Decizia civilă nr. 81/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/R/2013
Ședința publică din 11 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S. S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. G. ,
împotriva sentinței civile nr. 684 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. C., având ca
obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror SA, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul B. G., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de_, reclamantul recurent a înregistrat la dosar "Concluzii scrise";, în 2 exemplare, iar la data de_, pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Instanța înmânează reclamantului recurent și reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. câte un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea pârâtului intimat, acesta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea care i s-a comunicat azi.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent posibilitatea de a lectura întâmpinarea pârâtului intimat.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror SA, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă acesta a reușit să lectureze întâmpinarea, reclamantul recurent arată că a lecturat întâmpinarea pârâtului intimat.
Reclamantul recurent și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, având în vedere că în acest stadiu procesual s-au invocat temeiuri juridice care nu au fost invocate și la instanța de fond.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent și reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului declarat de reclamant și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs și, totodată, arată că în speță nu este vorba de o măsură administrativă abuzivă, ci de o condamnare la care a fost supus. De asemenea, arată că în temeiul art. 58 C.pen. munca era remunerată, dar lui nu i s-a dat nimic și munca prestată în perioada cât a fost în detenție nu i s-a considerat vechime în muncă, dar i s-a acordat un punct în plus la pensie, care ulterior i s-a tăiat, rămânând cu o pensie al cărui cuantum a fost calculat în raport de venitul minim pe economie. Totodată, consideră că a fost supus la o persecuție în formă continuată.
Reclamantul recurent arată că a muncit vreme de 16 ani, însă după absolvirea studiilor superioare a fost angajat ca și stagiar pentru că, datorită condamnării, a reușit să termine facultatea doar în timp de 10 ani. De asemenea, apreciază că față de el s-a comis o nedreptate, iar în prezent are un punct de pensie mic. Totodată, arată că nu înțelege de ce pârâtul intimat S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. nu a depus la dosar și sentința civilă pronunțată de Tribunalul Cluj.
Reclamantul recurent arată că a fost persecutat în perioada 1949 - 1954, iar în perioada_ -_ a fost în arest, fără ca pe numele său să se fi emis un mandat de arestare și după această perioadă de patru luni de anchetă, a fost exmatriculat din facultate, iar perioada cât a stat în arest nu a fost considerată ca detenție. De asemenea, arată că pe bază de minciună a fost condamnat la un an de detenție, dar a fost condamnat în 1951 și a fost eliberat abia în anul 1954.
De asemenea, reclamantul recurent arată că în art. 54 din Decretul nr. 31/1954 se prevede acordarea de daune morale rezonabile pentru prejudiciul suferit și consideră că i se cuvin astfel de daune pentru că în cazul său a fost o situație distructivă, iar în momentul eliberării din detenție a avut o greutate de doar 37 Kg. Totodată, arată că potrivit art. 58 din Codul penal din anul 1936, republicat în anul 1960, munca prestată în perioada de detenție se remunerează, dar el nu a primit nimic, motiv pentru care, apreciază că este vorba de o discriminare față de dânsul.
Reclamantul recurent arată că a dat în judecată S. R. și pentru că nu i s-a aprobat încadrarea în mod corect a perioadei de strămutare a locului de muncă.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, având în vedere că o parte din temeiurile juridice invocate de reclamant în recurs, nu au fost invocate și la instanța de fond, urmând ca instanța să mențină doar temeiurile juridice invocate de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului C. . De asemenea, arată că în anul 2006, reclamantul B. G. a chemat în judecată S. R. și prin soluția pronunțată în acel dosar, reclamantului i s-au acordat despăgubiri în valoare de 150.000 ron pentru prejudiciul creat acestuia prin persecuție politică în perioada regimului comunist, iar reclamantul a încasat această sumă de bani, deși alte persoane care au fost persecutate politic în perioada comunistă nu au primit nici un ban.
Pe fond, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul B. G. și respingerea acțiunii promovată de reclamant ca fiind prescrisă, având în vedere că termenul de prescripție s-a calculat din data de_, când reclamantul a luat cunoștință de dosarul C.N.S.A.S.. Totodată, arată că reclamantul B. G. a mai promovat o acțiune întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispozițiile art. 998 C.civ., care a fost soluționată și prezenta acțiune a fost întemeiată tot pe dispozițiile art. 998 C.civ. De asemenea, arată că raportat la prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 și la prevederile O.U.G. nr. 214/1999, acțiunea introdusă de reclamantul B. G. după anul 2009, respectiv în_ este prescrisă.
În replică, reclamantul recurent arată că nu a reușit să i-a cunoștință despre dosarul C.N.S.A.S. decât după anul 2009, pentru că a fost bolnav de TBC.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 684 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință s-a respins acțiunea formulata de reclamantul B. G., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii invocată pe cale de excepție, pârâtul a arătat că Decretul nr. 118/1990 cuprinde norme speciale pentru acordarea de reparații persoanelor persecutate pentru motive politice. În acest context este inadmisibilă acordarea de măsuri speciale persoanelor persecutate politic în temeiul unor dispozițiile legale cu caracter general.
În acest sens s-a exprimat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.
1358/2010.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, pârâtul a arătat că prin Decizia civilă nr. 656/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă irevocabilă, S. R. a fost obligat să plătească reclamantului suma de 150.000 lei pentru persecuțiile suferite în perioada 1949-1958.
De asemenea din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Dintre excepțiile invocate, tribunalul a apreciat că urmează a fi analizată cu precădere excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care a găsit-o întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1, 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, dreptului la acțiune având un obiect patrimonial se prescripție în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune; în acțiunile având ca obiect răspunderea civilă delictuală, dreptul la acțiune se naște la data la care are persoana îndreptățită a cunoscut paguba și autorul ei.
