Sentința civilă nr. 301/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.301
Ședința publică din 25 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. | S. | -T. |
G. ier M. | H. |
Ministerul Public reprezentat de procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea asupra cererii formulate de către reclamantul F.
V., domiciliat în B. M., bd. D. nr.7, apt. 55, județul M., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B.
, cu sediul în B., str. Apollodor nr.17, sector 5 și cu sediul procesual ales la mandatara Direcția Generală a F. P. a Județului M. din B. M., Aleea Serelor, nr. 2A, județul M., având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamantul F. V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate calitatea sa de urmaș în drept și să oblige Statul Român la plata de despăgubiri morale în sumă de 30.000 lei, potrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 221/2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că bunicul său, Eberst Anton, a fost deportat în U.R.S.S. în perioada 8 ianuarie 1945 până în data de 24 iulie 1947.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr.
221/2009.
Acțiunea este scutită de obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat a se respinge acțiunea, argumentând în esență că situația constând în prizonierat nu creează vocație la drepturile prevăzute de Legea nr. 221/2009, legiuitorul a înțeles să limiteze cazurile în care se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral doar la acele situații în care acest prejudiciu a fost suferit prin condamnare, iar prin Decizia nr. 1358 din_ Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
În ședința publică din data de 20 februarie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția de tardivitate a formulării cererii de către reclamant, raportat la prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
Analizând excepția invocată, T. reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 5 al. 1 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 ori repunerea în drepturi, dacă s-a dispus prin hotărârea de condamnare decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Termenul de 3 ani statornicit de lege a avut ca moment de debut data de_ întrucât Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396/_ și a intrat în vigoare la trei zile de la publicare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția României, actul neprevăzând o dată ulterioară de intrare în vigoare.
Acțiunea introductivă a fost depusă la Tribunalul Maramureș în data de_, după expirarea termenului legal (_ ). S-a apreciat de către Tribunal că în speță acțiunea a fost depusă tardiv deoarece termenul de 3 ani stabilit de lege este unul de decădere, iar nu de prescripție (susceptibil de întrerupere și suspendare în condițiile dreptului comun). Împlinirea acestuia atrage însăși
stingerea dreptului de a solicita despăgubiri morale și materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, drept neexercitat în termenul prevăzut de lege, ceea ce este specific decăderii, iar nu prescripției.
Se mai reține că acțiunea formulată de reclamant a fost întemeiată exclusiv pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar solicitările acestuia au vizat doar acordarea de despăgubiri morale în considerarea măsurii deportării bunicului Eberst Anton, instanța fiind chemată a se pronunța omnia petita, în limitele investirii sale.
Raportat la aceste considerente, acțiunea va fi respinsă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de tardivitate a depunerii cererii.
Respinge ca tardivă cererea formulată de reclamantul F. V., domiciliat în B. M., bd. D. nr.7 apt. 55, județul M., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a F. P. a Județului M., în B.
, Aleea Serelor nr. 2A, județul M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 25 februarie 2013.
Președinte G. ier
S. -T. M. H.
Red./dact. A.S.T 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 307/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 81/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
