Decizia civilă nr. 736/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 736/R/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. R. G. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent
F. A. împotriva Sentinței civile nr. 4916/2012 din_, pronunțată de Judecătoria Turda, în dosar nr._, privind și pe intimat N. E., intimat M. P., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P.
P. A. T. T., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P.
P. A. T., intimat S. L., intimat S. T. M., intimat S.
C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul F.
A. asistat de av. Cernea Sandu C., intimata S. L., pentru aceasta și intimații S. T. M. și S. C. se prezintă av. SA Petrica, în substituirea av. Raica D., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.
Se constată în ce privește prezentul recurs, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar de intimata C. locala o întâmpinare, prin care aceasta a solicitat a se avea în vedere aspectele învederate în scris, la soluționarea recursului.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar de intimații S. L. ș.a. o întâmpinare, prin care aceștia solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate în scris.
Se comunică întâmpinările cu reprezentantul recurentului și întâmpinarea comisiei cu reprezentantul intimaților S. .
Reprezentantul recurentului și reprezentantul intimaților S. depun la dosar chitanțele privind onorariul avocațial, arată să nu mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul constatând suficiente probele de la dosar, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs reprezentanților prezenți.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, respectiv, modificarea sentinței de fond, în sensul
admiterii în întregime a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată, pentru judecarea cauzei la fond și recurs. În susținerile sale arată că probele administrate la fond confirmă că intimatul S. C. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4476 m.p. din tarlaua 79, parcelele, 17/1,17/2,17/3,17/4. Solicită a se constata că așa cum reiese din registrul agricol, apare un teren în suprafață de 5800 m.p. având categoria de folosință fânațe. Conform CF nr. 5872 T., acest teren este înscris, anterior cooperativizării, având categoria de teren arabil, ca urmare rezultă că recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea intimatului S. C. s-a făcut asupra altui teren. În condițiile în care terenul în litigiu este în conformitate cu art. III, al I, li.c, din Legea nr. 169/1997, stabilește că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile foștilor proprietari. În ce privește acest aspect, singura excepție este constituirea dreptului de proprietate în temeiul disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, în care acesta nu se încadrează. În ce privesc pe intimații S., arată că aceștia au invocat tranzacția și că au dovedit că la baza acesteia stă contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu antecesorii recurentului, bunicii recurentului, solicită a se constata că nu aveau posibilitatea înstrăinării deoarece în anul 1917 bunicul a decedat și nu avea cum să încheie această tranzacție în anul 1957, la fel și bunica, care a decedat în anul 1956, nu putea să participe la această tranzacție în anul 1957. Ca urmare, în mod legal a reținut instanța că a dobândit terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare, aspect dovedit cu martorii audiați în cauză, însă instanța în mod nelegal a înlăturat declarațiile acestora.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că s-au administrat suficiente probe în cauză, însă confuzia făcută de instanța de fond a fost că a susținut preluarea terenului de la recurent și nu de la bunicii lui. În ce privește recunoașterea dreptului de proprietate se face pe baza cererii de înscriere în CF, pe baza înscrierii în Registrul Agricol. În cauză suprafața de 0,58 ha, a fost repartizată de CAP, pe care intimații și-au edificat casa, iar în anul 1991 au formulat cerere de recunoașterea dreptului de proprietate. Ceea ce s-a omis a se susține este că recurentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, și nu în baza Legii nr. 18/1991. Cu privire la categoria de folosință a terenului, aceasta a fost dobândită în urma înscrierii în Registrul Agricol și acest teren a fost adus în CAP de antecesorul lor.
Reprezentantul recurentului, în replică, arată că recurentul a formulată cerere atât în baza Legii 18/1991, cât și în baza Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 247/2005.
T. UL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4916/_, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. A., N. E., Molitorisz P., împotriva pârâților C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor T., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., Ș. L., Ș. T. -M. și Ș.
