Sentința civilă nr. 307/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR. 307/_
Ședința publică din data de 18 IUNIE 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. | -A. | C. |
GREFIER: D. | B. |
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțări, acțiunea civilă formulată de reclamantele R. M. și B. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având
ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. edura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNLAUL
Prin acțiunea civilă promovată de reclamanții R. M., B. M.
, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. UI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, să le achite cu titlu de despăgubiri, suma de 229.150 lei reprezentând contravaloarea totală a bunurilor confiscate în anul 1958 familiei părinților lor, B. P. și soția B. Paraschiva, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că în fapt, la data de în anul 1958 tatăl lor și familia au fost deportați pentru că ar fi ajutat "Banda Șușman" împreună cu marea majoritate a locuitorilor din satul Săgagea, com.Poșaga.
Reclamantul B. M. arată că a fost arestat înainte, în anul 1957, tot pentru favorizarea așa zisei "Bande Șușman" .
A fost condamnat la 3 ani temniță grea din care a executat efectiv 2 ani și 9 luni după care a fost amnistiat și trimis cu domiciliu forțat în comuna Olacu, raionul Călărași, județul Ialomița.
Roșdea M. a fost deportată în perioada_ -12 septembrie 1964 împreună cu familia.
Soțul său s-a îmbolnăvit în acea perioadă de o bolaă gravă la ficat și a fost lăsat acasă să moar, însă niște oameni din partea locului l-au îndrumat la un vraci din Călărași, care a reușit să-1 însănătoșească, așa că a mai trăit până în anul 1989.
În locul unde au fost strămutați, comuna Lățești, raion Fetești, au fost duși într-o casă dărăpănată, în decembrie, fără uși sau geamuri și fără sobă, doar acoperită cu stuf. Tatăl său, B. P. a fost angajat la GAC ca paznic. Acolo mi s-au născut copii pe care i-am crescut foarte greu.
La plecare averea familiei lor, respectiv a tatălui și mamei acestora, B. P. și B. Paraschiva, era formată dintr-o casă și o moară de apă, 2 boi, 2 vaci, 1 vițel, 1 cal, 40 oi, car, căruță, grapă și plug, ham, dețineam aproximativ 5 care de fân și otavă, echivalentul a aproximativ 4000 Kg în total, cam 300 Kg porumb și 350 Kg grâu,precum și aproximativ 8 li terenuri cu dioferite destinații, toate aceste bunurui fiind confiscate. Nu am primit niciodată despăgubiri pentru aceste bunuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliu procesual ales la sediul Direcției Generale a F. P. a județului C., conform delgatiei cu numărul 100802/_ in temeiul căreia il si reprezintă in cauza, prin reprezentant legal, director executiv Mihai Costin, a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că în fapt, reclamanții solicita acordarea de despăgubiri in suma de 229,150 lei reprezentând contravaloarea totala a bunurilor confiscate in anul 1958 familiei părinților acestora.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiata pe art. 5 din Legea nr. 221/2009, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri in temeiul acestei legi, trebuie sa se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, in conformitate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009: ,,b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;"
După cum se poate observa, acordarea daunelor materiale presupune doar valoarea echivalenta a bunurilor confiscate, in măsura in care nu au fost restituite sau nu au fost acordate deja despăgubiri pentru acestea.
Având in vedere prevederile de mai sus, consider[ ca prin referire la prevederile Legii nr.10/2001, rezulta ca pot face obiectul despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare doar bunurile imobile (facem trimitere in acest sens la Decizia nr. 2879/_ pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție).
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept incidente în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din actele comunicate de CNSAS rezultă că prin Decizia MAI nr.15276/_ reclamanții împreună cu familia au fost trimiși cu domiciliu forțat în com.Oalru raionul Călărași, jud.Ialomița.În unele înscrisuri apare mențiunea că reclamantul B. M. a fost condamnat, dar fără alte precizări, neregăsindu-se printre documentele comunicate vreo hotărâre de condamnare.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 -
209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227,
227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8,
268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;b) H otăr âre a Consil i ul ui
de Miniștri nr . 2/1950, H otăr âre a Consi li ul u i de Miniștr i nr. 1.154 di n 26 octombrie 1950, Ho tăr âre a Con s ili u lu i de Min iștri nr. 344 di n 1 5 martie 1951, H o tăr âre a Cons il i ul ui de Min iștri nr. 326/1951 ,
Hotăr âre a Consil i ul ui de Miniș tri nr. 1.554 di n 22 aug ust 1952 ,
Hotăr âre a Consil i ul ui de Miniș tri nr. 337 di n 1 1 martie 1954 ,
Hotăr âre a Consil i ul ui de Min iștri nr. 237 din 1 2 fe bruarie 1957 ,
Hotăr âre a Consil i ul ui de Miniștr i nr. 282 di n 5 martie 1958 și
Hotăr âre a Consil i ul ui de Min iștr i nr. 1.108 din 2 aug ust 1 960 ; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui.
Potrivitart.4 al.1 din lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Al. 2 prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Conform art.5 al.1 lit.b din lege Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și
completările ulterioare.
Din actele depuse nu rezultă că ar fi fost vreo condamnare sau măsură administrativă care să constituie de drept condamnare cu caracter politic, așa încât se impunea în conformitate cu disp.art.4 al.1 și 2 din Legea nr.221/2009, ca reclamanții să solicite instanței constatarea caracterului politic al condamnării lor sau al măsurii administrative aplicate.
În speță, reclamanții nu au supus analizei instanței o astfel de cerere, solicitând doar despăgubiri materiale.
Așa cum prevede art.5 al.1 din Legea nr.221/2009, poate beneficia de despăgubiri doar persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Din interpretarea dispozițiilor legale invocate reiese că pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiată pe disp.art.5 din Legea nr.221/2009, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri, trebuie să se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
În lipsa unei astfel de constatări, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru evaluarea bunurilor confiscate la solicitarea reclamanților au fost efectuate două expertize de către expert David Sturza R. Virgil al cărui onorariu definitiv încuviințat de instanță a fost de 1407 lei, din care reclamanții au achitat doar suma de 500 lei.( f.118, 120-136 dosar).
Cealaltă expertiză a fost efectuată de expert Vamoș Traian al cărui onorariu definitiv încuviințat de instanță a fost de 1360 lei, din care reclamanții au achitat doar suma de 500 lei.( f.119, 137-160 dosar).
Deoarece reclamanții nu au achitat integral costul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, instanța va obliga pe reclamanți, în solidar, să plătească expertului David Sturza R. Virgil suma de 907 lei cu titlu de diferență onorariu de expert și expertului Vamoș Traian suma de 860 lei cu titlu de diferență onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. M. cu domiciliul în com.Mihai Viteazu nr.937, jud.C. și B. M. cu domiciliul în mun.T. str.M. nr.7, bl.t, sc.A, ap.48, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București str. Apolodor nr.17, sector 5, având ca obiect despăgubiri.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamanți, în solidar, să plătească expertului David Sturza R. Virgil suma de 907 lei cu titlu de diferență onorariu de expert.
Obligă pe reclamanți, în solidar, să plătească expertului Vamoș Traian suma de 860 lei cu titlu de diferență onorariu de expert.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
C. -A. | C. | D. | B. |
Fiind în concediu semnează grefier-șef secție civilă
S. Ș.
Red.C.C./Tehn. D.B.
_ /5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 181/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 301/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