Dacă în privința prejudiciului suferit prin răspândirea unor informații false de către organele de securitate, actele din dosarele CNSAS erau importante pentru reclamant în identificarea faptei prejudiciabile, în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de acesta prin condițiile inumane sau degradante din timpul detenției, reclamantul a cunoscut de îndată existența pagubei și autorul acesteia.
Astfel fiind, împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință doar în perioada, 2004, 2008 sau 2010 de actele din dosarele sale politice sau de numele reale ale informatorilor nu prezintă relevanță, căci necunoașterea acestor date nu constituie cauze care să suspende cursul prescripției.
Tot astfel, condamnarea comunismului în cursul anului 2009 nu constituie un punct de reper în calcul termenului de prescripție, căci acte normative cuprinzând măsuri reparatorii pentru persoanele persecutate politic au fost emise cu mult anterior, acte care în cuprinsul lor calificau regimul comunist drept unul abuziv.
S. ul represiv care exista în R. ia până în 22 decembrie 1989 constituie un caz de forță majoră care au împiedicat reclamantul să formuleze o acțiune cum este cea de față, de aceea până la data de 22 decembrie 1989 cursul prescripției acțiunii în despăgubiri a fost suspendat.
Însă, din momentul în care sistemul represiv întreținut cu ajutorul Securității a fost înlăturat, nimic nu împiedica reclamantul să formuleze acțiunea în despăgubiri pentru suferințele morale cauzate prin măsurile cu caracter politic dispuse împotriva sa.
Caracterul politic al măsurilor represive la care au fost supuși foștii deținuți politici în timpul regimului comunist, a fost făcută de către stat cu mult înaintea adoptării Legii 221/2009, prin Decretul Lege 118/1990 și OUG 214/1999, astfel încât termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul moral cauzat de condamnarea cu caracter politic a început să curgă cel mai târziu de la data adoptării OUG 214/1999.
Art. 5 din Legea 221/2009 nu poate fi privit ca o recunoaștere a debitorului cu caracter întreruptiv de prescripție, în sensul art. 16 lit. a din Decretul 167/1958, căci acest text legal a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1354/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, ori potrivit art. 147 din Constituția R. iei, o normă legală declarată neconstituțională nu mai produce efecte.
Reclamantul a făcut referire la perioada de spitalizare și intervenții chirurgicale drept motive care l-au împiedicat să acționeze în termen statul român, însă nu s-a făcut dovada unor asemenea împrejurări. În plus, formularea unei acțiuni în despăgubiri nu implică prezența personală a reclamantului, acțiunea putând fi formulată prin avocat, iar procesul poate fi de asemenea condus de asemenea de avocat. Astfel, starea de boală, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu constituia un motiv mai presus de voința reclamantului, care să-l fi împiedicat pe acesta să acționeze în termenul general de prescripție.
Reclamantul a susținut imprescriptibilitatea crimelor de război și a crimelor contra umanității, consacrată prin acte normative internaționale, însă această imprescriptibilitate se referă la răspunderea penală a persoanelor vinovate de crime de război sau contra umanității, nu la răspunderea civilă a statului.
Raportând data introducerii acțiunii - 8 iunie 2012 - la cel mai înaintat moment de la care s-ar putea susține că s-a născut dreptul la acțiune în despăgubiri - respectiv data intrării în vigoare a OUG 214/1999 - 30 decembrie 1999, dreptul la acțiunea în despăgubiri era prescris la momentul înaintării cererii de chemare în judecată.
Astfel fiind, cererea reclamantului pentru despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil a fost prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. G. prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării prescripției menționate în sentința Tribunalului C., judecarea litigiului precizat în acest demers și susținut și prin cele 4 înscrisuri, cu actele însoțitoare, înaintate primei instanțe și emiterea unei noi decizii în raport cu cele solicitate și argumentate în prezentul recurs.
De asemenea solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Înainte de dezvoltarea și argumentarea recursului, recurentul dorește să amintească unele articole din C. pr. civ., respectiv consideră că nu s-a luat în considerare art. 129 (5) din C. pr. civ., își întemeiază recursul și pe art. 304 p. 9 din C. pr. civ. și art. 112 C. pr. C., 5. de la Secțiunea II-a - Chemarea in judecată: "Arătarea dovezilor" pe care se sprijină fiecare capăt de cerere" (redate prin înscrisuri, interogatoriul pârâtului sau prin martori).
Tot înainte de motivarea concretă a demersului prin recurs, mai prezintă unele situații care vor apărea în analogie și aproape în similitudine cu cazul prezent și care, în mod direct sau indirect, s-ar putea considera și ca un răspuns la cele exprimate în Sentința Tribunalului C., mai ales în ultimul aliniat al pg. 2 și primele aliniate de la pg. 3.
După septembrie 1989 a făcut demersurile necesare pe lângă Direcțiile de Muncă și Protecție Socială Maramureș și C., cât și prin instanțe, pentru perioadele de persecuție politică abuzivă și ilegală, atât în detenție fără condamnare, cât și după eliberare, pe lungi perioade de timp, și a obținut punerea lor sub incidența DL 118/1990. A întâmpinat și împotriviri care au dus la neacoperirea integrală a drepturilor cuvenite, pe perioade destul de lungi de timp, din cauza mai multor discriminări manifestate de unele organe decidente din actualul regim, motiv pentru care a fost nevoit, în cele din urmă, să apeleze la instanțele de judecată pentru soluționarea lor.