C., având ca obiect fond funciar. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27 februarie 2012 sub dosar nr._, reclamanții F. A., N. E., Molitorisz P. au chemat în judecată pe pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., Ș. L., Ș. T. -M. și Ș. C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța: 1. Să constate nulitatea absolută parțială a
Titlului de proprietate nr. 3183/2662 eliberat la data de 23 septembrie 2004, în favoarea numitului Ș. C., în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4476 mp, situat în
intravilanul municipiului T., identificat prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarlaua 79; 2. Să fie obligată pârâta 1, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., să procedeze la reconstituirea în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4476 mp, situat în intravilanul municipiului T., identificat prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarlaua 79;
3. Să fie obligată pârâta 1, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu această suprafață de teren și să îndeplinească formalitățile necesare eliberării Titlului de proprietate; 4. Să fie obligată pârâta 2, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., ca în baza actelor transmise de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., să elibereze titlul de proprietate pentru terenul identificat mai sus. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut antecesorilor lor.
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. a dispus reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru o parte dintre terenurile solicitate.
Ulterior, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005, au formulat noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care nu le-au fost atribuite în baza Legii nr. 18/1991.
Suprafața de teren de 4476 mp, situată în intravilanul municipiului T.
, la locul numit " P. ";, identificată prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarlaua 79 nu a fost atribuită reclamanților, întrucât asupra acesteia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului Ș. C.
, astfel cum rezultă din cuprinsul Titlului de proprietate nr. 3183/2662, eliberat la data de 23 septembrie 2004.
Acest teren se identifică în regim de carte funciară cu nr. top 4537/_
/1/1, înscris sub A+4 în CF 5872 T. .
Reclamanții au mai susținut că așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare, acest teren a aparținut tatălui lor, F. A. (id. F. Bela din CF), decedat la data de 27 noiembrie 1978, astfel că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia. Contrar dispozițiilor
Legii fondului funciar, C. locală a procedat la reconstituirea în favoarea numitului Ș. C., a suprafeței de teren de care s-a făcut vorbire.
În aceste condiții, reclamanții au apreciat incidente în cauză dispozițiile art. III, al.(1), lit.a) din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută "actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri".
S-a mai precizat că Ș. C. este decedat, iar moștenitorii acestuia sunt pârâta Ș. L., în calitate de soție supraviețuitoare, precum și pârâții Ș. T. -M. și Ș. C. -Ludovic, în calitate de fii.
În drept: dispozițiile art. III, alin.1, lit. a din Legea nr. 169/1997, precum și ale art. 8 și urm., art. 64 din Legea nr. 18/1991.
La termenul de judecată din data de_, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. a depus la dosar întâmpinare (f. 36-38) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În susținere, C. locală de fond funciar T. a arătat că pârâtul Ș.
C. a depus la Primăria Mun. T. cererea nr. 285/1991 prin care în baza Legii 18/1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, după defunctul Ș. Ludovic, iar în dovedirea pretențiilor sale a depus copie după Registrul Agricol Vol. I H., poz.171, pe anul 1959, adeverința de registru agricol nr. 6253/_ și acte de stare civilă.
C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., ca urmare a cererii depuse și actelor doveditoare anexate, a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,58 ha, cuprinsă în Anexa 3, poziția 166, anexă cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați, care au solicitat în scris stabilirea dreptului de proprietate, suprafață validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 76/1991.
Reclamanții F. A., N. E. și Molitorisz P. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor succesive ale fondului funciar.
Astfel, în baza cererii nr. 404/1991, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 20,078 ha, ca moștenitori după defuncta Subucz I., văduva lui F. Emerich, iar în baza Legii nr. 18/1991 s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha.
În baza Legii nr. 169/1997, reclamanții au solicitat prin dosarul nr. 266/1998 reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 16,73 ha, iar în baza Legii nr. 247/2005, au solicitat prin dosarul nr. 57/2005 reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de suprafață de 12,71 ha.
În aceste condiții, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., l-a pus în posesie pe pârâtul Ș. C. prin procesul verbal de punere în posesie nr. 2698/12176 din_, asupra suprafeței înscrise în Anexa 3, care a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar C. nr. 76/1991, fiind emis Titlul de proprietate nr. 3183/2662 din data de_ .
