raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 92/_, întocmit la dispoziția instanței de fond de către expertul contabil Pintea M., prin care se confirmă integral susținerile sale. S-a mai arătat că din raportul de expertiză menționat rezultă că însăși contestatoarea, prin dna Roman T. care este șefa Serviciului financiar al Prefecturii B. -N., și-a recunoscut propria culpă constând în actualizarea greșită a salariilor sale, prin metoda eronată a " formulei de acumulare" și nicidecum prin metoda indexării cu rata inflației , așa cum s-a dispus în Sentința civila nr. 1195/2011, aceeași salariată arătând că la data plății sumei datorate intimatului T. D. -J. nu avea indicii prețurilor de consum pentru actualizarea la inflația din septembrie 2011, astfel că actualizarea s-a efectuat în funcție de indicele perioadei august 201l/octombrie 2010, cu o formulă de acumulare. Cu alte cuvinte, arată intimatul că prefectura și-a asumat propria greșeală fundamentală pe care a comis-o din propria ei culpa, în executarea sentinței civile nr. 1195/2011, ce face obiectul prezentului dosar.
Tribunalul, examinând în baza art.304 și 3041 C.pr.civ. hotărârea atacată atât prin prisma
motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că recursul este fondat doar sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc.
Prin Sentința civilă nr.1195/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. nr._ s-a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară concedierii dispuse prin Ordinul P. județului B.
-N. nr.220/_, a obligat I. P. Județul B. -N. la plata către intimatul T. D.
J. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul începând cu data de_ până la data reintegrării efective, la plata contribuțiilor datorate de angajat și angajator, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere calculate începând cu data de_ până la data reintegrării efective și la întocmirea declarațiilor lunare de buget, a fișelor fiscale și a completării carnetului de muncă.
Această hotărâre a fost pronunțată la data de_, moment din care hotărârea a avut caracter definitiv și totodată executoriu, astfel încât I. P. J. B. -N. avea obligația de a executa benevol obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească mai sus arătată. Raportat la neexecutarea voluntară timp de peste 3 luni, intimatul T. D. J. în mod justificat a apelat la serviciile unui executor judecătoresc la data de_, executarea silită fiind încuviințată de instanța competentă la data de_ . Susținerile contestatoarei - recurente că plata s-a făcut benevol, la data de_ prin ordinele de plată emise, au fost respinse în mod corect de instanța de fond, în condițiile în care somația de plată a fost înregistrată la sediul debitoarei la aceeași dată, respectiv_ .
Întârzierea executării benevole nu poate fi justificată nici prin necesitatea parcurgerii alocării bugetare, întrucât pe de o parte această procedură a fost demarată relativ târziu, doar la data de _
, momentul comunicării hotărârii, iar pe de altă parte ea a durat peste 2 luni de zile, durată excesivă în raport cu elementele cauzei (raporturi de muncă, o serie de litigii anterioare între părți). În condițiile în care reprezentanții legali ai instituției contestatoare aveau cunoștință de faptul că va dura așa demult să obțină suplimentarea bugetului în vederea executării creanței datorate, trebuiau să depună diligențe sporite si de exemplu să solicite alocarea fondurilor încă din momentul pronunțării sentinței civile nr. 1195/2011.
Se poate concluziona astfel că în prezenta cauză nu a existat o executare benevolă, astfel încât sub acest aspect contestația de executare este neîntemeiată.
În ceea ce privește însă onorariul executorului judecătoresc, recursul si prin urmare si contestația la executare apar ca fiind justificate, întrucât conform art. 37 alin. 4 din Legea nr.
188/2000 (forma în vigoare în luna septembrie 2011) cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Raportat la faptul că actele de executare din dosarul execuțional nr. 411/2011 demarate de SCP Andronesi V. ioan D. și Andronesi D. a M. au constat doar în întocmirea unei somații și formularea unei cereri de încuviințare a executării silite, tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile legale mai sus citate, care prevăd posibilitatea pentru instanța de judecată de a reduce onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă, care în cazul de față nu a fost una de amploare, chiar din contră, tocmai ca urmare a executării obligației de către instituția contestatoare la scurt timp după demararea executării silite. Rezultă astfel că onorariul de 2000lei + 480 lei TVA este unul excesiv de ridicat, urmând a fi redus de tribunal la suma de 500 lei + 120 lei TVA.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă va admite recursul declarat de contestatoarea I. P. J. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 11124/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, pe care o modifică în tot, în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea I. P. J. B. -N. împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr. 411/2011 demarate de SCP Andronesi V. ioan D. și Andronesi D. a M. privind sentința civilă nr. 1195/2011 a Tribunalului B. -N., în contradictoriu și cu intimatul T.
D. J. și pe cale de consecință va anula în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul că reduce onorariul executorului de la 2000 lei + 480 lei TVA la suma de 500 lei
+ 120 lei TVA.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea I. P. J. B. -N., cu sediul în mun. B., Piața P. R., Nr. 1, jud. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 11124/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea I. P. J. B.
-N. împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr. 411/2011 demarate de SCP Andronesi V. ioan D. și Andronesi D. a M. privind sentința civilă nr. 1195/2011 a Tribunalului B. -N., în contradictoriu și cu intimatul T. D. J., cu domiciliul în B. ,
S. P. I., nr. 7, jud. B. -N., și pe cale de consecință:
- anulează în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul că reduce onorariul executorului de la 2000 lei +480 lei TVA la suma de 500 lei + 120 lei TVA.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. S. | S. | I. | F. | G. C. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact: BISz/EMM
_ / 2 ex
Jud. fond: T. L. M.
| ← Decizia civilă nr. 202/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 333/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
