Decizia civilă nr. 333/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 333/R/2013Ședința publică din data de 21 august 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către contestatorul N. C. împotriva sentinței civile cu nr.2337 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul recurent N. C., cu delegație de substituire, avocat M. S. I. în substituirea avocatului M. D. Laurențiu și intimata P. F., lipsă fiind contestatorul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta contestatorului recurent, avocat M. S. I., susține oral recursul așa cum este formulat în scris.
Întrebată fiind creditoarea intimată P. F., aceasta arată că i s-a comunicat o copie de pe cererea de recurs.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, comunicat și netimbrat. Stabilește în sarcina contestatorului recurent obligația achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Reprezentanta contestatorului recurent, avocat M. S. I., depune la dosarul cauzei chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. Nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Tribunalul constată că recursul este legal timbrat. Intimata P. F. apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentanta contestatorului recurent, avocat M. S. I., solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii capătului de cerere formulat în principal prin contestația la executare și, în consecință, să se dispună anularea încheierii civile cu nr.11026/CC/2012 și anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 300/ex/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Câmpian A.
R. ; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Intimata P. F. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond. Nu cere obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 2337/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 13._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul
N. C., în contradictoriu cu intimata P. F., și, în consecință:
S-a dispus anularea parțială a somației și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de_ în dosarul de executare nr. 300/2012 al BEJ Câmpian A. R., în sensul reducerii creanței de la suma de 5000 euro sau echivalent în lei la suma de 1990 euro sau echivalentul în lei, precum și a onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2265 lei la suma de 901,47 lei.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 2194,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând 194,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 2000 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_, contestatorul N. C. a chemat în judecată intimata P. F., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța
- în principal - să se dispună anularea încheierii civile nr. 11026/CC72012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și, în consecință, să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosar execuțional nr. 300/ex/2012 al BEJ Câmpian A. R. ; iar în subsidiar - să se constate că a intervenit prescripția obligației de plată și a dreptului de a cerere executarea silită a sumei de 3.010 Euro din împrumutul de 5.000 Euro contractat prin contractul de împrumut notarial - titlu executoriu, rămânând de plată doar suma de 1.990 Euro, să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare în sensul diminuării onorariului executorului judecătoresc, de la suma de 2.265 lei la suma de 568,38 lei sau maxim 901,47 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că are domiciliul legal în sat Ș. S., nr. 4A, comuna Șintereag, începând cu data de_ . Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. În speța de față, dat fiind faptul că domiciliul legal al creditorului este în comuna Șintereag, instanța de executare este Judecătoria Beclean. Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 3 Cod procedură civilă, încuviințarea executării silite trebuia solicitată Judecătoriei Beclean, astfel că, întrucât Judecătoria Bistrița nu era competentă să soluționeze această cerere, solicită anularea încheierii nr. 11026/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și, în consecință, să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosar execuțional nr. 300/ex/2012 al BEJ Câmpian A. R. . Intimata va formula o nouă cerere de încuviințare a executării silite în fața instanței competente. Potrivit dispozițiilor 1. 3 și 6 din DL 167/58, dreptul la acțiune, respectiv dreptul de a cere executarea silită se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar, potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normativ, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul de acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită. Conform titlul executoriu contract de împrumut
autentificat de notarul public Drăguț M. cu încheierea nr. 2837/_, contestatorul trebuia să restituie intimatei suma de 5.000 Euro, în tranșe lunare plătibile la data de 1 (întâi) pentru luna în curs, conform celor expres prevăzute în art. 1 din contract. Astfel, de la data de_ până la data de_, trebuia să restituie 12 tranșe lunare a câte 130 Euro, adică 1.560 Euro. Apoi, de la data de_, până la data de_, mai trebuia să achite 5 tranșe lunare a câte 290 Euro, adică încă 1.450 Euro. În consecință, până la data de_, trebuia să achite din suma împrumutată, în tranșe, suma de 3.010 Euro. Potrivit dispozițiilor art. 387 Cod procedură civilă, executarea silită începe odată cu emiterea somației execuționale, în cazul de față, somația execuțională a fost emisă la data de_ și a fost comunicată prin afișare la domiciliul părinților săi la data de_ . În consecință, dreptul de a cere executarea silită în baza titlului executoriu contract autentic de împrumut este prescris pentru orice sume ce trebuiau achitate anterior datei de_, respectiv, pentru suma de