Pârâta a mai arătat că, chiar dacă suprafața de 0,4476 ha face parte din vechiul amplasament solicitat de către reclamanți, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului Ș. C. s-a efectuat în mod corect, deoarece la acel moment Legea nr. 18/1991 nu prevedea obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, mai ales în condițiile în care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafață de 10 ha.
În drept: prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, Legea nr.
169/1997, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din data de_, pârâții Ș. L., Ș. T.
-M. și Ș. C. au depus la dosar întâmpinare (f. 54-55) prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, pentru următoarele motive:
În anul 1956, bunicii paterni, respectiv Ș. Ludovic și soția acestuia Ș. Susana, au cumpărat terenul în suprafață de 0,58 ha, situat în locul numit "P. ", de la numiții F. Emerich și soția acestuia I. (bunicii reclamanților) printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, iar după cumpărare, în anul 1957, antecesorii pârâților au ridicat o casă familială asupra acestuia.
După ce Ș. Ludovic și soția Ș. Susana, au devenit proprietari asupra terenului în suprafață de 0,58 ha, situat în P., în anul 1959 și- au înscris acest teren în Registrul agricol. Astfel, în Registrul agricol pe anul 1959 Vol. I, poz. 171, antecesorii lor, Ș. Ludovic și soția Ș. Susana, figurează cu o suprafață de teren de 4,73 ha din care și acest teren, cumpărat de la numiții F. Emerich și soția acestuia I. (bunicii reclamanților).
Ulterior, acest teren deținut în proprietate de către antecesorii lor, inclusiv terenul în suprafață de 0,58 ha, ce face obiectul prezentului dosar, a fost preluat de Statul comunist și a fost cooperativizat.
În anul 1991, prin cererea nr. 285/1991 înregistrată la Primăria Mun.
T., numitul Ș. C. (fiul lui Ș. Ludovic și al lui Ș. Susana) a solicitat, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru toate terenurile ce au aparținut antecesorului său.
În dovedirea pretențiilor sale, Ș. C. a depus la dosarul de fond funciar copie după Registrul agricol Vol. I H., pe anul 1959, poziția 171, adeverința după Registrul agricol nr. 6253/_ și acte de stare civilă.
C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T. a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,58 ha, situată în P., suprafață validată prin Hotărârea nr. 76/1991 a Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., care a emis pe seama numitului Ș. C., în calitate de succesor al numitului Ș. Ludovic, TP 3183/2662 din data de_ ,
atât pentru suprafața de 0,58 ha, cât și pentru restul terenurilor care au fost solicitate prin cererea nr. 285/1991 înregistrată la Primăria Mun. T. .
Pârâții au mai arătat că reclamanții în mod neîntemeiat au solicitat anularea TP 3183/2662 din data de_ întrucât antecesorii lor au devenit proprietari asupra terenului în suprafață de 0,58 ha, încă din anul 1956, înainte de cooperativizarea acestuia, iar la momentul cooperativizării, acest teren a fost preluat de la aceștia, respectiv Ș. Ludovic (tatăl lui S.
C. ) și soția acestuia Ș. Susana și nu de la numiții F. Emerich și soția acestuia I. (bunicii reclamanților). Astfel fiind, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, au fost succesorii lui Ș. Ludovic și Susana, respectiv fiul acestora, Ș. C. .
Pe de altă parte, pârâții au mai precizat faptul că, încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, antecesorii lor au folosit imobilul teren în litigiu, până la data decesului și apoi acest teren a fost folosit de către tatăl lor împreună cu familia, până la deces, iar în prezent este folosit de către ei.
De asemenea, pârâții au arătat că reclamanții au invocat în susținerea cererii lor de reconstituire un extras de carte funciară, însă imobilul înscris în CF 5872 T. A+4 se identifică cu imobilul teren înscris în Registrul agricol (fânețe P. ) pe seama antecesorilor lor, fiind vorba despre același teren, lucru cunoscut de către reclamanți.
În drept: art.11 alin.3 din Legea 18/1991.