Așa cum se menționează și în prezenta sentință, pentru perioada_ -_, a reclamat și prejudicii morale pentru această perioadă, pe lângă cele acordate prin DL. 118/1990. A câștigat procesul cu S. R., reprezentat de D.
, acordându-i-se prejudiciu moral rezonabil pentru anii de hăituire și persecuție politică abuzivă și ilegală de după eliberare.
In acel proces cu S. R. au fost prezentate aceleași motive de respingere ca și acum. Le menționează aici mai ales pe cele referitoare la prescripție și nu cele legate de fondul cauzei, respectiv DL 118/1990 acoperă integral atât prejudiciile materiale, cât și pe cele morale din perioadele de persecuție politică; prescripția dreptului la acțiune, deoarece chemarea în judecată s-ar fi făcut în afara termenului legal pentru acțiune; lipsa de răspundere civilă a S. ui R., care era trecută în seama răspunderii penale a organelor de represiune.
Cu multă onorabilitate și demnitate, cu mult spirit de dreptate și respect al Legilor țării și a Legislației internaționale cuprinse în Tratate, Convenții și Pacte la care R. ia este parte, în respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevăzute de acestea, cele trei instanțe din C.: Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj și C. de A. C., au avut aceeași poziție în acest caz.
"În ceea ce privește prejudiciul material s-a reținut că reclamantului i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de DL 118/ 1990 ... "
"DL Nr. 118/1990 are caracterul unui act reparator special ce se aplică prioritar față de dispozițiile dreptului comun prevăzut de art. 998 - 999 C. civ."
"S-a arătat faptul că acest act normativ nu cuprinde însă măsuri pentru prejudiciul moral de imagine și demnitate suferit de persoanele persecutate din motive politice. Conform dispozițiilor art. 54 al. 2 din Decretul Nr. 31/1954, instanța poate obliga pe autorul faptei săvârșite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare pentru restabilirea dreptului la onoare sau reputație, în categoria măsurilor reparatorii intrând și repararea prejudiciului moral suferit." (Decizia Civilă Nr. 381/R/2007 f. 48 pg. 1 al. 8, pg. 2 al. 1 și 2)
Obs. Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale (prin prejudicii morale acordate) se aplicau și în regimul de dictatură dinainte de 1989 (art. 54 -57 ale D. 31/1954), în "regimul ilegal și criminal", dar, în mod cu totul discriminatoriu, se refuzau în totalitate celor persecutați politic. Pentru că, în mod bizar, se afirma că nu erau persecuții politice, ci numai "reeducare" și "suprimarea reacțiunii". Din
păcate, și în S. de drept de azi se mai observă uneori această discriminare; anumite fenomene se înlătură "treptat", "lent" ..
"În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune aceasta în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, întrucât reclamantul a aflat conținutul celor două adrese ale MAI doar la data de_, când a avut acces la propriul său Dosar de Securitate deținut de CNSAS, ocazie cu care a aflat, de altfel, că există pe numele său un astfel de dosar, ceea ce aduce un plus de gravitate consecințelor faptelor anterior reținute."; (Sentința Civilă Nr. 656/A/2006 f. 57 al. 6)
"Potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul Nr. 31/1954 S. este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M.F.P. afară de cazurile când legea stabilește anume alte organe în acest scop (Decizia 381/R/2007 f. 49 pg. I al. 10). În motivațiile acestor Hotărâri sunt multe alte precizări.
Situația din litigiul prezent este similară cu cea prezentată, aceasta de acum având un mult mai înalt grad de tratament inuman, de exterminare:
ambele sunt sub incidența DL 118/ 1990
persecuția politică din perioada judecată a fost cu încălcarea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce de altfel a și impus corecția DL 118/1990 cu prejudicii morale de drept revendicate și decise. În cea prezentă, persecuția a fost în detenție, în afara cât de cât a cenzurii ochiului public, fiind la discreția poftei monstruoase de persecuție a unor indivizi instruiți și educați ideologic în acest sens, aduși până la stadiul de mutații umanoide, care duceau până la suprimarea a zeci, sute de mii de vieți omenești, la asasinate și crime abominabile. În mod evident, solicitările de prejudicii morale sunt pe deplin justificate, conform prevederilor aceluiași Decret Nr. 31/1954, art. 54, la care se mai pot adăuga și "Pacte Internaționale de Drepturile Omului", semnate de R. ia
în 1968 și ratificate prin publicarea în M.O. din_ .
În primul caz, chemarea în judecată a S. ui R., pentru prejudiciile morale din perioada aflată sub incidența DL 118, a început-o în 2005, după ce și- a putut consulta 2 dosare de securitate intrate în posesia CNSAS și care i-au oferit toate argumentele acestui demers juridic. Evident că a fost mult după 1989 și chiar după O.G. Nr. 214 din 1999, așa cum se precizează în prezenta sentință a Tribunalului C., și în decizia instanțelor de judecată a fost respinsă fără nicio ezitare excepția de prescripție. Ea începe să curgă doar din momentul când a găsit argumentele, dovezile pentru litigiu, deci după 2004 - 2005 și timp de 3 ani după această dată începe să curgă prescripția (art. 112 C. pr. c., p. 5 și art. 3 din Decretul Nr. 167/1958, art. 54 din D. Nr. 31/1954).
C., reprezentând S. R., solicită respingerea acțiunii, invocând autoritatea de "lucru judecat". Recurentul afirmă că purtătorul acestei afirmații nici nu crede în ea, altfel ar fi suficientă aceasta pentru oprirea acțiunii și nu ar fi nevoie de alte argumentări (DL 118/1990, Prescripția, Legea 221/2009).