3.010 Euro, așa cum a arătat mai sus.
Apoi, potrivit pct. 3 din anexa 1 la O.M.J. nr. 2550/2006, onorarul maximal al executorului judecătoresc este de 10% din valoarea creanței executate. În speță, executorul judecătoresc a stabilit un onorar maximal raportat la suma de 5.000 Euro, dar a încasat cu titlu de avans doar 300 lei, bazându-se probabil pentru încasarea restului pe solvabilitatea contestatorului. Este evident că este inadmisibil ca onorarul executorului să se calculeze la sume pentru care executarea silită este prescrisă, astfel că onorarul trebuia stabilit în funcție de suma neprescrisă, de 1.990 Euro, echivalentul la cursul avut în vedere de 4,53 lei/l Euro, a 9014,7 lei. Prin urmare, onorarul minimal al executorului judecătoresc putea fi 235,294 lei, iar onorarul maxim 901,47 lei. Având în vedere și necunoașterea legii dovedită de executor, solicită ca onorarul să fie stabilit de instanță la jumătatea dintre onorarul minimal și maximal, adică 568,38 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 399, 373, 387, 274 Cod procedură civilă,
art. 1, 6, 12 din D.L. 167/1958.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 4-10).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că potrivit contractului de împrumut autentificat sub nr.2897/2007, de la fila 8, contestatorul s-a obligat să restituie intimatei suma de 5.000 euro, în termen de 2 ani, începând cu luna iulie 2008 astfel: în perioada iulie 2008-iulie 2009 în 12 tranșe lunare de câte 130 euro, achitate la data de întâi a fiecărei luni, iar, în perioada iulie 2009 - iulie 2010, restul de 3440 euro primele 11 tranșe de câte 290 euro și cea de-a 12-a tranșă în sumă de 260 euro, achitate la data de întâi a fiecărei luni.
La cererea BEJ Câmpian, prin încheierea civilă nr. 11026/CC/ 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul_, a fost încuviințată executarea silită a contractului de împrumut, iar pe data de_ a fost emisă somația prin care contestatorului i s-a pus în vedere să achite suma de 5.000 euro reprezentând împrumut neachitat precum și suma de 2.289,9 lei reprezentând onorariu executor și cheltuieli de executare.
Prin precizarea la cererea de executare silită din data de_, de la fila 18, intimata și-a restrâns pretențiile la suma de 1.990 euro și cheltuielile de executare.
Prin contestația formulată, contestatorul a solicitat în principal anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a actelor de executare, pe motiv că încuviințarea executării silite trebuia dispusă de Judecătoria Beclean, pe raza căreia
se află domiciliul contestatorului și nu de către Judecătoria Bistrița, iar în subsidiar să se constate că suma datorată este de 1.990 euro, ca urmare a intervenției prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru suma de 3.010 euro, cu diminuarea cheltuielilor de executare de la 2.265 lei la suma de 568,38 lei sau maxim 901,47 lei.
Potrivit art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit art. 404, dacă admite contestația la executare, instanța anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia.
Conform art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și nu instanța în raza căreia domiciliază debitorul, așa cum susține contestatorul; în plus, chiar dacă domiciliul actual al debitorului contestator este în loc. Șintereag, domiciliul indicat în contractul de împrumut este Bistrița, pe raza căreia, conform copiei patrimoniu de la
f. 23, contestatorul deține bunuri urmăribile. Prin urmare, s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite.