În cauză, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat următoarele probe: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților F. A. și N. E. (f. 255-256), proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. Samoilă (f. 257), Banea Ana (f. 258), Moga Dumitru (f. 259), Soporan Susana (f. 260) și Lazăr Ana (f. 292).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 23 septembrie 2004, pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a emis titlul de proprietate nr. 3183/2662 pe numele numitului Ș. C., după autorul Ș. Ludovic, pentru suprafața de 5800 mp, reconstituită pe raza municipiului T.
, incluzând și suprafața de 4476 mp, identificată prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarlaua 79 (f. 5), la data de 17 mai 2004 realizându-se punerea în posesie a susnumitului conform procesului verbal de punere în posesie nr. 2698/12176 (f. 49).
La baza eliberării acestui acestui titlu de proprietate au stat cererea de reconstituire formulată de către Ș. Karoly după autorul Ș. Ludovic, în calitate de moștenitor și înregistrată la Primăria Turda sub nr. 285/_ pentru suprafața totală de 4,73 ha (f. 27) și registrul agricol potrivit căruia numitul Ș. Ludovic figurează pe anii 1959-1961 cu o suprafață totală de 4,73 ha din care: 3,29 ha teren arabil în hotar P., 0,58 ha fânețe în hotar P., 0,86 ha pășune în hotar P. (f. 44). Cererea a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 76/24 septembrie 1991, antecesorul pârâților - S. C. fiind înscris în anexa 3, poziția 166 (f. 47, 48).
Pârâții, moștenitorii numitului Ș. C. și-au înscris în cartea funciară titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială se solicită, suprafața de 1936 mp din parcela 17/4 din tarlaua 79, categoria de folosință
fâneață, primind nr. cadastral 55601, care s-a dezmembrat în nr. cad. 55732 - 1341 mp și nr. cad. 55733 - 595 mp, iar parcelele 17/1, 17/2, 17/3, 17/4 (o parte), 17/5 și 17/6 primind nr. cadastral 55600 - curți construcții - 1324 mp, arabil - 1246 mp, fâneață - 1294 mp (f. 216-227 documentația de dezmembrare, f. 250 CF nr. 55600 T., f. 251 CF nr. 55601 T. ).
Potrivit adresei OCPI T. (f. 274), CF nr. 55462 T. - provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 5872 T. (f. 282) și tabelului de mișcare a imobilului (f. 285-288) terenul înscris în titlul de proprietate nr._ se identifică parțial în regim de carte funciară cu terenul înscris în CF nr. 5872
T., nr. topografic 4537/_ /1/1, în suprafață de 80.443 mp, carte funciară de care reclamanții se prevalează în dovedirea dreptului lor de proprietate.
Instanța mai reține că pe terenul înscris în titlul de proprietate _
, respectiv parcelele 17/5 și 17/6 din tarlaua 79 (cu privire la care reclamanții nu au nici o pretenție) se află edificată o construcție, care a fost ridicată fără autorizație de construire în anul 1958, potrivit declarației pentru stabilirea impozitului pe clădiri a numitului Ș. C., înregistrată la Primăria Turda sub nr. 241/_ (f. 267, 271).
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Astfel, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin reconstituire, condiția esențială este ca titularul cererii să facă dovada că, la momentul preluării de cooperativă, terenul se afla în proprietatea sa.
Raportat la probele administrare în cauză instanța reține că titlul de proprietate în discuție a fost emis în mod legal în favoarea antecesorului pârâților. Astfel, din copia registrului agricol pe anii 1959-1961 de la f. 44, reiese că numitul Ș. Ludovic avea în proprietate o suprafață totală de 4,73 ha din care: 3,29 ha teren arabil în P. , 0,58 ha fânețe în hotar P. , 0,86 ha pășune în P. . Totodată, potrivit cererii de înscriere în colectiv, în anul 1961, numitul Ș. Ludovic, domiciliat în T., hotar P., a adus în GAC următorul inventar agricol: 3,47 ha arabil și 1,17 ha fânațe (f. 246).