Recurentul fost arestat și reținut de securitate doar în perioada_ -_ și numai pentru aceasta putea face plângere și este acum în litigiu și nu pentru perioada 1949 - 1954.
Chiar reprezentantul S. ui afirmă: "trebuie avut în vedere la cuantificarea prejudiciului moral suferit de acesta, faptul că aceleași autorități au permis apelantului să-și finalizeze studiile și să profeseze, ca un prim pas în repararea prejudiciului moral suferit de acesta" (f. 82 al. 2). Evident că este vorba de continuarea studiilor de după exmatricularea din_, deci perioada_ -_ .
"Data eliberării a fost menționată_ . Era liber și la această stare de libertate se referă plângerea sa" (f. 85, al. 3 și 4). Și acest înscris aflat în dosarul cauzei de atunci exprimă fără echivoc perioada de litigiu, la fel ca și cele de la fila 84 al. 4, fila 87 (Precizări) al. 1 ș.a.
Excepția prescripției.
În toate dovezile prezentate instanței, exprimate prin Convenții, Tratate, Statute, invocând crime de război sau crime împotriva umanității, emise între anii_ ,_ ș.a., toate semnate și ratificate de R. ia (f. 72 - f. 80) sunt prezente exprimările:
"în nici una din declarațiile solemne, actele sau convențiile privind crimele de război și crimele împotriva umanității nu au fost prevăzute limite de timp"
"crimele de război și crimele contra umanității sunt printre cele mai grave crime de drept internațional"
"oricare ar fi data la care au fost comise, următoarele crime sunt imprescriptibile:
Crimele de război
Crimele contra umanității, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace ... precum și crima de genocid, așa cum este definită în Convenția din 1948 ... chiar dacă aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al țării în care au fost comise"
Printre crimele împotriva umanității se evidențiază: "exterminarea", "întemnițarea", "persecutarea", "tortura", "alte forme inumane cu caracter analog cauzând cu intenție mari suferințe sau vătămări grave ale integrității fizice ori ale sănătății fizice sau mintale". (Art. 7 p. 1 și 2 din Statutul Curții Penale Internaționale /1998)
"imprescriptibilitatea crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, adoptată de Convenția Europeană în 1948 sunt ratificate prin O.G. Nr. 91/_
, aprobate prin Legea Nr. 68 din_ a Parlamentului R. iei."
În R. ia, persecuțiile politice, cu caracter de genocid au început după 1945 și mai cu seamă după 1948.
"O faptă intenționată cu caracter de genocid o reprezintă torturarea și întemnițarea în condiții de exterminare a deținuților politici, în închisori și lagăre de muncă" (Din Raportul final al "Analizei Dictaturii Comuniste din R. ia", Genocidul comunist din R. ia. Conceptul de genocid. Memoria Nr.7/2010, al. 2).
Atunci R. ia era o țară de genocid.
În data de_, o persoană competentă și autorizată în acest domeniu spunea la televizor: am anulat prescripția privind crimele din timpul revoluției, am anulat prescripția crimelor din regimul comunist, dar să reglementăm și problema prescripției din domeniul hoției și altele din R. ia.
În data de_ a fost la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C. și i s-a spus că și în prezent funcționează Comisia din cadrul acestei instituții cu privire la analizarea persecuțiilor politice din perioada martie 1945 - dec. 1989 incidentă DL 118/1990. Deși Guvernul României a cerut prin O.UG. sistarea depunerii cererilor și a contestațiilor referitoare la aceasta până în anul 2000, CCR a declarat-o neconstituțională și aceste Comisii funcționează și în prezent, aceste persecuții nu sunt "prescrise". Era și normal, pentru că sunt încă multe dosare ținute la secret de instituții ale statului și care conțin multe dovezi de persecuții politice ale fostului regim.
Menționează că și el, deși a avut fixat domiciliul obligatoriu pe 2 ani imediat după eliberare, D.M.P.S. Maramureș a refuzat să i-l admită cu martori în 1990, nemaiposedând buletinul de identitate unde a fost marcat; o discriminare, conform art. 6, al. 1 din DL 118 /1990. L-a obținut de la DMPS C. în 2008, după ce a găsit între copiile dintr-un dosar de la CNSAS (f. 11) dovada că a luat la
cunoștință de D.O. pe 2 ani, la eliberare, dovadă ce a prezentat-o instituției.
În Decizia 381/R/2008 (f. 48 al. 6) din procesul precedent, C. de A. C. a admis actele din dosarul de la C.N.S.A.S., cunoscute de recurent în 2004 - 2005 (!), care confirmă persecuția politică, și decide răspunderea civilă delictuală a S. ui R., ca fiind dovedită fapta ilicită determinată de organele fostei Securități, fapte penale ce au determinat acea răspundere civilă a statului.
Atunci, dacă prejudiciul material produs prin fapta ilicită ar fi fost prescris, s-ar fi prescris evident și prejudiciul moral determinat de acesta, iar dacă acel prejudiciu material exprimat prin acele fapte ilicite, incidente DL 118/1990, nu a fost prescris (și nu sunt nici acuma prescrise) atunci nici prejudiciile morale determinate de acele fapte ilicite nu sunt prescrise!
Deci aceste două aspecte nu sunt separabile, ele fiind în același timp prescrise sau neprescrise.
Perioada de detenție_ -_ a petrecut-o într-o persecuție cumplită, organizată bestial și criminal, cu viața însăși în mare pericol, din care a scăpat doar printr-un miracol.
În pg. a 2-a a sentinței Tribunalului C., instanța face referire la art. 1, 3 și 8 din Decretul Nr. 167/1958 și pe baza acestor articole din decret folosește în ultimele 2 aliniate cuvântul "pagubă".