Analizând însă cererea subsidiară, având în vedere data formulării cererii de executare silită precum și precizarea intimatei de la fila 18, în temeiul art. 405 Cod procedură civilă, s-a constatat că a intervenit într-adevăr prescripția executării silite pentru o parte din datorie. Prin urmare, s-a admis în parte contestația la executare și s-a dispus anularea parțială a somației și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de_ în dosarul de executare nr. 300/2012 al BEJ Câmpian A. R., în sensul reducerii creanței de la suma de 5000 euro sau echivalent în lei la suma de 1990 euro sau echivalentul în lei, precum și a onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2265 lei la suma de 901,47 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata sumei de 2194,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 194,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar, și 2000 lei onorariu avocat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, contestatorul N.
C., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii capătului de cerere formulat în principal prin contestația la executare și, în consecință, să se dispună anularea încheierii civile nr. 11026/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosar execuțional nr. 300/ex/2012 al BEJ Câmpian A. R., să se mențină dispoziția privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; cu cheltuieli de judecată în recurs, pentru motivele ce urmează.
Apreciază că instanța fondului a interpretat greșit dispozițiile art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă. În opinia recurentului interpretarea trebuia să se facă conjugat cu dispozițiile art. 371/1 și 373 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul în care să producă efectele scontate de legiuitor.
Astfel, potrivit dispozițiilor privitoare la executarea silită în general, aceasta are loc împotriva debitorului, asupra bunurilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită se face de executorul judecătoresc fie din circumscripția curții de apel unde urmează să se efectueze executarea, fie din circumscripția unde se găsesc bunurile supuse executării. Din coroborarea acestor texte legale, trebuie desprinsă concluzia potrivit căreia din punct de vedere teritorial
executarea se face fie la domiciliul debitorului, atunci când ea privește întreg patrimoniul său, fie la locul unde se găsește bunul individualizat obiect al executării. Astfel, prin sintagma "circumscripția în care urmează să se efectueze executarea", legiuitorul a înțeles să desemneze locul unde debitorul își are domiciliul, spre deosebire de locul în care se găsesc bunurile lui. Prin urmare, atunci când cererea de executare silită se face împotriva unui debitor asupra întregului său patrimoniu, fără indicarea concretă a unui bun urmărit, executarea silită se face în funcție de domiciliul debitorului, iar atunci când prin cererea de executare silită se solicită executarea expresă a unui bun individualizat al debitorului (spre exemplu asupra imobilului ipotecat), atunci executarea silită se face în funcție de locul unde se găsește bunul. Orice altă interpretare ar duce la situații aberante: spre exemplu, în speță, încuviințarea executării s~ar putea solicita și la Judecătoria Lipova, pentru că, ab initio, nu s-ar putea ști dacă nu cumva debitorul nu are vreun bun în proprietate aflat și în circumscripția acelei judecătorii. Instanță de executare nu poate fi orice judecătorie din țară, ci doar cea de la domiciliul debitorului sau eventual cea de unde se găsește bunul supus executării. în consecință, atât timp cât prin cererea de executare silită nu se indică expres un bun individualizat al debitorului asupra căruia să se înceapă executarea silită, sintagma "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea" trebuie interpretată în sensul "judecătoria în care își are domiciliul stabil debitorul".