Reclamanții au susținut că terenul identificat în titlul de proprietate emis în favoarea lui Ș. C. a aparținut antecesorului lor, numitul F. Bela, depunând în acest sens la dosar CF nr. 5872 T. (f. 6-8). Cu toate acestea, faptul că antecesorul reclamanților a fost înscris în cartea funciară nu este suficient pentru a justifica îndreptățirea acestora la reconstituire, întrucât instanța observă că înscrierea dreptului de proprietate al numitului
F. Bela în cartea funciară este din anul 1938, iar martorii propuși de către pârâți au arătat că terenul în litigiu a fost vândut înainte de coolectivizare de către antecesorul reclamanților, numitul F. Bela, antecesorului pârâților, numitul Ș. Ludovic. Astfel, martora Banea Ana (f. 258) a declarat că este vecină cu familia Ș. din anul 1960 și a auzit că aceasta a cumpărat terenul de la "bătrânul F. ";, ea însăși cumpărând terenul din P. de la o persoană, numită Cordoș, care la rândul său îl cumpărase de la F. .
Aceeași martoră a mai arătat că în anul 1960 când s-a mutat cu familia sa în zonă, familia Ș. locuia deja în casa ridicată pe teren, care era o casă nouă, iar terenul pe care îl foloseau atunci, îl folosesc și în prezent. Martora Soporan Ana (f. 260) a arătat că în anul 1948 familia sa a cumpărat teren în hotar P. de la F. Bela și știe că și familia Ș. a cumpărat teren tot de la acesta. A mai precizat că în anul 1957 casa familiei Ș. era clădită, dar nu era încă acoperită, precum și faptul că terenul a fost folosit de familia Ș. înainte de coolectivizare.
În ceea ce privește depoziția martorei Lazăr Ana (f. 292), instanța o va înlătura deoarece nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar. În ceea ce privește declarația celuilalt martor propus de reclamanți, numitul B. Samoilă, instanța apreciază că aceasta nu este concludentă soluționării cauzei deoarece acesta a arătat că nu a fost în hotar P. înainte de coolectivizare (f. 257).
În consecință, având în vedere declarațiile martorelor Soporan Ana și Banea Ana, precum și înscrisurile de la dosar - copie registru agricol, cerere de înscriere în GAC, instanța reține că la momentul cooperativizării terenul în suprafață de 5800 mp, înscris în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat, era folosit de antecesorul pârâților, numitul Ș. Ludovic, terenul fiind preluat de la acesta, și nu de la antecesorul reclamanților.
Întrucât reconstituirea în baza legilor fondului funciar se face pe baza situației de la momentul cooperativizării, situație ce poate fi probată atât cu cartea funciară, cât și cu registrul agricol și cu martori, instanța constată că titlul de proprietate nr._ a fost emis în mod legal în favoarea numitului Ș. C., după autorul Ș. Ludovic.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va respinge cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere acest temei juridic, precum și împrejurarea că cei care au căzut în pretenții sunt reclamanții, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamantul F.
A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul arată că reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor antecesorilor lor în baza Legii nr. 18/1991 și ulterior în baza Legilor nr. 169/_ și 247/2005.
Suprafața de 4476 mp din zona "P. "; din intravilanul municipiului
T., identificată prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarla 79, a fost atribuită numitului S. C. . Acest teren se identifică cu nr. topo 4537/_
/1/1 din CF 5872 T. . Din cuprinsul cărții funciare rezultă că a aparținut tatălui recurentului F. A., decedat la_ . Probele administrate în cauză confirmă că numitul S. C. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. Din cuprinsul registrului agricol rezultă că familia lui a deținut o suprafață de teren de 0,58 ha în "P.
"; cu categoria de folosință: fânețe. Conform cărții funciare, terenul a avut categoria de folosință arabil. În aceste condiții, se poate concluziona că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui S. C. s-a făcut asupra unui alt teren decât cel deținut de antecesorul lui.
Având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din intravilan se face în mod obligatoriu pe vechiul amplasament, în cauză sunt incidente disp. art. III alin. 1 lit. c din Legea nr. 169/1997 privind nulitatea absolută a actelor e constituire și reconstituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților pe terenurile revendicate de foștii proprietari.