Or acest cuvânt pagubă exprimă ceva măsurabil, dimensionat exact valoric și se referă la un obiectiv patrimonial, așa cum de altfel se și precizează în art. 1: "obiect patrimonial", în art. 8 fiind folosit același cuvânt "pagubă", cu același sens.
Recurentul afirmă că revendică însă prejudicii nepatrimoniale, menționate în art. 54 al Decretului 31/1954, prejudicii ce nu se pot cuantifica printr-o simplă măsurare și rămâne în sarcina instanței de judecata sa decidă cuantumul lor în funcție de brutalitatea faptelor ilicite, penale, ale organelor de represiune ale S. ui, de durata lor, de influența asupra stării de sănătate a victimei, determinate de acestea, asupra vieții înseși, dacă ea a mai curs după detenție și multe altele. Bineînțeles, acestea se stabilesc în cuantum rezonabil de instanță și nu prin O.UG.!
Pentru cele 30 de luni de suferință cumplită, ilegal și nedrept îndurată, primește o indemnizație de aproape 500 lei lunar, cu totul nesemnificativă pentru costurile patrimoniale determinate de acea detenție stupidă, așa cum arată în continuare sau într-un înscris aparte. Reține art. 3 menționat, localizat însă de unde se impune. Nu putea face chemarea în judecată mult mai devreme, cum se motivează în sentință, deoarece dosarele de la CNSAS recuperate în 2004 - 2005 conțineau doar date de anchetă, motivarea procesului pentru perioada de după eliberare și nu conțineau nimic din chinurile și suferințele inimaginabile îndurate în perioada de detenție. Dosarele primite mult mai târziu de la armată, în 2007 și 2008, evidențiau în parte aceste chinuri, oferind motive pentru proces și mai sunt încă dosare, fie păstrate în Arhivă, fie distruse.
Pentru fiecare locație se făcea un proces verbal de predare primire (file 6, 7, 11, 21, 22, 23, 17). Lipsesc însă total referirile la Coloniile Coasta Galeș și O. ti, de asemenea cu muncă de exterminare. Din 4 copiile ultimului dosar din 2008 lipsesc multe file; a mai solicitat materiale, dar a primit doar un înscris în 2010 (A1 - A6).
La pg. 3 a sentinței, în al. 7, i se impută faptul că nu a făcut dovada unor stări de fapt prezentate în plângere. Erau mai multe situații prezentate în plângere, două din ele fiind motivate prin multe probe, dar la cea menționată putea aduce dovezi, era reală și le putea prezenta în a doua ședință de deliberare din 03. oct. 2012, dar așa, cum se spune în alineatul precizat, nu ar fi fost folositoare (file 74 - 82 și f. 24, f. 25).
Dar solicitarea dovezilor din al. 7, necesare conform art. 112 C. pr. civ., p. 5, sunt în totală contradicție cu cele exprimate în al. 1 pg. 3, unde aduc dovezi și nu se iau în considerare sau cu al. 4, pg. 3, unde nu se cer aceste dovezi și nici nu le putea atunci prezenta.
Torționarii nu i-au dat la eliberare nicio adeverință, niciun act de felul cum l-au chinuit, cum l-au lipsit de cele mai elementare drepturi de a-și susține viața, singurul act ce-l avea atunci de la ei fiind Biletul de Liberare (f. 17). Nu putea altceva prezenta și acesta era cu totul nesemnificativ, privind prejudiciile nepatrimoniale solicitate. A intrat în detenție sănătos, cu o greutate de 60 kg - 65 kg și a ieșit de acolo "viu", cântărind sub 40 kg. Nu a căutat nici măcar o poză de atunci, cu figura scheletică ce o avea, care tot nu prezenta o mărturie.
Demersurile pentru prejudiciile patrimoniale le-a facut la timpul potrivit și mai târziu, urmare a discriminării, așa cum a menționat.
Privitor la al. 5 din sentință, precizează că Legea 221/2009 a apărut poate tocmai pentru faptul că DL 118/1990 nu prevedea prejudicii nepatrimoniale pentru foștii deținuți politici. Mai mult decât atâta, chiar în timpul regimului de dictatură s-a emis Decretul Nr. 31/1954, care reglementa, în spiritul de atunci, drepturile civile patrimoniale și nepatrimoniale; cele nepatrimoniale erau cu totul discriminatorii pentru cei persecutați politic, religios. Atunci când a avut dovezile necesare pentru procesul trecut s-a făcut apel tocmai la art. 54 din acel Decret pentru a obține prejudiciile morale solicitate și la acesta face apel și acuma și nu la Legea 221, cum a precizat și în plângere.
Ce aduce de fapt nou O.U.G. nr. 214/1999 în plus față de DL 118/1990? Menționează acest Decret, se mai adaugă o diplomă simbolică și prin toate modificările aduse Decretului se pierd din drepturi în loc să fie adăugate alte drepturi efective.
Recurentul se întreabă însă pe baza cărui articol de lege instanța împinge curgerea prescripției, printr-o oarecare bunăvoință, începând cel mai târziu la data adoptării O.U.G. Nr. 214/1999? Care este elementul reprezentativ al acestei date și de ce nu se ia data la care ai avut posibilitatea să-ți argumentezi solicitarea, când ai avut acces la Dosarele Securității, atât de greu și de târziu predate la CNSAS, date la care, eventual, ar putea curge prescripția (f. 4, f 6, f 8, f 9, f 14 - f 18)? Există și acuma o parte din Arhivă nepredată, dosarele căreia, pe lângă nu știu ce Secrete de Stat, ascund multe năpăstuiri, multă ticăloșenie, multe crime!