Recurentul avea domiciliul stabil la data formulării cererii de executare silită (și îl are și în prezent) în satul Ș. S., comuna Șintereag, iar acest aspect era cunoscut expres de către creditoare, care a fost la domiciliu recurentului (aspect recunoscut prin neprezentarea la interogator, potrivit dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă). De altfel, executorul judecătoresc a recunoscut implicit această eroare a sa atunci când a formulat cerere de încuviințare a executării și la Judecătoria Beclean (așa cum s-a recunoscut expres și prescrierea unora dintre sumele supuse executării). Faptul că Judecătoria Beclean a dat o anumită soluție (în contextul în care încheierea de încuviințare a Judecătoriei Bistrița era în ființă) nu schimbă starea de fapt și de drept. Nici faptul că la momentul încheierii contractului de împrumut devenit ulterior titlu executoriu contestatorul avea domiciliul în Bistrița nu schimbă situația, atât timp cât și-a schimbat domiciliul între timp, iar acest aspect era cunoscut de creditoare. Nici faptul că potrivit fișei de patrimoniu de la fila 23 s-a stabilit ulterior începerii executării silite că deține bunuri la Bistrița nu schimbă starea de fapt și de drept, pentru că deține bunuri și pe raza altor judecătorii. Cu toate acestea, domiciliul recurentului, precum și domiciliul său fiscal se găsesc pe raza Judecătoriei Beclean, astfel că apreciază că în lipsa individualizării ab initio, prin cererea de executare silită, a unui bun supus urmăririi pe raza Judecătoriei Bistrița, instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă a fost și este Judecătoria Beclean.
În consecință, Judecătoria Bistrița, nu a fost competentă teritorial să încuviințeze executarea silită a contestatorului, astfel că încheierea atacată este lovită de nulitate. În consecință, toate actele de executare silită efectuate în baza acelei încheieri în dosar sunt, la rândul lor, lovite de nulitate.
Intimata P. F. s-a opus admiterii recursului, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.
Recursul nu este fondat.
Temeiurilor de drept pe care recurentul și-a întemeiat contestația li s-a dat de către prima instanță o interpretare corectă, în litera și spiritul legii. Privind cele trei alineate ale articolului 373 din codul de procedură civilă în legătură unele cu altele, nu rezultă nicidecum că instanța de executare în speță ar fi numai cea de la domiciliul debitorului. Este real că există situații în care în executare se urmăresc bunurile de la domiciliul celui din urmă, astfel că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia domiciliază datornicul, însă particularitatea dată de un caz concret nu poate reduce aria de acțiune a dispoziției legale la sensul indicat prin recurs.
Ca principiu în executarea silită este faptul că aceasta este legată de patrimoniul celui care datorează, privit ca o universalitate juridică (compusă nu numai din bunuri mobile sau imobile, ci și din creanțe și alte asemenea), garanție a îndeplinirii tuturor obligațiilor ce cad în sarcina sa, și nu prioritar de domiciliul său. Normele de procedură sunt de strictă interpretare, judecătorului nefiindu-i permisă să micșoreze sau să adauge alte ipoteze celor prevăzută clar și expres de lege.
În practică, de obicei, creditorul, fiind interesat în recuperarea cât mai grabnică a pretenției la care a fost obligat cel urmărit, face în prealabil cercetări asupra averii urmăribile ale debitorului și învestește ca instanță de executare judecătoria unde este real posibilă aducerea la îndeplinire a dispozițiilor din titlul executoriu, nefiind obligat să demareze procedura în ordinea indicată de recurent.
De altfel, în speța de față, pe parcursul derulării executării silite s-a dovedit că recurentul deține valori patrimoniale în localitatea Bistrița, așa încât instanța care a încuviințat executarea, respectiv Judecătoria Bistrița, este cea legal competentă să aprobe înfăptuirea ultimei faze a procesului civil.
Doar dacă în timpul executării nu s-ar fi găsit pe raza municipiului Bistrița valori urmăribile aparținând recurentului prezenta contestație ar fi avut sorți de succes.
Nu în ultimul rând se observă că pe fond, în contestație, s-au rezolvat favorabil pretențiile recurentului, soluție însușită de creditoarea intimată. Prin urmare, promovarea prezentului recurs se apreciază ca având un caracter pur formal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul N. C. , domiciliat în sat Ș. S., nr. 4A, comuna Șintereag, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile cu nr. 2337/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 13._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. H. | V. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. M.M.
| ← Decizia civilă nr. 167/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 328/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