Astfel, titlul de proprietate eliberat în favoarea lui S. C. este lovit de nulitate absolută în ce privește suprafața de 4476 mp identificată prin parcelele 17/1, 17/2, 17/3 și 17/4 din tarla 79.
Susținerea pârâților că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în 1956 cu bunicii reclamanților, nu a fost dovedită de probele administrate în cauză.
Potrivit art. 1191 C.civ., dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 lei poate fi făcută numai cu înscrisuri, dar pârâții nu au depus un înscris în acest sens. Martorii B. și Lazăr au confirmat că niciodată F. Emerich și I. nu au încheiat o astfel de convenție. Deși s-a încercat dovedirea dreptului de proprietate cu martori, art. 1191 C.civ. interzice o astfel de probă. Martorii B. Samoilă și Lazăr Ana au arătat că antecesorul reclamanților, numitul F. A. a avut posesia asupra terenului până în 1960 când a fost preluat de CAP. F. Emerich și I. nu aveau posibilitatea de a înstrăina terenul familiei S. pentru că F. Emerich a decedat în 1917. Soția lui, F. I. decedată la_ nu putea transmite dreptul de proprietate asupra terenului, întrucât acesta era proprietatea tabulară a tatălui reclamanților încă din 1938.
Martora Lazăr Ana a declarat că abia după cooperativizare respectiv după 1960 familia S. a demarat edificarea casei. Informațiile comunicate de primărie nu pot fi avute în vedere fiindcă înscrierea construcției în evidențele fiscale fiind făcută în 1999, pe baza unei simple declarații. În evidențele acestei instituții nu există acte care să confirme anul edificării construcției.
S-a mai arătat că instanța de fond în mod nelegal și fără justificare a înlăturat declarația martorei Lazăr Ana și a apreciat neconcludentă declarația martorului B. Samoilă. Prima martoră a prezentat aspecte
importante soluționării cauzei, cunoscând îndeaproape familia reclamanților și situația terenului înainte de cooperativizare. Martorul B. a arătat că anterior cooperativizării a lucrat terenul și că acesta nu a fost înstrăinat antecesorului pârâților.
Prin întâmpinare, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata arată că instanța de fond în mod legal a reținut că nu sunt incidente disp. art. III alin. 1 lit. c din Legea nr. 169/1997 chiar dacă suprafața de 0,4476 ha face parte din vechiul amplasament solicitat de reclamanți, reconstituirea dreptului de proprietate
în favoarea pârâtului S. C. s-a efectuat în mod corect deoarece la acel moment Legea nr. 18/1991 nu prevedea obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 10 ha.
Prin întâmpinarea formulată de intimații S. L., S. T. M.
, S. C., s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că instanța de fond a reținut în mod corect valabilitatea titlului de proprietate emis în favoarea lui S. C. acesta având la bază cererea de reconstituire formulată de S. Karoly după S. Ludovic, înregistrată sub nr. 285/_ și registrul agricol în care S. Ludovic figurează pe anul 1959-1961 cu 4,73 ha în zona "P. ";.
Declarațiile martorelor Balea Ana și Soporan Ana se coroborează cu restul probelor administrate în cauză din care reiese că terenul nu se mai afla în proprietatea antecesorilor reclamanților încă de dinainte de colectivizare, acesta fiind motivul pentru care S. Ludovic a fost înscris în registrul agricol pe anii 1959-1961 iar nu antecesorul reclamanților. Mai mult, antecesorul pârâților a adus în GAC acest teren. Astfel, s-a reținut în mod corect că pentru dobândirea dreptului de proprietate prin reconstituire, condiția esențială era ca titularul cererii să facă dovada că la momentul preluării de cooperativă terenul se afla în proprietatea sa.
Reclamanții s-au folosit de cartea funciară în care figurează antecesorul lor, F. Bela din 1938. Probele administrate au arătat că terenul nu s-a mai aflat în proprietatea lui ci în proprietatea antecesorilor pârâților, la momentul la care a fost adus în GAC.