În toate înscrisurile recurentului către instanță a precizat că nu se bazează pe Legea 221/2009, deoarece:
nu a fost condamnat (f. 33)
detenția îndurată nu poate fi asimilată unei măsuri administrative, oricât de dure s-ar admite, deoarece ea transcende mult acesteia (f. 5 - f. 14, f. 19 - f. 23 ș.a.).
Recurentul arată că a parcurs o temniță grea și o muncă silnică, mult peste prevederile Legii 221/2009. Dacă aceasta se aplica peste acel an de valabilitate al ei, îi puteau fi considerate și suferințele e în exces împlinite peste prevederile ei. Solicitările recurentului sunt îndreptățite și prin alte legi interne, Convenții și Tratate Internaționale la care R. ia este parte și pe care le-a menționat în consecință nu a invocat nicăieri caracterul întreruptiv al prescripției în baza art.
5 al Legii 221/2009, în sensul art. 16 lit. a) din D. 167/1958. Referirile din înscrisuri au cu totul altă localizare, vizând art. 16 lit. b) și art. 17 din D. 167/1958 (Concluzii scrise depuse în prima dezbatere din_ fila 63 pg. 1 al. 4; f. 24, f. 25).
Decizia 1354/_ a CCR menționată în sentința civilă la pg. 3 al. 6 declară neconstituțională O.U.G. Nr. 62/2010, referitor la modificarea Legii
221/2009, prin plafonarea cuantumului prejudiciilor morale solicitate de foștii deținuți politici și nu legea în sine (Procese din Jud. Prahova).
Decizia 1360/_ a CCR declară Legea 221/2009 neconstituțională pentru că nu indică sursele de finanțare și nu are exprimată poziția parlamentului în raport cu ea. (Procese Jud. Constanța)
În prezent există un amendament, un demers adoptat de Senat, propus Camerei Deputaților, care vine să corecteze Decizia CCR prin care indemnizația pe care o primesc foștii deținuți politici se poate încadra ca "despăgubire morală" (A6). În acest fel, Decizia este imperativă în raport cu alte prevederi ale Legii.
În al. 2 pg. 3 a sentinței civile nr. 684/2012 se declară, nelegat de cauză privind prescripția, faptul că a amintit de condamnarea comunismului în 2009. A menționat aceasta doar ca și cadru, ca și autorizație care a permis atâtea crime, desființarea de clase sociale, de culte religioase, permițând o încălcare atât de gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a permis atâta suferință, suprimarea atâtor vieți, fiind definit ca regim ilegitim și criminal. Organele represive ale statului, ale regimului, ale partidului, securitatea și miliția, au ucis zeci, sute de mii de oameni. Nu acești executanți au umplut câmpurile de colonii de muncă de exterminare, făcând ca acest pământ dobrogean să aibă cea mai mare densitate de oseminte umane și au umplut țara de suferință, de agresiune, de locații pentru exterminări și crime, asasinate, violente sau lente. La deschiderea Canalului Dunărea - Marea N. ră, Gh. Gh. Dej spunea, în ziarele vremii: "Grandioasa lucrare va fi și mormântul reacționarilor" (Memoria Nr. 51/52, pg. 24). Scopul acestor construcții, locații, comportamente este evident.
A invocat în înscrisuri, pentru excepția prescripției, trei situații:
Interpretarea din al. 8 pg. 3 a sentinței i se pare în neconcordanță cu realitatea. Persoanele vinovate de crime împotriva umanității, în toate formele produse, erau organele represive ale S. ui, o armată întreagă, totul făcându-se la îndemnul și controlul regimului, care comanda, ei fiind doar zeloși executanți, ideologizați și transformați în monștri. S. este o entitate perenă de organizare economică, socială, culturală, politică, cu diferite ideologii, construit pe diferite orânduiri sociale, cu drepturi și obligații sociale, tot timpul.
"Potrivit art. 25 din D. 31/1954, S. este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin MFP."
"Faptele fiind săvârșite de ofițeri, informatori, etc. ai fostei securități, în calitatea lor de reprezentanți ai S. ui și acționând în numele acestuia, este firesc să-i revină lui și responsabilitatea reparării prejudiciului cauzat."
"Pentru toate acestea, răspunderea S. ui nu poate fi angajată decât în condițiile generale ale răspunderii civile delictuale." (Decizia 381/R/2007, f. 49 pg. 1, al. 10 - al. 12)
S., ca entitate suverană organizată la un moment dat, răspunde, în drepturi și obligații, de faptele predecesorului său.
Germania a plătit enorm pentru crimele de război și crimele contra umanității, prejudicii materiale și morale. A plătit și R. ia pentru aceasta, prin obligații internaționale.
A răspuns juridic și a decontat și după 1989 faptele odioase a celuilalt regim, pentru prejudicii materiale și morale cauzate de acela, prin legi interne, prin procese interne în baza acestor legi și a Convențiilor internaționale ratificate de R. ia, sau în urma Deciziilor CEDO.
Cum a mai afirmat (pg. 4 din Recurs, al. 1, al. 2) Comisia de pe lângă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C. ființează și acuma și soluționează
cererile privind persecuțiile politice din perioada martie 1945 - dec. 1989, urmare a dosarelor de la CNSAS predate acuma sau care vor mai fi predate și care conțin, ascund fapte inumane, abominabile ale torționarilor, cu referiri la prejudicii materiale și morale, punându-le și sub incidența DL 118/1990. Deci ele nu sunt prescrise!