În mod corect a arătat instanța că declarația martorului B. Samoilă nu este concludentă deoarece acest martor a afirmat că nu a fost în zonă înainte de colectivizare. Declarația martorei Lazăr Ana a fost înlăturată în mod corect de instanță deoarece deși martora își amintea în detaliu multe aspecte, nu a putut preciza anul în care au decedat părinții săi care se presupune că ar fi locuit în zonă. Oricum, declarația acesteia nu se coroborează cu restul probelor.
Cu privire la susținerile recurentului privind categoria de folosință a terenului, intimații arată că dacă terenul lui F. Bela are categoria de folosință arabil și nu fânețe, rezultă că terenul pe care îl solicită reclamanții este situat în altă parte.
Martorii au confirmat că bătrânul Bela a vândut teren antecesorilor pârâților (S. Ludovic), teren pe care acesta a început să ridice o casă în 1957 și pe care a fost înmormântat o rudă, S. Palfi, în 1957.
Cu privire la anul edificării construcției, în mod corect a reținut instanța edificarea construcției în anul 1957, conform declarației date la primărie și conform declarațiilor martorilor.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 18/1991 la situația de fapt rezultată în speță, în urma administrării probelor cu înscrisuri și cu martori.
Astfel, în mod corect s-a reținut că la momentul cooperativizării, moment ce interesează în speță, terenul în litigiu nu se mai afla în proprietatea antecesorului reclamanților. Deși acesta a fost înscris în cartea funciară în anul 1938, nu s-a dovedit că ar fi avut terenul în proprietate și la momentul cooperativizării.
În schimb, în registrul agricol din anii 1959-1961, adică din perioada colectivizării, antecesorul pârâților, S. Ludovic este înscris cu teren în suprafață totală de 4,73 ha în zona "P. "; (f. 44 dosar fond).
În baza cererii formulate de S. C. în baza Legii nr. 18/1996, după
S. Ludovic și a dovedirii îndreptățirii cu înscrierea din registrul agricol, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2 și art. 10 din Legea 18/1991, a fost emisă Hotărârea Comisiei județene nr. 76/1991 (f. 48 dosar fond), prin care a fost validată propunerea Comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui S. C. pentru suprafața solicitată. Pe baza acestei hotărâri, a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 3183/2662/_ în favoarea lui S. C. .
La momentul Legii nr. 18/1991, reclamanților li se reconstituise dreptul de proprietate asupra suprafeței maxime de 10 ha, astfel încât eliberarea Titlului de proprietate în favoarea lui S. C., chiar dacă ar viza vechiul amplasament din cartea funciară a antecesorului reclamanților, a fost legală, fiind respectate prevederile Legii nr. 18/1991 în forma în vigoare la acel moment. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, respectarea vechiului amplasament nu era obligatorie.
Reclamanții au arătat că au formulat cereri ulterioare, în baza legilor nr. 169/_ și 247/2005.
Dar, din prevederile Art. III din Legea nr. 169/1997 rezultă că sunt lovite de nulitate absolută doar actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În plus, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, "Drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare.";
Rezultă, așadar, că titlul de proprietate eliberat în favoarea lui S. C.
, fiind emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, nu poate fi anulat pe motiv că succesorii fostului proprietar tabular au solicitat terenul ulterior emiterii valabile a acestui titlu.
De asemenea, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a declarațiilor martorilor audiați în cauză, reținând în mod corect ca pertinente declarațiile martorilor care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și înlăturând în mod corect declarațiile neconcludente. Pentru toate aceste considerente, T. ul va respinge recursul formulat de reclamantul F. A. împotriva Sentinței civile nr. 4916 din_ a Judecătoriei T., ca nefundat și pe cale de consecință, va păstra în
întregime sentința atacată.
În baza art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei S. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu avocațial justificat prin chitanța de la fila 21 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul -reclamant F.
A. împotriva Sentinței civile nr. 4916 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei S. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. |
E.C. 09 Iulie 2013 OR.G./G.P./_ /2ex.
Jud. fond: C. M. Bucea
| ← Decizia civilă nr. 800/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 242/2013. Fond funciar → |
|---|