Pentru multe suferințe cumplite ce a îndurat nu poate prezenta dovezi și menționarea lor poate fi crezută sau necrezută, pentru că "sunt de necrezut". Bătaia, înfometarea, umilințele de toate felurile, întreruperea continuă a somnului de coșmar din nopțile celulare (se făceau după program, prin izbirea cu regularitate a vizetei metalice de ușă, de 2-5 ori pe noapte), în scopul de a-ți degrada rezistența fizică și starea psihică, transferul într-o celulă cu întuneric beznă, cu pământ pe jos și o scândură jilavă drept pat, la discreția unei mulțimi de șobolani care o frecventau continuu. Circa 7 - 8 zile n-a dormit, apoi doborât de nesomn, de anchete, de oboseală, s-a pus pe scândura jilavă, cu capul și gâtul acoperit de zeghe. A fost puținul și singurul somn de acolo, trezindu-se în coșmarul aruncării de zid a șobolanului care îl mușca.
A bătut în ușă și a strigat mereu, până l-au transferat de acolo, la penitenciarul din Bistrița, în stare de inconștiență.
Acestea nu le poate argumenta altfel, au plecat și torționarii acolo unde au trimis atâta lume, s-au stins și șobolanii și nu se mai pot recolta probe ADN. A ieșit din detenție cu o figură costelivă, sub 40 kg greutate, cu singurul act: Biletul de Liberare (f 17), fără nicio altă dovadă despre tratamentul monstruos aplicat, poate cel mai groaznic, întrecând și starea ce o avea la Capul Midia, când cădea deseori în mers sub "povara" celor 37 kg ce le avea atunci în greutate.
Are însă dovezi scrise, concrete, probe absolut necesare în procesul de imputare a acestui tratament inuman aplicat de executanți, torționari, fără nicio vină dovedită, în complicitate cu S., cu regimul, cu sistemul politic de atunci, probe aflate în dosar la f. 25, f. 27, f. 8 - f. 23 ș.a., de care a dispus doar în 2007 - 2010, lecturând Dosarele de la Securitate, atunci primite de la CNSAS și a aflat că:
Anchetatorii au menționat că era bolnav și nu a îngreunat cercetările;
Au solicitat punerea sa în libertate și a fost refuzată;
Fiind grav bolnav de pleurită și TBC i-au refuzat orice tratament medical, fiind ținut în aceleași condiții de înfometare ș.a.;
Nu i-au permis legătura cu familia după anchetă;
Grav bolnav, i-au trimis în condiții de exterminare la munca de la canal, falsificând și diagnosticul medical prin decizia "apt pentru muncă"!
În fapt, prin aceasta l-au condamnat la moarte, suprimându-i un drept esențial, dreptul la viață (file 8, 9,14,19,7,20,21).
Recurentul arată că a cunoscut "pagubele", aceste demolări fizice, psihice și morale, pe care le-a trăit zilnic așa de mult timp, dar autorii lor erau figuri monstruoase tranzitorii, o armată întreagă pe parcursul tuturor locațiilor, chipuri hidoase fără nume, fără legitimare, cu secera și ciocanul în frunte, cu pistolul la brâu și bâta în mână, torționari executanți ai ordinelor S. ui, ai regimului represiv de atunci și este firesc, conform art. 25 Nr. 31/1954, să-i revină lui și responsabilitatea prejudiciului cauzat, material și moral pentru aceste motive a solicitat dreptul la acțiune, la judecarea ei pe fond prin suprimarea prescripției, având în vedere și cele exprimate în recurs (~6 al. 3 - al. 10), în contradicție cu cele exprimate în sentință la pg. 2, ultimele 2 alineate.
În pg. 3 al. 7 al sentinței se menționează că nu a făcut dovada situațiilor medicale invocate, în același timp exprimând verdictul că tot nu ar fi fost luate în considerare, deoarece putea fi înlocuit de un avocat. Stările de sănătate ce le-a făcut cunoscute nu erau întâmplător survenite și erau afecțiuni profunde, grave,
determinate tocmai de acele lungi perioade de persecuții. Erau afecțiuni cardiace de mare risc, hipertensiune arterială, fibrilații, flatere ș.a. A fost internat la multe secții de cardiologie în spitalele de la Borșa, Jibou, Baia Mare și mai ales C. -N. și sute de prezențe la urgențe cardiologie mai ales la C., din 1988 până în prezent, fiind obligat să se pensionez timpuriu, la 59 de ani. A avut o internare de urgență la cardiologie C. -N., unde a stat la terapie intensivă 10 zile. I s-a făcut șoc electric și după acesta a observat pe monitor valoarea de 250 a pulsului. A încercat o ablație cardiacă la Timișoara (acolo se făceau) dar a fost refuzat, fiind prea în vârstă.
În 2006, 2007 la C. a fost la fel refuzat pentru același motiv, probabilitatea de reușită fiind mică. Printr-o cunoștință, a apelat la un medic român din Franța, specialist în ablații cardiace, care l-a programat pentru operație în iunie 2007. A făcut acolo pregătirea pentru operație, la Spitalul din N. cy, unde a făcut operația și a urmat și tratamentul post operatoriu, în condiții de costuri financiare oarecum favorabile, fiind un spital universitar, cu acte medicale și pentru pregătirea studenților. A făcut și a doua operație în 2010, evoluția afecțiunii mai continuând și s-au impus noi intervenții. În acest fel era plecat de acasă anual 6 luni în State și mai puțin în Franța, perioadele fiind suprapuse cu cele în care avea litigiul. A făcut această referire la stările de sănătate, cu tratamentele la care era obligat să se supună, în spirit umanitar, acesta fiind și sub acoperirea Legii. Invocă aici art. 13 litera a) și art. 15 p. (2) din
D. 167/1958, care vizează suspendarea prescripției.
A avut și avocat în acest proces (f. 42, f. 43), dar trebuia ca recurentul să-i dau explicații, să-i caute actele doveditoare din Dosare, să retrăiască stările de coșmar de altă dată, care nu-i făceau deloc bine în starea incertă de existență, cu implicații în procese. Amintește faptul că a editat un volum memorialistic de peste 400 pg. în 2008, deci după 19 ani de la revoluție și la 60 de ani de la petrecerea lor.
În_ a inițiat o mediere cu S. R. prin M.F.P. și prin cabinetul de avocatură al d-nei Dr. D. G. la care nu s-a prezentat reprezentantul S. ui
și a trimis mai târziu un înscris (f. 24, f. 25). Urma vacanța de vară în instanțe, a plecat în Franța și America pentru îngrijire medicală, tratament și alte probleme familiale, pe timp de peste 6 luni, la fel ca și în anii următori în așteptarea altor Dosare de la CNSAS, care nu au mai apărut și a altor reglementări juridice, a continuat demersul în instanță, în termenul prevăzut de 3 ani pentru prescripție:_ -_, în baza art: 16 lit: b) și a art: 17 p. (1), susținute de demersurile prezentate în dosar f. 24 și f. 25.
În dezbaterile din prima instanță a acestui litigiu se pare că nu a fost prezent spiritul art. 129 (5) C. pr. civ.
Sentința dată în acest caz, care diferă de primul doar prin brutalitatea și atrocitățile comise de torționari asupra recurentului, mult mai mari în acea stare de întemnițat, față de cele îndurate în "libertate", manifestă o mare discriminare față recurent, situațiile în fond fiind aceleași.
Își întemeiază recursul pe art. 304 C.pr.civ. p. 9, pe art. 112 C.pr.civ. p. 5, pe art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 6, 13, 14 CEDO, art. 3, 5, 8, 29, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 79,81 și 87 din Constituția RPR/1952, art. 16 și 20 din Constituția R. iei, art. 3, 16 b) și 17 (1) din Decretul Nr. 167/1958.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
În fața instanței de fond reclamantul a solicitat plata unor sume de bani pentru persecuția politică, măsuri de încarcerare abuzivă și nelegală, tratament inuman, etc. indicând temeiurile de drept ca fiind art. 25, 30 din Constituția din anul 1948, art. 79, 81 și 87 din Constituția din anul 1952, art. 3, 5, 9 și 29 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 6, 14 CEDO, Preambulul și art. 5 din Decretul nr. 212/1974, art. 5 din Legea nr. 221/2009, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 1 Protocolul 12, art. 16 Constituția din 2007.
În recurs, pe lângă temeiurile de drept indicate în fața instanței de fond, mai invocă și dispozițiile art. 13 CEDO, art. 8 și 30 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 20 din Constituția R. iei.
din oficiu, în temeiul art. 316 raportat la art. 294 Cod procedură civilă, constată inadmisibilitatea schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, având în vedere că în acest stadiu procesual s-au invocat temeiuri juridice care nu au fost invocate și la instanța de fond.
În ce privește celelalte motive de recurs, C. le va analiza doar pe cele ce se referă la excepția prescripției, pentru că aceasta a fost soluția primei instanțe, și doar în măsura în care s-ar înlătura această excepție s-ar putea analiza și celelalte motive de recurs.
Cu privire la termenul de prescripție, acesta curge, așa cum corect a reținut prima instanță, printre actele normative enumerate, de la momentul apariției Decretului-Lege nr. 118/1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 50/_, acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat cu succes în cauză.
Așa cum a reținut instanța de fond, dacă în privința prejudiciului suferit prin răspândirea unor informații false de către organele de securitate, actele din dosarele CNSAS erau importante pentru reclamant în identificarea faptei prejudiciabile, în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de acesta prin condițiile inumane sau degradante din timpul detenției, reclamantul a cunoscut de îndată existența pagubei și autorul acesteia.
Prin urmare, împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință doar în perioada, 2004, 2008 sau 2010 de actele din dosarele sale politice sau de numele reale ale informatorilor nu prezintă relevanță, căci necunoașterea acestor date nu constituie cauze care să suspende cursul prescripției, și nici condamnarea comunismului în cursul anului 2009 nu constituie un punct de reper în calcul termenului de prescripție, căci acte normative cuprinzând măsuri reparatorii pentru persoanele persecutate politic au fost emise cu mult anterior, acte care în cuprinsul lor calificau regimul comunist drept unul abuziv.
Reclamantul a făcut referire la perioada de spitalizare și intervenții chirurgicale drept motive care l-au împiedicat să acționeze în termen statul român, însă nu s-a făcut dovada unor asemenea împrejurări.
Reclamantul a mai susținut imprescriptibilitatea crimelor de război și a crimelor contra umanității, consacrată prin acte normative internaționale, însă această imprescriptibilitate se referă la răspunderea penală a persoanelor vinovate de crime de război sau contra umanității, iar nu la răspunderea civilă a statului.
Chiar dacă se ia în considerare ca dată a pornirii termenului de prescripție, data de_, discutată în celălalt dosar, față de data introducerii acțiunii,_, acțiunea este prescrisă.
În ce privește funcționarea Comisiilor prevăzute de Decretul lege nr. 118/1990 și constatarea faptelor prevăzute de acel act normativ, nu are nici o relevanță cu privire la prescripția din prezenta cauză, care are un alt temei juridic.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. și 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 684 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
M.
Red.I.D.C./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond C. -V. B. - Tribunalul Cluj
| ← Sentința civilă nr. 301/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 5056/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
